425 matches
-
de la situarea omului în separație față de natură la înțelegerea sa ca parte a universului, înțeles ca individ care se află prins într-o lume a interdependențelor. În termenii filosofiei lui Leibniz, omul încetează să mai fie conceput unilateral ca o monadă închisă în univers și sunt aduse în prim plan relațiile armonice dintre părțile unui întreg care, prin el însuși, își păstrează această armonie. În termenii lui Edgar Morin, considerăm că "Suntem așadar în fața unei științe de tip nou, îndreptată asupra
[Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
Style and Foregrounding, Pearson Longman, Harlow, England, 2008; Politeness in English: in relation to Other Languages. Oxford University Press, New York 2013. Gottfried Wilhelm Freiherr LEIBNIZ (1646-1716), filozof raționalist și matematician german, opozant al lui R. Descartes. Cunoscut prin teoria despre monade și prin concepția despre Characteristica universalis (un mijloc universal de comunicare bazat pe principiile matematicii), a ajuns la problemele limbii îndeosebi în lucrarea Dialogus, din 1677 (trad. rom. Dialog privitor la conexiunea dintre lucruri și cuvinte și la realitatea adevărului
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
ideile sale filosofice se remarcă preocuparea sa pentru controversă și criticism. Identitatea indiscernabilului este considerată ca fiind "legea Leibniz"; ea stipulează necesitatea unei rațiuni suficiente pentru ca ceva să existe. Misticismul lui Leibniz se manjfestă prin "monadologie". Universul este compus din monade și monadele sunt particule elementare, forme de existență care nu se pot descompune și sunt expresii ale unei forme de armonie prestabilită. Este apologet al optimismului, exprimat de armonia naturii. Raționamentul omului poate fi redus la un calcul matematic, vorbește
[Corola-publishinghouse/Science/84990_a_85775]
-
filosofice se remarcă preocuparea sa pentru controversă și criticism. Identitatea indiscernabilului este considerată ca fiind "legea Leibniz"; ea stipulează necesitatea unei rațiuni suficiente pentru ca ceva să existe. Misticismul lui Leibniz se manjfestă prin "monadologie". Universul este compus din monade și monadele sunt particule elementare, forme de existență care nu se pot descompune și sunt expresii ale unei forme de armonie prestabilită. Este apologet al optimismului, exprimat de armonia naturii. Raționamentul omului poate fi redus la un calcul matematic, vorbește despre o
[Corola-publishinghouse/Science/84990_a_85775]
-
a înstrăinat de soție și de el însuși, drama fiind una de factură rațională. Însetat de absolut, Pietro Gralla a înțeles că dezamăgirile au ucis iubirile în el. Acesta avea înclinații filosofice și ținea conferințe despre teoriile lui Leibniz cu privire la monade. Dumnezeu ar fi monada supremă, iar pe loc secund se află monada femeia. Pietro Gralla considera că deasupra tuturor femeilor se află Alta, care-l ajutase să descopere iubirea adevărată. În alt plan, protagonistul pierde protectorul său, Keir-Bey, arabul din
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
și de el însuși, drama fiind una de factură rațională. Însetat de absolut, Pietro Gralla a înțeles că dezamăgirile au ucis iubirile în el. Acesta avea înclinații filosofice și ținea conferințe despre teoriile lui Leibniz cu privire la monade. Dumnezeu ar fi monada supremă, iar pe loc secund se află monada femeia. Pietro Gralla considera că deasupra tuturor femeilor se află Alta, care-l ajutase să descopere iubirea adevărată. În alt plan, protagonistul pierde protectorul său, Keir-Bey, arabul din Damasc; eșuează și în
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
factură rațională. Însetat de absolut, Pietro Gralla a înțeles că dezamăgirile au ucis iubirile în el. Acesta avea înclinații filosofice și ținea conferințe despre teoriile lui Leibniz cu privire la monade. Dumnezeu ar fi monada supremă, iar pe loc secund se află monada femeia. Pietro Gralla considera că deasupra tuturor femeilor se află Alta, care-l ajutase să descopere iubirea adevărată. În alt plan, protagonistul pierde protectorul său, Keir-Bey, arabul din Damasc; eșuează și în plan moral (este destituit din funcția de comandant
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
ca de 40-45 de ani, înalt, nas puternic, gura mare, nervozitate bărbătească, impulsiv", cu o expresie înfricoșătoare, deși pare calm și echilibrat. Este lucid, acționează cu fermitate și după ce este trădat de soția lui. Pornind de la teoria filosofului Leibnitz privind monada, în care se reflecta tot universul, Pietro Gralla este însetat de absolutul în iubire: "Dragostea e preferință exclusivă sau nu mai e nimic". Drama lui se datorează mai multor eșecuri, între care starea flotei și corupția din administrație, destituirea din
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
descendență picarescă, Pietro Gralla a fost corsar, rob la galeră, sclav, pilot de corabie, cunoscător a mai multor limbi, conte roman, cavaler de Malta, comandant al flotei venețiene slăbită, atacată de pirații mării. Iubirea pentru Alta este totală, ea fiind monada: "Iar deasupra lor, a tuturor celorlalte femei, ești tu, monada mea care mi-ai descoperit iubirea". Pentru el, Cellino, descendentul dintr-o ilustră familie venețiană este un "rățoi gătit", "cel mai josnic poltron". Cei doi au păreri diferite despre viață
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
sclav, pilot de corabie, cunoscător a mai multor limbi, conte roman, cavaler de Malta, comandant al flotei venețiene slăbită, atacată de pirații mării. Iubirea pentru Alta este totală, ea fiind monada: "Iar deasupra lor, a tuturor celorlalte femei, ești tu, monada mea care mi-ai descoperit iubirea". Pentru el, Cellino, descendentul dintr-o ilustră familie venețiană este un "rățoi gătit", "cel mai josnic poltron". Cei doi au păreri diferite despre viață. În finalul piesei, Gralla va părăsi Veneția cu "aerul tare
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
istoriei: un cuvânt magic, impregnat de omenie și cultură orală transmise pe linia unei tradiții nepieritoare, simbol al legăturii ancestrale și salvatoare cu obârșiile. Asemeni personajelor sale, Le Clézio se află în căutarea unui topos al regăsirii de sine, al monadei sale spirituale, de unde și necontenitele sale călătorii, de vreme ce "mișcarea este un fel de a fi în armonie cu această insecuritate continuă". Dorința de a evada dintr-un spațiu închis amintind de detenție sau carantină, speranța că dincolo de acel perimetru opresiv
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
din urmă ajunge să fie perceput ca totalitate. Originea nu reprezintă „atemporalul“ care persistă în fluxul devenirii, ci o amprentă a ideii în fenomen care face să coexiste, dialectic, formele divergente pe care fenomenul le ia în decursul istoriei sale. Monada leibniziană sau fenome nul originar al lui Goethe pot fi invocate drept exemple ale rolului pe care îl joacă conceptul de „origine“ în înțelegerea fenomenului. Două consecințe mai pot fi desprinse din textul analizat. Una privește stilul filozofic, atât de
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
fac parte dintr-o constelație (Konstellation) tensionată a chemării răspunsului posibilităților trecute. În felul acesta, chipul fenomenelor istorice este determinat, unic; unicitatea nu este dată însă de localizarea sa în trecut, cât de actualizarea sa prezentă. Timpul istoric este o monadă (Monade) care sparge continuitatea timpului omogen și devine o poartă îngustă prin care, poate, Mesia intră în lume. Imaginile pe care Benjamin le întrebuințează pentru a descrie natura monadică a timpului istoric trimit, uneori literal, la tema spargerii vaselor (Shevirath
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
parte dintr-o constelație (Konstellation) tensionată a chemării răspunsului posibilităților trecute. În felul acesta, chipul fenomenelor istorice este determinat, unic; unicitatea nu este dată însă de localizarea sa în trecut, cât de actualizarea sa prezentă. Timpul istoric este o monadă (Monade) care sparge continuitatea timpului omogen și devine o poartă îngustă prin care, poate, Mesia intră în lume. Imaginile pe care Benjamin le întrebuințează pentru a descrie natura monadică a timpului istoric trimit, uneori literal, la tema spargerii vaselor (Shevirath) din
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
În caracterizarea flaneurului ca fiind „ascetul lumii urbane“, la care voi reveni mai jos, secularizarea nu joacă nici un rol: nu este presupusă nici o corespondență între figuri sau personaje aflate la distanță istorică una de cealaltă. Modernitatea, la Benjamin, reprezintă o monadă isto rică, a cărei imanență se cere a fi descrisă ca atare. Flaneurul, prin felul în care privește vitrinele sau străbate străzile orașului, întreține o relație analogică cu modul în care ascetul deconstruiește identitatea lucrurilor pe care le-o dă
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
sa caracteristică. Ceea ce este orașul e revelat ca fantasmă în interiorul experienței urbane. Conturarea unei fizionomii a orașului presupune de fapt deconstrucția formulelor sale impersonale și eliberarea câmpului de posibilități pe care memoria le înscrie în clădiri, străzi sau tipologii umane. Monada lui Benjamin este istorică și, în acest fel, o expresie mesianică. Una dintre reprezentările ei cel mai des întâlnite este textul jurnalistic, la fel cum pot fi invocate în acest sens și filmul, fotografia sau foiletonul. În ceea ce privește Berlinul, acest lucru
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
cu pereți nevăzuți”), de frustrarea de a se simți o „umbră dedublată”, de a împărtăși un destin dureros („trăim ca-ntr-un acvariu cu apa jumătate”), iar peisajele marine apar întunecate de gândul sinuciderii. Salvarea este găsită în armonia cuplului, „monadă fără prețuri”, în bucuria nupțială, exprimată, bunăoară, în ciclul Epitalam. La M. versurile se doresc „un flaut mut, neauzit urechii”, muzică născută „din rotiri de sfere”. SCRIERI: Cercul de aur, București, 1966; Ca să fii stea, București, 1969; Ochii și ploile
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288048_a_289377]
-
procesului de autocunoaștere, romanele, odată cu transformarea „actului intelectual în act de simțire” (Șerban Cioculescu), conduc inevitabil la constatarea eșecului înțelegerii complete a individualității celui ce se instituie ca narator. Strategiile de care acesta se folosește își dovedesc ineficiența, deoarece, asemeni monadelor, „suntem închiși fiecare în temnița structurii noastre morale și nu putem să ne eliberăm din formula noastră ca să pătrundem timbrul sufletesc al celuilalt” (Șerban Cioculescu). Chiar dacă nu formează o trilogie, O moarte care nu dovedește nimic, Ioana și Jocurile Daniei
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287444_a_288773]
-
că panaceu pentru nedreptățile sociale și politice. Dar cum ar putea cineva să fie mulțumit numai cu propria bunăvoință, cănd "scopul economiei politice este nefericirea societății"31? Mulțumirea de sine, fericirea, apare doar că relație între oameni, nu în interiorul unor monade izolate, subzistând pentru sine. Însă în termeni politici, nu structurali (economici), Kant înțelesese de mult că "În starea actuală a lucrurilor, se poate spune că fericirea statelor crește odată cu nefericirea oamenilor"32. Statele, devenite instrumentele de clasă ale burgheziei, acționau
[Corola-publishinghouse/Science/84977_a_85762]
-
societăți, reprezentabilă sub forma unei piramide în vârful căreia se află partidul, format nu din suma tuturor membrilor săi, ci din vârful nomenclaturii oficiale, relațiile din interiorul fiecăreia dintre succesivele nivele descendente fiind calchiate, până la identitate, după relațiile din interiorul monadei prime a partidului, subordonându-i-se întru totul. Departe de a fi necontiguă, erotica e chiar izomorfă cu politica și, mai mult, se comportă ca vasală a acesteia. În sonetul de dragoste al lui Mircea Ivănescu, politica este, dimpotrivă, absentă
[Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
rezervă, de reprezentare simbolică a puterii și de exprimare a identității unei comunități (apropo de "socioeconomie", termen oarecum redundant, economicul fiind, prin definiție, integrat în social, economia fiind o știință socială). După părerea mea, etimologic, termenul de monedă vine de la "monada" grecească, unitate fondatoare a tuturor lucrurilor, deși ne amintim cum Aristotel alunga moneda din câmpul economiei, considerând-o ignobilă, ca toate activitățile care o implică, reunindu-le sub denumirea de hrematistică. Treptat însă, din simplu intermediar al schimburilor, moneda a
Feţele monedei: o dezbatere despre universalitatea banului by Dorel Dumitru Chiriţescu [Corola-publishinghouse/Administrative/1442_a_2684]
-
sunt personaje din Muzeul Figurilor de Ceară al lui Madame Tussauds. În ochii lor citeai teama existențială și apropierea momentului transcendental. Pentru ei, numărătoarea inversă începuse de mult, iar acum întreaga arhitectură divină se afla în fața dezintegrării: atomi și molecule, monade cu funcționalitate zero, populând spațiul interstelar și universul infinit: "Înmormântat în astă stea În nopți voi lumina cu ea." (L. Blaga) Adolescenții își debitau acum primele gogoși privind iubirea eternă, precum și iminenta catastrofă cosmică în eventualitatea unei despărțiri, în ciuda asemănării
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
sau cel de acum. Poate că nici un factor nu este mai educogen decât persoana ce ajunge să se perceapă sau să se judece pe sine. De regulă, educația este gândită ca o diadă (eu-altul, magistru-discipol), dar poate surveni În cadrul unei monade autoreflectate, dedublate (relația apărând Între niveluri diferite de analiză ale aceleiași persoane). De câte ori nu ni se Întâmplă să Învățăm „de unii singuri”, să „ne vină mintea la cap”, să ne străfulgere „gândul cel bun”. O astfel de educație „de toate
[Corola-publishinghouse/Administrative/1951_a_3276]
-
ceea ce a fost valoros merită să mai fie. Este un racursi respectuos către trecut, dar și promisiunea unei perspective frumoase. 6.5. Făurirea unei familii - o pedagogie sui-generis Construirea unei familii reprezintă un exemplu elocvent de pedagogie a transgresării dinspre monada unei persoane către diada unei fecunde deschideri și necesare ființări Împreună. Rolurile aferente celor doi pot fi, desigur, Învățate. Omul a fost creat nu ca să fie singur, ci pentru a se uni cu jumătatea sa: bărbatul cu femeia și invers
[Corola-publishinghouse/Administrative/1951_a_3276]
-
istoriei”, deși în realitate se încearcă trăirea în profunzimea timpului, în universul esențelor, a căror latură periculoasă pare deliberat trecută cu vederea. De altfel, M., care își cultivă discret înclinațiile moralizatoare, a publicat și un volum de aforisme, Monede și monade (2001). Nonșalanța lor aparentă și ludicul contrastelor ascund, în fapt, o îngrijorare perpetuă („Nici în dimineața asta nu mi-a sunat ceasul! E semn bun!”). În poezie nostalgia este provocată uneori de sentimentul rusticității fruste, vizibil în construirea unui peisaj
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288312_a_289641]