421 matches
-
a fost transformat Într-un sistem de Sabellius 63, care a mers la Roma În jurul anului 215 și a fost excomunicat de Papa Calist (217-222), după ce, mai Întîi, fusese sprijinit de acesta. Sabellius Îl privea pe Dumnezeu ca pe o monadă, denumită Fiu-Tată (hyiopator). Asemeni soarelui, Fiul-tată radiază căldură și lumină neîmpărțit. Dumnezeu este astfel unul singur, Însă are trei „modalități”: conform cu facerea și ordinea lumii el este Tatăl, conform cu mîntuirea el este Fiul și conform cu Îndurarea este Sfîntul Duh. Condamnînd
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
porunca; grădinarul poartă în el povara unui vis: "ca un cer închis" ("Trandafirul negru"). "Acela-care-nu-se-teme-de-nimic" va fi răpus de "cel ce așteaptă nemișcat, stăpân pe sine și pe vreme!"; omenirea poartă pecetea păcatului, pentru că actul creației are la origine desfacerea monadei umane, androginul; femeia face parte din trupul bărbatului, ea este jumătatea din om, dorită de cealaltă "ce se duce după ea". Tonul elegiac este alimentat de un straniu sentiment al morții ce traversează mai toate baladele. Moartea se impune ca
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
după substanța senzorială și olfactivă a povestirii, însoțită de melodia a cărui ritm se transformă, ca la cei vechi, în melos. Cezar Baltag "Comuna de aur", E. S. P. L. A., 1960; "Vis planetar", E. P. L., 1964; "Răsfrângeri", E. P. L., 1966; "Monada", E. P. L., 1968, "Odihnă în țipăt", Editura Tineretului, 1969; "Șah orb", Editura Eminescu, 1971; "Madona din dud", Editura Eminescu, 1973. Poezia lui Cezar Baltag, concentrată în idei și imagini, oraculară, uneori excesiv intelectuală, alunecă uneori în plasma unor sentimente pe
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
firește, niște oglinzi, sau, mai bine zis, niște convertiri ale conceptelor în imagini, ale universalului în particular, ale abstractului în concret, dar și ale umanului în himeric, poetul întreținând, prin tentația experiențelor fundamentale, un continuu dialog cu absolutul". Volumul antologic "Monada" (1968) reia doar câteva piese din fiecare volum, creând unul mal valoros în ansamblu sub raportul realizării estetice. Simțim aici trecerea treptată sub semnul tragicului: "Toate stau sub semnul rău, Apollo". Tinerețea este supusă și ea trecerii, timpul e cel
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
succesiune și simultaneitate", dacă e să recurgem la termenii specifici epistemologiei științelor pozitive. Judecând lucrurile în spiritul filozofului german, socotim că tipologiile în care se încadrează sistemele rămân, desigur, "închise", dar numai în afară față de celelalte "unități". (Ele sunt precum monadele lui Leibniz, "nu au ferestre"190. Lăsând deoparte plasticitatea imaginii de mai sus, suntem realmente tentați să spunem că fiecare "unitate" în sine chiar are ceva din impenetrabilitatea 191, dar și din reprezentativitatea 192 unei monade leibniziene.) Pe de altă
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
unități". (Ele sunt precum monadele lui Leibniz, "nu au ferestre"190. Lăsând deoparte plasticitatea imaginii de mai sus, suntem realmente tentați să spunem că fiecare "unitate" în sine chiar are ceva din impenetrabilitatea 191, dar și din reprezentativitatea 192 unei monade leibniziene.) Pe de altă parte însă parcă-n virtutea "unui principiu intern" (vezi II, nota 191) -, ele păstrează o deschidere spre înăuntrul lor, disponibilitatea de a se perfecționa în propriul cadru paradigmatic și de a străbate astfel epocile, dincolo de diversitatea
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
de Weltanschauung "nu derivă unul din altul", așa cum pe bună dreptate spune Mircea Florian. De aici s-ar putea trage însă concluzia unei discontinuități, paradigmele filozofice coexistând independent și totuși în armonie (fiindcă sunt complementare, ca părți ale întregului), precum monadele lui Leibniz. Aici utilizăm într-un mod restrictiv conceptul de "paradigmă", adăugându-i atributul "filozofică", pentru că ne interesează realmente numai transpunerea lui în plan filozofic. Altminteri, la Dilthey tipurile de Weltanschauung au o acoperire mult mai largă, fiind aplicate și
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
188 Id., Das Wesen..., p. 61. 189 M. Flonta, Metafizică a cunoașterii..., pp. 518-519. 190 G.W. Leibniz, Monadologia în Opere filozofice, vol. I, București, Editura Științifică și Enciclopedică, 1972, traducere de Constantin Floru, p. 510. 191 "Schimbările naturale ale monadelor vin dintr-un principiu intern, întrucât o cauză externă n-ar putea pătrunde în interiorul monadei", explică Leibniz (ibid.) 192 Conform lui Leibniz, fiecare monadă este "un microcosmos", deoarece comentează Peter Kampits în ea "se reflectă permanent întregul univers" (Între aparență
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
G.W. Leibniz, Monadologia în Opere filozofice, vol. I, București, Editura Științifică și Enciclopedică, 1972, traducere de Constantin Floru, p. 510. 191 "Schimbările naturale ale monadelor vin dintr-un principiu intern, întrucât o cauză externă n-ar putea pătrunde în interiorul monadei", explică Leibniz (ibid.) 192 Conform lui Leibniz, fiecare monadă este "un microcosmos", deoarece comentează Peter Kampits în ea "se reflectă permanent întregul univers" (Între aparență și realitate. O istorie a filozofiei austriece, București, Editura Humanitas, 1999, traducere de Radu Gabriel
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
București, Editura Științifică și Enciclopedică, 1972, traducere de Constantin Floru, p. 510. 191 "Schimbările naturale ale monadelor vin dintr-un principiu intern, întrucât o cauză externă n-ar putea pătrunde în interiorul monadei", explică Leibniz (ibid.) 192 Conform lui Leibniz, fiecare monadă este "un microcosmos", deoarece comentează Peter Kampits în ea "se reflectă permanent întregul univers" (Între aparență și realitate. O istorie a filozofiei austriece, București, Editura Humanitas, 1999, traducere de Radu Gabriel Pârvu, p. 73). Pe lângă deosebirile dintre cei doi filozofi
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
permanent întregul univers" (Între aparență și realitate. O istorie a filozofiei austriece, București, Editura Humanitas, 1999, traducere de Radu Gabriel Pârvu, p. 73). Pe lângă deosebirile dintre cei doi filozofi (care ar merita de asemenea să fie analizate bunăoară, ideea ierarhizării monadelor sau cea a unei "armonii prestabilite", pe care Dilthey nu are cum să le admită), analogia cu Leibniz este interesantă și credem că ea poate fi continuată, căci iată cum interpretează Kampits caracterul deopotrivă individual și reprezentativ al monadei: "Potrivit
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
ierarhizării monadelor sau cea a unei "armonii prestabilite", pe care Dilthey nu are cum să le admită), analogia cu Leibniz este interesantă și credem că ea poate fi continuată, căci iată cum interpretează Kampits caracterul deopotrivă individual și reprezentativ al monadei: "Potrivit unui principium indiscernibilium, Leibniz îi asigură fiecărei monade o maximă individualitate, integrând-o totodată în întreg prin relația ei cu întregul. Deși Leibniz ține atât la aceste substanțe, concepția lui poate fi considerată totuși, în egală măsură, o concepție
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
care Dilthey nu are cum să le admită), analogia cu Leibniz este interesantă și credem că ea poate fi continuată, căci iată cum interpretează Kampits caracterul deopotrivă individual și reprezentativ al monadei: "Potrivit unui principium indiscernibilium, Leibniz îi asigură fiecărei monade o maximă individualitate, integrând-o totodată în întreg prin relația ei cu întregul. Deși Leibniz ține atât la aceste substanțe, concepția lui poate fi considerată totuși, în egală măsură, o concepție bazată pe relații sau funcții: <<Fundamentul adevărului rezidă în
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
este sortită să o ia mereu de la capăt. Ea se înscrie doar tipologic într-o continuitate de "unități", care sunt impenetrabile, dar complementare în raport cu un întreg ipotetic ("unitatea filozofiei") și în același timp reprezentative pentru acesta (pars pro toto), aidoma monadelor lui Leibniz (vezi II, 2Bh). Despre al doilea motiv am vorbit deja. El rezidă în deosebirile dintre știință și filozofie în ceea ce privește "aria" investigației și "zarea interioară": practica științifică cercetează un domeniul strict delimitat și are "o zare interioară" bine determinată
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
a înstrăinat de soție și de el însuși, drama fiind una de factură rațională. Însetat de absolut, Pietro Gralla a înțeles că dezamăgirile au ucis iubirile în el. Acesta avea înclinații filosofice și ținea conferințe despre teoriile lui Leibniz cu privire la monade. Dumnezeu ar fi monada supremă, iar pe loc secund se află monada femeia. Pietro Gralla considera că deasupra tuturor femeilor se află Alta, care-l ajutase să descopere iubirea adevărată. În alt plan, protagonistul pierde protectorul său, Keir-Bey, arabul din
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
și de el însuși, drama fiind una de factură rațională. Însetat de absolut, Pietro Gralla a înțeles că dezamăgirile au ucis iubirile în el. Acesta avea înclinații filosofice și ținea conferințe despre teoriile lui Leibniz cu privire la monade. Dumnezeu ar fi monada supremă, iar pe loc secund se află monada femeia. Pietro Gralla considera că deasupra tuturor femeilor se află Alta, care-l ajutase să descopere iubirea adevărată. În alt plan, protagonistul pierde protectorul său, Keir-Bey, arabul din Damasc; eșuează și în
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
factură rațională. Însetat de absolut, Pietro Gralla a înțeles că dezamăgirile au ucis iubirile în el. Acesta avea înclinații filosofice și ținea conferințe despre teoriile lui Leibniz cu privire la monade. Dumnezeu ar fi monada supremă, iar pe loc secund se află monada femeia. Pietro Gralla considera că deasupra tuturor femeilor se află Alta, care-l ajutase să descopere iubirea adevărată. În alt plan, protagonistul pierde protectorul său, Keir-Bey, arabul din Damasc; eșuează și în plan moral (este destituit din funcția de comandant
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
ca de 40-45 de ani, înalt, nas puternic, gura mare, nervozitate bărbătească, impulsiv", cu o expresie înfricoșătoare, deși pare calm și echilibrat. Este lucid, acționează cu fermitate și după ce este trădat de soția lui. Pornind de la teoria filosofului Leibnitz privind monada, în care se reflecta tot universul, Pietro Gralla este însetat de absolutul în iubire: "Dragostea e preferință exclusivă sau nu mai e nimic". Drama lui se datorează mai multor eșecuri, între care starea flotei și corupția din administrație, destituirea din
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
descendență picarescă, Pietro Gralla a fost corsar, rob la galeră, sclav, pilot de corabie, cunoscător a mai multor limbi, conte roman, cavaler de Malta, comandant al flotei venețiene slăbită, atacată de pirații mării. Iubirea pentru Alta este totală, ea fiind monada: "Iar deasupra lor, a tuturor celorlalte femei, ești tu, monada mea care mi-ai descoperit iubirea". Pentru el, Cellino, descendentul dintr-o ilustră familie venețiană este un "rățoi gătit", "cel mai josnic poltron". Cei doi au păreri diferite despre viață
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
sclav, pilot de corabie, cunoscător a mai multor limbi, conte roman, cavaler de Malta, comandant al flotei venețiene slăbită, atacată de pirații mării. Iubirea pentru Alta este totală, ea fiind monada: "Iar deasupra lor, a tuturor celorlalte femei, ești tu, monada mea care mi-ai descoperit iubirea". Pentru el, Cellino, descendentul dintr-o ilustră familie venețiană este un "rățoi gătit", "cel mai josnic poltron". Cei doi au păreri diferite despre viață. În finalul piesei, Gralla va părăsi Veneția cu "aerul tare
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
de la care pornește este aceea că simbolul este "plin". Acest fapt se datorează, în mare parte, ,,omogenității dintre semnificant și semnificat", ,,naturii lor identice". Susținând ideea conform căreia semnificantul și semnificatul ar avea o ,,geneză comună", Durand definește semnul ca ,,monadă" în care cele două fețe sunt "strivite" una de cealaltă. Motivația care ordonează simbolurile este "masivă", ea constituindu-se într-un sistem, ,,într-o rețea de rețele", de "constelații simbolice" infinite care permit ,,deplasări multiple de sensuri". Toate acestea ar
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
mai bun garant al posibilității noastre de cunoaștere. Căci spiritul uman poate percepe o ordine, dar nu o dezordine. Pentru a explica trimiterea la Leibniz, vom spune că el susține o poziție asemănătoare cu cea a lui Rousseau. Pentru el, monadele "nu au ferestre", nu desfășoară nici o relație între ele. Dar atunci, se poate întreba, cum se face că nu e haos în lume? Foarte simplu, răspunde Leibniz: coabitarea lor este reglată printr-un principiu transcendental, armonia prestabilită care este opera
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
Theory of Justice, John Rawls propune un set de virtuți, din care nu trebuie să lipsească sensul justiției, echitatea, toleranța, spiritul civic, disponibilitatea pentru compromis și dialog ș.a., cam abstracte și bazate pe neutralitatea Statului și pe considerarea individului ca monadă creatoare și vehicul purtător de virtute. Către un liberalism per-fecționist pretinde a se îndrepta și Joseph Raz34, alt liberal virtuos, în vogă în SUA. Un alt tip de abordare aparține comuni-tarienilor americani (Michael Sandei, Alisdair Mac Intyre, Michael Walzer), care
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
o țesătură complicată de evenimen-te, în care conexiuni de diverse tipuri se substituie, se întretaie sau se combină", cum spunea W. Heisenberg. Practic, fiecare electron poartă în sine întreaga informație disponibilă, întreaga știință a lumii și întreg spiritul nostru, precum monadele lui Leibniz. Acestea par să ia continuu decizii, cum susține D. Bohm în modelul său teoretic privind existența unei "ordini implicite într-un univers înfășurat". La rîndul lor, fotonii sunt cuante de energie ce preiau informații și acționează conform acestora
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
istoriei: un cuvânt magic, impregnat de omenie și cultură orală transmise pe linia unei tradiții nepieritoare, simbol al legăturii ancestrale și salvatoare cu obârșiile. Asemeni personajelor sale, Le Clézio se află în căutarea unui topos al regăsirii de sine, al monadei sale spirituale, de unde și necontenitele sale călătorii, de vreme ce "mișcarea este un fel de a fi în armonie cu această insecuritate continuă". Dorința de a evada dintr-un spațiu închis amintind de detenție sau carantină, speranța că dincolo de acel perimetru opresiv
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]