6,277 matches
-
împotriva ei, a ieșit din negociere cu vechile frontiere consfințite, reușind să disloce alianțe inamice, cucerind alți prietenii și, în final, o autoritate nouă. Guvernul Restaurației rezista încă, iar Talleyrand se ținea deoparte, prevăzând spre ce catastrofă uriașă era dusă monarhia prin politica ultraregaliștilor. Când a izbucnit Revoluția din Iulie, când oamenii anului 1830, iluzionați, crezând cu convingere în "simetria istorică", sperau să realizeze în Franța ceva asemănător cu ceea ce fusese revoluția din 1688 în Anglia 70 și să împiedice o
Micaela Catargi by Jules Martin Cambon [Corola-publishinghouse/Imaginative/1407_a_2649]
-
fusese revoluția din 1688 în Anglia 70 și să împiedice o ruptură completă cu tradițiile trecutului, Talleyrand a canalizat toate aspirațiile tinereții (adormite timp de patruzeci de ani) în întronarea dinastiei bourboniene. La Londra, Talleyrand a prezentat întregii Europe tânăra monarhie. Acolo a fost primit cu acea curiozitate admirativă pe care doar societatea englezească o rezervă, cu sinceritate și cu bucurie, oamenilor celebri, veniți din străinătate. Așa cum, odinioară, președintele Jeannin acționase în favoarea Provinciilor Unite, Talleyrand a pledat pentru recunoașterea Belgiei independente
Micaela Catargi by Jules Martin Cambon [Corola-publishinghouse/Imaginative/1407_a_2649]
-
și-a schimbat, însă, niciodată, opiniile. A avut, în întreaga existență, o unitate de vederi și o continuitate, pe care nimic, dar absolut nimic nici entuziasmul de la începutul revoluției, nici seducția exercitată de geniul împăratului și nici favorurile arătate de monarhia restaurată nu l-a făcut să devieze de la această conduită. În politica internă idealul său s-a suprapus peste cel al Adunării Constituante; el avea în vedere o monarhie liberală și constituțională. În exterior, a urmărit, având certitudinea alianței cu
Micaela Catargi by Jules Martin Cambon [Corola-publishinghouse/Imaginative/1407_a_2649]
-
nici seducția exercitată de geniul împăratului și nici favorurile arătate de monarhia restaurată nu l-a făcut să devieze de la această conduită. În politica internă idealul său s-a suprapus peste cel al Adunării Constituante; el avea în vedere o monarhie liberală și constituțională. În exterior, a urmărit, având certitudinea alianței cu Anglia, stabilirea unui echilibru european, capabil a-i lăsa Franței locul cuvenit între celelalte națiuni, fapt considerat de el a fi unica garanție a păcii mondiale. În cursul negocierilor
Micaela Catargi by Jules Martin Cambon [Corola-publishinghouse/Imaginative/1407_a_2649]
-
pe unguri, dar această "liniștire" a suscitat alte patimi, căci noua Constituție a imperiului neglija elementele slave, componente ale populației acestuia: astfel, într-un anume fel, el a deschis drum catastrofele viitoare, din care avea să rezulte însăși disoluția dublei monarhii. În Rusia, autoritatea unui anume cancelar a părut să contrabalanseze, pentru o vreme, pe aceea a d-lui de Bismarck. Domnul de Gorceakov 71 avea multe din calitățile unui om de stat, dar și câteva mici defecte, pe care le-
Micaela Catargi by Jules Martin Cambon [Corola-publishinghouse/Imaginative/1407_a_2649]
-
cu o selecție. Se pune, deci, problema necesității existenței unui corp diplomatic și întrebarea dacă nu e suficient ca un guvern să își aleagă reprezentanții urmând doar conveniențele de moment. În realitate, această teorie ar fi fost valabilă sub vechea monarhie, când "fixitatea" politicii externe putea fi menținută, până la un anumit punct, de instituția regalității. Acest lucru este însă extrem de hazardat într-o democrație. Miniștrii care se succed nu sunt necesarmente oameni de stat. Ei sunt predispuși a aduce în conducerea
Micaela Catargi by Jules Martin Cambon [Corola-publishinghouse/Imaginative/1407_a_2649]
-
nu sunt necesarmente oameni de stat. Ei sunt predispuși a aduce în conducerea afacerilor viziuni mai "sentimentale" sau, chiar, anumite prejudecăți de partid. De asemenea, se poate susține fără dubii că, într-o republică democratică, mai mult decât într-o monarhie, este imperios necesar să existe o anume tradiție și cadre diplomatice specializate. Exemplul Statelor Unite ale Americii merită luat în considerare. După fiecare alegere prezidențială, ambasadorii sunt reînnoiți: serviciul lor se obține, cel mai des, ca o recompensă pentru serviciile electorale. Guvernul de la
Micaela Catargi by Jules Martin Cambon [Corola-publishinghouse/Imaginative/1407_a_2649]
-
85, care a fost ministrul Afacerilor Străine în țara sa, a povestit în Amintirile sale despre o conversație avută la Viena, în anul 1911, cu contele Aerenthal 86. Ministrul austriac i-a mărturisit că el crezuse vreme îndelungată în superioritatea monarhiei în materie de politică externă, dar că Franța, tocmai în acel moment, îi oferise o dezmințire, făcând, cu un succes incontestabil, o excelentă politică. Trebuie să recunoaștem că, în istoria diplomației, există puține pagini care să fie mai demne de
Micaela Catargi by Jules Martin Cambon [Corola-publishinghouse/Imaginative/1407_a_2649]
-
să dobândești noi prietenii și să pregătești un "concert al națiunilor" capabil să permită înfruntarea atacului invadatorului aceasta a fost sarcina diplomației franceze, de altfel îndeplinită cu glorie. Domnul Aerenthal avea dreptate: Republica nu avea motive pentru care să invidieze Monarhia. Și totuși, în această perioadă, au fost mulți cei care și-au imaginat că o națiune ar putea renunța la diplomați: aceste persoane nici nu se gândesc să se uite vreodată "pe fereastră", limitându-și orizontul doar la ele însele
Micaela Catargi by Jules Martin Cambon [Corola-publishinghouse/Imaginative/1407_a_2649]
-
dintre ei, numit Louis Ravol. De atunci, adică în treisutetreizecișișapte de ani, osutădouăzecișiopt de miniștri s-au succedat la conducerea departamentului. Lista este cu adevărat glorioasă și cuprinde câteva din cele mai mari nume ale istoriei noastre. În perioada vechii monarhii, (1589-1792, 10 august)88, adică timp de douăsutetrei ani, nu s-a lucrat decât cu treizecișipatru de miniștri. Guvernul revoluționar, imperiul și monarhia constituțională, adică timp de șaptezecișiopt de ani (10 august 4 septembrie 1870), au avut cincizecișiunu. Din 4
Micaela Catargi by Jules Martin Cambon [Corola-publishinghouse/Imaginative/1407_a_2649]
-
cu adevărat glorioasă și cuprinde câteva din cele mai mari nume ale istoriei noastre. În perioada vechii monarhii, (1589-1792, 10 august)88, adică timp de douăsutetrei ani, nu s-a lucrat decât cu treizecișipatru de miniștri. Guvernul revoluționar, imperiul și monarhia constituțională, adică timp de șaptezecișiopt de ani (10 august 4 septembrie 1870), au avut cincizecișiunu. Din 4 septembrie, republica a numărat patruzecișitrei. Durata exercitării funcției ministeriale tinde clar să fie din ce în ce mai scurtă , iar acest fapt nu este lipsit de inconveniente
Micaela Catargi by Jules Martin Cambon [Corola-publishinghouse/Imaginative/1407_a_2649]
-
onora pentru ultima oară pe bătrânul prinț a aplaudat acest pasaj al discursului său. Diplomatul octogenar sugerase că, în spatele omului de stat, plutea încă umbra fostului episcop din Autun. Este ciudat, într-adevăr, să vezi câți agenți remarcabili ai fostei monarhii au fost furnizați diplomației de către Biserică. Ba, mai mult chiar, cei mai mari dintre ei provin din această instituție. În serviciul prestat, ei au dovedit regelui un devotament rar întâlnit; la Roma (la Sfântul Scaun, mai ales), veșmântul le permitea
Micaela Catargi by Jules Martin Cambon [Corola-publishinghouse/Imaginative/1407_a_2649]
-
despre un război de "magnificență"? Dar despre un război de cucerire? De un secol încoace, politicile au simțit nevoia de a oferi planurilor și proiectelor o culoare "morală". Este vorba de un secol al principiilor. Revoluția, care a moștenit de la monarhie liniile directoare ale politicii externe, a afirmat că nu avea în vedere altceva decât eliberarea popoarelor. După 1815, guvernele coalizate au invocat dreptul divin al coroanelor. Prizonierul de pe Sfânta Elena* le-a răspuns, de la înălțimea stâncii sale; el le-a
Micaela Catargi by Jules Martin Cambon [Corola-publishinghouse/Imaginative/1407_a_2649]
-
un fel de datorie morală. Franța a avut dintotdeauna o gândire opusă acestui punct de vedere; ea a susținut micile naționalități; Henric al IV-lea își făcea o onoare din aceasta, iar Vergennes a proclamat-o, ca atare, la declinul monarhiei. Prin urmare, Franța rămâne fidelă tradițiilor sale, asociindu-se acțiunii Societății Națiunilor oferind puterilor "slabe" posibilitatea de a se uni pentru a-și face simțite influența. Tit Liviu 124 are o expresie memorabilă: "Sub umbra foederis oequi, servitutem pati possumus
Micaela Catargi by Jules Martin Cambon [Corola-publishinghouse/Imaginative/1407_a_2649]
-
numele de Carol al V-lea sau Carol Quintul. Rege al Spaniei din 1516 sub numele de Carol I (Carlos I) și împărat al Sfântului Imperiu Romano-German din 1519, sub numele de Carol Quintul (până în anul 1556). Promotor al formulei "Monarhiei universale", în urma eșecului acesteia va abdica și se va retrage din viața politică, la o mânăstire, în 1556. Aici va muri, doi ani mai târziu, în 1558. La retragerea sa, posesiunile au fost împărțite între fratele său, Ferdinand de Habsburg
Micaela Catargi by Jules Martin Cambon [Corola-publishinghouse/Imaginative/1407_a_2649]
-
Bourbon, fratele al fostului rege, ghilotinat, Ludovic al XVI-lea, primul rege al "Restaurației", a domnit în Franța în anii 1814, apoi 1815-1824. 67 Louis Adolphe Thiers (1797-1877). Istoric, jurnalist, om politic și de stat. Ministru și Prim-ministru în timpul Monarhiei din Iulie (1830-1848), deputat în timpul Republicii a II-a (1848-1852) și al celui de al II-lea Imperiu Francez (1852-1870), apoi cel dintâi președinte al Republicii a III-a (1871-1873). Este responsabil cu zdrobirea Comunei din Paris (martie-mai 1871). Autor
Micaela Catargi by Jules Martin Cambon [Corola-publishinghouse/Imaginative/1407_a_2649]
-
intervalul 17 decembrie 1921 17 ianuarie 1922. Este creatorul sistemului de alianță defensiv, regional, numit "Mica Înțelegere" (România Cehoslovacia-Iugoslavia, 7 iunie 1921). 86 Contele Alois Alexa von Aerenthal ( 1854-1912). Om de stat și diplomat austro-ungar, ministru de externe al dublei monarhii (1906-1912). 87 Henric al III-lea de Valois, rege al Franței (1574-1589). 88 Ziua de 10 august 1792, a asediului Palatului Tuilleries de către Garda Națională, Comuna Insurecțională și masele de sans culottes, este considerată în istoriografia franceză a doua zi
Micaela Catargi by Jules Martin Cambon [Corola-publishinghouse/Imaginative/1407_a_2649]
-
părți, iar 400 au fost răniți, palatul asediat a fost cucerit iar familia regală s-a refugiat la Adunarea Legislativă. Aceasta va decide în scurt timp arestarea și judecarea ei. Ziua de 10 august 1792 a marcat sfârșitul iremediabil al monarhiei constituționale franceze. 89 Sir Arthur Nicolson, al 11-lea lord Carnock (1848-1929). Diplomat britanic de carieră. Dintre funcțiile sale mai importante, amintim: secretar particular al lordului Granville (1872), însărcinat cu afaceri la Atena (1884), Consul General la Budapesta (1888) și
Micaela Catargi by Jules Martin Cambon [Corola-publishinghouse/Imaginative/1407_a_2649]
-
de vișini un crescendo acvatic de sfîrșit de lume, după cum în "parodia egipteană" Stăpînul tăcerii Thot, zeul fertilității, este un intelectual printre analfabeți, politician machiavelic ce îi transformă pe regi în zei, pe muritori în divinități, sfîrșind prin a înlocui monarhia cu republica. Febra intertextualistă nu amestecă doar personaje, ci și stiluri și limbaje. În Stăpînul tăcerii, Osiris vorbește ca Trahanache, fiul său, Horus, ca Iorgu de la Sadagura, regina etiopiană Aso, ca Ioana țiganca din Chirița lui Alecsandri. Cîștigul artistic este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
nu se lăsase pe vine. Aveam senzația că eu nu eram capabilă să imit acel ceva adorabil care-i aparținea doar ei. Fac o digresiune, dar vreau să mai menționez că am citit nu demult într-o carte că, în timpul monarhiei franceze, doamnele de la curte urinau fără jenă prin grădinile palatului sau în colțurile coridoarelor. Pe mine mă farmecă pur și simplu asemenea gesturi naturale și mă întreb dacă mama nu se numără cumva printre ultimele aristocrate veritabile. Revin la supa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
novatoare în poezia lor de expresie franceză, cea românească fiind mai tradițională. După cum se poate observa, cadrul temporal este aproximativ 1878-1948, adică, în termeni de istorie politică, de la instaurarea Statului român modern (Congresul de la Berlin) la instalarea regimului comunist (abolirea monarhiei) și în termeni de istorie literară de la ultimul romantism (Eminescu) la suprarealism (Gellu Naum). Acest cadru este depășit doar în măsura în care opera poeților antologați se întinde și dincolo de limitele respective. Motivul nu este altul decât că blocul canonic al modernității românești
O explicație by Victor Ivanovici () [Corola-journal/Journalistic/8773_a_10098]
-
rânduri), dar acest sentiment se conturează parcă și mai pregnant în Anglia. Prințesă, englezoaică de origine, se găsește printre ai săi la Palatul Buckingham. Era vară cu Regele George al V-lea. Totuși se simte incorsetată de convențiile și conservatorismul monarhiei britanice, înstrăinată. Se despărțise de bătrâna ei țară la 17 ani, crescând și evoluând în cu totul alt mediu, prin căsătorie, în România. La palat, frumoasa regină lasă pentru o clipă să vorbească femeia din ea, sensibilă și nu mai
Regina Maria, o mare ambasadoare by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/8762_a_10087]
-
dat nimic, ce așteptai?" Evident că m-am întîlnit cu o parte dintre universitarii din 90. Un domn monarhist cu portavoce în mînă și insigne pe palton voia să dea interviuri reporterilor tv, iar mizerabilii mici, nimic: "Nu e cu monarhia, domnu, e cu CNSAS-ul." . Un domn cu o măscuță antimicrobiană la gură, venise să protesteze cu documente împotriva CNSAS. Să fi avut vreo 60 de ani. Tenace. Zice el ce zice, că nu i s-a dat și nu
Ce-am văzut la mitingul CNSAS by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/8831_a_10156]
-
Perdigăo sunt mană cerească: de la contorsionata istorie lusitană până la tradițiile ei culinare, de la tribulațiunile politice la cele amoroase, de la tabieturile lui Pessoa până la cele ale lui Salazar, de la marile descoperiri intercontinentale până la destrămarea imperiului colonial, de la templieri la inchiziție, de la monarhie la republică, de la femeia europeană la cea afro-braziliană ș.a.m.d. ... totul relatat cu incansabilă vervă, în formulări persiflante (cu dominante în registrul sardonic). Românul cultivat va identifica aici o iremediabilă contaminare cu spiritul caragialesc (căruia în canonul cultural portughez
Frânturi lusitane - Lusoromânul by Virgil Mihaiu () [Corola-journal/Journalistic/8905_a_10230]
-
făcând apel la un gen de precauție civică de inspirație militară, la o necesitate pur cazonă de instaurare și de păstrare a ordinii. Nu întâmplător, Serviciul Cenzurii era subordonat, în anii aceia, Ministerului de Interne și - iarăși - nu întâmplător, perierea monarhiei, ușor de depistat la tot pasul, are accente primordial ierarhice. De aceea, găsesc un pic cam tendențioasă interpretarea categorică pe care Lăcustă o dă unilateralei direcționări a aparatului care veghea parental asupra gazetelor. "Un lucru s-a conturat cu pregnanță
Romanul cenzurii by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8956_a_10281]