387 matches
-
prințul Mihai a devenit rege, Iorga scria: "Carol ar trebui să se întoarcă în țară, să fie alături de soția și de fiul său. Acest lucru a devenit o chestiune de credință pentru conștiința mea"198. Poporul român, profund religios și monarhist în cea mai mare parte, dorea din tot sufletul întoarcerea lui Carol, "Prințul de vis", care avea să le îmbunătățească soarta. În toți anii aceștia (din 1922 pînă în 1928), Iorga a rămas în opoziție, sperînd într-o revenire politică
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
posibilul ca să-l atragă pe Iorga 200. Iorga și Argetoianu au negociat posibila unire mai ales cu Maniu pe parcursul întregului an 1924. S-au mai făcut cîteva încercări la începutul lui 1925. Scopul lor era să se formeze un "partid monarhist de stînga democrat, cultural și nerevoluționar". Au existat unele conflicte ideologice, Iorga neabătîndu-se niciodată de la sămănătorism. Drept urmare, Maniu a prezentat în mai 1925 următoarele condiții de unificare cu Iorga și cu partidul lui: să fie excluse orice fuziune a organizațiilor
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
Argetoianu. Memorii, vol. 6, pp. 113-118, 203 și 208. Vezi și BARSR, Corespondența lui N. Iorga, vol. 362, doc. 164 și vol. 371, documentele 184-187, 226-28 și Doi ani de restaurare, p. 53. Dacă Iorga își numea partidul "un partid monarhist de stînga", de data aceasta își numește clar guvernul "un guvern de dreapta", "dar nu retrograd". "Neamul românesc",18 iunie 1931 55 Op. cit, p. 59 56 Memorii, vol. VI, pp. 126 și 133-134; vezi și O viață de om
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
de Parlament peste trei zile. În 1923 Partidul socialist (SPD) a fost înlăturat de la guvernare. Opoziția față de regim s-a grupat în jurul a două partide de dreapta: "Populiștii", legați de marea finanță și de industria grea, și Partidul Național german (monarhist și pangermanist), sprijinit pe marii proprietari funciari, pe Biserica luterană și armată, cu lideri ca Stresemann (cancelar din 13 august 1923) și Thysen 589. În opoziție extraparlamentară se aflau partide care afișau nostalgia Germaniei imperiale, precum Partidul Național-Socialist al lui
Germania. O istorie de la antici la moderni by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
cu care numele său va fi asociat în durata lungă a istoriei. S-ar fi putut însă altfel? - e o întrebare fără răspuns, dar care merită totuși analizată. Născut și educat în timpul național-comunismului lui Ceaușescu nu aveam cum să fiu monarhist și, cu rare și temătoare excepții în sfera privată, nu era nimeni așa în România. Când însă, la începutul anului 1990, familia regală, revenită după patru decenii de exil să se închine la ctitoria regală de la Curtea de Argeș, a fost hăituită
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
astfel de gândire este un vis, datorat probabil faptului că am trăit în Anglia în mijlocul a vreo 6 monarhi exilați în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Mărturisesc că în timpul anilor mei nebunești de la Oxford, am fost membru al Societății Monarhiste. Se spune că Oxford este gazdă pentru cauze pierdute. 5. Care sunt succesele cele mai notabile înregistrate de România și Europa de Est în ultimele două decenii? În domeniul politicii, cel mai evident succes al perioadei post- Ceaușescu a fost admiterea României
1989-2009. Incredibila aventură a democraţiei după comunism by Lavinia Stan, Lucian Turcescu [Corola-publishinghouse/Science/882_a_2390]
-
presa a fost nevoit(, în consecință, să-(i modereze atacurile dar, în schimb, a continuat să se bucure de o destul de mare libertate de expresie. Legitimiștii au contat întotdeauna pe Gazette de France; în 1847 a ap(rut l'Union (monarhist) care, pînă în 1883, a fost organul intransigent al contelui de Chambord. În această perioadă (i-au f(cut apari(ia mai multe ziare catolice. Dacă l'Avenir a lui Lamennais (octombrie 1830 noiembrie 1831) nu a supraviețuit condamnării sale
Istoria presei by Pierre Albert [Corola-publishinghouse/Science/969_a_2477]
-
și a furnizat reportajelor corespondenților de război un extraordinar cîmp de informare. V. Presa din Germania între 1792 și 1871 În Europa Centrală germanică, frîna politică a legislațiilor represive a fost mult mai eficace decît în Franța. Toate regimurile politice monarhiste au fost foarte dure pentru presă și numai în Bavaria sau în orașele libere ca Frankfurt, Cologne sau Hamburg ziarele au putut trata teme politice cu oarecare independență. Rivalitatea dintre Prusia și Austria adăuga un aspect original presei de limbă
Istoria presei by Pierre Albert [Corola-publishinghouse/Science/969_a_2477]
-
cu informații controlate, era în ciuda tirajului relativ restrîns (între 35 și 40.000 de exemplare) cel mai mare ziar francez. Audiența sa în străinătate era considerabilă: cronicile sale diplomatice erau adesea inspirate de Quai d'Orsay. După ce a servit cauza monarhistă pînă la moartea lui Villemessant, Le Figaro devine republican moderat și după acest prim avatar are nefericita idee de a se alătura cauzei dreyfusiste pierzîndu-și astfel aproape toți cititorii. Gaston Calmette îl repune pe direcția conservatoare tradițională, regăsindu-și astfel
Istoria presei by Pierre Albert [Corola-publishinghouse/Science/969_a_2477]
-
de exemplare. Organ de luptă, La Croix și-a moderat un timp polemicile sub conducerea lui Paul Feron-Vrau, după ce preoții asompționiști au fost vînați în 1899. În 1914, ea avea practic aceeași poziție ca și L'Action française. F) Presa monarhistă.După ce fusese foarte activă pînă în 1879, presa bonapartistă împărțită între foile jeromiste și cele victoriene, și-a pierdut popularitatea foarte repede. Moartea contelui de Chambord în 1883 antrenează o hecatombă de foi legitimiste, dintre care L'Union, Le Solei
Istoria presei by Pierre Albert [Corola-publishinghouse/Science/969_a_2477]
-
sub conducerea lui Arthur Meyer, director de mare clasă ale cărui calități de ziarist făceau să fie iertate ridiculitățile, devine organ al aristocrației fanceze. L'Action française, inspirată de Charles Maurras și animată de redutabilul polemist Léon Daudet, reînnoiește jurnalismul monarhist. Simplă revistă creată în 1898, ea devine cotidian în 1908. Violența campaniilor sale, importanța mișcării care o susținea făceau din aceasta o publicație importantă, în ciuda slăbiri cronice a tirajelor sale. G) Ziarele specializate. Crearea lui Vélo în 1891 și a
Istoria presei by Pierre Albert [Corola-publishinghouse/Science/969_a_2477]
-
la supeu un struț. Puțin a lipsit ca această glumă să nu ducă la o ceartă serioasă. Istoricul Revoluției va fi poate pus în mare încurcătură în situația de a descrie caracterul public al lui Mirabeau. El a fost esențialmente monarhist, s-a opus marii operații prin care comunele au făcut revoluția în Franța, adică decretului care nimicea reprezentarea pe stări sociale și le topea în Adunarea Națională. Apoi a susținut necesitatea unui veto absolut, pentru că în ochii lui regele era
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
pumnal ă1793). CLERMONT-TONNERRE, STANISLAS MARIE ADÉLAÏDE, conte de ăPont-à-Mousson, 1757-Paris, 1792). Deputat al nobilimii în Statele Generale. A votat în mod liberal pentru drepturile protestanților, ale evreilor, ale artiștilor, în general pentru abolirea privilegiilor. În 1770 înființează Jurnalul amicilor constituției monarhiste. -, -CONSTANT, BENJAMIN pe numele întreg HENRI BENJAMIN CONSTANT DE REBECQUE ăLausanne, 1767- Paris, 1830). Om politic, ziarist, critic literar, romancier. Provine dintr-o familie de protestanți francezi emigrați în Elveția. Urmează cursurile universităților din Erlangen, Bruxelles și Oxford. Întors la
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
Ludovic Napoleon îl numește ministru al instrucțiunii publice pentru a avea, prin el, sprijinul bisericii. Are un rol marcant în partidul catolic liberal. În 1856 devine membru al Academiei 306 Franceze. În culisele Adunării Naționale a luat parte la intrigile monarhiste care au întârziat organizarea Republicii până în 1875. În ultimii ani de viață, aflat sub protecția papei Leon al XIII-lea, își continuă atacurile atât asupra dreptei, cât și asupra stângii, pierzând orice credit politic. Postum i se publică Memoriile unui
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
de Scrisori, este autoarea unor Memorii ăpublicate postum, 1879 -1880), document plin de farmec asupra vieții și moravurilor din timpul Consulatului și al Imperiului. -RIVAROL, ANTOINE, conte de ăBagnols-sur-Cèze, 1753- Berlin, 1801). Scriitor, moralist și ziarist. În timpul Revoluției a fost monarhist, om de mare spirit, extrem de conservator în concepții, lipsit de orice înțelegere a evoluției istorice și, ca atare, precursor al gândirii de dreapta în cultura franceză, care a avut mai apoi reprezentanți iluștri. Opera lui cea mai importantă este Discurs
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
va mai fi nevoie de el? Lui îi trebuie deci să-și așeze mai bine puterea. Mizînd pe două argumente, teama de reîntoarcerea Bourbonilor, amenințarea unei reluări a războiului, el devine în 1802 consul pe viață ca apărare împotriva puseului monarhist al momentului și, la 2 decembrie 1804, atunci cînd se fragilizează instabila pace de la Amiens, împăratul francezilor. Cu garantarea populară a unor plebiscite, uneori aranjate, cu garanția religioasă a lui Pius al VII-lea, "reprezentantul încoronat al Revoluției" reînnoadă firul
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
-i incrimineze în mod violent pe oamenii puterii. Căderea regimului. Alegerile din 1869 constituie un succes net pentru opoziție. Guvernul nu mai obține decît 4.438.000 de voturi contra a 3.350.000 ale opoziției, împărțită în republicani și monarhiști. La centru, partidul lui Émile Ollivier, acel Le Tiers Parti, cere un regim parlamentar. De acum încolo "mamelucii" așa sînt numiți bonapartiștii intransigenți sînt minoritari. În septembrie 1869, împăratul acordă Corpului legislativ inițiativa legilor. Evoluția către regimul parlamentar, către responsabilitatea
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
5 miliarde de franci-aur și mai ales pierderea Alsaciei și a unei părți a Lorenei, cu Metz. Provinciile pierdute vor bîntui conștiința națională franceză pînă în 1914. Nașterea regimului Comuna. Problema regimului rămîne în suspensie. În fața unei Adunări în majoritate monarhistă, Thiers s-a angajat să nu se pronunțe asupra regimului. Teama de o restaurație, umilința înfrîngerii, mizeriile asediului, efervescența revoluționară a capitalei de după sfîrșitul Imperiului, acestea sînt aspectele stării de neliniște din Paris, ale cărui sentimente republicane fuseseră dovedite de
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
în Franța. Prima consecință a Comunei este că a demonstrat că nici un alt regim în afară de Republică nu este tolerabil pentru capitală și pentru marile orașe din provincie, Lyon, Marsilia, Toulouse, care au cunoscut și ele efemere Comune. Victoria republicanilor. Restaurația monarhistă pare imposibilă după refuzul contelui de Chambord, pretendentul legitimist, de a adopta drapelul tricolor cerut de orleaniști. Divizați, monarhiștii trebuie să continue să se încreadă în Thiers. Legea Rivet din 31 august 1871 organizează puterile acestuia: el este în același
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
motivată de o preocupare de apărare socială: lupta împotriva impozitului pe venit, susținut de radicali, și împotriva socialismului. Valul de atentate anarhiste din 1892-1893 antrenează votarea legilor de represiune, "legile scelerate", care îi vizează de asemenea pe socialiști. În timp ce partidele monarhiste sînt sortite declinului în urma ralierii și a politicii de calmare "spiritul nou" din care se reclamă republicanii de guvernare -, aceștia din urmă glisează puțin cîte puțin către centru dreapta. În zadar l-a susținut dreapta pe Méline în Cameră, fractura
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
Stuart"36 și au constituit esența patriarhalismului. Sub acest nume a fost cunoscută o întreagă mișcare intelectuală și politică din secolul al XVII-lea, la care au participat clerici și oameni de litere care au susținut cu argumente scolastice partida monarhistă și doctrina monarhiei de drept divin. Momentul politic care a impulsionat doctrina patriarhalistă a fost cel în care Carol I a publicat o dare de seamă a rațiunilor care l-au determinat să dizolve parlamentul, în 1625 și în 1626
Dreptatea ca libertate: Locke și problema dreptului natural by Gabriela Rățulea () [Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
Hobbes va face din gândirea hobbesiană "o referință culturală importantă. Hobbismul ca expresie a abuzului devenise o parte integrantă a polemicii politice și religioase, semnificând limitele inacceptabile ale discursului public"76. Asocierea sau disocierea hobbismului de patriarhalism și de partida monarhistă a condus la necesitatea unei reevaluări a dreptului natural. Pe de o parte, anglicanii radicali respingeau anti-episcopalismul lui Hobbes și îi acuzau pe dizidenții puritani că folosesc argumentele ateiste sau eretice ale lui Hobbes. Respingerea lui Hobbes era cu atât
Dreptatea ca libertate: Locke și problema dreptului natural by Gabriela Rățulea () [Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
reală sau imaginară a catolicismului sau a tiraniei, căutând să introducă măsuri de apărare a protestantismului și să garanteze libertățile engleze. Pentru tory, dinamica mișcării whig semăna prea mult cu evenimentele din timpul războiului civil. Dar pentru bravii whigi, atât monarhiști cât și republicani, necesitatea imediată era să fie eliminată amenințarea papistă - să fie securizată religia, libertatea și proprietatea din Anglia"98. În planul ideilor politice, whigii erau susținători ai principiului rule of law, pe care îl vom găsi formulat și
Dreptatea ca libertate: Locke și problema dreptului natural by Gabriela Rățulea () [Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
bine înarmată decât trupele paramilitare fasciste, guvernul și regele Victor Emmanuel nu au reușit să înăbușe mișcarea lui Mussolini. Regele s-a văzut nevoit să aleagă una dintre cele două mișcări politice rivale pentru a-i oferi conducerea Italiei: fasciștii monarhiști ai lui Mussolini sau socialiștii republicani. Regele i-a ales pe fasciști. Pe 28 octombrie 1922, regele Victor Emmanuel l-a numit pe Mussolini prim ministru. Fasciștii puteau să-și îndeplinească idealurile politice, atâta vreme cât rămâneau suporterii monarhiei. Mussolini era un
Al doilea război mondial : Holocaust, rasism, intoleranţă şi problema comunităţilor evreieşti din România şi Italia : ghid pentru predarea istoriei holocaustului în liceu, cu ajutorul platformei on line by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101009_a_102301]
-
Eliberarea deplină se mai numește și azi vindicta, după numele lui Vindicius - II, p. 45). Mai târziu, de dragul adevărului istoric, el îl va îndemna pe sclav să se ducă la Publicola pentru a-i spune ce a aflat despre complotul monarhist : vrei să ruinezi faima lui Plutarc ? (II, p. 58). În chip similar, Petronius îi amintește lui Collatinus că femeia care s-a sinucis după ce a fost necinstită de fiul lui Tarquinius este chiar Lucreția, soția lui, și îi arată că
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]