392 matches
-
au determinat restructurarea partidului înființat de Arthur Griffith. Au modificat direcțiile partidului Sinn Fein și au radicalizat discursul acestuia, susținînd ideologia republicana, mistica și naționalistă imaginata de Padraig Pearse precum și eventualitatea folosirii violenței, ceea ce contravenea flagrant cu teoriile pacifiste și monarhiste ale lui Griffith. În februarie 1917, au avut loc alegerile parțiale din comitatul Roscommon. Partidul Sinn Fein s-a prezentat la aceste alegeri avîndu-l drept candidat pe contele G.N. Plunkett, tatăl unuia dintre cei șapte semnatari ai proclamației republicii, împușcat
Studii irlandeze by Codruţ Constantinescu [Corola-publishinghouse/Science/909_a_2417]
-
naționaliste și prevenirea sciziunilor. Rezultatele congresului au confirmat tendințele republicane. Obiectivul Sinn Fein devenea obținerea recunoașterii internaționale a Republicii Irlanda. În funcția de președinte al partidului a fost ales Eamon de Valera, Griffith, întemeietorul lui și reprezentantul tendințelor moderate și monarhiste din Sinn Fein hotărînd să nu candideze la președinția partidului, sprijinindu-l pe de Valera. În discursul său, Griffith l-a descris pe potențialul sau contracandidat drept "un om în a cărui judecată și caracter am o mare încredre. Un
Studii irlandeze by Codruţ Constantinescu [Corola-publishinghouse/Science/909_a_2417]
-
adjudecându-și taman acel câștig de producție. Așa vorbind, pavând drumul spre iad cu bune intenții, se pare că Ludovic al XVI-lea avea toate motivele să se Împace cu ghilotina. À propos de revoluții. Pentru că nu avem un partid monarhist, Înseamnă că nu pot fi Învinuit că fac politică atunci când afirm că monarhia e forma de stat ecologică, adică naturală și evolutivă, căci a apărut În zorii civilizației și există și astăzi, e drept, evoluând, schimbându-și mereu „hlamida“. Republica
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
departe nu avea cum să se meargă. Majoritatea românilor voiau Republică, și chiar o republică cu Iliescu! Regele a fost susținut de o parte a opoziției, dar nici măcar de Întreaga opoziție. Corneliu Coposu nu și-a ascuns nici un moment opțiunea monarhistă. În manifestațiile anti-Iliescu se scanda frecvent: „Monarhia salvează România.“ Dar opoziția democratică nu putea să-și lege Întru totul viitorul de viitorul nesigur al regelui. O atitudine ferm monarhistă ar fi Însemnat o abatere de la litera Constituției și, mai cu
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
Întreaga opoziție. Corneliu Coposu nu și-a ascuns nici un moment opțiunea monarhistă. În manifestațiile anti-Iliescu se scanda frecvent: „Monarhia salvează România.“ Dar opoziția democratică nu putea să-și lege Întru totul viitorul de viitorul nesigur al regelui. O atitudine ferm monarhistă ar fi Însemnat o abatere de la litera Constituției și, mai cu seamă, riscul Îndepărtării unei părți din electorat. Înainte de a fi ales președinte, Emil Constantinescu a făcut, cam imprudent, declarații favorabile regelui, care erau cât pe ce să se Întoarcă
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
olografă, scrisă și subscrisă de d sa“, pe care Bacalbașa a reprodus-o, integral și exact, probabil după TRC. (an. XI, nr. 1151, 22 septembrie 1874, p. 1). Manifestațiile de simpatie pentru Franța democratică și republicană (Thiers însuși, care fusese monarhist, se pronunța acum hotărât pentru o „republică conservatoare și moderată“), în această perioadă erau, neîndoielnic, diri jate de liberalii „roșii“ ce îl vizau astfel, indirect, pe principele prusac Carol, care dăduse puterea conservatorilor și se sprijinea totuși în politica sa
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
socială: mișcarea muncitorească; social-democrată; comunistă; bunduri (evrei comuniști din Bucovina și Basarabia); secte religioase; cluburi sportive; mișcarea studențească; mișcarea antisemită în general; mișcarea fascistă; mișcarea ofițerilor de rezervă; mișcarea demobilizaților; chestiunea agrară. 2. Chestiuni politice: a) propaganda: antimilitaristă, naționalistă maghiară, monarhistă rusă, ucraineană, bulgară (Societatea „Dobrogea” și acțiunea ei), antidinastică, emigrări; b) Acțiunea minorităților: unguri, sași, germani, ucraineni, bulgari și ruși. 3. Chestiuni profesionale: muncitori (doleanțe și nemulțumiri); mișcarea profesorilor, institutori și învățători; mișcarea amploaiaților comerciali și industriali; mișcarea comercianților; mișcarea
Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
-
să întrețină relații intime cu acesta și astfel să-i cunoască programul, cunoscuții și secretele deținute. Relațiile dintre D.P.S.G. și Intelligence Service s-au deteriorat la jumătatea anului 1928, în principal din cauza suspiciunilor părții române că un atentat organizat de monarhiștii ruși în U.R.S.S., prin general Leontovici, a fost „denunțat” Marelui Stat Major de către Bogomoletz. La rândul său, șeful serviciului de spionaj britanic pentru Rusia a început „să se debaraseze” de colaborarea informativă cu structurile autohtone și a început să
Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
-
de la Legația României din Elveția referitoare la inițierea unor acțiuni subversive ale Germaniei împotriva României. Un informator german „arian sută la sută”, refugiat în Elveția și cu relații atât în Statul Major al armatei germane, Reichswehrul, cât și în cercurile monarhiste germane, l-a abordat pe ministrul român la Societatea Națiunilor, căruia i-a făcut confidențe extrem de interesante. În primul rând, guvernul de la Berlin intenționa să înființeze, începând cu data de 15 ianuarie 1939, „o armată specială denumită „«corpul românesc»”, alcătuită
Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
-
exprimă clar atitudinea democratică, ideile despre destinul românilor în etapa de după Unire. Continua astfel gândirea pașoptistă, anticipând, în câteva rânduri, idei politice de întâlnit la Mihai Eminescu. Chiar dacă poziția lui a fost schimbătoare - antidinastic (închis în 1870 la Văcărești), apoi monarhist -, explicația ține mai curând de temperament, de mobilitatea, versatilitatea omului și mai puțin de conjunctură și interes politic conjunctural. Asemenea lui Heliade, pe care l-a văzut întotdeauna ca pe un predecesor, H. crede că are un cuvânt de spus
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287418_a_288747]
-
victimă care a avut curajul să vorbească despre Pitești și să își descrie experiența, ajutat și de condiția sa de exilat, Grigore Dumitrescu s-a născut la 24 mai 1923 la Cepari, în județul Argeș. A fost arestat pentru activitate monarhistă în septembrie 1948, ca student la Facultatea de Drept din București. A primit o condamnare relativ mică (probabil 2 ani), dar și domiciliu obligatoriu la ieșirea din închisoare. A fost transferat la Pitești prin toamna lui 1949 și schingiuit în
[Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
a reprezentat-o tocmai această mișcare naționalistă, care, întâmplător sau nu, era formată în marea ei majoritate din membrii Mișcării Legionare; dacă legionarii ar fi fost singura țintă, nu s-ar explica prezența celor arestați ca simpatizanți țărăniști, liberali ori monarhiști, și nici aceea a preoților ori a muncitorilor din Gherla. Pe de altă parte, este adevărat că Legiunea reprezenta, probabil, cel mai important dușman ideologic al comunismului și dispunea de foarte mulți simpatizanți. Profitând și de faptul că legionarii nu
[Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
că inima mi-i bună (...), dar în loc de băutură, mă îndop zilnic cu medicamente pentru ochi și boală. Însă sufletește mi-i inima rea și cu o sumedenie de nemulțumiri sociale și familiale. Social am rămas ca toată viața naționalist și monarhist, deși poporul nostru a rămas tot bolnav sufletește, ca mulți 382 intelectuali noi, ce s-au limitat la cultura socialistă și au rămas semidocți și nu cunosc trecutul nostru naționalist de la 1848-1944. din toată viața politică nu văd decât lupta
CORESPONDENȚĂ FĂLTICENEANĂ by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/699_a_1142]
-
pasiona de această disciplină, care îi excită fantezia, și își publică în „Contemporanul” (1887) unele păreri. E și membru corespondent al Societății de Arheologie din Paris. În capitala Franței, unde își face studiile juridice, tânărul moșier cu febrilități reformiste (altminteri, monarhist) intră în contact cu cercurile socialiste. Cu banii primiți de acasă, editează o revistă de profil marxist, „L’Ère nouvelle” (1893-1894), în paginile căreia sunt inserate texte ale unor personalități de rezonanță. Se afirmase și el întrucâtva, nu numai prin
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286760_a_288089]
-
numai influența Bisericii a reușit să le mențină unitatea. După cel de-al doilea război mondial, partidele catolice au avut o tentativă de deschidere adoptînd filosofia "personalistă", foarte la modă pe atunci, devenind creștin-democrate. În Franța, legăturile Bisericii cu dreapta monarhistă au împiedicat crearea unui mare partid catolic. Fondarea MRP a avut loc prea tîrziu, iar acest partid, cu rădăcini slabe, n-a cunoscut niciodată succesul fraților săi belgieni sau italieni. Dacă partidele creștin-democrate au devenit prin excelență partide de guvernare
by Daniel L. Seiler [Corola-publishinghouse/Science/1118_a_2626]
-
Le peuple français al abatelui Garnier; La Quinzaine al laicului Georges Fonsegrive; L'Ouest-Eclair, fondat de abatele Trochu și Emmanuel Desgrées du Loû, La Vie catholique a abatelui Dabry. Ei s-au lovit de violente ostilități, mai ales din partea catolicilor monarhiști, care îi numeau "cei roșii", chiar comunarzi, în timp ce republicanii nu vedeau în ei decît niște clericali. Congresele ecleziastice de la Reims și Bourges au fost o ocazie pentru a organiza puțin mișcarea. La congresul de la Reims (1896) a fost creat Partidul
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
un mare număr de tineri și chiar de seminariști și preoți tineri, a avut darul de a-i neliniști pe mulți dintre episcopi și chiar pe papă. Energic combătut de Acțiunea Franceză, denunțat la Roma de către cardinalul Billot și catolicii monarhiști, condamnarea părea să devină definitivă din momentul cînd Marc Sangnier anunța un "Sillon mai mare", deschis protestanților și chiar necredincioșilor pe baza unei recunoașteri comune a valorilor republicane și democratice. La 25 august 1910, papa Pius al X-lea a
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
electoral a fost însă întotdeauna foarte limitat. Cîteva regiuni rurale păreau mai receptive, cum ar fi nordul și mai ales Bretania, unde Ouest-Éclair a avut un impact remarcabil. De fapt, ziarul catolic nu era creștin-democrat, ci mai degrabă conservator sau monarhist, uneori atras de Acțiunea Franceză fondată în 1898, și al cărui dinamism în cadrul catolicismului era real în preajma războiului. Pe plan parlamentar, după cum s-a văzut, catolicii deputați se împărțeau în trei grupe: Federația Republicană, Grupul celor de Dreapta, Acțiunea Populară
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
noului regim republican. Erzberger a plătit cu viața, fiind asasinat în 1921 de teroriștii de extremă dreapta. În Franța 2, Uniunea Sacră, fondată chiar la începutul conflictului, s-a extins și la catolici. Denys Cochin, un catolic liberal cu convingeri monarhiste, a intrat în guvern în 1915, cînd legea din 1904 privind congregațiile fusese suspendată. Arhiepiscopul Parisului, cardinalul Amette, a devenit membru al Comitetului de Asistență Națională și, ca și în regiunea de dincolo de Rhin, clerul a calificat războiul ca fiind
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
în politica gîndirii, iată deci cum putem saluta realismul, flerul, conștiința mediologică a celor doi eroi mesageri. Descartes alegînd în ciuda teologilor și cărturarilor unei Sorbone încremenite în latina ei să scrie Discursul asupra metodei în franceză, limbă vulgară, maternă și monarhistă, pentru a lărgi segmentul de audiență femei, oameni de curte, oameni de rînd. Hugo ocărîndu-și editorii de pe vîrful stîncii sale, punîndu-și imaginea pe farfurii, statuete, afișe ori viniete pentru a-și asigura maximul de cititori într-o Franță a căii
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
supărări la C.C., unde eram citiți cu lupa ideologică. Fusese alertat președintele Uniunii, care acum ne chema la ordine. Stancu ne-a întâmpinat încruntat, ne-a invitat să ne așezăm și, fără nici o introducere, ne-a adresat următoarea întrebare: — Sunteți monarhiști? Ce să fi răspuns? Am dat toată vina pe Dalí, noi doar am reprodus o părere a lui, așa, ca pe o curiozitate, în ce ne privește nu suntem moharhiști, nici vorbă să fim. Ba sunteți, a reluat Stancu tăios
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
fi răspuns? Am dat toată vina pe Dalí, noi doar am reprodus o părere a lui, așa, ca pe o curiozitate, în ce ne privește nu suntem moharhiști, nici vorbă să fim. Ba sunteți, a reluat Stancu tăios, faceți propagandă monarhistă într-o revistă a partidului, asta faceți, cu banii partidului, în revista partidului, faceți propagandă pentru monarhie. Acuzația era enormă, în spiritul dilatator al pamfletelor lui Stancu, și ne-am dat seama repede că, de fapt, fuseserăm convocați la un
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
astfel de gândire este un vis, datorat probabil faptului că am trăit în Anglia în mijlocul a vreo 6 monarhi exilați în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Mărturisesc că în timpul anilor mei nebunești de la Oxford, am fost membru al Societății Monarhiste. Se spune că Oxford este gazdă pentru cauze pierdute. 5. Care sunt succesele cele mai notabile înregistrate de România și Europa de Est în ultimele două decenii? În domeniul politicii, cel mai evident succes al perioadei post- Ceaușescu a fost admiterea României
1989-2009. Incredibila aventură a democraţiei după comunism by Lavinia Stan, Lucian Turcescu [Corola-publishinghouse/Administrative/882_a_2390]
-
la supeu un struț. Puțin a lipsit ca această glumă să nu ducă la o ceartă serioasă. Istoricul Revoluției va fi poate pus în mare încurcătură în situația de a descrie caracterul public al lui Mirabeau. El a fost esențialmente monarhist, s-a opus marii operații prin care comunele au făcut revoluția în Franța, adică decretului care nimicea reprezentarea pe stări sociale și le topea în Adunarea Națională. Apoi a susținut necesitatea unui veto absolut, pentru că în ochii lui regele era
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
pumnal ă1793). CLERMONT-TONNERRE, STANISLAS MARIE ADÉLAÏDE, conte de ăPont-à-Mousson, 1757-Paris, 1792). Deputat al nobilimii în Statele Generale. A votat în mod liberal pentru drepturile protestanților, ale evreilor, ale artiștilor, în general pentru abolirea privilegiilor. În 1770 înființează Jurnalul amicilor constituției monarhiste. -, -CONSTANT, BENJAMIN pe numele întreg HENRI BENJAMIN CONSTANT DE REBECQUE ăLausanne, 1767- Paris, 1830). Om politic, ziarist, critic literar, romancier. Provine dintr-o familie de protestanți francezi emigrați în Elveția. Urmează cursurile universităților din Erlangen, Bruxelles și Oxford. Întors la
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]