889 matches
-
scrisoarea 113 a lui Ieronim. Ghenadie (Bărbații vestiți 33) amintește o scriere contra lui Origen care nu era probabil decât o antologie de fragmente antiorigeniste din operele lui Teofil. În sfârșit, excelenta reputație de care se bucura Teofil în cercurile monastice egiptene este atestată și de apoftegmele care îi sunt atribuite în colecția greacă și în cea latină (cf. aici, p. ???). Putem aminti aici și o Viziune a lui Teofil, care s-a păstrat în mai multe versiuni, în arabă, în
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
era foarte tânăr în 403 când a participat la sinodul de la Quercia care l-a destituit pe Ioan Hrisostomul. Așadar, trebuie să se fi născut prin 370-380. E probabil, dar nu absolut sigur, că a avut parte de o formație monastică, fără să fie totuși călugăr; cu siguranță, unchiul său din partea mamei, Teofil, episcop de Alexandria, trebuie să fi avut o influență asupra formării sale (el l-a luat cu sine la sinodul de la Quercia). În orice caz, trebuie să se
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
aprinseseră din nou în jurul lui Origen, după conflictele din epoca lui Teofil din Alexandria (aici, p. ???). Încă o dată, călugării se numărau printre protagoniști; într-adevăr, origenismul, mai ales în versiunea lui Evagrie Ponticul (aici, p. ???), asigura un temei metafizic ascezei monastice, văzută ca un mijloc de reconstituire a relației originare dintre intelectele preexistente și Dumnezeu. Criza a început (sursa principală este Viața Sfântului Saba de Chiril din Scythopolis; aici, p. ???) când un grup de călugări conduși de Nonnos și primiți în
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
putem fi siguri nici măcar că Gregențiu a existat. Pe noi ne interesează aici în măsura în care a fost vehiculată sub numele său scrierea intitulată Legile omeriților (al cărei început s-a pierdut), de fapt o legislație strict teoretică, bazată pe un ideal monastic. Tot lui i-a fost atribuită și Disputa cu iudeul Herban, sub forma unui proces verbal, redactat de Palladius, al unei dispute cu mai multe etape; opera face parte (însă ca un produs secundar) din genul disputelor imaginare dintre creștini
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
Greek Studies” 12 (1988), 47-82. CAPITOLUL XVIII ASCEZĂ ȘI SPIRITUALITATE ÎN AL CINCILEA SECOL DE CLUTURĂ GREACĂ ȘI ÎN PRIMA JUMĂTATE A CELUI DE-AL VI-LEA 1. Monahismul egiptean: deșertul Sceti în secolul al V-lea Două mari așezări monastice din deșertul egiptean își începuseră existența în anii 30 ai secolului al IV-lea: cea de la Nitria, la marginea deșertului occidental, fondată de Amun, și cea de la Sceti, întemeiată de Macarie Egipteanul patruzeci de mile mai la sud, într-o
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
în care acesta a zăbovit o vreme la Nitria, apoi la călugării Kellia (între 388 și 399); ca și de prezența lui Ioan Cassian care afirmă în mod explicit că Sceti era considerată localitatea cea mai vestită pentru perfecțiunea vieții monastice (cf. mai ales Conferințe X, 2, 3). Sceti a fost devastată în 407 de o primă invazie a barbarilor care a provocat exodul multor eremiți și moartea altora; o a doua invazie a avut loc în 434. Politica brutală a
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
Sèrapion de Thmuis, Abbaye de Bellefontaine, Bégrolles-en-Mauges 1985, pp. 83-113. Celelalte două scrieri în PG 86, 1617-1625; cf. și CPG III, n. 5545-5552. J. David, Arsène, DHGE IV, 1930, col. 745-747. b) Maximele Părinților din deșert (Apoftegmele) Însă tradiția așezărilor monastice din Sceti și-a găsit expresia „literară” mai ales în colecțiile de apoftegme ale Sfinților Părinți în care celelalte centre din Nitria și Kellia sunt cu mult mai puțin prezente. E vorba de culegeri de maxime și de anecdote referitoare
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
nașterea culegerilor, ceea ce, evident, nu exclude posibilitatea ca discipoli ai lui Pimen, eventual emigrați acolo, să fi avut o contribuție importantă la alcătuirea lor. Diversele culegeri au fost traduse în numeroase limbi. O influență particulară asupra spiritualității occidentale, nu numai monastice, au avut versurile latine pe care iezuitul H. Rosweyde le-a publicat în 1615 în 10 cărți însoțite de un apendice (Vitae Patrum). Valoarea lor este însă inegală; printre cele mai bune se numără versiunea unei colecții sistematice foarte vechi
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
în fața papei, Palladius este arestat și exilat în Egipt la Syene (406). Alte câteva texte se referă la o ședere în Palestina: un an la Betleem, trei pe Muntele Măslinilor, care ar părea că trebuie plasați la începutul vieții sale monastice. Din perioada exilului, în schimb, par să facă parte cei patru ani petrecuți printre călugării din Antinoe în Tabaida. În ultima parte a vieții sale, Palladius se întorce în Galatia unde devine episcop de Aspuna (Socrate, ibidem); fără îndoială, aici
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
Așadar, materialul disponibil e departe de a reda ansamblul doctrinei autorului, reproducând doar o parte a acesteia, care este, în plus, fructul unei selecții întâmplătoare. Învățăturile sunt niște „conferințe”, adică discuții pe teme cu caracter spiritual, legate de itinerariul ascezei monastice: renunțarea, umilința, conștiința, teama de Dumnezeu, interdicția de a-ți urma propria judecată, aceea de a judeca etc. Au fost notate de ascultători și după aceea redactate, deși nici cei ce le-au redactat nu au fost mânați de intenții
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
Cassian (aici, pp. ???-???) analoage ca gen. Textele lui Dorotei păstrează spontaneitatea exprimării orale. Temele sunt dezvoltate cu ajutorul unui aparat format din citate biblice, din maxime ale Părinților din pustie și mai ales din multe anecdote și episoade preluate din tradiția monastică și din experiența personală a lui Dorotei, completate cu foarte multe imagini și comparații. Spontaneitatea și prospețimea nu pun în umbră predilecția pentru enumerarea și clasificarea entităților despre care se discută, indiferent că e vorba de diferitele tipuri de păcate
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
asceții care-și au sălaș pe muntele de lângă noi, lângă oraș, și sunt conduși de fericitul Leonțiu, pe atunci presbiter, ajuns după aceea episcop” (un Leonțiu, episcop de Ancyra este atestat în 404; se știe că Ancyra era un centru monastic); într-o scrisoare (I, 257) este menționat Apolinarie din Laodiceea, mort în 390, ca un contemporan al destinatarului; tratatul Despre sărăcia de bunăvoie este dedicat unei diaconese din Ancyra, Magna, menționată și de Palladius (Istoria Lausiană 67) care scrie în
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
este citată aici de mai multe ori, iar Cânt. 1,10 este comentat în mod asemănător. Discursul despre asceză începe cu un reproș adresat călugărilor care, împinși de vanitate și de dragostea de cele lumești, trădează adevăratul sens al vieții monastice, căutarea și practicarea adevăratei filosofii, așa cum a făcut însuși Cristos, pentru a ajunge la contemplație. O secțiune importantă este dedicată îndrumării spirituale: maestrul trebuie să fie un exemplu, iar discipolii trebuie să-i dea ascultare fără să-și pună întrebări
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
sesizabilă și la nivelul vocabularului. Referirea la problemele generate de atitudinea acemeților e un indiciu că tratatul a fost scris la puțină vreme după plecarea acestora din Constantinopol în 425. Tratatul Despre superioritatea călugărilor este menit să ilustreze superioritatea vieții monastice în deșert în raport cu ascetismul practicat în oraș, între altele prin raportare la modelele din Exod ( Ieșirea), la Ioan Botezătorul, la Maria în opoziție cu Marta. Tot în acest corpus intră și Discursul despre Albian, un elogiu într-un stil mai
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
cât mai mare bogăție de semnificații. Cântarea, în care mirele e firește Cristos, este o profeție a istoriei mântuirii, iar mireasa este în același timp sufletul care se înalță spre contemplarea lui Dumnezeu, punctul de vedere fiind cel al ascezei monastice. Această concepție asigură unitatea operei care nu se poate înscrie fără îndoială nici într-o tradiție exegetică bazată pe litera textului (de tip antiohian) și nici într-una de tip alexandrin pe alegorie. Am semnalat faptul că acest Comentariu poate
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
sau de la începutul secolului al V-lea (aici, p. ???); există apoi un manuscris sirian datat 534 care conține traducerea operelor sale. Marcu trebuie situat așadar între 400 și 530. Polemica implicită din scrierile sale care îi vizează pe messalieni (tendință monastică ai cărei adepți vedeau în asceză și mai ales în rugăciunea continuă calea pentru a ajunge la eliberarea de dorințe care ar fi făcut păcatul imposibil) nu ne ajută prea mult; e adevărat că messalienii, cunoscuți începând din 360 în
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
Maiuma. Opera sa, Pleroforiile, a fost scrisă în timpul patriarhatului lui Sever de Antiohia, adică între 512 și 518, așa cum rezultă din text (cap. 24). Plêrôphoria e un termen important din vocabularul patristic, prețuit în special de Capadocieni și de tradiția monastică și hagiografică, și desemnează siguranța plină de încredere care se naște în sufletul celui care are conștiința prezenței lui Dumnezeu și a ajutorului divin. În lungul titlu al operei, termenul este explicat astfel: „Pleroforii, adică mărturii și revelații deslușite de către
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
pentru a nu fi confundat cu cel Tânăr, mort în 592) s-a născut cu puțin înainte de 400 în satul Sis, la granița dintre Cilicia și Siria. În copilărie, ducea la păscut turma tatălui său și a simțit curând chemarea monastică, iar după o perioadă petrecută împreună cu asceții din satul său, a fost primit într-o mănăstire dintr-un sat apropiat, Teleda, unde a rămas cam zece ani. Însă nepotolita sa înclinație spre penitență l-a determinat să plece de acolo
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
La Diffusion des écrits „orientaux” de Nicolas Le Spathaire Milescu, Liviu Onu, Concordances onomassiologiques dans leș traductions de Nicolas Spathaire Milescu, M.A. Momina, Greceskii perevod XVII veka «Opisanie Sibiri» N.G. Spafariia), Paisie Velicicovski (Călugărul Ioannikios, A Homily for the Monastic Tonsure by St. Paisy Velichkovsky, Alexandru Duțu, Pour une histoire de la dévotion sud-est européenne. Contributions récentes, Valentina Pelin, The Correspondence of Starets Païsie of the Neamts Monastery), Mircea Eliade (Al. Zub, Histoire et anthropologie: la contribution de Mircea Eliade). Un
REVUE DES ÉTUDES SUD-EST EUROPÉENNES. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289280_a_290609]
-
interpretase versetul lui Pavel în mod restrictiv, ca o referire la cei ce se mîntuie efectiv. într-o scrisoare din 429-430 trimisă unui anume Rufin (Epistula ad Rufinum de gratia et libero arbitrio), Prosper spune că unii membri ai comunității monastice din care face el parte scriseseră prelegeri (collationes) contra lui Augustin, pe care el, însă, îl apăra. Prosper nega că Augustin ar fi propovăduit într-adevăr lucrurile de care era acuzat, și anume că, sub pretextul doctrinei harului, n-ar
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
Aur, care fusese alungat și avea să moară în exil. După hirotonisire, Cassian a plecat la Marsilia, unde a înființat în 415 o mănăstire pentru bărbați și una pentru femei; tot aici s-a stabilit, dedicîndu-se mai ales răspîndirii idealului monastic pînă la sfîrșitul vieții (cca 435). De aceea, toate scrierile sale datează din această ultimă perioadă a vieții sale. a) Motive spirituale ale operelor ascetice Cassian este una din acele figuri care în secolul al V-lea se întîlnesc tot
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
spune și titlul, analiza etică și ascetică a păcatelor omenești. O altă operă de mari dimensiuni a lui Cassian conține Convorbirile (Collationes), adică discuțiile pe care Cassian și prietenul său Germanus le avuseseră în trecut cu faimoși întemeietori de lăcașuri monastice. Scrierea a fost publicată în trei părți separate, fiecare avînd o prefață proprie. Prima, care conține zece convorbiri, a fost începută la cererea episcopului Castor și a fost terminată la puțin timp după moartea acestuia, în 420; de aceea nu
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
are drept model viața anahoretică a călugărilor din Egipt, vizitați de Cassian în tinerețe. Scriitorul își amintește vizitele sale în mănăstirile egiptene, și fiecare „vizită” este însoțită de o „convorbire”. în Occidentul secolului al V-lea, Cassian reprezintă vîrful meditației monastice; el reia elementele ascezei egiptene și le plasează în climatul și în mediul social și cultural din vremea sa. Cronologic vorbind, acest scriitor este contemporan cu Augustin, însă din punct de vedere tematic aparține pe deplin perioadei ulterioare acestuia: nu
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
perioadei ulterioare acestuia: nu privește deloc în mod retrospectiv spre trecut, așa cum făcea episcopul de Hippona, care încheiase secolul al IV-lea și marcase începutul celui de-al V-lea așa cum am spus mai sus. Cassian pune bazele unei „reguli” monastice ideale, despre care el crede că poate îndeplini foarte bine și o funcție juridică, nu doar una spirituală. De aceea, scriitorul nu trebuie privit doar ca o figură din istoria monahismului, unde oricum a ocupat o poziție importantă, ci și
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
izolării în pustietate; ulterior, întărit prin acele experiențe, teoretizează și instituționalizează necesitatea desăvîrșirii: însă această desăvîrșire nu poate fi atinsă decît într-o instituție, care este cea a condiției de monah - mai precis, într-o mănăstire - nu prin anahoreză. Lăcașul monastic nu asigură doar separarea de lume, ci și separarea de creștinii care trăiesc în acea lume, separarea desăvîrșiților de cei nedesăvîrșiți. „în acest sens, Cassian execută o operațiune culturală cu valoare universală și, în acest scop, propune o doctrină ecleziologică
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]