1,267 matches
-
duce tributul. Același regim de tutelă mongolă îl aveau toate orașele de pe țărmul Crimeii și al Mării de Azov, ca și așezările comerciale de la gurile Dunării. Teritoriile rusești de dincoace de Volga și cele sud-dunărene (statul Asăneștilor), devenite vasale ale mongolilor, după 1241, aveau un alt statut, fără a li se impune schimbări esențiale în structura lor internă. Statutul lor de vasalitate era nuanțat, nu unul șablon, în funcție de autoritatea sau interesele Hoardei, în unele teritorii vasalice existau trupe mongole ce supravegheau
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
mai dificilă, comparativ cu regiunile de la Dunărea de Jos, cu toate că nu fuseseră efectiv ocupate de Hoarda de Aur. Pe lângă un tribut împovărător periodic și alte prestații specifice teritoriilor subjugate, acestea erau obligate să furnizeze cete militare în expedițiile războinice ale mongolilor. În plus, cnejilor ruși li s-a impus să distrugă fortificațiile mai puternice și li s-a interzis construirea altora noi. Apoi, deși statele rusești se bucurau de autonomie administrativă, funcția de cneaz trebuia confirmată periodic de hanii Hoardei de
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
funcția de cneaz trebuia confirmată periodic de hanii Hoardei de Aur, iar principii (cnejii) ruși erau nevoiți să meargă, în persoană, la curtea lor pentru a presta omagiul de vasalitate față de suzeranul mongol. Pentru a-și asigura veniturile din tribut, mongolii au impus în teritoriile ocupate de ei înregistrarea (recensământul) întregii populații ce avea obligația de a plăti dări. Un asemenea recensământ s-a făcut la Kiev, în 1245, un recensământ al rușilor și asilor, în 1253, conform izvoarelor chineze, și
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
în 1257, sub hanul Berke, iar altul sub domnia lui Mongka Temur (1266-1280). Până la sfârșitul secolului al XIII-lea, tributul era colectat de perceptori mongoli, cu sprijinul acelor baskaci (colaboratori) ruși, ulterior obligația tributului revenea căpeteniilor locale. Au devenit tributare mongolilor și regiunile neafectate de invazie, precum cnezatul Novgorodului. Supravegherea și controlul direct al căpeteniilor politice din țările supuse erau exercitate de amintiții baskaci, care aveau la dispoziție mici detașamente militare. Ei erau colaboraționiști din rândul localnicilor, în sudul Rusiei, denumirea
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
Rusiei, denumirea unor așezări (Baskaci, Baskakovo, Baskeci) păstrează amintirea șederii baskacilor și cetelor lor. De reținut că astfel de toponime nu se întâlnesc în regiunile ce aparțineau efectiv Hoardei de Aur, ci numai în țările vasalice.9 Invazia și așezarea mongolilor în răsăritul Europei au stopat, până spre sfârșitul secolului al XIII-lea, politica ofensivă a regatului Ungariei în teritoriile extra-carpatice. Regele Bela IV, temându-se de o nouă invazie, a inițiat demersuri diplomatice pe lângă papă și suveranii Apusului, pentru organizarea
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
ținuturile românești nord-dunărene, ar fi fost "plin de faima victoriilor împăratului", dar aceste elogii erau în afara realității. În vremea lui Mihail VIII, Bizanțul nu mai deținea controlul politic la nordul Dunării, doar câteva fortificații izolate, stăpânirea reală fiind preluată de către mongoli. Cu toate acestea, o dominație nominală a Imperiului asupra unor teritorii întinse era pretinsă și recunoscută, uneori, în relațiile externe. În virtutea pretențiilor asupra unor foste teritorii ale Bizanțului, în 1263, împăratul Mihail VIII a acordat turcilor selgiucizi (sau oguzi), refugiați
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
a Imperiului asupra unor teritorii întinse era pretinsă și recunoscută, uneori, în relațiile externe. În virtutea pretențiilor asupra unor foste teritorii ale Bizanțului, în 1263, împăratul Mihail VIII a acordat turcilor selgiucizi (sau oguzi), refugiați din sultanatul de Iconium în urma invaziei mongolilor hulaguizi în estul Asiei Mici, dreptul de a se așeza în Dobrogea (Paristrion). Însă divergențele izbucnite curând între împărat și turci, ca și alianța acestora cu mongolii Hoardei de Aur au împiedicat transformarea lor în instrumente ale politicii bizantine. Sub
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
a acordat turcilor selgiucizi (sau oguzi), refugiați din sultanatul de Iconium în urma invaziei mongolilor hulaguizi în estul Asiei Mici, dreptul de a se așeza în Dobrogea (Paristrion). Însă divergențele izbucnite curând între împărat și turci, ca și alianța acestora cu mongolii Hoardei de Aur au împiedicat transformarea lor în instrumente ale politicii bizantine. Sub protecția hanilor mongoli, o parte a turcilor selgiucizi din nord-estul Peninsulei Balcanice (inclusiv Dobrogea) s-au stabilit temporar în regiunile nord-pontice, de unde au revenit în scurt timp
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
se arate: o adevărată salbă de factorii și chiar cetăți genoveze au fost împlantate de-a lungul țărmurilor Mării Negre, devenită vreme de un secol, "un lac genovez", după expresia lui Iorga. Pentru întemeierea acestor factorii a fost necesar și consimțământul mongolilor, stăpânii spațiului nord-pontic, recompensați bănește de negustorii italieni. Mongolii le-au acordat o largă autonomie comercială și garantarea tranzacțiilor, în plus, fiindu-le și parteneri de schimb. Primele centre urbane genoveze la gurile Dunării și pe litoralul Dobrogei au apărut
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
Carpații răsăriteni, El dispunea de o armată apreciată la 6000 de oameni, suficientă în acele condiții pentru supravegherea populației și teritoriilor situate la granițele apusene ale Hoardei. Qurumsi a purtat lupte cu forțele din Rusia sud-vestică. Acțiunile militare inițiate de mongoli au fost frecvente în preajma și pe teritoriile est-carpatice, în Moldova. Pentru a pătrunde în Transilvania și Ungaria sau în sudul Dunării, era inevitabil ca mongolii să străbată Moldova, provocând devastări și prădăciuni populației locale. Din corespondența regelui Bela IV cu
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
ale Hoardei. Qurumsi a purtat lupte cu forțele din Rusia sud-vestică. Acțiunile militare inițiate de mongoli au fost frecvente în preajma și pe teritoriile est-carpatice, în Moldova. Pentru a pătrunde în Transilvania și Ungaria sau în sudul Dunării, era inevitabil ca mongolii să străbată Moldova, provocând devastări și prădăciuni populației locale. Din corespondența regelui Bela IV cu papa reiese că mongolii ar fi pătruns în Ungaria, în 1247, 1254, 1261, 1263. De fapt este vorba despre distrugeri mai vechi ale campaniei lui
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
în preajma și pe teritoriile est-carpatice, în Moldova. Pentru a pătrunde în Transilvania și Ungaria sau în sudul Dunării, era inevitabil ca mongolii să străbată Moldova, provocând devastări și prădăciuni populației locale. Din corespondența regelui Bela IV cu papa reiese că mongolii ar fi pătruns în Ungaria, în 1247, 1254, 1261, 1263. De fapt este vorba despre distrugeri mai vechi ale campaniei lui Batu, doar în 1285, tătarii năvălesc "a doua oară" în regiunile ungare. Trebuie spus că pădurile ce acopereau Carpații
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
vorba despre distrugeri mai vechi ale campaniei lui Batu, doar în 1285, tătarii năvălesc "a doua oară" în regiunile ungare. Trebuie spus că pădurile ce acopereau Carpații răsăriteni și lupta românilor, sașilor, secuilor, care apărau trecătorile munților, îi descurajau pe mongoli, oameni ai stepei, să năvălească în Ungaria. Prima acțiune militară amplă spre Europa centrală, după marea invazie din 1241-1242, a avut loc în 1259, când armata emirului Burundai a invadat Polonia, străbătând mai întâi Haliciul. Mongolii au silit pe ruși
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
munților, îi descurajau pe mongoli, oameni ai stepei, să năvălească în Ungaria. Prima acțiune militară amplă spre Europa centrală, după marea invazie din 1241-1242, a avut loc în 1259, când armata emirului Burundai a invadat Polonia, străbătând mai întâi Haliciul. Mongolii au silit pe ruși, cumani și alte populații să-i însoțească în acest atac ce viza orașul polonez Sandomir. În 1260, ei au pătruns în Prusia, unde au angajat lupte sângeroase cu cavalerii teutoni. Noile acțiuni militare mongole au provocat
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
lor erau reduse, întrucât principalele forțe ale Hoardei de Aur erau angajate în luptele cu hulaguizii din Persia. Dar neliniștea în spațiul Europei centrale persista și, la fel de îngrijorat, papa Clement IV lansa, în 1265, apelul pentru organizarea unei cruciade împotriva mongolilor. Însă, în a doua jumătate a secolului al XIII-lea (1266-1299), la conducerea teritoriilor apusene ale Hoardei de Aur a ajuns Nogai, unul dintre cei mai capabili și energici generali mongoli. Încă din vremea hanului Berke, succesorul lui Batu, el
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
el a reușit să întărească stăpânirea mongolă în regiunile carpato-balcanice, prin imixtiuni politice și militare repetate în țările din zonă. Izvoarele vremii îl numeau pe Nogai împărat, rege, han, țar, întocmai ca și pe hanii Hoardei de la Sarai. Declanșarea de către mongoli a unei expediții în sudul Dunării a avut ca pretext conflictul dintre împăratul Mihail VIII și sultanul selgiucid Izzeddin Kaikaus, urmată de întemnițarea acestuia într-o fortăreață din Tracia. Expediția lui Nogai era și o replică la strânsele legături între
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
emir de soție o fiică naturală a sa. Apoi, Nogai, instigat de bizantini, s-a amestecat frecvent în luptele pentru tron din Bulgaria, dintre Constantin Tich, Ivailo, Ioan Asan III și George Terter I, ceea ce a accentuat dependența Bulgariei față de mongoli.12 Teritoriile din nordul Dunării de Jos au dobândit, spre sfârșitul secolului al XIII-lea, o importanță strategică deosebită, căci pe-aici se stabilea legătura între regiunile nord-pontice ale Hoardei și cele dependente de ea din sudul Dunării. Dacă partea
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
efectivă a statului mongol, teritoriile centrale și nordice ale spațiului est-carpatic erau doar tributare Hoardei și își păstrau autonomia internă, iar conducătorii acestora, voievozii, acționau liber, fiind chiar implicați în acțiuni militare (conflicte) cu vecinii lor, rutenii. Bunele relații ale mongolilor cu Bizanțul au încetat în 1282, la moartea împăratului Mihail VIII, încât sub Andronic II, urmașul său, are loc deja o expediție a "sciților paristrieni" (mongolii) stabiliți la sud de Dunăre, în Dobrogea, în teritoriile bizantine, unde au fost înfrânți
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
fiind chiar implicați în acțiuni militare (conflicte) cu vecinii lor, rutenii. Bunele relații ale mongolilor cu Bizanțul au încetat în 1282, la moartea împăratului Mihail VIII, încât sub Andronic II, urmașul său, are loc deja o expediție a "sciților paristrieni" (mongolii) stabiliți la sud de Dunăre, în Dobrogea, în teritoriile bizantine, unde au fost înfrânți lângă Mesembria-dar primejdia unor incursiuni mongole în Tracia și Macedonia s-a menținut. În 1285, emirul Nogai și prințul Tola Buga au organizat o mare invazie
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
Tola Buga, nepotul hanului Mongke, și Noga, cel mai vestit general mongol, denotă că însăși conducerea Hoardei era implicată în expediție. Declanșarea expediției se încadra într-un plan mai amplu de acțiuni militare ce vizau Ungaria, Polonia și sudul Dunării. Mongolii au fost însoțiți în această campanie de cumani și ruși, și a fost efectuată de două corpuri (armate), unul condus de Tola Buga și altul de Nogai. Trupele mongole conduse de Nogai au trecut Nistrul și au străbătut longitudinal Moldova
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
prin pasul Verecke în Ungaria, dar a întâmpinat rezistență, iar vremea rea, terenul muntos și foametea au afectat trupele mongole. În același timp, Polonia a atacat Rusia haliciană și l-a silit pe cneazul Lev Danilovici să-i părăsească pe mongoli și să se întoarcă în Halici. Mongolii au suferit pierderi mari la retragerea din Transilvania, în zona trecătorilor carpatice, unde au fost loviți de sași și secui-un document din 1289 arată că secuii din Arieș au distrus un corp
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
întâmpinat rezistență, iar vremea rea, terenul muntos și foametea au afectat trupele mongole. În același timp, Polonia a atacat Rusia haliciană și l-a silit pe cneazul Lev Danilovici să-i părăsească pe mongoli și să se întoarcă în Halici. Mongolii au suferit pierderi mari la retragerea din Transilvania, în zona trecătorilor carpatice, unde au fost loviți de sași și secui-un document din 1289 arată că secuii din Arieș au distrus un corp de armată mongol. Expediția mongolă din 1285
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
de mai mică amploare, iar victimele și distrugerile au fost mai mici decât în 1241, iar, pe de altă parte, fortificațiile din Ungaria, Transilvania și Polonia au slăbit eficiența și forța atacului lor. Eșecul campaniei a intimidat și descurajat pe mongoli, iar pe viitor, ei n-au mai întreprins decât incursiuni de pradă în zonele învecinate. Dar, în anii următori, situația politică și militară s-a complicat chiar în conducerea Hoardei de Aur, ca urmare a disensiunilor dintre ambițiosul emir Nogai
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
să preia puterea în statul (țaratul) bulgar. Țarul Theodor Svetoslav și susținătorii săi l-au capturat pe Joga și apoi, cu încuviințarea hanului Toqtai, l-au executat. Țarul bulgar a dispus și uciderea patriarhului Ioachim, suspectat ca fiind aliat al mongolilor. Actul lui Svetoslav semnifica într-o privință o tentativă de eliberare de sub apăsătoarea tutelă mongolă, cu toate acestea, tătarii continuau să fie o forță puternică în sudul Dunării. Înfrângerea lui Nogai și a fiului său, Joga, nu a însemnat însă
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
Fiul hanului controla teritoriile apusene ale Hoardei de Aur. După izvoarele egiptene, puterea sa se întindea pe toată linia Dunării de Jos până la Porțile de Fier, Tukal Buga și succesorii săi n-au fost la înălțimea lui Nogai, de aceea mongolii n-au mai intervenit brutal în Bulgaria. Conform lui Gh. Brătianu și altor istorici, după sfârșitul lui Nogai și al fiilor săi, sub domnia țarului Theodor Svetoslav (1300-1322), statul bulgar și-a extins temporar dominația în regiunea dintre gurile Dunării
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]