2,922 matches
-
este contagioasă, că "pofta" de întîmplări năstrușnice se transmite cititorului, prins, asemenea șahului din cele 1001 de nopți, într-o rețea practic nesfîrșită de istorii, mai vesele sau mai triste, absurde sau prozaice, toate remarcabil construite, prin alternarea dialogurilor și monologurilor cu narațiunea, într-un echilibru desăvîrșit. Conversațiile se desfășoară, de regulă, pe mai multe planuri, vorbitorii alternează replici prezente cu anecdote și flash back-uri, nu de puține ori procesul emisiei verbale este pur asociativ, căci la loc de cinste se
Hrabal, Baltisberger, bestialul doctor Quartz și a treia Europă by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/16350_a_17675]
-
autorului. Ioan Neșu știe că epicul firesc, fluent cucerește încă și nu pregetă să-l profeseze în limitele celor câteva strategii ale povestirii. De obicei, personajul se întoarce acasă după mulți ani, el are un trecut ce se derulează ca monolog interior, dar și un trecut coral ce-l împinge să revină în sat pentru a-și regla conturile de ordin sufletesc, sentimental, justițiar. Paul Toader se întoarce din pușcărie După zece ani, spre a-l face pe Radu Dobre să
Povestiri din zona gri by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/16428_a_17753]
-
copilăriei. O tipologie și o metaforă a eternului joc de-a masacrul oferă și textul "Barca e plină". Adevărul e că teatrul lui Iosif Naghiu se poate citi ca orice text literar. Toate părțile sunt ascultate, înregistrate, de la fonem la monolog epic, de la replica ațoasă sau acidă la confesiunea totală, delirantă. Imagini dramatice, tensionate declanșează siluete, climate și metafore teatrale demne de adus pe scenă. Publicul nostru are nevoie de visul ironic, primenitor al dramaturgului. Iosif Naghiu, Teatru scurt, București, Ed.
Tragicomedii cu evazioniști by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/16466_a_17791]
-
de vedere creditabil din acest roman aparține naratorului-personaj (Desiderius Candid), celelalte personaje având doar rolul unor parteneri ideali, abstracți, necesari structurării discursului. Doar eul-narant are acces la propria interioritate, discursurile tuturor personajelor sunt raportate la macrodiscursul auctorial, ceea ce face ca monologurile naratorului să poată fi omologate drept transcrieri factuale ale gândurilor autorului însuși. Opțiunea retorică a lui Ion D. Sîrbu e cu atât mai revelatorie, fiindcă în Adio, Europa! există câteva indicații paratextuale care exprimă tranșant non-ficționalitatea unor însemnate secvențe epice
"La condition roumaine" by Antonio Patraș () [Corola-journal/Journalistic/16470_a_17795]
-
și asta o interpretare, dar mutarea unilaterală de accent dezechilibrează raportul dintre cei doi eroi: un sumbru erou romantic cu pelerină neagră și o femeie de film neorealist? O altă neconcordanță - marele duet din actul II este de fapt două monoloage autistice paralele și nu un duet de dragoste, este recunoașterea unei fatalități iar termenii ce revin sunt din altă sferă emoțională, mîntuire, sacrificiu milă, fidelitate, nu amor; de aceea, ieșirea din scenă a celor doi - voioși, îmbrățișați ca într-o
Redescoperirea unui teritoriu by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/16527_a_17852]
-
o traficantă mexicană, născută frumos dintr-un lamento spaniol. În ordinea corespondențelor pe care și cinematograful le poate provoca, Infidela semnat de Liv Ullmann pe scenariul lui Ingmar Bergman este o fascinantă mostră de intense sinestezii, iscate de un amplu monolog al eroinei ce-l vizitează pe autorul care a creat-o. Și dacă Erland Josephson este discret alter ego al maestrului, Lena Endre o eclatantă interpretă care le evocă, dar și depășește pe toate marile actrițe ce s-au lăsat
SALONIC: 2000 + 1 speranțe by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/16543_a_17868]
-
care le-a adus în demersul său regizoral. Cu alte cuvinte, nu m-a surprins în chip decisiv. Mi-a plăcut ideea de a face un scenariu, comandînd texte unor dramaturgi tineri, apropiați viziunii sale asupra teatrului, mai exact niște monologuri în jurul temei: femeia, îndrăgostirea și iubirea. Cei solicitați au fost: Radu Macrinici, Saviana Stănescu, Ștefan Caraman, Alina Nelega și Gianina Cărbunariu. Cu alte cuvinte, cinci condeie foarte diferite, cu influențe și din zona poeziei sau prozei, cu scriituri dramatice variate
Femeile lui Afrim by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16560_a_17885]
-
cu poetul Paul Daian. Poemele lui din a vieții vibrează de sensibilitate metafizică și sunt interogațiile acute și esențiale ale unei conștiințe pascaliene. Fiecare poem e o întrebare către Zguduitorul de ființe, o enigmă existențială, gnoseologică și morală deopotrivă, un monolog dialogic între Divinitate și poetul metafizician, ce-și primește confirmarea și răspunsul în ultimul poem al cărții, expresia certitudinii și adevărului esențial: "I-am spus Zguduitorului;/ toate pentru că te iubesc./ Îmi spune Zguduitorul;/ totul, pentru că Te iubesc." E o poezie
Mingea de păr by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/16611_a_17936]
-
intră treptat și tot mai emoționant în noapte. în amintiri, în roluri, în personaje, în iubiri, se joacă mici scene, bijuterii teatrale, se schimbă replici, lumini, registre poetice, stilistice, se bîrfește, se bea, se oftează. Fragmente, scene mici, pasaje din monologuri celebre. Din roluri jucate sau doar visate, dorite. Momente speciale, regizate și interpretate cu mijloacele sensibilității, edificiu pe care este, de fapt, construit tot spectacolul. Între Shakespeare și Cehov, între Lopahin și Lear, un traseu pe care bufonul din el
Teatru sau cale ferată? by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11912_a_13237]
-
ceea ce face Howard Hughes este magnetul comercial al filmului: se culcă cu femei frumoase, pilotează avioane performante, mănâncă în restaurante pline de glamour etc. Dar când trebuie să intrăm în adâncurile personajului, în crizele lui de nebunie, DiCaprio livrează un monolog redundant și bâlbâit, o imitație ieftină a lui Robert DeNiro. Acolo se vede efortul operatorului de imagine: haloul de lumină în jurul capului personajului, imaginea panoramică a sticlelor cu urină, pielea "refăcută" a corpului care servește drept ecran de proiecție. În
Doi mari regizori (II) by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11938_a_13263]
-
străinătate, prin intermediul traducerilor în diverse limbi), faptul real este un fenomen social frecvent și îngrijorător din actualitatea spaniolă: depopularea și chiar abandonarea completă a zonelor rurale în urma exodului populației la oraș, cu speranța unei vieți mai bune. Dar cartea conține monologul interior al ultimului locuitor, Andrés de Casa Sosas, din Ainielle, un sat părăsit din Pirineii aragonezi. Scriitorul a mărturisit în diverse împrejurări că a avut curiozitatea de a afla ce putea fi în mintea unui posibil ultim locuitor al vreunuia
"Construirea" memoriei by Dana Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/11987_a_13312]
-
pios,/ Cu dreaptă judecată./ Așa te vreau: evlavios,/ Când vii în lumea dreaptă!” Poetul transmite prin aceste versuri părerea pe care, în viață fiind soția sa, a avut-o în legătură cu aceasta. Fără să urmărească aspectul în sine, acesta reiese din monologul atribuit ei, dragei sale, ce-l apreciază și-l povățuiește cu înțelepciune de dincolo de viață, de dincolo de moarte... „legând timpului punte”. Și tot ca o dovadă de iubire, de respect și de încredere, în ultima parte a acestui “dialog mut
DIALOG MUT...& DIALOG SACRU ... de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1526 din 06 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382711_a_384040]
-
Nae Caranfil a avut șansa să aibă un rege al sarcasmului: Gheorghe Dinică. Despre restul unei distribuții excelente, vom vorbi la premiera din toamnă. Tot la toamnă, văzînd filmul, o să remarcați tehnica pistelor false, capcanele narative, duelul dintre imagine și monologul personajului principal, parabola (pro)manipulării, finalul în care ficțiunea înlocuiește, total, realitatea... Tot la toamnă o să recunoașteți cîteva momente - mici bijuterii: de pildă, profesorul înamorat dă un telefon secret refugiat în baie, așezat pe WC; " Cineva acolo sus mă iubește
Prinț sau cerșetor by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/16055_a_17380]
-
ei fiind în ceilalți. Pentru fiecare situație, relație, încrengătură de raporturi, regizorul găsește, parcă, soluția cea mai logică și firească, dacă ai trecut pragul prejudecăților. De fapt, Vlad Mugur pledează, încă o dată, pentru libertatea gîndirii și decorsetarea receptării. Soluția pentru monologul lui Hamlet este superbă, în cel mai profund spirit teatral. Prințul pare unul dintre actorii trupei sosite la castel. Ei repetă o piesă, dar cînd protagonistul trebuie să rostească celebra replică, amuțește, o uită (teama viscerală a actorilor). Ceilalți îi
Hamlet sau despre moarte by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16037_a_17362]
-
mulți bani, cu legionari): se citește actul prin care le donează interpreților un apartament. îl aplaud pe domnul Becali și încerc să nu mă gândesc deloc la felul cum este legat binele de rău. Și viața de teatru. Before Breakfast, monologul scris de O'Neill este examinat, disecat și recompus din aceeași perspectivă a abisului din vecinătatea normalității: o femeie mediocră îi reproșează bărbatului ratarea, fără să observe în ce măsură ea însăși este cauza ratării. Potopul de cuvinte și de sentimente se
În absența specialiștilor by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/16054_a_17379]
-
din marea, definitoria sa sociabilitate: "Experiență a unui intelectual care a trăit (trăiește) din plin prietenia, dialogul devine un spectacol al oglinzilor, o știință (o gaya scienza) a oglindirii". Și încă: "Extravertitul Ovidiu Cotruș trăiește, precum puțini, sărbătoarea teatrului. Arta monologului și a interviului derivă din bucuria de a fi împreună, în scenă. Într-o lume pe care ne-o putem alege". Însuși Ovidiu Cotruș confirmă o atare latură a ființei sale, ce, ocolind solitudinea, se simte bine exclusiv oglindită în
Dialogurile lui Ovidiu Cotruș by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16096_a_17421]
-
exclusiv oglindită în Celălalt: "A fi fericit înseamnă a te bucura de propria ta valoare. Pentru aceasta e nevoie însă ca valoarea ta să fie recunoscută, ca altcineva să depună mărturie despre noi... Trebuie deci să ne depășim singurătatea, iar monologul să se transforme în dialog. Așteptăm de la semenul nostru să ne restituie, ca o oglindă binevoitoare, propria noastră valoare idealizată...". Doar o perioadă scurtă, între 1968 și 1972, i s-a îngăduit lui Ovidiu Cotruș să călătorească peste hotare. El
Dialogurile lui Ovidiu Cotruș by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16096_a_17421]
-
Alex. Ștefănescu Cine este Ana Blandiana? Poezia poate fi considerată un lung monolog, care are eventual ecou în conștiința publicului, dar nu primește niciodată replici propriu-zise. Întrerupt din rostirea în transă a discursului său și invitat să dialogheze, poetul - lipsit de experiență - riscă să-și piardă starea de grație și să dezamăgească. Ana
De la monolog la dialog by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16126_a_17451]
-
așa că... pac, mi-a pus o întrebare: - Doamna Tache, spuneți-mi, ați investit vreodată? Liniște. - Doamna Tache, mă mai auziți? - Mda... Vă aud. - Păi, haideți să avem un dialog, că eu vreau să am un dialog cu dumneavoastră, nu un monolog. - Îmi pare rău, dar nu pot să vă ofer decât un monolog, dialog v-am spus de la început că nu putem avea. - Bine, la revedere, bună seara. Pam, pam. Deci a mers cu soluția 3. Am scăpat, pentru moment. Cred
Haideți, doamnă, să vorbim ca de la femeie la femeie by Simona Tache () [Corola-blog/Other/20072_a_21397]
-
investit vreodată? Liniște. - Doamna Tache, mă mai auziți? - Mda... Vă aud. - Păi, haideți să avem un dialog, că eu vreau să am un dialog cu dumneavoastră, nu un monolog. - Îmi pare rău, dar nu pot să vă ofer decât un monolog, dialog v-am spus de la început că nu putem avea. - Bine, la revedere, bună seara. Pam, pam. Deci a mers cu soluția 3. Am scăpat, pentru moment. Cred că așa se simțea și Perseu când se bătea cu Meduza, cum
Haideți, doamnă, să vorbim ca de la femeie la femeie by Simona Tache () [Corola-blog/Other/20072_a_21397]
-
lui Ceaușescu. Iată că alde Toni Grecu nu îmbătrânesc, ci se întorc la mintea copiilor. Libi mai scrie că Dinu Patriciu a devenit bunic. Fata omului de afaceri a născut o fetiță. Să-ți crească mare, Dinu Patriciu! Gândul rezumă monologul lui Băsescu de la TVR în câteva cuvinte: ”Traian Băsescu s-a bătut în direct cu băncile obraznice, cu mogulii, cu un afacerist „fără rușine” (Ion Nicolae, care vrea să se mute în Bulgaria-n.m.) și a povestit cum s-
Ziare la zi: Adevărul despre cremele de plajă, în Adevărul () [Corola-journal/Journalistic/27976_a_29301]
-
un afacerist „fără rușine” (Ion Nicolae, care vrea să se mute în Bulgaria-n.m.) și a povestit cum s-a accidentat cu un bețișor de ureche pus invers”. Nu înțeleg de ce a fost nevoie și de Rodica Culcer pentru monologul cunoscut deja, întrebarea fiind legitimă atunci când se cere austeritate și disponibilizări, iar o ditai directoare TVR stă pe post de amorsă în fața invitatului. Bine că a reușit să spună, în final, ” La revedere” și nu a scăpat un ”Servesc Patria
Ziare la zi: Adevărul despre cremele de plajă, în Adevărul () [Corola-journal/Journalistic/27976_a_29301]
-
fotografii cu Nea Nicu în sicriu, la dezhumnare. ”Uite-atât a mai rămas din Ceaușescu”, au titrat. O mână de oase, cât ar fi rămas din orice om, după 20 de ani. Dar ce-ai fi vrut să dea Libertatea, monologul lui Yorrick? Libi a spus că fotografierea oaselor e cea mai mare bombă de presă din România. Să moară mortu’? Mie mi-ar fi plăcut un articol: Uite-atât a mai rămas din moștenirea lui Ceaușescu. Și, apoi, să-i
Ziare, la zi: Adevărul sare în apărarea Elenei Udrea () [Corola-journal/Journalistic/27980_a_29305]
-
fi legate într-o narațiune cu cap și coadă. Intriga romanului stă în fermentul de ranchiună al autorului. De aceea, cartea poate fi deschisă la întîmplare, eșantionul de proză peste care dai sunînd la fel peste tot. Extincție e un monolog în care autorul se răfuiește cu amintirile, o perorație la persoana întîi care se desfășoară năvalnic, ca sub apăsarea unei furii teribile, căreia autorul îi dă glas ca să nu înnebunească. Declamația curge șuvoi, în repetiții urzite după tiparul unor reluări
Furia literară by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2799_a_4124]
-
și mai-nainte./ În fața semenilor sunt magistru sau chiar doctor./ De-atâția ani înțelepciunea o încerc,/ Îmi port de nas discipolii/ De-a curmezișul sau în cerc./ Și văd că nu putem să știm nimic” (trad. L. Blaga). După acest monolog, registrul lecturilor lui Faust se schimbă radical și o întreagă literatură demonologică dă buzna prin referiri directe sau conotative în subsolurile poemei. Lecturile nu se ridică însă mai sus de manualele populare de invocare a duhurilor sau de fabricare a
În biblioteca lui Faust by Radu Cernătescu () [Corola-journal/Journalistic/2679_a_4004]