258 matches
-
gura lui de hipopotam. — Ascultă, Gaston... — Da. Gura îi era plină de macaroane, așa că da-ul lui răsună ca mugetul unei vaci. — Vroiam să te întreb de mult... De ce-ai venit în Japonia? Continua să mănânce, așa că răspunsul lui monosilabic a fost indescifrabil. — Știu că nu-i politicos să te întreb. — Nu, nu e. — Atunci, nu-mi spui? Mă tot întreb de când ai sosit, Gaston. „Oare de ce-o fi venit în Japonia?“ Era o taină de nepătruns și pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
singurătatea spală sângele, depărtările înșiră gândurile ca pe niște cămăși curate pe funia memoriei, absența umple formele. Nu ești singur, Petre, descalță-te și intră!" S-a desfăcut luna și a căzut moartea ca o rugăciune a inimii, sângele număra monosilabic trecerea. 35. Nefericiții definesc fericirea ca asceză a spiritului. Unii motivează abstractizarea lui "nu se mai poate" prin raportarea la egoismul "nu este", iar alții, pur și simplu, justifică cerul din suflete ca pe o invidie a lui Dumnezeu pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
-mă, am început să o sortez. Erau mai multe cecuri, ceea ce făcu să-mi mai scadă din iritarea față de Bruno. Deși greu de crezut, era cât se poate de clar că băuse deja ceva. În mod normal Bruno era aproape monosilabic (ceea ce îmi convine, eu însumi fiind cam taciturn), dar băutura îl făcea întotdeauna mai vorbăreț decât un chelner italian. — Ce e ciudat e că părinții nu bagă de seamă. Cucul îi tot aruncă pe ceilalți pui din cuib, dar părinții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
Am ratat detot finalul ăla” și “N-am reușesc să returnez manuscrisul ăsta la timp”, pentru ca apoi s-o vadă primind promovare după promovare la serviciu, așa cum în facultate adunase non-stop numai note de zece.) și a dat numai răspunsuri monosilabice la întrebările despre viitoarea ei căsătorie — așa că Adriana se hotărâ să n-o mai pună într-o situație dificilă. Deocamdată. — Nu știu ce părere ai tu, Leigh, dar știu că eu vreau să aflu mai multe detalii despre călătoria lui Emmy la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
fac fetele mondene, bine’nțeles, dar, în această calitate, pot afirma „e o muncă istovitoare“ și nimeni nu le poate contrazice. La petreceri, cele mai multe muze agreează conversațiile care constau exclusiv în cuvântul „Super!“, pentru că poți zâmbi frumos între două cuvinte monosilabice, ceea ce-i foarte important dacă vrei să dai bine în fotografiile din reviste. Cele mai multe muze de profesie tac chitic, pentru a-și relaxa mușchii feței când e vreun fotograf prin apropiere. Din când în când sunt răpite și trebuie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
puțin într-o doară cu el. Spre deosebire de flirtul la greu, când știi c-o să se-ntâmple ceva și ți-ai făcut din timp epilarea pubiană pentru chestia cu Brazilia.) —S’ v-ajut? mă întrebă. Dumnezeule, ador băieții englezi care vorbesc monosilabic. Mă duc cu gândul la Heathcliff sau ceva de genul ăsta. — Poți să mă duci până acasă? —Unde? —La The Old Rectory. E în Stibbly. —Cam departe. Junincile, îmi explică, arătând spre remorcă. Dar pot să vă las lângă fermă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
să citim pentru examenul de diplomă. Apoi am clacat și ne-am adaptat. Pe jos erau bălți mari, că intra apa pe la fundație. Ne luam paharele cu șliboviță puturoasă și stăteam la câte o lumânare de seu, vorbind tot mai monosilabic, pe subiecte care căpătau formele de relief ale contextului: dacă ne duce și la sfeclă, dacă ajung la timp camioanele cu prânzul pe tarla, dacă mai aduc vreodată votcă la bufet, dacă există viață înainte de moarte. Acum, la fel ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
minutele pe care le am și nu mai știu pe ce să mă bazez. Mă apucă toți nervii. Mi-am cumpărat cel mai escrocheresc telefon posibil. Mă taxează la minute, adică plătesc și când mă sună altcineva. Convorbirile mele sunt monosilabice și, chiar și așa, ajung la peste 100 de dolari pe lună. Cred de altfel că sunt într-un mic impas nervos, în care mi-am pierdut răbdarea să scriu și nici de altceva nu mă simt în stare. Cred
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
un nepoftit, ca un corp străin în acest mecanism pus la punct. Aici, în pântecele navei, Parker n-avea cu cine să stea de vorbă, în afară de Brett... și cum să pornești p dezbatere pasionantă cu un om care se exprimă monosilabic, și pentru care o frază completă e o adevărată caznă? ― Eu tot cred că Dallas dinadins nu ne ia în seamă plângerile, mai făcu el o încercare. Poate că nu e împuternicit să obțină mai mult, dar el e căpitanul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
abundente de semnalizatoare în cabină izbucniră exclamații de satisfacție. ― Avem energie și lumină, raportă Kane. Bună treabă! ― Nu facem decât treabă bună. replică Parker. ― Păi, zise Brett care trebuia să fie pe lângă motoare, după bârâitul regulat care-i însoți răspunsul monosilabic. ― Nu vă bucurați prea tare, reluă Parker. Lipiturile ar trebui să țină, dar nu promit nimic. N-am făcui decât să aducem toată materia la noi. Ceva nou pe la voi? Kane scutură din cap, uitând că Parker nu putea sa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
în clipe vrèjite, eternitatea ne face cu ochiul, ispitindu-ne, XXI Când m-a sunat luni, eram la birou, lucrând, dar am ieșit pe hol că sè pot vorbi nestingherit, ea cerându-și iertare pentru sâmbètè, eu extrem de rece, rèspunzând monosilabic, explicațiile ei, Pur și simplu, am simțit cè nu trebuia sè vin dupè ține, nu mè satisfèc, iar când mè întreabè ce am fècut sâmbètè și duminicè nu-i spun nimic despre Ioana, nu dintr-o lèudabilè delicatețe, ci pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
frumoasa făptură ce-i Întinsese poate cea mai delicată mână. Îmbrăcată cu ceva foarte străveziu, Ada, pentru că ea era, Îl cuprinse pe după gât, exact ca atunci și-l sărută pătimaș iar el desluși niște frumoase vorbe de alint și Întrebări monosilabice nearticulate Înnecate În sughițuri și oftaturi. Trecuseră aproape două ore când cei doi Își făcură apariția În living-ul somptuos. Erau așteptați iar G se grăbi să spună: Știm că ai fost și Încă mai ești surprins și de aceea
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
cer date, adresă, nume, vărstă, sex, pe care Antoniu le dictează macanic. După o lungă așteptare, dintr-un fel de ambulanță, coboară În fața magherniței, un medic legist Îmbrăcat Într-un halat murdar și ajutorul lui, un bărbat roșcovan, morocănos și monosilabic. Au adus cu ei o scândură groasă pe care ajutorul medicului o extrage din mașină, cu o singură mișcare. Medicul dă ordine precise, pe care ajutorul le execută, scoțând scurte onomatopei, intraductibile. Scândura este așezată Într-un final pe două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
din colț, unde Jenny stă posacă, cu mâna la bărbie. ― Mersi, spune ea. ― Cu plăcere, îi răspund cu căldură în glas, dându-mi toată silința. Brad spune că lucrezi pentru el de multă vreme. ― Da. Răspunsurile ei sunt în continuare monosilabice, și-mi pot da seama că-mi va fi tare greu. ― Îți place ce faci? ― Cred că da, răspunde Jenny și ridică din umeri. ― Probabil că ai ajuns să-l știi pe Brad foarte bine. Încerc să mențin conversația degajată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
În mod normal Cristian ar fi ascultat cu plăcere, ca orice părinte de altfel, atunci când se vorbește laudativ despre fiul lui numai că acum nu avea nici un chef de pălăvrăgeala socrului său. Suportă totuși cu stoicism, mulțu mindu-se să răspundă monosilabic ori de câte ori se impunea. Abia se atingea de mâncare, rugându-se ca masa să se sfârșească cât mai repede cu putință. Știa cât de mult ține soacră-sa la ritualul prânzului în familie și nu voia să-i strice plăcerea. Dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
de-acolo. Ea nu se supără că nu-i răspund și continuă împăciuitor: Bine, lasă că avem timp să mai vorbim. Aaa... era să uit. În ce clasă ai nimerit? “A”... cred că “A”, i-am răspuns în stilul meu monosilabic și ea din nou m-a sărutat. Suntem în aceeași clasă... Perfect... și luîndu-și rămas bun de la mine printr-un semn discret făcut cu degetul în aer, se întoarse țopăind la cei doi . Mă, iar dormiți? Deschideți ochii fiindcă numai
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
se vedea cea mai frumoasă ființă, cea mai dorită și lucrul acesta îi dădea putere să creadă în propriile forțe. Știa să relaționeze cu lumea din jur și contrasta supărător cu ceea ce reprezentam eu, tipul care tace mereu, care vorbește monosilabic și asta numai dacă e întrebat. Polii opuși se atrag... Oare o să mă placă vreodată? Unde e acum? E de serviciu la cantină. Spală vase, servește la mese, curăță cartofi și învață să fie frumoasă și așa, cu mâinile trudite
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
să-i povestesc despre asta. Entuziasmul ei stins și forțat aproape că m-a deprimat. De ce trebuia să aibă un comportament atât de bizar, atât de enervant și fără sens? Trecuse deja prea mult timp de când mă luptam cu răspunsuri monosilabice și era cu siguranță limita răbdării mele. După bal urma mai mult ca sigur o confruntare directă. În fond, cine 48 46 spunea că eram obligată să Îmi petrec timpul cu o prietenă care aparent nu-mi mai dorea compania
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
capăt, ai face tot ceea ce ai făcut? — Cu siguranță. — Ai băgat de seamă că nu m-ai întrebat nimic de soția și copiii dumitale? Nu te gândești niciodată la ei? — Nu. — Aș prefera să nu fii atât de nesuferit de monosilabic. N-ai avut nici o clipă de regret pentru toată nefericirea pe care le-ai pricinuit-o? Pe buze îi înflori un zâmbet și clătină din cap. — Trăiam cu convingerea, am continuat, că uneori nu poți să nu te gândești la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
desperată lângă mine. În pustiurile micului port, cu câteva magazii și câțiva oameni primi- tivi, s-a găsit un loc pentru o aventură: vameșul, domnul Jianu, cu doamna Pitpalac. Vameșul e un flăcău bătrân, cu zâmbetul mereu pe buze, vorbind monosilabic și incapabil să pună o întrebare, de o timiditate cumplită, vizibilă de la primul moment când l-ai cunoscut. Te întrebi cum poate să-și mențină un post în care uneori are anumite inițiative de luat. Dacă îl întîlnesc de multe
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
în amfiteatru, și eu voi merge în scenă, acolo de unde se citeau oracolele, și te voi întreba: Mă iubești mult prințesa mea? Și apoi, îl Întreba ea pe Marcel, care abia își mai ținea ochii deschiși, și apoi? El răspundea monosilabic: La Nisa, la Roma, la..., și adormea cu visele lui care deveniseră acum și ale ei. Dormeau până după ora prânzului, făceau un duș, mâncau ceva și o luau de la capăt. Viața cu Marcel, atât cât a fost, i s-
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
un incomprehensibil sentiment de frică. A răspuns totuși cu un glas temător, apoi a tăcut imediat, ca și cum ar fi așteptat o sentință. Doar că tăcerea venea la fel de apăsătoare și din partea cealaltă. În sfârșit, cu greu s-a închegat o conversație monosilabică, din care reieșea că el se va muta în alt oraș, căci s-a hotărât în cele din urmă să pună capăt celibatului. A urmat o tăcere lungă, urmată de scuze că nu va avea timp s-o vadă înainte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
o chestiune pur tehnică. Iolanda Îl ascultă și răspunse fără ezitare: Se rezolvă, după care Îl Întrebă cum a dormit, când s-a trezit, și multe alte lucruri, dezinvoltă, relaxată, făcându-se că nu observă răceala din răspunsurile lui Încruntate, monosilabice, filtrate printr-o perdea albăstrie de fum. Cu toate luminile aprinse, atelierul ei părea o farfurie zburătoare care se pregătea de aterizare În Piața Carolina unde un vânzător de casete pirat asculta a zecea oară, În acea dimineață, pe Leonard
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
două week-end-uri pe lună, femeia făcea tot ce putea ca perioadele respective să reprezinte o experiență plină de disconfort pentru toate părțile implicate. Foarte curând, puștiul a încetat să mai joace rolul diplomatului și-a devenit un adolescent morocănos și monosilabic. Mă rog, cel puțin în prezența Fionei. Cu taică-su, Jake a păstrat niște relații relativ agreabile, dar, de fiecare dată când Fiona încerca să intervină și ea în conversație, puștiul se schimba vizibil, iar ochii i se întunecau, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
sigură ce sentimente îi trezise, dar, cu siguranță, panica sau ceva similar nu se aflau pe listă. În fond, băiatul avea șaisprezece ani, își păzea independența cu ferocitate și era înnebunit să-și piardă timpul cu grupul lui de amici monosilabici și gălbejiți, care considerau că a face cum te-au rugat părinții „nu e mișto“. Fiona era convinsă că probabil Jake dormise pe canapeaua cuiva, ca să scape de mama tuturor mahmurelilor. Ca David să-i dea de urmă, însemna că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]