524 matches
-
unde este admis să ia și el cuvântul. - Filip este un syngrapheus, ceea ce Înseamnă cercetător În domeniul istoriei (418 și urm.). El povestește mituri despre dispariția „Marelui Pan” (419), legendă care se referă la evanescența treptată a divinităților păgâne În favoarea monoteismului, mediatizată În secolul I d.Hr. Eusebiu din Cezareea (secolele III-IV d.Hr.) considera acest mit ca fiind punctul final al păgânismului: Praeparatio Evangelica, 5, 17. Explicațiile și interpretările care se dau fenomenului stingerii interesului pentru mantică sunt foarte controversate. Cea
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
oferit mântuirea veșnică din partea unui Mântuitor care, despuiat de orice măreție pământească, era superior din acest motiv oricărui salvator imaginat sau predicat de religiile antice și care putea să ofere chiar și o izbăvire trecătoare. În fine, puternicul impuls spre monoteism, care apare evident în lumea religioasă a elenismului, a constituit un punct de plecare ideal pentru predicarea misionară creștină prin țările din lumea clasică, întrucât plinirea timpurilor (Gal 4, 4) s-a înfăptuit și pentru aceste popoare. 3. Situația politico-religioasă
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
conviețuirii umane ce nu ține cont de apartenența exclusivă a omului față de Jahve, care i-a acordat ocrotirea sa. Legea talionului (cf. Deut 19, 19-21) și legitimarea războiului sfânt, ne înfățișează tentativa de moderare juridică a răzbunării epocii în salvgardarea monoteismului și sacralizarea poporului. Punctul focal al decalogului sinaitic, identificat în primul precept - Eu sunt Domnul Dumnezeul tău, să nu ai alți dumnezei în afară de mine (Ex 20, 2-3)-, ne indică fundamentul tuturor aserțiunilor ulterioare: unicitatea divină pretinde o relație exclusivă Dumnezeu-creatură
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
și ai poporului ales, înmormântându-se în ruinele unei case (cf. Jud 16, 28-31). Poporul israelit, mai mult decât toate celelalte popoare, a cunoscut și a cultivat ura față de alte religii, impusă, potrivit Bibliei, de Dumnezeu, pentru a-și salva monoteismul, iar de proprii legislatori pentru a-și păstra sentimentul național, dându-i puterea să rămână integru până în azi în ciuda tuturor ostilităților. Datorită acesteia, evreului îi era permis să ucidă și chiar era obligat în anumite cazuri, pentru că idolatrul, care atenta
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
și învierii lui Isus, puteau să se laude, prin glasurile lui Iustin, Herma și Irineu, de reușitele misionare întreprinse chiar și în ținuturile îndepărtate. Păgânii, i-au acuzat multă vreme pe creștini de ateism, de dispreț față de zei (critică adusă monoteismului exclusivist creștin și iudaic), de ospețe infam (hrănirea cu copii), de uniuni incestuoase (primii creștini se numeau frați și surori), de îmbrățișări la trupul nud între bărbați și femei cu luminile stinse, de a-i iubi pe oamenii de aceiași
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
nu ar fi putut să-și apropie cu facilitate romanii ori nou-convertiții proveniți din păgânism. Evanghelizarea viza îndeosebi grupurile iudaice din diasporă datorită afinităților lingvistice ori de natură religioasă ale acestora, afinități evidente iudaismului și creștinismului care plecau de la același monoteism (exprimat prin Biblie) și îndeplinirea voinței divine (căutarea sfințeniei și glorificarea faptelor dumnezeiești). Însă proclamarea Evangheliei printre iudeii din diasporă nu putea fi ignorată ierarhia necreștină, care, potrivit diferitelor surse, profitând de prezența la curtea imperială a unor evrei, tradiționaliști
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
moduri de a aborda această problemă. În primul rând este o perspectivă istorică. O'Connell (1991), printre alții, identifică trei factori de formare sau teme care se întâlnesc în crearea și recrearea unității pe care o numim Europa. Acestea sunt monoteismul iudeo-creștin, raționalismul grecesc și organizarea romană. Acești factori se schimbă, evoluează de-a lungul timpului, însă combinațiile lor pot fi văzute formând și reformând un mod de viață, pe care îl recunoaștem ca fiind cel european. Componența religioasă, în astfel
Religiozitatea și instituțiile sociale în România by Ion Petrică () [Corola-publishinghouse/Science/1120_a_2628]
-
Paralela 45, Pitești. 59. Flew, A. (coord.) (2006), Dicționar de filozofie și logică, ediția a II-a, Ed. Humanitas, București. 60. Freud, S. (1939), Der Mann Moses und die monotheistische Religion. 61. Freud, S. (1991), Totem și tabu, Moise și monoteismul, Angoasă în civilizație, Viitorul unei iluzii, Editura Științifică, București. 62. Freud, S. (1953), The Future of an Illusion, Liveright, New York. 63. Geertz, C. [1968] (1971), Islam Observed, Religious Development in Morocco and Indonesia, University Of Chicago Press, Chicago. 64. Gellner
Religiozitatea și instituțiile sociale în România by Ion Petrică () [Corola-publishinghouse/Science/1120_a_2628]
-
această religie și-o fac despre istoria lor. Concentrându-mi atenția pe istoria evreiască a suferinței, mi se pare că am realizat un studiu de caz de două ori exemplar. Exemplar fiindcă pune într-o lumină nouă destinul primului dintre monoteisme, al religiei și al poporului care se reclamă de la el. Dar exemplar și fiindcă paradigma evreiască a devenit, pentru multe alte grupuri, o paradigmă de referință, aproape un model de imitat. Am dorit să închei această istorie evreiască a suferinței
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
numesc "religia economiei de piață". Aceasta ar avea la bază zece legi, după cum urmează: 1. Maximizarea profitului economic. Bogăția materială reprezintă Paradisul pe pă-mînt; 2. Economia de piață este întruchiparea adevăratei ordini mondiale, adevărul obiectiv, Cuvîntul lui Dumnezeu, un nou monoteism; 3. Viața omenească este înțeleasă ca timp de lucru, omul e o capacitate productivă. Ești evaluat după cît muncești, după cît produci și după ce produci. Deci nu muncești pentru a trăi, ci trăiești pentru a munci; 4. Natura nu reprezintă
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
Texts from NH”, În Charles W. Hedrick și Robert Hodgson Jr. (ed.), Nag Hammadi, Gnosticism, and Early Christianity, Hendrickson, Peabody, MA, 1986, pp. 257-285. Capitolul V Abolirea legii și a tatălui real: Marcion din Sinope În cartea sa Moise și monoteismul, Sigmund Freud remarca frecventa apariție a motivului dublei paternități În religie și În basm. Cum era de așteptat, el interpreta suprimarea adevăratului tată și accentul pus pe Tatăl divin ca pe o formă a complexului lui Oedip. Există numeroase exemple
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
și aceștia respingeau Tora orală drept sursă legitimă de îndrumare etică. Ei au preferat să adere la Legea lui Moise (Pentateuhul), pe care o priveau ca pe singura lege canonică 3. Conservatorismul comunității samaritene se vedea atât în strictul lor monoteism, cât și în respectarea practicilor tăierii împrejur. Dacă legea orală iudaică permitea, în anumite cazuri, cirmcumcizia la o dată ulterioară, practica samariteană insista ca acest rit să aibă loc neapărat în ziua a opta; împlinirea corectă și la timp a acestui
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
EVOLUȚIA SIMBOLULUI "DUMNEZEU" / 81 A)Perioada premitică: Animismul / 81 B)EPOCA MITICĂ / 103 I. Politeismul / 103 a)De la animism la politeism / 103 b)Cele două faze ale politeismului / 108 1.Prevalenta semnificației agrare / 108 2.Prevalența semnificației etice / 115 II.Monoteismul / 126 3.EPOCA POST-MITICĂ /137 A)Sistematizarea dogmatică / 137 Mitul divinității trinitare / 143 B)Religie și Filosofie / 153 C)Religie și Știință / 162 PARTEA A DOUA DUMNEZEU ȘI OMUL A) SIMBOLIZAREA METAFIZICĂ / 177 1. ANALIZA SIMBOLULUI "DUMNEZEULUI UNIC" / 179 l
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
evidentă descendență freudiană -faptul că prima imagine a divinității a fost cea a "strămoșului-tată divinizat după moartea lui".5 El ar personifica cel mai bine idealul etic. Prezența lui în istorie ar marca definitiv ultima etapă din istoria simbolului divinității: monoteismul. Asupra lui insistă în mod special Paul Diel în această carte. Cele două testamente de bază ale monoteismului creștin sînt interpretate psihologic, ca realități ce "condensează conflictele în legea armoniei supraconștiente (Dumnezeul unic) și în legea dizarmoniei subconștiente (Satan)".6
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
5 El ar personifica cel mai bine idealul etic. Prezența lui în istorie ar marca definitiv ultima etapă din istoria simbolului divinității: monoteismul. Asupra lui insistă în mod special Paul Diel în această carte. Cele două testamente de bază ale monoteismului creștin sînt interpretate psihologic, ca realități ce "condensează conflictele în legea armoniei supraconștiente (Dumnezeul unic) și în legea dizarmoniei subconștiente (Satan)".6 Dumnezeu însuși ar fi, în opinia lui Paul Diel, un simbol al unei realități psihice: armonia supraconștientă, iar
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
prin chiar strategiile de interpretare ale autorului! Ele n-ar fi putut fi abandonate definitiv, nici chiar de un redutabil adversar al lor, așa cum se dovedește a fi psihoterapeutul francez. Un singur exemplu ar putea fi edificator, în secțiunea consacrată "Monoteism"-ului, Diel notează: "Fapt unic în istoria mitologiilor, eroul creștin prezintă el însuși în termeni simbolici "intențiile lui Dumnezeu" față de muritori, simbol al intențiilor reale din sufletul uman".24 Ce observăm? Mai întîi faptul că în interpretarea psihologistă a lui
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
psihologic îl acestei simbolizări metafizice și al moralei comune tuturor miturilor. Investigația își propune să discearnă mai întîi condițiile în care a apărut simbolul "spirit-divinitate" (spiritualitate-sublimare) și să urmărească apoi evoluția istorică de la animism la păgînism și în final la monoteism. Ea va analiza in continuare simbolul suprem al miturilor, "Dunnezeul unic", a cărui semnificație nu poate fi sesizată decît conturîndu-l cu celălalt simbol metafizic, "sufletul nemuritor" și cu responsabilitatea sa (libertatea). Această cercetare va scoate în evidență legătura indisolubilă dintre
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
a vieții umane. Mitul este o psihologie intimă care se exprimă cu ajutorul unei terminologii simbolice. Legalitatea misterioasă, principiu al existenței umane și preumane, este reprezentată de divinitatea supremă. Este important să știm că adevărul esențial nu se află numai în monoteism, putînd fi găsit deja în politeism. Principiul etic, elanul armonizării impus de spiritul supraconștient, este simbolizat de "fiul divinității supreme", în mitologia greacă, numele lui este Apollo. Dimpotrivă, dizarmonia dorințelor, exaltarea lor imaginativă, este simbolizată de principiul legal al răului
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
acest context să subliniem că, fiind parte integrantă a animismului, care marchează copilăria umanității, tema centrală "viața și moartea elanului animant" constituie totodată tema simbolică a mitului biblic al genezei evolutive a ființei gînditoare, mit care aparține epocii tîrzii a monoteismului, culme a gîndirii simbolice. Mitul biblic simbolizează tema "vieții și morții elanului animant" prin imaginea unui Dumnezeu-Tatăl care i se arată lui Adam și îi atrage atenția simbol al supraconștiinței umane asupra pericolului pe care trebuie si-l evite. Adam
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
alții luptător al spiritului, ci și învingător mitic. Paralelismul dintre diferitele fabulații mitice a fost dintotdeauna scos în evidență de experții în mitologie. Ceea ce este mult mai important este să înțelegem semnificația subiacentă care caracterizează trecerea mitologiei de la politeism la monoteism, dovadă a unui limbaj supraconștient comun, în mitul grecesc deja, eroul-învingător, Perseu, este fiul unei pămîntence, Danae, fecundată de divinitatea-spirit. Zeus ia forma unui nor, iar sămînța care fecundează este simbolizată de o ploaie de aur. Aurul subliniază semnificația spirituală
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
agrare În virtutea faptului că soarele va simboliza întotdeauna mai clar supraconștiința umană, astfel încit soarele real va fi în cele din urmă înlocuit prin simbolul spiritului idealizat, prin simbolul "Spirit", epoca mitică se împarte în două perioade principale: politeism și monoteism. Perioada monoteistă este la rîndi ei împărțită în două faze caracterizate printr-o diferență în evoluția simbolului "spiritului", faze clar diferențiate (el puțin în privința culturilor care au influențat Occidentul) prin ciclurile miturilor prezente în Vechiul și în Noul Testament. În conformitate cu cele
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
transformării alegoriei agrare în simbolism etic. Divinitățile solare, centru și apogeu al miturilor păgîne, simbolizează într-o primă fază așa cum am afirmat deja binefacerile reale și sezoniere ale soarelui: fecundarea pămîntului; ele simbolizează într-o a doua fază, care pregătește monoteismul, binefacerile cotidiene ale soarelui iluminant devenit simbol al spiritului iluminant: fecundarea sufletului și a spiritului de către divinitățile solare, devenite în întregime simboluri suprareale, simbol al funcției supraconștiente (sublimare-spiritualizare). Discernerea celor două faze ale politeismului este prea importantă ca să nu merite
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
Semnificația simbolizată de lună este diametral opusă semnificației soarelui: ea divine un spirit rău, o divinitatea ostilă. Spiritele pămîntești și multiple ale animismului încep să se concentreze în două grupe de divinități solare și lunare, binefăcătoare și răufăcătoare, ceea ce pregătește monoteismul, caracterizat prin dualitatea "Dumnezeu-Satan", principiul binelui și cel al răului. La originea acestei transfigurări treptate se află în realitate o constelație triplă: soarele luna și pămîntul, căci este evident că pămîntul, sălașul omului, este inclus în simbolizarea care reprezintă destinul
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
unui refuz al darurilor (recoltă proastă), cît și recunoștința pentru abundența acordată. Nu bunăstarea individuală (care depășește prea ușor nevoia firească și necesară) este cea solicitată de sacrificiu în epoca animistă și chiar și de ceremoniile din prima fază a monoteismului, ci bunăstarea întregului popor, baza materială indispensabilă a existenței acestuia, în primul rînd recolta, dar și pacea, victoria în lupta împotriva vecinilor etc. Un obiectiv foarte important al acestor implorări pentru bunăstarea generală este sănătatea publică, protecția împotriva epidemiilor. Astfel
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
speciei). Este foarte evident că soarta societăților evoluate alcătuite dintr-un număr tot mai mare de indivizi depinde în primul rînd de integritatea vieții intime a fiecărui individ și a tuturor indivizilor. În faza a doua a politeismului, care anunță monoteismul, culpabilitatea începe să se individualizeze. O dată cu inversarea raportului dintre societate și om se inversează și relația omului cu divinitatea. OMUL NU SE MAI SIMTE TOTAL DEPENDENT DE INTENȚIILE BUNE SAU RELE ALE DIVINITĂȚILOR FAȚĂ DE EL; ESENȚIALUL ESTE CĂ PROPRIILE LUI
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]