424 matches
-
energii umane în plăceri indistincte). Foucault comenta cu umor această reorientare discursivă 69 a predicării sexului în era revoluțiilor sexuale. Sexualitatea ca religie dă frâu liber instinctelor, pasiunilor, (libidoului, ar spune Freud) într-un contrast evident cu cele trei religii monoteiste. Sexualitatea creștinului medieval și modern a urmărit, prin sex, raporturile suflet-adevăr; raporturile dintre adevărul sexului personal și adevărul discursurilor generale despre sex, acest al doilea adevăr fiind produsul normelor sociale, al eticii sexuale din diversele epoci istorice! Astfel că omul
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
grecilor și romanilor! Sfântul Augustin se întreba: Cine e atât de neghiob să creadă că ofrandele aduse prin jertfă ar putea răspunde vreunei nevoi divine?". Când Dumnezeu a ales să-și sacrifice propriul fiu ("Beți, acesta este sângele Meu..."), creștinismul monoteist a cruțat animalul, dar l-a și înlăturat, totodată, din universul sacru. Observație : Dumnezeu știe că opozanții vânătorii sunt numeroși, că sunt vehemenți și că au argumente demne de luat în seamă. 1. În realitate, vânătorii nu sunt întotdeauna sportivii
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]
-
faptului că soarele va simboliza întotdeauna mai clar supraconștiința umană, astfel încit soarele real va fi în cele din urmă înlocuit prin simbolul spiritului idealizat, prin simbolul "Spirit", epoca mitică se împarte în două perioade principale: politeism și monoteism. Perioada monoteistă este la rîndi ei împărțită în două faze caracterizate printr-o diferență în evoluția simbolului "spiritului", faze clar diferențiate (el puțin în privința culturilor care au influențat Occidentul) prin ciclurile miturilor prezente în Vechiul și în Noul Testament. În conformitate cu cele afirmate mai
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
însuți" (defulează-ți culpa). Semnificația aceasta morală a misterelor este clar asumată într-o a doua fază (prima fiind sensul agrar). Misterele din Eleusis devin conform sensului lor cel mai profund și mai complet o veritabilă prefigurare păgînă a mitului monoteist și creștin, care, la rîndul lui va exprima conținutul comun al unei maniere mult mai profunde, mai ample și mai clare, înrudirea dintre aceste două semificații este documentată istoric: primii creștini au stabilit o legătură între misterele eleusine și noua
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
radicală constă în faptul că monoteismul condensează conflictele în legea armoniei supraconștiente (Dumnezeul unic) și în legea dizarmoniei subconștiente (Satan). Vechiul Testament relatează istoria poporului ales simbolic de Dumnezeul unic (realmente ales, deoarece acesta a fost primul care a conceput viziunea monoteistă). Textul prezintă istoria reală presărată cu simbolisme: alianța cu Cel Veșnic (viziunea adevărului etern) și neîncetatele decăderi. Noul Testament demonstrează că în acest cadru al decadenței popoarelor și al culturii acestora, individul poate "renaște" la sensul vieții. Apariția monoteismului este determinată
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
au transformat în popoare fondatoare ale unor regate puternice. Transformarea aceasta s-a operat mult timp înainte ca Israel să devină la rîndul lui regat, după ce poporul lui fusese ținut în sclavie în Egipt. Nu este imposibil ca însăși cultura monoteistă a evreilor să fi fost influențată de egipteni, care cunoșteau deja o divinitate supremă: Amon Rashunter. Oricum ar fi, influența nu s-ar fi putut exercita decît colateral, căci mitul alianței datează din epoca lui Abraham. Fapt este că numai
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
de egipteni, care cunoșteau deja o divinitate supremă: Amon Rashunter. Oricum ar fi, influența nu s-ar fi putut exercita decît colateral, căci mitul alianței datează din epoca lui Abraham. Fapt este că numai evreii au creat un veritabil mit monoteist, fixat deja pe vremea lui Moise și transformat în sistem teologic în perioada apogeului puterii regatului lui Israel (deși relativ slab și amenințat tot timpul de marile puteri de atunci: egiptenii, asirienii, babilonienii), în metropole se adună bogății, ceea ce duce
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
și nici un non-arab nu este mai presus de un arab; de asemenea, un alb nu este superior unui negru și nici un negru nu este superior unui alb decât prin credință și fapte bune"91. La fel ca și celelalte religii monoteiste, Islamul este "un mozaic", fiind interpretat și practicat în diverse moduri. Bogăția ideatică se datorează influențelor etnice și naționale, divergențelor de opinie între erudiții de marcă și sciziunii sectare. Prin urmare, orice generalizare despre Islam este parțial greșită. De exemplu
Puternicul și atotputernicul. Reflecții asupra puterii, divinității și relațiilor internaționale by Madeleine Albright () [Corola-publishinghouse/Science/1028_a_2536]
-
făcute de liderii Al Qaeda nu se bazează pe fapte, dar nici nu sunt frivole. Aceștia abordează probleme transcendentale legate de istorie, identitate și credință. Pentu a ne face auziți, trebuie să tratăm lucrurile cu aceeași profunzime. Cele trei religii monoteiste prezintă o bogată tradiție de principii, valori etice și credințe comune. Fiecare dintre ele prețuiește dreptatea și compasiunea, ne învață care sunt metodele de a ajunge la un limbaj comun, oferă credincioșilor șansa de a se căi și propovăduiește pacea
Puternicul și atotputernicul. Reflecții asupra puterii, divinității și relațiilor internaționale by Madeleine Albright () [Corola-publishinghouse/Science/1028_a_2536]
-
În ceea ce privește formele de reprezentare, arta egipteană se dedica divinizării personalității faraonului, care era considerat, la fel ca și în cazul conducătorilor mesopotamieni, însuși trimisul zeilor pe pământ și reprezentantul suprem al acestora 343. Lunga istorie politeistă, dar și scurta "escapadă" monoteistă 344 a acestei civilizații aureolează trăsăturile definitorii ale spiritualității unei culturi de mult apuse, care mai trăiește încă prin lucrările de artă redescoperite și valorificate atât în Egipt, cât și în marile muzee ale lumii. Fig. 17. Stela lui Djed-Hor
Reprezentarea vizuală a sacrului by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
el mai bine: "Aoleu, Dobrine, ce-ai mai îmbătrînit..." Vechea televiziune națională, alb-negru, te zeifica. Astăzi, televiziunea prin cablu (printre alte dezvoltări mediatice cu efecte secundare perverse) s-a-ntors, paradoxal, împotriva vocației acestei instituții de a genera idoli. Marilor religii (aproape) monoteiste le-a luat locul puzderia de secte mărunte, fiecare cu teogoniile lor, cu sistemele complicate și caduce de very important persons ce se aglomerează ca divinitățile pe fațadele templelor din Indochina. 303 Perspectivele dispar, figurile par încălecate arbitrar și grotesc
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
simbolismului, deși structura imaginii arhetipale rămâne constantă (CODOBAN 1998, 86-89). Aceste sisteme simbolice primitive își mențin esența lor, cu toate că diferențe, uneori majore, apar la nivelul riturilor și ritualurilor (influențate de schimbările structurale apărute în cadrul vieții sociale), până în momentul apariției religiilor monoteiste, care le aneantizează, eventualele supraviețuiri fiind împinse în afara vieții religioase culte. Acesta este punctul nostru de vedere teoretic în jurul căruia ne vom structura ideile. O primă problemă asupra căreia ne-am hotărât să ne oprim este aceea a originii reprezentării
Hoiseşti - La Pod. O aşezare cucuteniană pe valea Bahluiului by George Bodi () [Corola-publishinghouse/Science/1143_a_1893]
-
vreun motiv aparent. Dar completa privatizare a privirii, evident mortală pentru magia imaginilor, este astfel poate, în cele din urmă, și pentru arta însăși. Capitolul III Geniul creștinismului "Dacă izgonim imaginea, nu Christos, ci universul întreg dispare." Patriarhul Nichifor Occidentul monoteist a primit de la Bizanț, prin dogma Întrupării, permisiunea imaginii. Instruită de dogma dublei naturi a lui Christos și de propria experiență misionară, Biserica creștină era bine plasată ca să înțeleagă ambiguitatea imaginii, în același timp supliment de putere și deturnare a
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
barocului. Toate monoteismele sunt iconofobe prin natură și uneori iconoclaste. Imaginea este pentru ele un accesoriu decorativ, în cel mai bun caz aluziv, și mereu exterior esenței. Dar patronul pictorilor poartă numele de Sfântul Luca. Creștinismul a trasat singura direcție monoteistă în care proiectul de a pune imaginile în slujba vieții interioare nu era, în principiu, stupid sau sacrileg. Singura în care imaginea atinge esența lui Dumnezeu și a oamenilor. Miracolul nu s-a produs fără dificultăți și rămâne ambiguu. Puțin
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
arate. Numai cuvântul poate spune adevărul, vederea este puterea falsului. Ochiul grec este vesel, ochiul evreiesc nu este un organ fast, el aduce nenorocire și nu vestește nimic bun (ochiul era în mormânt și-l privea pe Cain). În deșertul monoteist, un orb poate fi rege, dar un rege grec care-și pierde vederea își pierde coroana. Ochiul este organul biblic al înșelăciunii și al falsei certitudini, din vina căruia este adorată creatura în locul Creatorului și nu este înțeleasă corect alteritatea
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
imaginilor, în spatele refuzului de a le adora, este întotdeauna însoțită de o represiune sexuală mai mult sau mai puțin mărturisită și de o marginalizare socială a femeilor. Cuvântul detașează, imaginea atașează. De un cămin, un loc, un obicei. Iar nomadul monoteist care se oprește din drumul său își strică puritatea, se lasă din nou prins de idol, imagine fixă și grea, regresie spre Mama sedentară. Monoteismele Cărții sunt religii ale fraților și taților care-și acoperă fiicele și surorile ca să reziste
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
de o impregnare decât de o decizie. Mediul își manifestă influența: amprenta Împăratului o influențează pe cea a Domnului, așa cum Hermes "crioforul" (purtătorul de oi) se metamorfozează în imaginea Bunului Păstor. Prin gesturi spontane, martirii sunt onorați în fața altarelor. Prohibiția monoteistă este ocolită prin simbolizare. Cu cât Biserica a pactizat cu lumea seculară, cu atât a făcut compromisuri imaginii. Pe măsură ce cucerește Imperiul, ea se lasă cucerită de Imperiu și de imagine. Ca și cum nu s-ar fi putut lipsi de ea pentru
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
care nu distinge între ordinea cosmosului și cea a oamenilor. Era idolilor Occidentul moral este iudeo-creștin. Occidentul imaginar este eleno-creștin (teologia catolică a imaginii trece practic peste Vechiul Testament). În limba greacă, nu în latină, a salvat creștinătatea imaginea marii nopți monoteiste, și asta cu mult înainte de schisma ortodoxă. În actele conciliilor, eikôn este tradus prin imago. Iar eikôn derivă de la eidôlon, având aceeași rădăcină, eidos. Icoana nu este un portret asemănător, ci o imagine divină, teofanică și liturgică, care nu are
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
lupte, asemănătoare din multe puncte de vedere cu miturile grecești. Dar peste secole - secole dinaintea sosirii lui Alexandru - zeii au început să se contopească. În timp ce hinduismul își păstra ritualurile populare și devoțiunea față de propriul panteon, în esența lui, hinduismul devenise monoteist și introspectiv. Toți zeii s-au transformat în înfățișări ale unui singur zeu atotcuprinzător, Brahma. Cam în aceeași epocă în care grecii se ridicau la putere în lumea apuseană, hinduismul începea să se desprindă din ce în ce mai mult de miturile apusene; au
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
filozofia sau istoria religiilor astăzi, totuși, la nivelul înțelegerii, al mentalității co mune și al comportamentului de zi cu zi, teoretizările ex cathedra încă nu au prins rădăcini, iar dezideratula rămas, în multe privințe, doar academic. Superioritatea invocată de religiile monoteiste față de cele politeiste, fals construită pornind de la prerogative politice și ideologice, nu reprezintă decât un sub-caz, însă unul elocvent și, din păcate, viu. Constituirea unei teologii nu dă nicidecum seamă de superioritatea unei religii. Dimpotrivă, este foarte posibil, la fel
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
a unei raportări pertinente și adecvate la ceea ce sunt ele, a fost utilizat pentru a le incrimina. Miza introducerii acestui termen ar fi trebuit să fie alta, dacă cercetătorii în cauză ar fi avut o mai bună cunoaștere a tradițiilor monoteiste. Mai precis, termenul „idolatrie“ nu se poate aplica legitim practicanților altor religii, ci poate fi folosit adecvat numai cu privire la practicanții care, în interiorul religiei „monoteiste“, își trădează propria credință pentru preluarea, din rațiuni pragmatice, a unei credințe străine. Lămuritoare în acest
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
să fie alta, dacă cercetătorii în cauză ar fi avut o mai bună cunoaștere a tradițiilor monoteiste. Mai precis, termenul „idolatrie“ nu se poate aplica legitim practicanților altor religii, ci poate fi folosit adecvat numai cu privire la practicanții care, în interiorul religiei „monoteiste“, își trădează propria credință pentru preluarea, din rațiuni pragmatice, a unei credințe străine. Lămuritoare în acest senseste precizarea făcută de José Faur cu privire la expresia utilizată în ebraică pentru „idolatrie“: „înfierarea biblică a idolatriei își găsește justificare pornind de la două premise
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
cu privire la idolatrie își are originea în idealul biblic al monolatriei: Dumnezeu se cere slujit în conformitate cu ritualurile instituite de El. [...] Merită să precizăm în acest punct că abōdăh zarah, formula ebraică echivalentă pentru «idolatrie», înseamnă «cult străin», adică neprescris.“ înțelegerea dimensiunii monoteiste iudaice nu atât prin diferență față de alte tradiții, ci, mai ales, ca relație personalizată și, în consecință, ca fidelitate în relația pecetluită prin legământ este subliniată și nuanțată cu virtuozitate de Nathan MacDonald în excelenta lucrare Deuteronomy and the Meaning
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
chipul „cioplit“, cum adeseori se întâmplă, un idolatru? Iar cel ce se închină în fața prezenței divine prin chipul de piatră nu îl transformă pe acesta într-o icoană? Prezentul studiu nu anulează și nici nu minimalizează importanța vreuneia dintre religiile „monoteiste“, ci o reafirmă ca unicitate, însă fără impunerea supremației în fața altor tradiții. Către ce anume trimit religiile și care este miza ierarhiilor divine ca tărâm privilegiat al oricărei tradiții religioase? Ierarhiile divine reprezintă, în același timp, expresia autentică a experienței
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
tărâmului ierarhiei, ca „parte“ a ei. Așezarea sacrului, a principiului ultim undeva, într-un „acolo“ sau „dincolo“, și reprezentarea lui în manieră grafică (ori altfel) sunt semne ale „idolatriei“ așa cum au răstălmăcit-o și reinterpretat-o pentru noi teologiile religiilor monoteiste „non idolatre“. Pretenția „non-idolatriei“ este absurdă, întrucât e ferit de idolatrie doar cel care reușește să se așeze adecvat în legătura cu Unul. Toate celelalte „așezări“ vor identifica principiul ultim ca fiind unul dintre registrele ierarhiei. Prin urmare, idolatria nu
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]