1,466 matches
-
ironia, causticitatea și aroganța noastră. Și nu cred că sunt neapărat atribute smulse de înclinația tipică europeanului pentru maliție și orgoliu, ci uneori atare aprecieri sunt pur și simplu senine, eliberate de patimi și parti-pris-uri. Să ne gândim doar la monotonia cenușie a muzicilor postseriale, la speculația evident mercantilă a creațiilor repetitive (cele mai recente fiind tangente la muzica rock), la ambiguitatea și uneori duplicitatea show-urilor improvizatorice ori la absența încă a unor forme și genuri specifice muzicii electronice și
O. K. by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/9689_a_11014]
-
divino-umană a creației poetice, oarecum similară cu cea a rugăciunii, reprezentînd un simbol transcendent dar posedînd și trăsături palpabile, individualizatoare, e nu o dată neglijată în producții care fie că sînt prea inundate de lumina transverbală așa încît nu depășesc o monotonie imnografică, fie că fac uz de o expresie irelevantă, lovită de banalitate. Autenticul poet religios se cuvine a fi... poet pur și simplu. Putînd fi un admirabil exemplar de homo religiosus, dacă nu dispune de imanența harului poetic, riscă a
O poezie religioasă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9705_a_11030]
-
în vedere capacitatea lui Vasile Ilucă de a parcurge, în mai multe rânduri, aceleași trasee pe care i-a pus să le parcurgă cărăușii lui de cereale, pe vreme de zloată sau de iarnă grea, fără să cadă în capcana monotoniei. Deși unele secvențe seamănă între ele, autorul reușește să le particularizeze și să fască din cartea sa o lectură plăcută, atrăgătoare și instructivă. Se vede cât de colo că autorul a gândit profund și a scris cu pasiune această carte
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
spaima. Sălbaticii comunică și ei. Cu totul altfel însă. Se hârjonesc. La ei, comunicarea verbală deținere o pondere destul de neînsemnată în procesul socializării. Nu pot comunica decât cu corpul. Dau unul în altul pentru a se petrece, pentru a alunga monotonia, apoi se întreabă, ce faci, mă? Dai în mine, dai în fabrici și-n uzine? Și tot așa. Pretextul comunicării îl reprezintă un atac înscenat. La fel ca animalele care simulează o luptă pentru că nu pot vorbi articulat. La aurolaci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
De data asta, ai dreptate, Petrache, și cu Catârcă, și cu doctorul, așa că pregătește căruța de drum... În zori, au urcat în căruță și au plecat. Nu mergeau nici să vândă, nici să cumpere, ci mai degrabă să scape de monotonia zilelor cu zloată nesfârșită... Și îi mai apăsa o stare anume... Când treceau prin sat, prea se uitau toți nu știu cum la ei. Se citea pe fețele oamenilor o întrebare nerostită și parcă o milă neputincioasă... Erau momente când le puteai
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
atât la finele acestei istorisiri nesănătoase fericirii, cât și la finele celorlalte, atâtea câte or mai urma... Prin urmare, nu foarte departe de locul în care locuiesc acum, loc în care tot mă războiesc eu, aproape zi de zi, cu monotonia deplină a rândurilor manuscrisului meu drag, mai întâi pornind pe bulevardul principal al micului meu oraș, iar apoi cotind la dreapta de două ori, se găsește, la vreo două sute de pași, clădirea Poștei, care, deși este destul de veche și de
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
nepoți, plecau dimineața la școală și se Întorceau puțin după ora prânzului ( În funcție de orele pe care le aveau). După ce-și pregăteau temele pentru o nouă zi de școală, urmăreau anumite emisiuni la televizor sau navigau pe internet. Destulă liniște, monotonie, care mi-au indus o stare de plictiseală. Într-una din zilele Însorite, m-am plimbat cu Arisa prin parcul Plumbuita din Colentina. Ne-am dat În leagăn. Un sentiment plăcut, care m-a dus cu gândul la anii copilăriei
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
identitate, dragostea puternică pentru sporturile de vară î fotbal, volei, handbal, oină, înot, orientare turistică, ciclism, tenis de câmp) și de iarnă îschi, sanie, bob, patinaj, tenis de masă, șah), și conjunctura fericită a întoarcerii tatei din detenție - a învins monotonia serviciilor religioase și a dus la despărțirea de biserică pentru un timp, după care am redescoperit-o, „grație” deceselor înlănțuite din familie. Bunicul și-a întreținut familia, lucrând în atelierul său de tâmplărie alături de cei doi băieți mai mari, Gică
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
avea nici o logică, însă nu a putut să convingă pe nimeni de acest lucru. Apoi se enervă cumplit, amenință cu tot felul de reclamații, culminând cu sinuciderea. Nu a fost crezut. După ce se mai liniști, imploră pentru propria libertate, viață, monotonie. În timp ce vorbea cerând milă pentru ființa lui, i se făcu dor de magazia cu vopsele, de motostivuitor, de apartamentul simplu cu două camere pe care îl considera acasă. Pentru următoarele săptămâni a fost lăsat în pace, într-o celulă de la
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
tot întreba, fără să poată găsi răspuns, întrebării care o chinuia. Lanurile de porumb erau înalte. Plantele bine dezvoltate acopereau priveliștea, până peste înălțimea trupului omului, pe o lungă porțiune din traseul străbătut. Pe băiețel începu al prinde somnul. Din cauza monotoniei călătoriei. Mama trase pe dreapta, îl mută pe bancheta din spate, el readormi, urgent, apoi, reveni pe locul său, și-și reluă rularea. Din minte, însă, tot nu-i ieșea, ideea,care o sâcâia, ca o muscă ce nu te
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
venea îmbrăcată în haine în care predomina negrul. Atunci întreaga ei față prindea o paloare aproape cadaverică, nepământeană sau prea impunătoare. Ceva care te obliga să păstrezi o oarecare distanță față de ea, și-ți inspira nu numai respect, ci și monotonie. A, era să uit: și resemnare. Venind dinspre ușa de la intrare a bibliotecii, adică intrând odată cu fascicolul de lumină ce tăbăra gata decupată, pe fereastra ușii ciocnindu-se de lumina grea, difuză din interior, parcelată în umbre aproape obosite și
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
păr, o urnă. Pur și simplu s-a dus. — A fost decizia ta, Joséphine. Ai semnat pentru asta. — Posibil. Și de-atunci nu trece o oră fără să mă-ntreb de ce. Să fi fost un simplu om plictisit de veșnica monotonie a zilelor? Unul care-a suferit prea mult și voia să uite? Ori poate un criminal bântuit de mustrările de conștiință? Știi, ieri am descoperit Într-un colț de sertar, sub o latură ușor desprinsă, un fragment de bilet de
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
niște structuri disciplinate de hidrocarburi. Ți-ai găsit! Întinsă pe lungimea a douăzeci și șapte de kilometri, autostrada era o simplă conductă cenușie În cerc, pe alocuri ruginită, cu câteva semne de circulație așezate acolo mai mult pentru a alunga monotonia decât pentru a semnala ceva, pentru că nu aveai cum să rătăcești drumul. „Hei, ați văzut?“ am strigat „În dreapta e un grup de fermioni!“ „Nu-l deranja pe tata, trebuie să fie atent la condus“, mi-a spus mama. Între timp
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
se comportă Însă ca două pendule legate Între ele: urmăritul Îi transferă Încontinuu energia sa urmăritorului și, În timp, cei doi ajung să vibreze la unison. Cum Demiurgul nu făcea mai nimic, funcționând parcă după legile stricte ale unui angrenaj, monotonia existenței sale trecuse șoseaua și se impregnase În viața mea. Uneori, aveam chiar impresia că eram un șoarece pândind o pisică. După vreo patru zile, eram Închis Într-un cub de plictiseală groasă ca marmelada, căci dincolo, Kuznețov traversa În
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
suna, plin de înțelesuri, titlul inițial al cărții, menționat și de Alex Ștefănescu în "Istoria" sa, dar modificat de către editură). Elaborate între anii 2001-2005 ("în fața computerului, ca într-un confesional"), consemnările din cartea de față nu cad nici o clipă în monotonie și stereotipie, autorul desfășurând o iscusită strategie a discursului epic-confesiv prin care captează și menține trează atenția cititorului, care pentru el reprezintă cea mai respectabilă (și credibilă) instanță critică.
Portret al artistului în tinerețe și la maturitate by Daniel Dragomirescu () [Corola-journal/Journalistic/9168_a_10493]
-
rectangulare, mizînd pe masa compactă sau, dimpotrivă, pe jocul dintre plin și gol, formele lui Gheorghe Coman pot fi oricînd mărite pînă la cotele optime și lăsate să se descurce singure în aer liber. Chiar și aparenta lor sărăcie și monotonia evidentă a repertoriului vin din aceeași direcție a sculpturii de tabără, din același spațiu al expresiei în care intervenția rapidă asupra materialului, decupajul sumar al ansamblului, în detrimentul detaliului mai mult sau mai puțin ornamental, sînt elemente constitutive și modalități ireductibile
Sculptori de astăzi by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9217_a_10542]
-
convins că e imposibil să alergați după doi iepuri deodată? Era o scuză că fuseseră mai tinere? Că pe atunci simțeau lipsa unei vieți mai agitate, că speraseră de multă vreme să întîlnească pe cineva care să le scoată din monotonia zilnică? Nicidecum. O femeie cu capul pe umeri ar fi trebuit să-și dea seama din prima clipă ce urmăreau. De asta avuseseră ele nevoie? Viață de noapte, chefuri, comploturi, teroare? Se mai gîndește oare cineva la ora asta cum
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
să schimbe priviri complice, să și atragă unul altuia atenția cu picioarele pe sub masă. Cum de se hotărîseră să intre în jocul lor? Să se lase seduse, cum de fusese posibil să ajungă să sufere de pe urma unei hîrjoneli nevinovate? Din cauza monotoniei vieții pe care o trăiseră pînă atunci, și pentru că la început totul li se păruse frumos. Chefurile săptămînale erau doar începutul la ce avea să urmeze. În scurt timp fiecare a reușit să se mute în apartament nou, cineva le
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
ocupă acum, s-o convingem să ne dea o mînă de ajutor, sau măcar să închidă ochii atunci cînd o să fie nevoie. Asta n-ar trebui să fie o problemă, spune Tușica, o s-o mai scoată și pe ea puțin din monotonie și rutină, o să-i aducă aminte de vremurile bune, cînd era pasată ca o minge de la unul la celălalt, și fiecare noapte o petrecea în alt pat. Avea și vreo idee? Se gîndise și cum o puteau pune în practică
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
petrecea înăuntru, nu auzea nimic, așa că se hotăra să descuie și să intre. Casa fusese întotdeauna rece ca o criptă, simțea că o să înnebunească pînă la urmă dacă nu avea să schimbe ceva cît mai repede. Părințelul se complăcea în monotonie, o neglija ca pe un obiect fără viață, așa că întrebarea care se punea era cît mai putea să continue în ritmul ăsta, cît mai putea să reziste pînă să răbufnească? A doua zi de dimineață își începea iar goana cu
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
Întâmplat multe lucruri Îngrozitoare, dar, asta e !,, oftează Plăcințica, aranjându-și o șuviță de păr care i-a căzut pe frunte. Fragilitatea și farmecul ei neobișnuit Într-o lume ca asta, Îl impresionează pe Antoniu. I se pare dintr-odată că monotonia Îngrozitoare cu care-și trăiește condiția de exilat În mizerie, s-a transformat În ceva inexplicabil de frumos.. Ființa asta fragilă are o putere magică asupra lui, Îl face să spere că ziua de mâine va Începe cu un zumzet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
apă inertă lucind o clipă cu lumină lichidă. Undeva În perimetrul sumbru zăcea orașul străvechi, ca un giuvaier faimos, atrăgând prea multe priviri, prea multe discuții, prea mult trafic. Apoi prin pânza de abur se Întrezări o Încâlceală de ogoare, monotonia fiind uneori Întreruptă de vile Înalte și urâte, cu fațadele În toate direcțiile, decorate cu olane colorate, care acum absorbeau Înserarea. Scânteile de la trenul expres deveniră vizibile ca niște hoarde de insecte stacojii atrase În aer de Întunericul nopții. Cădeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
puse o pastilă amăruie pe limbă și Încercă să adoarmă. Dar somnul nu se lipea de el. Era un om fără umor, altminteri ar fi zâmbit la ideea că-și simte brusc inima ușoară, recunoscând, la șaptesprezece kilometri după Buda, monotonia câmpiei dunărene, Întreruptă brusc de o colină de forma unui degetar, cu brazi zbârliți pe ea. Un drum făcea o cotitură largă, ocolind-o, și apoi o lua În linie dreaptă, spre oraș. Drumul și colina erau acum albe, acoperite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
De peste un an era Închis Într-o astfel de carceră, din care nu ieșise nici măcar cît ies pușcăriașii cînd sînt mutați Într-o altă celulă, cînd sînt scoși În curtea Închisorii, sau cînd schimbă o vorbă cu gardianul, Întrerupînd astfel monotonia carcerei. Orice om ajunge la un moment dat În viață cînd simte nevoia să spargă cu orice risc zidurile carcerei. Acum căuta, cu prudență, o ieșire. Iată, tinerii aceștia trăiseră și ei experiența teroarei dar ieșiseră din ea nevătămați, fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
sugerînd zgomotul unor valuri ce se sparg Într-o peșteră plină de ecouri. După o scurtă pauză, acul gramofonului fu mutat Înapoi și melodia Începu iarăși să se reverse În Încăpere. Aceleași valuri se spărgeau În aceeași peșteră, cu o monotonie exasperantă. Pe fondul acestei muzici, urechea lui desluși răsuflările celor din jur, trădînd teama unora și emoția Încordată a altora. Domnișoara Pantil avea un fel ciudat de a respira, cu un șuier uscat, pe cînd răsuflarea domnului Cost era egală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]