802 matches
-
Nicolae Ștefan, Monseniorul Ghika, apostol și martir, București, 1991; Hélène Danubia, Prince et martyr. L’Apôtre du Danube. Monseigneur Vladimir Ghika, Paris, 1993; Horia Cosmovici, Monseniorul. Amintiri din viața lui Vladimir Ghika (perioada 1939-1954), București, 1996; Mia Frollo, Însemnări despre monseniorul Ghika, București, 1999; Subteranele memoriei. Pagini din rezistența culturii. 1944-1954, îngr. Vasile Igna, București, 2001, 340-351; Silviu Leca, Monseniorul Vladimir Ghika. Etapele unei vocații, București, 2002; Petre Pandrea, Crugul mandarinului. Jurnal intim (1952-1958), București, 2002, passim. D.G.
GHIKA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287262_a_288591]
-
Vladimir Ghika, Paris, 1993; Horia Cosmovici, Monseniorul. Amintiri din viața lui Vladimir Ghika (perioada 1939-1954), București, 1996; Mia Frollo, Însemnări despre monseniorul Ghika, București, 1999; Subteranele memoriei. Pagini din rezistența culturii. 1944-1954, îngr. Vasile Igna, București, 2001, 340-351; Silviu Leca, Monseniorul Vladimir Ghika. Etapele unei vocații, București, 2002; Petre Pandrea, Crugul mandarinului. Jurnal intim (1952-1958), București, 2002, passim. D.G.
GHIKA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287262_a_288591]
-
conveniențelor. În Vila Myosotis, imaginarul acaparează realitatea și o transfigurează, dincolo de prezența bolii, într-o poveste de dragoste cu accente dramatice exploatând o stare morbidă constantă, o perspectivă a tragicului permanent conștientizat. În această perioadă, G., sub directa influență a monseniorului Vladimir Ghika, se convertește la creștinism. Intră, totodată, în legătură cu cercurile comuniste și cu opoziția democratică românească din timpul războiului, ceea ce - conform declarațiilor ei de mai târziu -, determină, prin 1942, Gestapoul „să se intereseze” de ea, bănuind-o a fi „spioană
GURIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287388_a_288717]
-
la testamentul literar și filozofic al lui Vladimir Soloviov, Court recit sur l’Anticrist (1900), care zugrăvește portretul unui tiran eshatologic umanist, pacifist, ingenios și cultivat, al cărui farmec diabolic cucerește aproape întreaga lume, cu excepția câtorva creștini refractari. În 1907, Monseniorul Robert Hugh Benson publică Lord of the World, roman polemic în care autorul denunță materialismul crescând și pseudodivinizarea omului în civilizația modernă. Părintele Percy Franklin este ultimul preot catolic fidel valorilor Evangheliei. Ales Papă, el va fi consemnat în satul
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
SOCIETATEA ACADEMICĂ ROMÂNĂ, asociație constituită la Roma în 1957. Inițiativa a aparținut monseniorului Octavian Bârlea, căruia i s-au alăturat douăzeci și cinci de intelectuali români din exil - filologi, istorici, filosofi, teologi, oameni de cultură -, între care N. I. Herescu, Eugen Lozovan, Paul Miron, Mircea Popescu, George Racoveanu, Flaviu Popan, Vasile Posteuca, D. C. Amzăr, N. A
SOCIETATEA ACADEMICA ROMANA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289745_a_291074]
-
rezultatelor obținute de cercetătorii români în diferite ramuri ale științei. II. Prezentarea realizărilor obținute de cercetătorii români în diferite domenii ale culturii. III. Colaborarea pe plan internațional cu organizațiile similare din lumea liberă”. Comitetul de conducere e alcătuit din: președinte - monseniorul Octavian Bârlea, secretar general - Alexandru Gregorian, secretar - Mircea Popescu, casier - Teodor Onciulescu. Societatea este organizată pe secții: filologie, filosofie și teologie, istorie, sociologie, literatură și artă, economie, cu filiale în Italia, Germania, iar din 1964 și în Franța. Activitatea se
SOCIETATEA ACADEMICA ROMANA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289745_a_291074]
-
postfața edit., cu desene de Constantin Piliuță, București, 1994; Nicolae Peligrad, Poezii, București, 1996; Eminescu văzut de gruparea literară „Meșterul Manole”, București, 1997; Elena Farago, A ciocnit cu un ou de lemn, pref. edit., București, 1997; Mia Frollo, Însemnări despre monseniorul Vladimir Ghika, pref.edit., București, 1999; Sandu Tudor, Colindul mocanului, pref. Pericle Martinescu, București, 1999; Ion Simionescu, Piatra Neamț, pref. edit., București, 2002. Repere bibliografice: Vlad Sorianu, Ipostaze ale exegezei călinesciene, ATN, 1979, 1; Stancu Ilin, Corespondența lui G. Călinescu, „Scânteia
SCURTU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289586_a_290915]
-
PILDE FILOSOFEȘTI, carte populară. A circulat în limba română în secolele al XVIII-lea și al XIX-lea atât prin tipărituri, cât și prin copii manuscrise integrale sau parțiale. Punctul de plecare al acestei cărți se află în culegerea monseniorului Antoine Galland, intitulată Les Bons mots et les maximes des Orientaux.Traduction de leurs ouvrages en arabe, en persan et en turc, apărută în 1694 la Paris. La Curtea lui Constantin Brâncoveanu, Antonio Maria Del Chiaro a tradus cartea în
PILDE FILOSOFESTI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288812_a_290141]
-
artistice se face simțită (Ă). Astfel Maria Banuș - de pildă, are capacitatea să exprime dragostea pentru viața plăpândă a copiilor. Cum se disting prin mușcătoarea lor ironie (Ă). versuri ca ale lui Eugen Frunză din Nu-n slujbe divine petrec monseniorii (Ă). Tot mai numeroase creații poetice reușesc să Îmbrace forma populară (Ă) ca În poemul lui Mihai Beniuc N-am putut să cânt În cântec (Ă). Poezia decadentă fugea de preciziunea imaginii (Ă). Ori În poemele celor mai buni poeți
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
arma pamfletului de la Maiacovski și Simonov. Dacă În poezii referitoare la noua noastră viață, Frunză a alunecat adesea pe panta schematismului și idilismului, creații ale sale ca Acheson În vizită la Paris și Londra, ori Nu-n slujbe divine petrec monseniorii sunt printre pamfletele lirice realizate ale tinerei noastre poezii. Iată o reușită demascare a ridicolului voiaj politic făcut de misitul trusturilor americane În capitala Franței dolarizate: «Scuzați deranjul, Mister Acheson! - Se-ntâmplă că răbdarea-și umple sacul. Ce mai scandal
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
prezent în actualitate, de a cuprinde cât mai multe laturi ale realității: sunt versuri care încearcă să oglindească eforturile oamenilor muncii sau să biciuiască puternic modul de viață american, morala businessmanilor, mârșavul lor joc politic (...). Nu-n slujbe divine petrec monseniorii și Mister Acheson în vizită la Paris și Londra indică cele două linii pe care merge, obișnuit, pamfletul lui Frunză (...). Lipsuri s-au manifestat și în paginile primului volum al lui Eugen Frunză. În placheta Sub steagul vieții, poetul nu
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
probleme. El este unul din poeții care se țin la pas cu vremea, care exprimă în versuri ceea ce se petrece în timpul nostru, și aceasta la un nivel ridicat». Citând în sprijinul afirmațiilor sale poezii ca: Nu-n slujbe divine petrec monseniorii, Revedere, Pune-oi dorul în cărbuni, Act de acuzare ș.a. tov. Mihai Beniuc a arătat că volumul Zile slăvite înseamnă un real succes al poeziei noastre de astăzi. Încercând o analiză mai amănunțită a poeziei lui Eugen Frunză, tov. Paul
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
demascatoare atrocitățile comise de imperialiști, arătând cât de monstruoase și antiumane sunt faptele lor. Printre cele mai bune realizări ale poeziei noastre se numără asemenea poezii ca: La masa verde și Chemarea de Maria Banuș, Nu-n slujbe divine petrec monseniorii, Act de acuzare și Un om și un frate sovietic de Eugen Frunză, Lidice, Fântâna din Coreea de Eugen Jebeleanu, An-Son-Mi și Baladă de Veronica Porumbacu etc. (...). Dacă stilul maestrului este de o clasică sobrietate, ponderat și dârz, el stârnește
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
treceau În tot atâtea clipe. Poeziile nereușite din ciclul Pe scurt impresionează neplăcut pe cititori și îi uimesc, mai ales când sunt semnate de un poet care a dat cititorilor din patria noastră poezii ca: Nu-n slujbe divine petrec monseniorii, Act de acuzare, Lecția de istorie și altele. Ele au un efect nefast pentru că bagatelizează, prezintă ca lipsite de poezie tocmai acele aspecte nenumărate ale vieții care sunt adevărate izvoare ale poeziei noastre. Prezentate însă în acest fel, plat, șters
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
masă foloseau cu îndemânare două bețe subțiri și le plăcea supa de varză cu ceapă.” (Însemnările văduvei Costo din Genova). Aceeași ochi bănuitori cu care am fost întâmpinați și la Madrid. Aceleași întrebări, aceleași răspunsuri. Zilele acestea am dat socoteală monseniorului Don Pablo Alla Leone și părintelui Cossudacudo, secretarul particular al cardinalului Borghese. Încă de la început părerile noastre potrivnice s-au înfruntat de multe ori. Ei spuneau că nu mai este nici o speranță pentru munca de propovăduire din Japonia și că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
Decanul Corpului Diplomatic este reprezentantul Sfântului Scaun Santa Sede. Nu e cazul să calific diplomația Vaticanului , de înaltă clasă, șlefuită secole de-a rândul, avea în fiecare loc sat, oraș, fie ce-o fi o armată de ochi și urechi. Monseniorul de la Santiago era un om cu experiență, pe măsura problemelor "Misiunii", toată lumea, din Chile, din S.U.A. și Europa Occidentală, văzând în biserica catolică o instituție capabilă să se implice în respectarea drepturilor omului, în protejarea deținuților și urmăriților. Și, spre
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
și de puternică precum biserica. America Latină fusese cucerită cu "crucea și spada", așa că... Pinochet mai avea nevoie de Vatican și în complicata problemă a litigiului cu Argentina pentru insulele din Canalul Beagle, arbitrajul Papei fiind în derulare... Discuția mea cu Monseniorul a fost utilă și deschisă. El dorea să știe ce interese avem, eu doream să aflu cum mai apreciază Vaticanul situația și evoluțiile viitoare. Citisem mult despre Inchiziție, biserica catolică, Vatican, legende, secrete, bârfe de alcov despre "papii de la Roma
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
ți se pară drumul mai scurt. Mini, în adevăr, începuse a da semne de nerăbdare. - Povestea mică și veche cu un popă catolic caterisit de Mika-Le. E o faptă, cum vezi, ortodoxă. Știi că a învățat un timp la Notre-Dame. Monseniorul avea, pare-se, de la unica lui soră, un nepot unic, scump sufletului său. Băiatul, atunci de vreo 15 am, era atins de gigantism. înalt, dezvoltat, în consecință, anemic și stângaci. Nu se putea învoi cu școala. Nu se potrivea nici
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
cei mici. Nu-și găsea atitudinea și asta îi făcea viața nesuferită. N-a mai vrut să urmeze. S-a decis să intre în Seminar la Viena. Simțea vocațiunea. Dar până la finele anului, cum doctorii prescriau repaos fizic și moral, monseniorul a avut buna idee să-1 trimită excepțional să asiste la unele cursuri la Notre-Dame. Maica superioară era buna sa prietenă. . . . Cu fetele, nepotul era tot așa de timid, dar cel puțin nu mai era tachinat. Alesese dintre ele pe cea
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
cu tot secretul confesiunei, nu știe, dacă nu trebuie. Superioara, care era o administratoare zdravănă, a silit pe bietul popă să fie cât mai precis. A cerut nume și amănunte complete. Când a auzit că e vorba de chiar nepotul monseniorului, ancheta ei a devenit și mai riguroasă. Cât despre Mika-Le, nepăsătoare de secretul confesional, povestise tot colegelor și mai ales distracția enormă pe care i-o procura spaima bietului bătrân la auzul celor mărturisite. îi plăceau de pe atunci jocurile periculoase
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
pe când Nory flecărea despre cunoscuții lor: . . . Era pictorul Greg, malt, încovoiat, cu Mika-Le, lemnoasă și mică, și disproporția lor se proiecta izbitoare. 104 . . . Apoi prințul Maxențiu, livid, cu făinăreasa neagră ca o metisă, pereche fără de simțul culorilor care se îmbină. . . . . . Monseniorul trecea spânatec, cu mâini drepte, rezemate pe genunchi, într-un automobil mare, având alături pe nepotul lingav. . . . . . Elena parcă scotea capul de sub poclitul unei trăsuri de casă; îi recunoștea bandourile negre, lingă ea se vedeau picioarele cu ghete boxe ale
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
a și căzut victimă. Cel mai mult o îngrijorau lingușirile fariseice ale celor care, de fapt, urmăreau distrugerea ei. Din umbră, lucra omul diavolului Toate intrigile și calomniile țesute în jurul Fecioarei din Orléans îl aveau ca inițiator și coordonator pe monseniorul de Beauvais, Pierre Cauchon. Acesta era un mare și declarat dușman al regelui și un apropiat al englezilor. Prin acțiunile sale antifranceze, dar și în contradicție cu dogmele religioase, acest cleric dovedea că el nu se afla în slujba Domnului
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92336]
-
apărut în ochii mulțimii ca una perfect justificată, iar ei s-ar fi simțit protejați în fața oricărei acuzații. în atingerea acestui scop murdar, ei au făcut tot ce le-a stat în putință pentru a obține autorizație specială, prin care monseniorul avea cale liberă. El putea emite o hotărâre chiar mai înainte ca Papa de la Roma să-și comunice poziția. Pentru o mai mare siguranță, Cauchon ceruse ceva mai înainte ca procesul să fie transferat în jurisdicția Inchiziției, motivându-și lapidar
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92336]
-
ființei sale mai pâlpâind o undă de speranță. - Duceți-o acolo de unde ați luat-o - s-a învoit vicleanul Cauchon, care încă mai avea în vedere pedeapsa capitală. Pentru împlinirea diabolicei dorințe, mai era câte ceva de pus la cale. Inventiv, monseniorul a găsit imediat soluția. A organizat sustragerea lucrurilor femeiești ale condamnatei, lăsându-i-le doar pe cele bărbătești. îmbrăcându-le, Jeanne își recunoștea în mod automat vinovăția. Aceasta era interpretarea lui Cauchon. Drept care acesta a declarat-o încă o dată eretică
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92336]
-
condamnată la închisoare pe viață, având drept hrană pâine uscată și apă. La plecarea din Saint Ouen, Ioana a spus: „Ei bine, oameni ai Bisericii, duceți-mă în închisoarea voastră, nu mă lăsați în mâinile englezilor”. La auzul acestei cereri, monseniorul de Beauvais ÎPierre Cauchonă răspunse: „Duceți-o acolo de unde ați luat-o”. Și a fost dusă la castelul din care plecase. Aceste vorbe ale lui Pierre Cauchon constituie adevărata condamnare a Ioanei, fapt dovedit de cele ce vor urma. Ioana
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92336]