3,889 matches
-
lucrurile, albumele apărute la Meridiane aveau în ele ceva proletar, meschin și perisabil, cu reproduceri color puține și proaste și nu puteau fi făcute cadou decît în situații limită, în timp ce albumele rusești respirau chiar și ele acel aer imperial, erau monumentale și impecabile din punct de vedere tehnic, de multe ori fiind tipărite în Finlanda. Așadar, daca albumele românești prezentau inconvenientul de a fi proaste, cele rusești aveau avantajul de a fi rare și scumpe și, de cele mai multe ori, inaccesibile, si
O panoramă a picturii moderne by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17867_a_19192]
-
sec. XV și XVI), iar cea de-a doua, împreună cu Editură Electa din Milano, un amplu volum despre Pictură italiană. Nici pentru Humanitas și nici pentru Editură Fundației... aceste evenimente n-au fost întîmplătoare; Humanitas a recidivat cu un studiu monumental, semnat de Anca Vasiliu, despre mănastirile din Moldova, iar Editură Fundației... a tipărit un album impresionant în care se regăsește întreaga Pictură modernă, adică intervalul cuprins între limită secolelor XVIII - XIX și avangardele sec. XX. Că și primul volum, cel
O panoramă a picturii moderne by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17867_a_19192]
-
se manifesta în toată deplinătatea puterilor sale, încurajată de un mod concret și cinstit de a privi lucrurile în desfășurarea lor. Franței avea să-i rămînă, - conceput tot de Gustave Eiffel, - Turnul de fier vestit, mîndria Parisului, simbolul lui, grămada monumentală de fiare, o înjghebare de oțel numai fără vreun chip în care spiritul uman să se regăsească, astfel cum toți nefericiții, debarcînd în lumea cea nouă, aveau să înfrunte înfiorați Speranța, torța cu flacăra ei veșnică... Jos ideologiile, de orice
Statuia Libertății by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17201_a_18526]
-
întregime anvergura artistului sau, încă și mai complexă, pe aceea a personajului. Pentru că, în afara pictorului, în atelierul lui Bochiș se mai ascund sculptorul și bijutierul, iar în afara atelierului se mișcă agil, fără prejudecăți și fără inhibiții, atît sculptorul cu viziuni monumentale, cît și managerul oricînd pregătit să pună în acțiune evenimente cu durată limitată sau adevărate instituții care pentru mulți ar părea doar jocuri ale închipuirii. Se știe deja că împreună cu omul de afaceri Victor Florean, care a înființat lîngă Baia Mare
Semnificația unei aniversări by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17250_a_18575]
-
că asistă la nașterea ideației cursului. Era o metodologie socratică, de mare atractivitate, care făcea săli arhipline la cursurile profesorului Nae Ionescu, spre deosebire de atmosfera placidă a cursului ținut de P.P. Negulescu, care îl citea plicticos, luînd, apoi, forma unei cărți monumentale, cum e, de pildă, Destinul omenirii. De aceea, Nae Ionescu a avut elevi străluciți (M. Eliade, Cioran, Noica, Vulcănescu, Gh. Racoveanu) și P.P. Negulescu n-a avut. Se poate spune, în consecință, că Nae Ionescu, filosof fără operă, a creat
Un curs de filosofie by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17265_a_18590]
-
regîndit-o, azi, e sigur că la asta mă gîndisem. Ce curios mi se pare, azi, în ianuarie anul 2000 să-mi amintesc asemenea lucruri ce par acum ridicole, cenzura și celelalte... Descrierea uzinei de la Moline, o utopie așadar, și banca monumentală din piața orașului american, și biserica de alături, puternică - evanghelistă - avînd aerul unui edificiu industrial John Deere, templul protestant de cărămidă arsă. Uzina, banca, biserica, trinitate solidă cam ce ar trebui unui progres social... Mă uit prin birourile uzinei, cu
Jurnal pe sărite by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17287_a_18612]
-
înainte de toate, ea a fost de la bun început o revistă de cultură politică. A stat în intenția ei să fie o asemenea revistă. A și reușit? Cu cât succes? Mă întreb. Dacă am sta să judecăm după eșecurile și rateurile monumentale ale "clasei politice", după nivelul ei de cultură (politică, și nu numai), răspunsul ar fi de-a dreptul întristător. Dar - sus inimile! Să privim lucrurile puțin mai altfel și să ne consolăm: se cunoaște că, în marea ei majoritate, clasa
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17344_a_18669]
-
teritoriul vechi al Vaticanului, spre bazilica de piatră San-Giovanni; acest băiețel, care a ajuns să mă cunoască de cîteva săptămîni, de cînd trec pe-acolo și beau cîte un pahar de lapte rece, ca să prind puteri, pentru interiorul sacru al monumentalului lăcaș; acest băiețel, simpatic, frumușel, isteț, nu mai mare de 6-7 ani, se uită țintă la mine, pe cînd îmi beau paharul de lapte rece, întăritor, stînd în picioare lîngă tejghea și privind pe ușa larg deschisă peisajul torid de
San-Giovanni in Laterano by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17361_a_18686]
-
istorie literară ne ajută întotdeauna să discernem mai bine dincolo de iluziile optice, de veritabilul trompe-d'oeil al criticii literare, ci pentru că, recunosc sincer, întîmplarea a decis să citesc traducerea românească a romanului lui Thomas Pynchon la scurt răstimp după ce încheiasem monumentala colecție a nuvelelor lui Vladimir Nabokov. Aparent, cei doi sînt într-atît de diferiți, fiecare descins din alt univers estetic, fiecare cu o altă miză de creație, încît chiar numai întîmplarea îi poate forța să stea laolaltă. Sau, ca în cazul
Gangsteri de mucava și exilați romantici by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17362_a_18687]
-
șí Enescu, dacă ar fi fost în viață? Pământul Tescanilor îi așteaptă pe amândoi, așa cum au dorit-o, oriunde și neîntârziat, dacă nu în cimitirul satului, în "capela", de fapt bisericuța familiei, din "1769", nu așteptând cine știe ce fonduri pentru construcții monumentale ori pentru restaurări mărețe. Presupunând că nu s-ar recunoaște valoarea intrinsecă a "unor oseminte", este indubitabilă valoarea lor simbolică, precum și importanța respectării dorinței ființelor din care provin. Cine ar invoca argumentul că asemenea nume ilustru este mai nimerit să
Enescu - între Père-Lachaise și Tescani by Tatiana Slama-Cazacu () [Corola-journal/Journalistic/17348_a_18673]
-
de Nouy. Dar, mai tîrziu, procedeul a fost contestat de alți specialiști, printre care și de N. Iorga. Dimpotrivă, Tzigara-Samurcaș consideră că Octav Smighelski a nesocotit tradiția în pictura catedralei ortodoxe din Sibiu (" Ne-a dat sfinți diferiți de tradiție, monumentali și decorativi, depărtîndu-se de tradiție și apropiindu-se de portretele țăranilor din zilele noastre. Ne-a dat sfinți în opinci și straie naționale cărora nu le lipsește decît expresia evlaviei ce se așteaptă de la așa-zisele icoane, căci zugrăvirea sfinților
Mărturisirile lui Tzigara-Samurcaș by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17373_a_18698]
-
bătălie purtată pentru a se retipări Istoria literaturii, busola unanimă, cu tot obrocul prelungit. Participanții la campanie erau mînați de sentimentul ferm că, în confruntare, se angaja propria soarta spirituală. Iar cineva, de curînd, om de cultură, susținea, stupefiant, ca monumentalul op ar fi degradat scară națională de valori, la voia capriciului detestabil. Cînd se emit astfel de afirmații hazardate, ce-ar mai fi de așteptat pozitiv de la iminentul centenar? De-as putea să nici nu-mi mai pese de calendar
Un centenar oarecum prematur by Geo Șerban () [Corola-journal/Journalistic/17912_a_19237]
-
Cotroceni - Român și Constantinescu. La unison, dovedind o coordonare a nesimțirii demnă de-o cauza mai bună, acesti co-arhitecti ai dezastrului țării sunt nemulțumiți de ceea ce se întâmplă în România! Păi cum să nu fie! Gâscar imbatabil la capitolul rea-credință monumentala (cine nu-și mai amintește de sintagma brucanian-iliesciană care l-a făcut celebru: "S-au demascat! S-au demascat!"?!), dl Român vede bârnă din ochiul C.D.-istilor, dar nu dă nici un semn că ar zări și stâlpul de telegraf din
Autodiagnosticarea la români by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/18049_a_19374]
-
pentru lucrări aruncate azi prin depozite), pe de altă parte, "masă artiștilor" care trăgea mită de coadă, împușcînd ici și colo cîte un ban, fie cu lucrări de pavoazare (pentru parăzile partidului), fie lucrînd că negri în colective de artă monumentala, comandate "elitei". Dintre "maeștri", cum îi numiți, i-am cunoscut bine pe sculptorul Anghel și pe Tuculescu, care fusese dat afară din Uniunea Artiștilor Plastici, ca dușman al poporului, bolnav de cancer și devenit muritor de foame. Ion Musceleanu, cu
Camilian DEMETRESCU: - "Cine spune că exilul politic a luat sfârsit se înseală..." by Sanda Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/18039_a_19364]
-
și desenul. În prima categorie intră desenele ample, aproape desene de sculptor prin dîrzul decupaj al formei, devenite însă confuze prin linii anexe care comentează policrom conturul inițial. Acestea, ca și o compoziție în ulei, au ca model un nud monumental, un fel de replică de astăzi la steatopigismul celebrei Venus din Willendorf. În cea de-a doua categorie intră desenele de mici dimensiuni, scene de gen realizate într-o manieră mai analitică, plasate însă la limita șarjei cu caricatură și
Iarăsi despre pictura lenesă by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/18089_a_19414]
-
înzestrat. Și tocmai mie mi-a dat Dumnezeu zile să le supraviețuiesc tuturor. Mă simt așa... că un netrebnic. - Domnule Brezianu, pentru cine va cunoaște bibliografia - mai ales contribuțiile de istoria artei, cele de specialist în opera lui Brâncusi, traducerea monumentala a Kalevalei și a atîtor altor cărți, articolele risipite în sute de publicații - modestia această pare exagerată. Cred că trebuie totuși să adăugați neapărat bibliografiei dvs. și o carte de memorii. N-ați fi tentat să evocați, eventual în cadrul unor
Cu BARBU BREZIANU despre Momentele privilegiate ale prieteniei by Adriana Bittel () [Corola-journal/Journalistic/18071_a_19396]
-
mai consternante. Utopie sau simulacru, arhitectura a reprezentat, la un moment dat, după cum precizează autorul, "un antidot împotriva neîncrederii cu care oamenii priveau un anumit regim" (op. cît., pag. 48-49). Este vorba, desigur, de Arhitectură cu majuscula, aceea a edificiilor monumentale, preferate de reprezentanții realismului-socialist de la Moscova. Întorcându-ne la structura de ansamblu a lucrării discutate, constatăm că autorul recurge la întreg arsenalul unui critic postmodern în scopul reinterpretării stilurilor arhitecturale românești, privite, desigur, în context european. Paradoxal ni se pare
De la homo europaeus la homo ludens by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/17445_a_18770]
-
diferite posturi de televiziune pentru a ne spune ca restaurarea monumentului cu pricina, ținut până acum ascuns an depozitele armatei, ar leza demnitatea națională a românilor. Plusând, domnul profesor Dinu Giurescu propunea pe post, că varianta alternativă, ridicarea unui complex monumental al reconcilierii, format din statuia cu pricina și dintr-o altă statuie, noua de data aceasta, a moților lui Avram Iancu, la fel de mare ca și prima. Propunerea de a demonstra egalitatea ăntre etnii cu centimetrul nu e nouă, si dispune
Să ne dumirim by Stefan Borbely () [Corola-journal/Journalistic/17461_a_18786]
-
pierdut, ăn zece ani, toate micile campanii de ridicare a capului pe care le-am dus semeț, gălăgios, cu orgoliu, si am rămas cu o economie an ruină, cu un cancer greu de stăpânit al corupției, cu o impotenta lucrativa monumentala, paralizanta. Ne pierdem pe rând competențele, ca o țară bananiera; universitățile noastre creează pentru exterior, tinerii ne fug buluc peste graniță, alungați nu de străinii care le-ar lua chipurile locul, ci de românii ănsisi, care nu le recunosc meritele
Să ne dumirim by Stefan Borbely () [Corola-journal/Journalistic/17461_a_18786]
-
o lucrare lingvistico-filozofică, de o erudiție fantastică, care prezenta modul în care graiurile din toate punctele cardinale, din timpurile vechi până la cele moderne scrise sau uneori doar vorbite, pot să ne facă dezvăluiri asupra naturii noastre umane. Era o lucrare monumentală, o încercare de reconstituire spațio-temporală a modului de comunicare dinaintea momentului Turnul Babel, refuzând cu încăpățânare ideea că o limbă umană poată să dispară în neant, căutând prin cenușa eternității acele mici scântei care să aprindă din nou marele foc
În căutarea tatălui. In: Editura Destine Literare by Cătălina Stroe () [Corola-journal/Journalistic/82_a_241]
-
legat numele de realizarea ediției critice Costache Negruzzi. A procedat prin lungi pauze ăntre volume. Dar, finalmente, a ajuns la capătul ei, fiind și autorul unei bune, solide monografii despre creatorul nuvelei Alexandru Lăpusneanu. Am comentat unele dintre volumele acestei monumentale ediții și depun mărturie, ăn perfectă cunoștință de cauză, că e o ănfăptuire științifică remarcabilă, ăncăt, la acest capitol, dl. Liviu Leonte și-a făcut exemplar datoria. Poate că dacă toți istoricii literări i-ar fi urmat pildă am fi
Istorie literară cu intermitente by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17500_a_18825]
-
Pavel Șușară Este bine cunoscut faptul, si asta nu de azi, de ieri, că arta noastră monumentala este stăpînita de un sindrom căruia dacă îi spunem dezordine, încă n-am spus nimic. Cele mai grele deșertăciuni, cele mai naive utopii, cele mai lacome chimire, cele mai rafinate lingușeli, cele mai desantate avînturi propagandistice și cele mai crispate
Un om de bronz: Iuliu Maniu by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17502_a_18827]
-
militar și creștin, după cum arată sondajele, sponsor și deținător de spații publice, după cum se poate observa la fața locului, românul se trezește acum o biată făptura (oarecum animată) în mijlocul unui popor implacabil de statui. an aceste condiții, Comisia pentru Artă Monumentala a Ministerului Culturii nu mai este decît un fel de școală de retorica unde se țin discursuri, se emit păreri și se contabilizează tot felul de supărări și scrisori, pline de indicații și de sfaturi dojenitoare, venite din partea reprezentanților acelorași
Un om de bronz: Iuliu Maniu by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17502_a_18827]
-
plantați de-a lungul gardului și udați, multă vreme, cu stropitoarea, au devenit o oază miraculoasă. Cel mai voinic, ca un staroste (fusese mai aproape de cișmea), țâșnea cu modestă fala pe vreo 20 de metri ănăltime și ași răsfira crengile monumentale, de căte 7-8 metri, ăntrecându-se cu mesteacănul argintiu, sădit an spatele lui. O singură dată, la ănceput, a ăndrăznit cineva, pe ascuns, să taie vârful unuia dintre ei (pom de Crăciun? de nuntă? de ănmormântare?), dar apoi, s-au dumirit
Bradul si toporul by Tatiana Slama-Cazacu () [Corola-journal/Journalistic/17495_a_18820]
-
an țeavă subțire a altui crin de tăria parfumurilor sale". Mi-am amintit sí cum, la București, la cotul unei mici străzi din centru, unde se construise un cămin universitar și se făceau săpături de canalizare, ăn dreptul unui copac monumental, ocrotit de Academia Română - care nu a dat aprobarea pentru a fi tăiat -, ignarii lucrători l-au săpat, pe ascuns, la rădăcina, arborele s-a prăbușit cum doriseră ei, acoperind cu coroană lui enormă stradă, de-a lațul, ca și două
Bradul si toporul by Tatiana Slama-Cazacu () [Corola-journal/Journalistic/17495_a_18820]