2,283 matches
-
Mai bine întinde-te pe pat că ești beat. Și omul cînd e beat își închipuie multe, nu-i așa? Bîlbîie s-a ridicat de pe scaun, avea o față uluită, congestionată din cauza vinului, dar mai ales pentru că se înecase, a mormăit ceva din care Popianu a înțeles că "a plecat, a plecat pe furiș, ca un hoț, dar tot degeaba, îl am uite aici" și a vrut să arate unde îl are, adică în buzunar, dar nu l-a nimerit, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
lovi tocul cizmelor cu o mișcare scurtă, se înclină exact cît trebuie, "îmi pare bine domnule", îl privi o clipă serios, apoi se uită la prinț, "vă rog să continuați, excelență, este un subiect adorabil". "Iar vorbește despre femei Pangratty", mormăi în sinea lui Bîlbîie și luă cea mai serioasă figură posibilă. Cred că este o problemă de informație. Cu cît omul are mai puține informații de prelucrat, cu atît timpul trece mai greu. Copiii, spre exemplu, copiii nu pot primi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
ar mai fi deslușit din întuneric, știa, pînă atunci nu crezuse, dar de atunci a crezut, că o ființă vie poate fi deslușită în întunericul cel mai grozav, însă un mort devine de nevăzut, ca tot ce-l înconjoară, a mormăit ceva, "vin" ori "sînt aici", barcagiul l-a auzit și s-a liniștit. A coborît la apă și s-a spălat îndelung, simțea întrebarea celuilalt, după ce s-a așezat pe fundul bărcii. A zis: "A trebuit să omor un Hanț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
pentru a-și lua seama, mintea îi alunecase prea mult, din pricina prostiilor lui Bîlbîie ajunsese să fie de acord cu lucruri pe care altădată nici n-ar fi vrut să le asculte, "cît de ușor devine omul propriul său dușman", mormăi și reluă lectura raportului. Bîlbîie își dădea cu părerea, e drept, într-un mod disciplinat, la finalul redactării, subliniind că rândurile în cauză trebuiesc detașate de rest, ele constituind opinia personală a sa (de parcă ar fi avut cineva nevoie de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
celei pe care o avusese de fiecare dată cînd s-a înhămat la vreo misiune riscantă, o presimțire a primejdiei. "Hai, hai, nu te prosti, domnule Mihail, s-a dus baba cu colacii, nu mai ține pielea la tăbăceală", a mormăit și apoi a tresărit auzindu-și propria voce răsunînd în încăpere. "Frumos, ai început să vorbești de unul singur." I-ar fi plăcut ca măcar acum, la sfîrșit, să intervină direct, să-l scoată pe Bîlbîie din "priză" și să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
aduna și "pregătirea conversației", care, mai ales în această situație, era absolut obligatorie. Dar prințul Basarab Cantacuzino, deși era o ființă grețoasă, părere strict subiectivă, nu putea fi amînat. "Perfect, excelență, la ora șase voi fi ia dumneavoastră." Basarab Cantacuzino mormăi ceva și apoi închise telefonul. Nu excela în politețuri după cum nici nu-i plăcea prea mult mondenitatea. Era un boier de modă veche, tîndălea prin saloanele vilei, dormita pe terasă, juca bacara și canastă, dădea mese și primea din cînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
clipă ceea ce era atît de greu de înțeles pentru el. Erau stăpâne, reginele cîmpiei și reginele nu au cum să fugă, n-au unde să fugă! I-a făcut semn să-i dea drumul, " Lasă-le în plata domnului", a mormăit, ca să arate cumva că-i supărat pe vânătorul din el și cînd a ajuns la conac i-a dat un pol omului, gest care l-a făcut să se simtă mărinimos și bun, în stare să suporte și senilitatea galopantă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
nedumerit, fie neîncrezător. Șerban Pangratty reluă pe un ton înțepat : "Nu eu am spus, ci Bîlbîie a spus. Exact așa s-a exprimat excelență, sînt vîrît pînă peste cap într-un caz de imaginație. Este ceva neclar în asta?" Mihail mormăi ceva numai pentru el. La așa ceva nu se așteptase. "Sigur, Leonard Bîlbîie a acționat strălucit în afacerea cu banditul Cocoș, ăla da, ăla era un caz de imaginație Se dovedise pînă la urmă, cu toată zarva pe care o făceau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
Național, gazda mea m‑a condus la bibliotecă. Abia de am reușit să Înfulec un sandviș Într‑un expres. Era ora unsprezece, biblioteca Închisă. Cu toate astea, doamna Johanson Îi arătă portarului o anume legitimație, drept care el ne lăsă Înăuntru, mormăind ceva În barbă. Ținea În mână o verigă imensă cu chei, ca cea a paznicului care, cu o zi Înainte, ne introdusese În Închisoarea Centrală la spectacolul cu Godot. Gazda mă Încredință acelui Cerber după care‑mi spuse că va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
de un milion de ori și știe că n-are timp de pierdut. La sfârșit, îi șterse cu un petic curat de pânză picăturile de sânge care ieșiseră din câteva dintre rănile aproape invizibile, amestecându-se cu vopseaua neagră, apoi mormăi cu o voce răgușita: Ajunge pentru azi. Dar mai pot, protesta Tapú. Știu, răspunse bătrânul, incepand să-și strângă instrumentele într-un coșuleț din lemn de palmier. Pielea e puternică, dar vreau să văd dacă se cicatrizează bine sau dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
sfinte, care se ridică chiar pe țărm, o micăstatuetă de lemn care reprezenta un om cu cap de rechin, așezat pe un taburet - imaginea zeului Kauhúhu, așa cum era ea cunoscută de majoritatea popoarelor polineziene -, si, după ce îngenunche în fața ei și mormăi niște cântece mai bine de o oră, trecu la sacrificarea a tot felul de animale domestice, mânjindu-se atât de tare de sânge, încât atunci când termină s-ar fi putut crede că-și tăiase propriul gât. Apoi intra în apă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
Dumnezeu spune: — Nu-i de mirare că ți-e cald. Ți-ai pus peruca invers. Și Pețitorul spune: — Ascultați. Sub noi, al doilea nivel al subsolului e în întuneric. Scările de lemn sunt înguste. În întunericul ăla, ceva uruie și mormăie. Ceva misterios trebuie să se întâmple. Ceva periculos trebuie să se întâmple. — E fantoma, spune Baroneasa Degerătură, rămânând cu marginile unsuroase ale gurii ei căscate. E centrala termică funcționând la maxim. Suflând aer fiebinte în țevi. E arzătorul cu gaz
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
credea că va pierde vreodată. Se grăbi să meargă la Ștefan, să se laude cu isprava pe care o făcuse. Deși era abia ora șase, îl găsi în pat, cu ochii pe televizor. Ce faci? Dormi la ora asta? El mormăi ceva, fără să se ridice, emanând o grosolănie răzvrătită pe care ea nu i-o cunoștea. Luana îl privi îndelung. Ce-i cu tine? Nu te-am văzut niciodată așa. Cum "așa", doamnă Noia? Cuvintele îi veniră grămadă dar îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
Mick și-a pus buzele pe gura sticlei și a Început să o lingă cu voluptate. ...au lansat un zvon. știi ce reputație are președintele! și nu e nici un secret, cu mine s-a purtat Întotdeauna foarte corect! — Hm-hm, a mormăit Mick cu sticla la gură. — Eu sunt În orice caz Încântat să vă cunosc, a spus Rudy Înainte de a se Întoarce la mașina lui. Acum spune ce te aduce pe la mine, drăguță, a zis Mick. Margaret a cules o carte
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
cuiva pe care-l iubești? Însă, chiar pe când era iarăși arătat cu degetul, Adam a observat că Din avea pleoapele grele, că i se Închideau și că tot clipea Încercând să rămână treaz. — E oare mai bine? repetase el aproape mormăind, apoi s-a răsturnat moale pe rogojină. Fusese asemenea spectacolului unei flori de noapte, a unei fermecătoare eflorescențe care se pleoștește pe neașteptate și Își Închide petalele tocmai În clipa când e mai impresionantă. Adam s-a pomenit dintr-odată
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
cești de cafea, care au mai atenuat gustul coclit. A lăsat un bacșiș mai generos decât și-ar fi permis și i-a făcut plăcere când chelnerul, venit să ia tăvița de argint cu plata, s-a aplecat și a mormăit o vorbă de recunoștință. Asta a fă cut-o să se simtă Într un fel sigură pe sine, ba chiar un pic răută cioasă când ea Îi mulțumise cu mâna Întinsă Într-un gest larg de ofertă. El și-a Înclinat
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
fac două parale, și nici viețile lor. Noi, pe de altă parte, noi nu ne facem planuri. Viața-i simplă pentru noi, câștigăm, câștigăm, câștigăm. Toate zilele sunt la fel pentru cei ca mine. Noi nu visăm niciodată. — Deloc? a mormăit Adam. — Deloc. Un vis pretinde un ideal. Uite, tatăl meu, de pildă. N-are nici un ideal. Ia tot ce poate, cât poate de mult, și-așa o s-o țină toată viața. Se trage dintr-o familie foarte săracă și n-
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
atitudine favorabilă față de noi. Ar fi o splendidă pledoarie publică, dar ce ar resimți oare el? Când Mick s-a Întins să ia și el lupa, aproape că a dat-o pe Margaret la o parte. — Hmm, foarte bine, a mormăit el. Foarte, foarte bine. Tipul ăsta știe foarte bine ce face. Inteligentă compoziție. S-a uitat din nou cu lupa și a plimbat-o de colo-colo peste diapozitiv. — Grozav, așa-i? a exclamat Bill În vreme ce deschidea un sertar. Dar, sincer
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
și-o petrecu prin magazine. Evita să se contemple în oglinzile mari, luminate din plin. Își cumpără un pulover din lână albastră mai mult pentru faptul că atunci când îl cercetase îi rupsese fără să vrea eticheta și vânzătoarea începuse să mormăie supărată, să spună că o să aibă necazuri din partea clienților dacă le va expune marfa fără etichetă. Se uită la fața femeii, roșioară, îngrijită, cu o aluniță deasupra buzei. Era și ea om, nu? Avea dreptatea ei. La celelalte raioane întâlnite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
femei de la înălțimea biroului, le trecea prin raza albăstrie a ochilor clipind pasiv. Dacă Nina ar fi încetat să vorbească, s-ar fi lăsat o tăcere apăsătoare, jenantă, nu-ți mai rămânea altceva de făcut decât să te ridici, să mormăi o scuză și s-o pornești către ușă. Carmina știa foarte bine ce înseamnă să fii alungat, de muțenia conspirativă a celor doi soți, cât de penibilă îți era retragerea dar, desigur, acum nu era aranjată o coaliție a tăcerii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
trei săptămâni, imaginează-ți că ne-am gândi la noi în tot timpul acesta, ne-am închipui ce înseamnă pentru fiecare dintre noi să fim departe unul de celălalt... Tu, cu poveștile tale, hm, nu înțeleg de unde le tot scoți, mormăi Ovidiu Apoi a privit-o, poate mai atent ca niciodată și a plecat scurt capul în semn de aprobare, deși își împinsese buza de jos în față, a nemulțumire. Cum vrei, i-a mai spus, încercând să-și ascundă răceala
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
acești oameni, ea se auto includea de la sine, timpul ar trebui să stea pe loc. Și a doua zi Sidonia a mocnit în nemulțumirea ei fără să mai scoată o vorbă. Ovidiu, rămas fără logodnică, a vegetat prin apartament, fie mormăind câte un cântec, fie ațipind pe canapea sau telefonând la câte un prieten. Parcă trupurile lor căpătaseră proporții și se acoperiseră cu țepi, ca la arici, nu mai aveau loc unul de celălalt, mereu se ciocneau prin apartament, și se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
se temea să n-o supere și să nu mai calce în casă la ea, doar așa un pic, cât să nu plesnească ca un burduf prea umplut Între timp sosise acasă și Trofin, se salutară în hol mai mult mormăind. În bucătărie, cu poalele suflecate, cu genunchii pe jos femeia freca gresia, muncă, nu glumă și Sidonia ușurată de povara treburilor casnice ce nu se mai sfârșeau, să foia de acolo, acolo, fără rost. Miroase a transpirație ca un talan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
picure în jur bucurie. Viața ei de zi cu zi era decodată în fața lor, lor li se încredința cifrul secret al trecerii timpului, avea o fantezie atât de practică, puțin snoabă și un spațiu uriaș unde se putea manifesta... Ovidiu mormăia din când în când câte o vorbă în completare, era mulțumit ca un motan la gura sobei, torcea. Personajul principal era Fana, gesticula cu spatele drept, cu sprâncenele ridicate pe fruntea îngustă, instaurase magia vorbelor sale cântate, șuierate, meșteșugit alese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
Va răsuci butonul yalei și va lăsa zgomotos siguranța. Dacă n-ai bloca ușa asta nu te-aș mai deranja din somn cu soneria îi va spune el cu ton de reproș, Știi că-mi este frică de hoți, va mormăi ea cu același ton de reproș și ca o pată albă, mișcătoare, va străbate holul întunecat către dormitor, o va auzi cum se trântește în pat, cum își caută poziția și-și cuibărește obrazul în pernă... Deocamdată Ovidiu doarme împăcat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]