650 matches
-
de legume și fructe a fermierilor, un mare centru comercial, orașul subteran al Montréalului, un film etc. Când ne-am prezentat la centrul de imigrați, înaintea noastră era un șir de câteva sute de metri. Ajungând la ghișeu, o funcționară morocănoasă, fără să studieze motivele cererii, ne-a programat data interviului peste trei luni, punându-ne într-o situație dificilă. Ce era grav în această decizie? Faptul că, până nu erai acceptat, nu aveai dreptul la lucru. Or, fiica noastră era
VICTOR ROȘCA, inginer, scriitor și publicist () [Corola-blog/BlogPost/340023_a_341352]
-
pe Americanul plângând. Iată că acum, două bobițe părăsiră grăbite colțurile ochilor și se uniră în barba tânărului... -Oameni buni, dacă ne lăsăm pradă deznădejdii, pierim mai degrabă decât ar trebui! încercă Diplomatul să estompeze momentul. -Și ce propui?! ripostă morocănos Papa. -Nu știu, hai să vorbim despre ceva... despre orice... numai să nu lăsăm tăcerea să ne prindă în ghearele ei... căci ajungem să murim puțin câte puțin! continuă năvalnic Diplomatul. -Ce zici, Americanule, ai vreo idee? îl încurajă Patriarhul
CAP.9 (ULTIMA PARTE) de ANGELA DINA în ediţia nr. 1682 din 09 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/377365_a_378694]
-
mâncarea pe foc și scot o grămadă de fum, până se aprind. Hmm! Se vede că îmbătrânești și te miști tot mai încet, cu fiecare zi ce trece. Zise ea cu voce mai înceată. În cele din urmă el apăru morocănos în prag și o apostrofă: - Vezi că te auzii babo! Crezi că doar eu îmbătrânesc? La tine nu te uiți? - Hai, hai Gheorghe, că am treabă! Adu-mi lemnele alea te rog, că s-a făcut târziu. - Ce târziu! Nu
ÎN AMINTIREA CELOR PLECAȚI DINCOLO DE ALBASTRU de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1946 din 29 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378381_a_379710]
-
au lăsat mașina într-o parcare, Laura și Gabriel, ținându-se de mână, plecară să exploreze noua fața a orașului. Laura nu prea a avut când să vadă transformările, venea o dată pe an, bineînțeles însoțită de Nicolae, care veșnic era morocănos și nu avea chef de ieșit pe undeva,doar la ceva cumpărături. Orașul se transformase uimitor, era parcă mai frumos, iar oamenii mai surâzători, mai plini de viață. Umblară haihui ore întregi prin locurile știute de ei, se mai opreau
de LUCHY LUCIA în ediţia nr. 1957 din 10 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378428_a_379757]
-
e plin cu caramele și cu multe bunătăți - Vai și-amar zilelor mele îmi va face greutăți . La bunica când ajungem - îți promit, îți dau și ție Acum haide s-o întindem că se lasă de chindie. . - Nu mai fi morocănos că știu bine ce dorești Dar nici eu nu-s mai prejos c-am aflat și ce gândești. . Getuța Zecheru - 17 09 2016 Referință Bibliografică: Scufița Roșie / Georgeta Zecheru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2087, Anul VI, 17 septembrie
SCUFIȚA ROȘIE de GEORGETA ZECHERU în ediţia nr. 2087 din 17 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380008_a_381337]
-
copii. Din marea ei dragoste pentru Algus, Marina și-a sacrificat viața, dăruindu-i minunea de fetiță care avea să devină prințesa oceanului. Poate că acesta era și motivul pentru care Algus, neîmpăcat cu pierderea dragii lui regine, era mereu morocănos. Oricum, nu o pierdea din ochi de dragă pe Anemona, care crescuse blândă, înțeleaptă și mai ales dreaptă cu toate viețuitoarele oceanului. Anemona își iubea și ea peste măsură tatăl și se străduia să îl ajute în treburile regatului, dar
POVESTEA ANEMONEI de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1720 din 16 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381886_a_383215]
-
se uită la ea. Nu pentru că ar fi fost supărat. Avea drumul știut spre bucătărie, mecanic, fără altă țintă decât cafeaua. Îl urmă, tiptil, și îi îmbrățișă spatele generos, punându-și obrazul pe el cu dragoste. El mormăi, mai întâi morocănos, după care se întoarse și primi un sărut dulce, care îl luă puțin prin surprindere. Mira se strânse la pieptul lui, șoptindu-i: - Bună dimineața, iubire! - Mmm, bună dimineața! O luă de mână, având grijă să închidă aragazul, și o
MAREA de MIRELA STANCU în ediţia nr. 2017 din 09 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381989_a_383318]
-
au lăsat mașina într-o parcare, Laura și Gabriel, ținându-se de mână, plecară să exploreze noua fața a orașului. Laura nu prea a avut când să vadă transformările, venea o dată pe an, bineînțeles însoțită de Nicolae, care veșnic era morocănos și nu avea chef de ieșit pe undeva,doar la ceva cumpărături. Orașul se transformase uimitor, era parcă mai frumos, iar oamenii mai surâzători, mai plini de viață. Umblară haihui ore întregi prin locurile știute de ei, se mai opreau
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/379202_a_380531]
-
au lăsat mașina într-o parcare, Laura și Gabriel, ținându-se de mână, plecară să exploreze noua fața a orașului. Laura nu prea a avut când să vadă transformările, venea o dată pe an, bineînțeles însoțită de Nicolae, care veșnic era morocănos și nu avea chef de ieșit pe undeva,doar la ceva cumpărături. Orașul se transformase uimitor, era parcă mai frumos, iar oamenii mai surâzători, mai plini de viață. Umblară haihui ore întregi prin locurile știute de ei, se mai opreau
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/379202_a_380531]
-
este greu să te smerești necazuri când vin. Dă-i inimii mele Doamne-nțelepciune, Măi de preț nu este în această lume, Că dragostea ta cu nume Isus, Slavă și salvarea venite de sus. Inima năbădăioasa și nemulțumită, Esti mereu morocănoasa și nefericită. Cu vorbe ai fost mințita mereu înșelată, De iubire-ai fost rănită de prieteni trădata. Încă nu te-ai învățat să te resemnezi, În nimic din ce-i lumesc ca să nu mai crezi. Dragă inimioara numai Dumnezeu, Poate
INIMĂ SENSIBILĂ ȘI PRETENȚIOASĂ, de MIRON IOAN în ediţia nr. 1920 din 03 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381087_a_382416]
-
este greu să te smerești necazuri când vin. Dă-i inimii mele Doamne-nțelepciune, Mai de preț nu este în această lume, Că dragostea ta cu nume Isus, Slavă și salvarea venite de sus. Inima năbădăioasa și nemulțumită, Ești mereu morocănoasa și nefericită. Cu vorbe ai fost mințita mereu înșelată, De iubire-ai fost rănită de prieteni trădata. Încă nu te-ai învățat să te resemnezi, În nimic din ce-i lumesc ca să nu mai crezi. Dragă inimioara numai Dumnezeu, Poate
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381222_a_382551]
-
este greu să te smerești necazuri când vin. Dă-i inimii mele Doamne-nțelepciune,Măi de preț nu este în această lume,Că dragostea ta cu nume Isus,Slavă și salvarea venite de sus.Inimă năbădăioasa și nemulțumită,Esti mereu morocănoasa și nefericită.Cu vorbe ai fost mințita mereu înșelată,De iubire-ai fost rănită de prieteni trădată.Încă nu te-ai învățat să te resemnezi, În nimic din ce-i lumesc ca să nu mai crezi.Dragă inimioara numai Dumnezeu,Poate
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381222_a_382551]
-
de legume și fructe a fermierilor, un mare centru comercial, orașul subteran al Montrealului, un film etc. Când ne-am prezentat la centrul de imigrați, înaintea noastră era un șir de câteva sute de metri. Ajungând la ghișeu, o funcționară morocănoasă, fără să studieze motivele cererii, ne-a programat data interviului peste trei luni, punându-ne într-o situație dificilă. Ce era grav în această decizie? Faptul că, până nu erai acceptat, nu aveai dreptul la lucru. Or, fiica noastră era
INGINER, SCRIITOR ŞI PUBLICIST de DANIELA GÎFU în ediţia nr. 1855 din 29 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381280_a_382609]
-
sfârșitul vieții, Tiberius plecă urechea chiar acelor astrologi și haruspici pe care încercase odată să-i izgonească din Roma, și asta în detrimentul auspicilor și augurilor oficiali care începuseră încet, încet, să-l urască pentru schimbările sale. Deveni cu timpul pesimist, morocănos uneori, ursuz, singuratic, cu înclinații către misticismul ieftin. Poporul făcea bârfe pe seama sa spunând că organizează adevărate orgii în insula Capri la vila Jovis, ceea ce nu era adevărat, însă se spunea că tolera uneori în jurul său niște personaje numite sprintii
AL SAPTESPREZECELEA FRAGMENT. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1380 din 11 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/380855_a_382184]
-
Acasa > Literatura > Proza > REVANȘĂ PIERDUTĂ Autor: Silvia Giurgiu Publicat în: Ediția nr. 2210 din 18 ianuarie 2017 Toate Articolele Autorului Printre fluturii sprințari ce se ridică din dezolarea străzii, în piruete grațioase către văzduhul morocănos, se întrezărește imaginea apocaliptică a norilor, ce se adapă direct din talazurile mării, răscolite de vântul dezlănțuit. Mare și cer își împletesc degetele în pletele furiosului zeu, deranjat de iscoadele dezmățate ale iernii, coborâte de pe crestele munților, unde sălășluiau de
REVANȘĂ PIERDUTĂ de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2210 din 18 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374330_a_375659]
-
într-un clișeu, cu sateliți cu tot (cu Nereida și colosalul Triton, împreună cu alți vreo zece-unsprezece mai mărunți), așa cum îi furase el din haos, spre-ai ține de urât în depărtări sihastre - căci Neptun este-un uriași bătrân în cosmos, morocănos și orb, cețos, pătat cu două pete negre și plin de promoroacă, scăldat în nori metanic ori chiar cu falnici cirrus (deși de-amoniac) - și bâjbâind cu greu poteca Soarelui ce-apar mic în negre depărtări, târându-se pe-orbită
VISURI COSMICE (POEME) de CRISTIAN PETRU BĂLAN în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/374462_a_375791]
-
ospătă, cei doi frații începură să-și povestească câte-n lună și-n stele, toate câte s-au mai întâmplat între timp. Dar Nerun deja observase că fratele său e cam posac, că are sprâncenele cam încruntate și că e morocănos. Atunci îl întrebă de-a dreptul: - Ce e cu tine, frățioare? Te văd întunecat la față! Oare nu-ți pare bine că m-am întors acasă? Spune-mi, ce gânduri te-apasă?... Fratele său oftă îndelung, ar fi vrut să
ULTIMA PARTE de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1398 din 29 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/374586_a_375915]
-
autenticul și a da la o parte copia. Pentru a deosebi creștinul de caricatura ori imitația sa nu există procedeu mai sigur decât a cerceta dacă postulantul este sau nu un om vesel și mulțumit. Dacă ipochimenul e intolerant, ori morocănos, ori agitat ori mahmur, ori necăjit, nu e creștin oricât de perfect, de fidel ar fi virtuții. Este virtuos dar nu este creștin. Creștinul este liber, așadar este fericit. Acesta și este sensul genialei și inspiratei fraze a lui Kirkegaard
ANUL COMEMORATIV JUSTINIAN PATRIARHUL ŞI AL APĂRĂTORILOR ORTODOXIEI ÎN TIMPUL COMUNISMULUI” O SCURTĂ INCURSIUNE ÎN GÂNDIREA CREŞTINĂ A PĂRINTELUI NICOLAE STEINHARDT… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 22 [Corola-blog/BlogPost/374584_a_375913]
-
o nouă zi paplitantă. Marius mă aștepta deja la parterul casei, pregătit să facă pe ghidul și să îmi prezinte orașul. Plecăm împreună cu mașina. Seară a plouat, străzile sunt puștii și umede. Orașul își trage leneș pătură pe fața-i morocănoasa și, ușor apatic, ațipește din nou, topindu-se în dimineața posomorâta și rece. Ne plimbăm prin orașul acesta nou și misterios, care, prin istoria lui palpiatantă, prin diversitatea lui etnică, mă face să rămân muta de uimire. Străbatem străzile, salutând
OAMENI SI POVESTI PE PORTATIVUL MEMORIEI de ELEONORA STOICESCU în ediţia nr. 1710 din 06 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373274_a_374603]
-
și în poziția de a stăpâni destinele acestor bătrâni - și nu numai - care aflați la apusul vieții trec prin perioadă cea mai amară din viață. Mai sunt și bătrâni care ne enervează și ne pun răbdarea la încercare, unii sunt morocănoși, chiar răutăcioși dar aceste trăsături le putem vedea la majoritatea dintre noi în unele momente. Însă, sunt și bătrâni blânzi, energici, simpatici, inteligenți, care au mereu ceva de făcut și care pot fi un exemplu pentru noi, cei mai tineri
VERDICTUL VIEȚII? de VIOREL VINTILĂ în ediţia nr. 2171 din 10 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371484_a_372813]
-
în vise întrevede, uneori, câte-o poiată; Are, clar, halucinații: drept în față-i o găină! Se repede, dar copacul e prea dur și... iar leșină. Se ridică-aproape moartă, clătinându-se din oase, Și încearcă să-și abțină vorbele-i morocănoase, Când... zărește, ca prin ceață,-un iepuraș ce... măcăne (A luat-o pe-„arătură”, cred că mintea-i țăcăne!). Lipa-lipa, vânătorul o pornește prin pădure; Oare ce-o avea în minte, numai afine și mure? Se oprește deodată din periplu
PĂDURE FLĂMÂNDĂ de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 2226 din 03 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375402_a_376731]
-
granițele ... XXXII. GABRIELA CĂLUȚIU-SONNENBERG - CURS DE... EUROPEANĂ, de Gabriela Căluțiu Sonnenberg , publicat în Ediția nr. 1365 din 26 septembrie 2014. Cândva, prin anii șaizeci, verișoara mea s-a făcut de pomină cu încercarea de a-i recita unui Moș Crăciun morocănos o poezie festivă. Îmbujorată și cu glas pierit, mogâldeața și-a început recitalul cu titlul pompos: „Partidul”. „Ce e aia, Partidul?!”, a repezit-o cu glas tunător Moșul, care nu accepta deloc să fie strigat Gerilă, scârbit de amestecul politicii
GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG [Corola-blog/BlogPost/375306_a_376635]
-
pentru ochii ei de pitic. Era locul la care adulții făceau referire uzând numele generic de ”Partid”. Citește mai mult Cândva, prin anii șaizeci, verișoara mea s-a făcut de pomină cu încercarea de a-i recita unui Moș Crăciun morocănos o poezie festivă. Îmbujorată și cu glas pierit, mogâldeața și-a început recitalul cu titlul pompos: „Partidul”. „Ce e aia, Partidul?!”, a repezit-o cu glas tunător Moșul, care nu accepta deloc să fie strigat Gerilă, scârbit de amestecul politicii
GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG [Corola-blog/BlogPost/375306_a_376635]
-
anii cei dintr-o parte sau din cealaltă a crucii regimurilor, unul mai împilator ca celălalt, ca actor aducând la iveală în felul său, tarele acestora, supliciile înrobirea, îngrădirea neamului. De aceea, e greu de găsit pe undeva câte un morocănos care nu-l cunoaște pe artist, nu- prețuiește, nu-l admirăl. Și totuși... se găsește câte cineva! Rar și insignifiant ca pălămida în holdă, dar se găsește. Unul este dezaxatul care țipa ca fript împotriva maestrului atunci când viața sa anina
ALEXANDRU ARŞINEL. VULTURUL TIMPULUI de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 2070 din 31 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/375529_a_376858]
-
ție, S-o plimbi prin lume, undeva. Speranță am avea de-asemeni Și pentru mari și pentru mici. De-o pui în curte și de-o semeni, Va crește cum o vezi aici. Avem și dragoste la plicuri, Pentru acei morocănoși Ce se-ntristează din nimicuri, Dar vor să fie mai frumoși. Nu-ți pun și-un vârf de bucurie, În colțul gurii să îl porți, Mai vesel lumea să te știe Și să îmbuni nefaste sorți? Iar dacă-ți prisosește
BAZAR SENTIMENTAL de MIHAI MANOLESCU în ediţia nr. 1861 din 04 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/372369_a_373698]