473 matches
-
tensiune. Pericolul de electrocutare e extrem de periculos! Noi trebue neapărat să participăm pentru a preântâmpina un accident...!! Ne place, or nu ne place, astai...!” Confirmarea spusă de Nando o mai liniști oarecum. După felul cum era Îmbrăcat arăta Îngrozitor. Hainele mototolite, murdare, cămașa șifonată mai mult jegărită, iar barba Îi crescuse ca niciodată. Tony Pavone de regulă În asemenea situații, nu pleca așa Îmbrăcat neglijent la unele Întâlniri de afaceri - după spusele lui. Desigur, Carla nu credea o iotă mai ales
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
fu introdusă legată În cătușe cu mîinile la spate!! Privind-o, puțin a lipsit ca Tony Pavone să nu dezlănțuie o criză de nervi. Fata apăru cu părul vâlvoi, urme de sânge Închegat În jurul bărbiei, cearcăne evidente În jurul ochilor, hainele mototolite o dovadă În plus a coșmarului pe care-l trăise! Când Îl văzu, se aruncă de gâtul lui scoțând un strigăt de bucurie cu lacrimi curgându-i șiroaie, rostind. “Iartă-mă...!” IV VULPE TRANVESTITĂ ÎN BLANĂ DE MIEL Cele două
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
toată brambureala și țipetele haotice a consumatorilor ce se Îmbulzeau către eșirea din local, Tony Pavone afișă un zâmbet ironic În momentul când Îi văzu ieșind de sub masa În care se adăpostise pe Paulică ajutat de Gică Popescu. Aveau hainele mototolite, pătate cu resturi de mâncare, Încă destul de turmentați, ajutându-se reciproc să se mențină pe verticală, fiind departe de a realiza tragedia momentului...! Intenționă din complezență, să le adreseze câteva cuvinte Însă Atena speriată și tremurănd de frică, mai ales
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
se rostogoleau prin cavitatea bucală drept urmare a danturei prost Îngrijite În care măselele se aflau În stare de putrefacție, În timp ce restul danturei era conservată cu rămășițe de mâncare de la dejunul precedent, Îngâlbenită de fumatul excesiv. În ce privește Îmbrăcămintea? Arăta jalnic...! Haina mototolită, atârna În dezordine pe umerii lui fiind pătată cu unsoare de la bucatele care i se prelingea din gură, În timp ce cravată era Îmbibată cu toate categoriile de grăsimi plus vinul negru care atunci când se Îmbăta individul nu mai nimerea gura...! În timp ce
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
picătura care umplu paharul. În linii generale avea cunoștință de acest extrem de periculos anchetator, dar,Tony Pavone nu-i Îi era frică de el. Poate, ar fi avut o reținere dacă venea Îmbrăcat În haina militară, dar așa...? Gulerul cămășii mototolit și jegos nu făcea notă discordantă cu cravata la fel de murdară, agățată neglijent În jurul gâtului și extrem de lungă ce se balansa hazliu pe reverul hainei care la fel se putea opserva resturi de mâncare, de băutură jenant pătată Încât, acest disgrațios
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
Încărcați neglijent cu resturi de mâncare,gălbejiți de fumatul excesiv În timp ce extremitățile celor două buze persista jenant urme de sos de mâncare, mai mult pudră de zahăr desigur dela ultimul dejun. Același costum de haine de proastă calitate, unde pantalonii mototoliți iar reverele dela haină șifonate nu făcea notă discordantă cu cravata atârnată neglijent În jurul gâtului, pătată de resturi de mâncare și unsuroasă de ți se făcea greață - totul atârnând pe el suficient de hazliu...! Nimănui nu i’ar fi trecut
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
paralizie parțială a Întregului sistem nervos!! Însfârșit, cele șapte zile, timp În care nu mâncase nimic se scurseră Într-o așteptare cu fel de fel de ipoteze de felul cum va acționa când va fi afară iar el cu hainele mototolite, nebărbierit, cu părul vâlvătaie În creștetul capului - la Întemnițare Îi luase până și pieptenul, cu pantalonii căzuți pe vine cureaua fiind considerată o armă eficace În mâna arestatului - se prezentă la procuratură cu speranțe amplificate cunoscând de fapt, torționarii nu
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
chiar pe faimosul Lct.Col.Tudose Ion...?” “Întocmai, domnișoară...!” “Mulțumesc, sunte-ți bine venit...!” Fulgerător Atena Îl privi căteva secunde mai stăruitor, Încercând să compare descrierea făcută de Tony Pavone. Întradevăr, nu exagerase, poate din contră...! Același jegos costum de haine mototolit, pătat cu pete de grăsime ori de altă natură, gulerele cămășii șifonate, fixate asimetric În jurul gătului, În timp ce cravata nu făcea notă discordntă În asamblu. Fizionomia feței Îți creia repulsie În timp ce ochii, te apuca frica...! Un verde spălăcit cu pupilele dilatate
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
puterile materiale. Tony Pavone, savura bucuria libertății. Ar fi dorit să strige, să stea de vorbă cu fiecare pieton să-i explice monstruoasa nedreptate ce i se făcuse. Hainele lui ce stătuse În custodie la Închisoare le Îmbrăcase incredibil de mototolite, fiind atât de caraghios Încât nu putea rivaliza nici cu cel mai mizerabil cerșetor. Cum cei dela Închisoare Îi restituise suma de bani avută asupra lui În momentul arestării, Tony Pavone intră la un atelier de croitorie plătind unui lucrător
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
pentru asta, Sammler nu știa a spune. El unul nu suporta nici o prelegere mai mult de zece minute. Dar ea, cu ochi smintiți, inteligenți, mari, fața plină de un comentariu inocent și pielea Îngroșată de concentrare, ședea pe fusta ei mototolită, cu sacoșa plină de lucruri naufragiate În stradă, cu pradă, cupoane de reduceri și volante publicitare Între genunchi. După aceea era prima care punea Întrebări. Se familiarizase Îndeaproape cu rabinii, cu nevestele rabinilor și familiile lor - implicată În discuții dadaiste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
care se spală repede din imitație de bumbac care-i făcea Shebei pielea de găină. Connolly s-a proptit între perne. Iar apoi s-a ridicat și a început să cotrobăie în dulap și a scos o singură țigară, cam mototolită și o cutie de chibrituri. — Nimic nu se compara cu aia de după, nu? a zis el. Sheba își amintește că a trebuit să-și reprime un zâmbet văzând nonșalanța lui postcoitală studiată. Au stat întinși în tăcere o vreme, ascultând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
nici pe departe cu ceea ce era în jurul lor. În realitate, sălbăticia era mai complexă decât și-ar fi putut-o închipui John. O sălbăticie pentru care era imposibil să te pregătești. John s-a întors către pat. Foile de hârtie mototolite și împrăștiate pe el reprezentau douăsprezece feluri de a spune adio. Alice era mai curajoasă decât își dădea ea seama; deseori cuvintele sunt gesturi extrem de cutezătoare. Adevărul era că lui John nu-i făcea deloc plăcere să-și asume riscuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
să ghicesc toată munca în zadar la o coafură distrusă de vânturi și praf, îi vedeam mâinile înguste cu degete lungi și subțiri frământându-se una în alta a neputință și a griji. Hainele ei scumpe erau acum murdare și mototolite și miroseau a parfum și a grajd. Nu știu de ce sau poate pentru că mi se adresa pe un ton atât de familiar, am avut curajul să îi privesc ochii la prima geană de lumină ce a clipit pe fața ei
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
pregătiți, ținându-i în pumn deasupra capului și împingându-mă spre casă, ca nu cumva să fiu scos din rând. Nu înțelgeam de ce trebuia să ne îmbulzim dar îmi doream să scap cât mai repede. Într-un final am ieșit mototolit și roșu la față cu două bilete în palma strânsă. Ea m-a mângâiat pe obraz încurajator molfăind din buze un fel de „bravo”. Nu mai conta că aveam locuri într-un colț de sală, undeva mult în spate, unde
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
rău. Te implor! Te rog, fă ceva... — Ești imposibil! Fie... Așteaptă acolo. Nu te mișca. Vin să te iau. Am pus telefonul În furcă și m-am așezat pe vine, chiar acolo, În cabină. În colț am zărit un ziar mototolit. De sub el ieșea un vîrf de excrement, de formă conică, striat... de parcă avea urme de sfoară și printre striuri se zăreau niște smocuri de fire de pensulă. Nu avea miros, dar m-am ridicat instinctiv. Fisurile din vîrful conic, asemănătoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
delfinii sau căpșunele. Dar, după părerea mea, fluturii erau cam parșivi; nu erau nimic mai mult decât niște molii în haine brodate. Și, da, moliile îți dădeau fiori și, când dădeau din aripi, se auzea un sunet nesuferit, ca hârtia mototolită - dar cel puțin erau oneste; erau cafenii, erau banale, nu le ducea mintea (nimerind în flacără cât ai bate din palme). Pe scurt, nu prea aveau cu ce să se laude, dar nu pretindeau că ar fi altceva decât erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
în mintea ei încețoșată se revăzu fetiță de zece ani, desculță, așezată pe jos în noroi în mijlocul unei ulicioare părăsite pe care trecuse de sute de ori, dar pe care acum nu o mai recunoștea, ridicându-și poalele rochiței roșii mototolite, ude și pătate, pentru a-și ascunde obrazul plâns. — Eram fetița cea mai frumoasă și cea mai răsfățată din întreg cartierul Albaicin, iar bunica ta - Dumnezeu s-o ierte! - agățase de straiele mele două amulete la fel, una la vedere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
mai tare pe frecat. Fatima s-a întors atunci și m-a văzut. Mi-a adresat un zâmbet plin de beatitudine, de parcă am fi petrecut cea mai minunată noapte de dragoste. Era desculță, purta aceeași rochie ca în ajun, ușor mototolită, avea aceleași sulimanuri, ceva mai șterse. Am arborat în mod fățiș o mutră dezamăgită, apoi m-am dus să mă așez în încăperea cea mare, alături de tata, care m-a strâns mândru la piept și a cerut cu glas tare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
expresiile lui Guicciardini, spre a mi le întipări în memorie: — Oraș trândav..., oraș sfânt..., oraș etern... M-a întrerupt, cu voce deodată copleșită: — Oraș blestemat, de asemenea. În timp ce mă uitam la el, așteptând o explicație, scoase din buzunar o hârtie mototolită. — Tocmai am recopiat aceste câteva rânduri, scrise de Luther papei. Citi cu voce scăzută: — „O, tu, Leon, cel mai nefericit dintre toți, ești așezat pe cel mai primejdios dintre tronuri. Roma a fost cândva o poartă a Cerului, acum ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
pentru că salwar kameez își vine așa bine.“ „Nu-mi zice mie mătușică“, i-am răspuns. „Crezi că-s așa bătrână să-mi zici mătușică?“. Și uite ce mi-a făcut la jupă... De sub sari, scoase la iveală bucățile de material mototolite, cusute neglijent laolaltă. Sampath încremenise. Domnișoara Jyotsna își zvârli picioarele în aer. (Ce unghii roșii! Ce unghii roșii, frumoase, ca bijuteriile, ca scarabeii!Ă Se simțea de parcă urechile i-ar fi fost pudrate cu un strat subțire de boia iute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
Fielding, banii sunt o grozăvie. Cum stai cu viața sportivă? — Cum? A, da. Păi, mă mai mișc. Și cam ce faci? — Păi, merg la înot uneori. Joc tenis. — Serios? Ceru nota de plată. Eu m-am pregătit să scot banii mototoliți pe care îi aveam în buzunarul de la spate. Fielding mă prinse zdravăn de încheietură cu mâna stângă. Mă ridicasem deja în picioare când l-am văzut scoțând o hârtie de cincizeci, una din multele pe care le avea în portmoneul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
de jos douăsprezece pahare de whisky - da, asta e, îți iei amarul - și am format numărul Martinei până când degetul meu crăpat a început să sângereze. Nici un răspuns. Nici un răspuns. Ocupat. Ocupat. Sunetul ăla ticălos. Ocupat, ocupat, ocupat. Și în timp ce zăceam mototolit la bar, scotocind după ultimii bani, așa cum fac bețivanii de obicei, am auzit ceva ce n-am crezut niciodată că mi-ar face vreo plăcere, mi-am auzit propriul nume - John Self - rostit pe pagerul localului. M-am dus la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
Nu-l va lăsa pe Vânător să moară. Nu-l va lăsa. Haide, ticălos mic ce ești! îl alinta el. Hai, tu, cel de două ori, hai că-i OK, e OK, e OK... Zgâlțâia leșul ca pe un preș mototolit. — N-are rost, spuse Flann O’Toole cu o blândețe neobișnuită. Lasă-l în pace, Cale-Bătută. N-are rost. Și a pus o mână pe umărul ursului cel uriaș. Peckenpaw s-a ridicat și a luat în brațe trupul Vânătorului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
s-a ridicat și s-a îndreptat către un sertar de la birou. De acolo a scos o bucată mototolită de hârtie, pe care mi-a întins-o. — Omul de serviciu a găsit-o în spatele unui monitor din camera din spate, mototolită. Probabil căzuse când a avut Bill atacul. Nu am știut ce să fac cu ea. Am despăturit foaia. —A mai văzut-o cineva? —Doar eu și omul de serviciu, care abia vorbește engleză, oricum. Era un bilet scris la mașină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
atât de mult. Nu ca un candelabru; ai ținut vreodată în mână un cristal din ăla? Sunt grele al naibii, cu sutele, toate atârnate de o ramă lucrată din fier. Asta ar fi produs și mai multe pagube. Uite ce mototolită e sculptura după impact: s-a storcit ca o portocală. Un candelabru ar fi fost încă întreg. Mai mult, dacă l-ar fi lovit unde trebuie, putea să-i zboare capul. M-am cocoțat pe brațul unui scaun. —Candelabrul era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]