293 matches
-
ce fusese recuperat: trupul unei femei, Îmbrăcat și cu papucii În picioare, dar fără cap, și torsul gol, fără sex al unui copil mai mare, Încă strîns cu cordonul de la halat. Astea erau Întinse sub o pătură. Înfășurate Într-o mușama, lîngă ea, erau diverse părți din trup: brațe mici, piciorușe, o falcă, un membru dolofan care putea fi un genunchi sau un cot. — La Început am crezut că sînt o femeie, o fiică și un fiu, spuse polițistul Încet. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
descurcați? Kay Încuviință. Se Întoarse la dubiță. Era mai bine să se miște, să Întreprindă ceva, după o asemenea priveliște. Ea și Cole luară tărgile: puseră corpul femeii și spatele și atașară etichete cu sfoară. Doriră să păstreze membrele În mușama, dar polițistul spuse că nu se poate dispensa de ea. Așa că aduseră o ladă din șipci, o tapetară cu ziare și puseră acolo brațele și picioarele. Cel mai greu le-a fost cu falca și cu dinții de lapte. Cole
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
poartă, cu Fraser și alți opt bărbați. Fraser era deja acolo. Conversa animat cu un bărbat care stătea În fața lui și pe care Îl chema Watling, un alt protestatar. Watling stătea cu brațele Încrucișate, iar Fraser era aplecat, bătînd ușor mușamaua de pe masă pentru a-și susține punctul de vedere. Nu observă cînd Duncan veni și-și trase un scaun, la cîteva locuri distanță. Ceilalți bărbați Își ridicară privirea și dădură din cap, destul de amabili. — Salut, Pearce. Ești bine, fiule? Majoritatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
păreau niște ființa care nu văzuseră niciodată lumina zilei. Și ceea ce se remarca Îndeosebi, se gîndi el, de la această Înălțime, era mohoreala locului: pardoseala din beton, zidurile vopsite cu o vopsea fără strălucire, uniformele cenușii monotone, cu petele alea roșii, mușamalele de culoarea flegmei... Doar Fraser Îi părea că se abătea de la regulă, fiind singurul punct luminos, pentru că părul lui tuns era blond, iar al celorlalți era negru sau castaniu spălăcit; și avea și gesturi animate, pe cînd alții umblau cocîrjați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
cumpere. Ce? N-apucă drumețul, amabil și ușor stânjenit, să cumpere o acadea de-o para sau, mă rog, o chiftea, că, techer-mecher, cu o temenea, i se oferă halva, baclava, ciulama, beizadea, iofca, peltea, pafta, zalhana, cafea, cherestea, mucava, mușama, musaca, dușumea, macara, telemea și brânză. Comerțul e în floare. Osmalâii, câți nu sunt sub flamura cea verde, umblă brambura prin urbe, holbând ochii la minunățiile Orientului. Lângă un colț de casă, înaintea unui grup de gură-cască, un derviș cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
se ocupă mama mea; și tatăl meu, Învățătorul. Zice tata, mai târziu - mult mai târziu: - Făceam clase, după amiază, cu II-IV, când se deschide ușa...Fără să fi bătut mai Întâi În ușă, intră un... tavarișci’: manta lungă, șleapcă de mușama, ciubote, Nagan la șold. Altă dată n-ar fi apucat el al doilea pas: l-aș fi scos de guler din clasă, cu-un picior În cur, cum mai făcusem, Înainte de Cedare, cu-un puțoi de inspector, atât că Regățeanul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
-vă frumos În picioare, salutați-l voi pe tovarăș, arătați-i, voi, că a intrat Într-un lăcaș al educației...» Copiii se ridică, salută În cor... Dar tovarășul rămâne, ca să zic așa, de oțel... Și crăcănat. Și cu șleapca de mușama tot pe cap. Uit tot ce Învățasem, Îi zmulg dobitocului daravela de pe bostan, deschid ușa, i-o azvârl pe coridor... Tata oftează, râde, clatină din cap a Îngrijorare: - Acum, că mă aruncasem În Răut, trebuia să Înot! Dau să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
aud Încă. A doua sau a treia zi, povestind pătărăniile povestite de Oxinte ori de Maxim ori de Simion Cristea, după ruptură - mama: - Întreb: «Ce-ți pasă, dacă te plouă? Când ai ajuns erai ud-leoarcăde ploaie, că sacu-i sac, nu mușama; acolo te-ai tăvălit prin apăraie singur spui că te-ai luat la trântă cu peștele - și ce dacă te plouă Încă? Ba să-ți pară bine că te spală de nămol și de toate cele!» Și el, acela: «D-apăi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
descalță, așază încălțămintea lângă perete apoi intră în cameră și leapădă pe masă un plic. Carmina rămase lipită cu spatele de soba de teracotă. Înțelesese. Doar mamă-sa, gâfâind, se apropie de masă, fixă cu ochii nemișcați plicul de pe luciul mușamalei. A fugit, dezmățata, tună bărbatul, în momentul când ea, temătoare întinse mâna spre dreptunghiul alb, aducător de vești rele. Lepădătura, să n-o mai prind că pune piciorul în casa asta. Femeia scoase neîncrezătoare hârtia din plic, o desfăcu. Carmina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
foarte mult. Sidonia își aprinse o țigară și căzu pe gânduri. Încruntată, cu gura strânsă, cu ochii pierduți între riduri avea un aer nefericit. Gestionarul o privea printre zăbrelele geamului Cine știe ce probleme o fi având și dumneaei. Căută cârpa, șterse mușamaua de pe masă, apoi luă una câte una ceștile și le puse pe etajeră cu fața în jos pe farfurioara lor. La subsol nu mai venise nimeni. Avea timp să se așeze și el pe scaun și să aprindă o țigară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
o iau Înainte prietenului meu o dată cu aurora cea roză, mi-am făcut intrarea În spațiul verde al Pieței, chiar când cerul se Înseninase deasupra anunțului, iar păsărelele m-au salutat. Îmi Împrumutau autoritatea lor o pălărie turtită cu bor de mușama, bașca un halat de brutar, cu nasturi de sidef. În ce privește vreo aluzie la bilete, Îmi luasem măsura de precauție să păstrez În arhiva proprie tot ce Îmi rămăsese de data trecută. Ce diferență Între trecătorii modești, Întâmplători, dacă vreți, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
lămurit așa cum am putut că țelu meu iera să scriu o monografie despre el ca să-l cunoască d-a lungu și d-a latu lu America dă Nord, baremi În lumea universitară. Am scos pixu și notesu cu coperte dă mușamale. După minutu dă căutare am și dat dă chiestionaru care io Îl pregătisem cu Pantoja la Harvard. Pă loc am aruncat interoganta: — Unde v-ați născut și data? — Pă 8 februarie 1919, la Gualeguaychú, În provincia Entre Ríos. — Bătrânii? — Un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
și frumoase, doar că spre seară, prințesei tre buia să i se facă băița. În condițiile arhaice ale traiului la țară, în camera unde urma să dormim s-a încins soba și pe patul din apropiere a fost așezată o mușama și dea supra, o cădiță roșie de plastic. Până să se încălzească apa, nevasta a dezechipat copila și a lăsat-o să zburde prin cameră în voie. Micuța, bucuroasă nevo ie mare, era călare pe scaune, sărea pe pat, se
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
ciocul de aramă, își sprijini apoi șezutul de glaful ferestrei și din cămașa grea de caiele și revărsată pe pântec peste betelia roșie a ismenelor încheiate cu trei nasturi de sticlă albă, a scos un caiet gros, cu scoarța de mușama neagră, pe care mi l-a încredințat împreună cu un abonament pe căile ferate, asigurându-mă că nu l-a întrebuințat niciodată. Căuta să mă convingă, deși vorbea cu jumătate de glas. Mi-a spus că-i place inimă de pasăre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
Amândoi aveau o barbă căruntă, un nas coroiat și niște sprâncene ca două căciuli circonflexe. Găsisem firește și câteva deosebiri. De pildă, bunicul regelui avea în jurul gâtului un colan cu paftale de aur, în vreme ce al meu purta un centimetru de mușama cenușie, prevăzut cu cifre negre, cu liniuțe între ele. Dar amândoi au fost buni meseriași și oameni tare cumsecade. Inima de aur a bunicului meu grăia limpede din ochii săi blajini, care, sunt sigur, că atunci când pleoapele i s-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
Cât am de plătit? I-ai spus că-s o biată văduvă care are de-ntreținut un copil? — Da, i-am spus, zise polițistul Mancuso, stând foarte drept pe un scaun și privind cu jind spre masa de bucătărie acoperită cu mușama. Te superi dacă îmi pun barba pe masă? E cam cald aici și mi se lipește de obraz. Sigur, fă-te comod, băiete. Uite, ia o gogoașă cu dulceață. Tocma’ le-am cumpărat azi-dimineață de pe Magazine Street. Știi, Ignatius mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
scris aici suma. Doamna Reilly luă foaia de hârtie și citi sub antetul antreprenorului coloana de cifre bătute la mașină. — Doamne! O mie două’j’ de dolari. Groaznic! Cum am să pot eu plăti atâta? Lăsă să cadă devizul pe mușama. Ești sigur că-i așa? — Da, doamnă. A angajat ș-un avocat să se ocupe de asta. Totu-i corect. — De unde să scot eu o mie de dolari? Tot ce avem eu și Ignatius i-asigurarea socială a bietului meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
Mancuso nu face altceva decât că-i gentil. — Mai bine plec, repetă Mancuso împăciuitor. — Fac eu rost de bani, strigă doamna Reilly. Vând casa asta. Vând casa asta de sub tine, băiete și mă duc la azil. Ridică un colț al mușamalei și se șterse la ochi. Dacă nu pleci, îi spuse Ignatius lui Mancuso, care își agăța barba la loc, voi chema poliția. — El e poliția, prostule. — Toată situația asta e absurdă, constată Ignatius și plecă târșâindu-și picioarele. Mă duc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
cunoștințe de teologie și geometrie, iar eu să pot cultiva o Viață Interioară Bogată. — Un rege? Vrei un rege? — Scutește-mă de bâlbâielile tale. N-am mai auzit pe nimeni să vrea rege. — Te rog! Ignatius bătu cu pumnul în mușamaua de pe masa din bucătărie. Mătură veranda, du-te în vizită la domnișoara Annie, cheam-o pe amica ta Battaglia, exersează cu mingea de popice afară pe alee. Lasă-mă în pace! Sunt într-un ciclu foarte prost. — Ce-i aia „ciclu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
de-ai fi și tu așa de curajos. — Înțeleg. Acum sunt comparat cu o bătrână escroacă degenerată. Ba, mai rău! Comparația e în defavoarea mea. Propria mea mamă să îndrăznească să mă înjosească în așa hal! Ignatius izbi cu pumnul în mușama. Ei bine, mi-a fost de ajuns. Mă duc în salon să privesc la televizor ursul Yogi. În pauzele dintre paharele cu vin, să-mi aduci o gustare. Valva mea plânge după o consolare. — Voi de colo, ia mai tăceți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
care inspirația urca din adâncurile subconștientului ei, se năpustea și o înghițea asemeni unui val de maree. Dar cum să împace visele sale sălbatice cu viața pașnică din Shahkot, cu bucătăria minusculă, cu mesele luate pe masa veche, acoperită cu mușama? Mereu, felurile de mâncare pe care le făcea nu erau pe măsura viziunilor sale lăuntrice; nu putea fi mulțumită de ingredientele pe care le găsea îmbuteliate și împachetate pe rafturile magazinelor sau ofilite în coșurile din bazar; bucătăria era prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
nimic mai mult decât o licărire Îndepărtată de strălucire divină. Fima aproape că se lăsă ispitit s-o Întrebe pe patroană cine era domnul din spate și de când stătea acolo, pierzând timpul, irosindu-și comorile vieții lângă masa acoperită cu mușama În carouri verzi și albe. Până la urmă hotărî să se mulțumească numai cu o Întrebare: ce ar trebui făcut, după părerea ei, pentru a grăbi pacea. Doamna Scheinmann deveni bănuitoare. Privi În jur, de parcă i-a fi fost frică de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
fie tatăl sau bunicul lui Yoezer? Fima se Încordă, se strădui din toate puterile să-și blocheze mintea, să se fortifice, să nu-și imagineze ce Îi făceau acolo mâinile În mănuși de plastic transparent, pe scaunul ginecologic acoperit cu mușama albă, peste care era Întins cearșaful de unică folosință din hârtie albă, aspră, și lângă care se afla măsuța cu rotile pe care era un set de instrumente sterile, dilatatoare, foarfeci de diferite mărimi, lame, ață și ace pentru cusut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
camera cea bună? Sau a fost invers? Mi-o închipui pe Anna cum stă lângă soba încinsă cu bricheți de la mina de lignit Fortuna Nord, vreau să o văd la masa din bucătărie, acoperită, altfel ca de obicei, de o mușama. Probabil că, pentru vizita anunțată, tatăl a gătit una din mâncărurile sale de suflet: perișoare à la Königsberg în sos de capere dulce-acrișor cu cartofi fierți. Acum, el îi întinde Annei sosul, „o linguriță plină“, ca să-l guste. Mama aleargă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
dansul! Să fi văzut prăfărie! Un vârtej de picioare în 106 mijlocul căruia mi-am făcut intrarea. . . Au fugit ca șoarecii priii chiliuțe. . . Se deschid o mulțime de uși pe așa-zisul refectoriu al onorabilei pensiuni. Două mese lungi cu mușama și vase cu flori de hârtie, trase la perete; un pian ruinat; o sobă mare de fier și viață veselă și ieftină. Murim de foame și de urît", miorlăie leșinat Mika-Le lui Greg emoționat, care numaidecât pune unt pe pâine
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]