489 matches
-
poate dezorganiza justiția unui popor întreg? Nici una. D. Brătianu, șeful guvernului țării, persoana determinantă în cestiunile acestea, nu are nici o opinie în cestiunea electivității. În toate țările pot veni în adevăr propuneri din inițiativa parlamentului, la noi chiar din inițiativa mușteriilor cafenelei Procope; dar guvernul cată să ia o atitudine față cu ele, trebuie să și le însușească sau să le respingă, trebuie să declare a putea sau a nu putea primi responsabilitatea unor asemenea reforme. La noi nimic. Poate țara
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
luate atunci segregau profund chiar și comunitățile limitate din arii bine precizate. Negustorii români fuseseră forțați În timpul altor epidemii - cum e ciuma de la 1795, prin reglementările introduse de Moruzi - să ardă Înaintea prăvăliilor catran și pucioasă sau să le servească mușteriilor cafeaua Întinzându-le-o prin fereastră... „Epidemiile și dominația turcă constituie cele mai mari nefericiri pentru frumoasele tărâmuri ale Europei Orientale și Asiei anterioare”, afirma la 1792 un savant francez care vizita Constantinopolul 4. Mai târziu, astfel de măsuri, care
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
de altă parte, inițiativa unui sătean care include un magazin și un bar în Ațintiș. Lichiditățile oamenilor pentru a cumpăra de la magazin sunt reduse, astfel că se cumpără produse și pe datorie, până la primirea pensiei. Barurile, în schimb, au destui mușterii ca în orice sat românesc, mai ales în zilele de duminică și în cele de sărbătoare, când nu se lucrează. Aici este locul unde bărbații se strâng pentru „a pune țara la cale”. Caseta SEQ Caseta \* ARABIC 1. Reprezentări ale
[Corola-publishinghouse/Science/2221_a_3546]
-
propășirea artei la noi”. Rubrici: „Versuri”, „Proză”, „Articolul nostru”, „Notițe artistice”. Colaborează cu versuri: Ion Al-George (Hyperion), Corneliu Moldovanu, Victor Eftimiu, C. Râuleț, G. Gregorian, M. Demetriad, M. Săulescu, Oreste, C. Titus Stoika, Șerban Bascovici; cu proză - Nigrim, Liviu Rebreanu (Mușteriul); cu teatru - M. Sorbul (Poveste banală), Elena Văcărescu (Satana, în traducerea lui D. Nanu). Corneliu Moldovanu traduce un fragment din Polyeucte de Corneille. Versurile sunt în general de factură modernistă. Semnează portrete literare Corneliu Moldovanu. Alți colaboratori: Th. M. Stoenescu
ARTA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285462_a_286791]
-
zise interesată o femeie subțire, cu bariz și fața ascuțită. Pornită, Băltoaia nu se mai opri decât ca să arate ori o buruiană ori o floare. - Uite, draga babei, ia aminte : asta-i brâncariță sau gușteriță; îi zice și iarba porcului. Mușteriu vechi, femeia o întrebă cu glas plăcut : - Și cum s-o pun să-mi folosească ? - O legi aici la coastă, răspunse baba Păscărița în locul surdei care nu înțelesese, și dormi cu ea trei nopți. După asta bei aghiasmă mare și
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
Pe mine însumi?! Imposibil! Am martori! Aș merge la tejghetarul zahanalei. Dar el poate să-mi spună să-l las în pace, că nu știe nimic, că probabil sunt beat, că el nu poate să-i țină minte pe toți mușteriii care beau un rom și mănâncă un pilaf cu pește, că la el nu-i jandarmerie..." Carol nu mai avea mult. Doar câteva case. Gândurile i se învălmășeau în cap, fără control, galopând haotic, cu schimbări neașteptate de direcție. "... L-
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
Pe cine cauți? Auzi Bătrânul și vocea răstită sparse aerul în mii de cioburi. O jumătate de frunte, un ochi și o jumătate de mustață îl spionau prin crăpătura ușii. Bătrânul rămase uimit că un negustor primește astfel un eventual mușteriu. Pe cine cauți? Domnul Vanghele? Ce vrei?! M-ați chemat.... în legătură cu anunțul din ziar. Tu ești? și-l măsură neîncrezător. Credeam că nu mai vii. Ușa se deschise puțin, atât cât Bătrânul să se poată strecura cu greu înăuntru. în
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
brâu în chisele brodate, dând pe gât ca aldămaș ulcele de vin d-ăl prost și ieftin, stricat cu apă și miere, cărat cu chervanul în butoaie mari în care cârciumarul afundase și câteva lipitori de baltă, ca să se lipească mușteriii de vin. îngânau și țineau isonul unui taraf de balaoacheși, care îi dădeau zor cu cântări tânguitoare de iuboste și de inimă albastră. Bătrânul îi privi o clipă cu invidie pe acești bărbați știutori și umblați, care văzuseră de toate
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
A hotărât să-l caute pe Atila și astfel și-a pierdut sufletul! Sorbi îndelung din paharul său de lemn, apoi rămase privindu-l scrutător și învârtindu-l între degete, fără să mai zică nimic. Era deja târziu și mulți mușterii părăsiseră deja sala de mese ca să se ducă la dormitoare. Gazda și servitorii săi veneau și plecau printre mese, aranjând și aruncând priviri nerăbdătoare puținilor rămași. Afară încă ploua cu ropot mare. Sebastianus hotărî că venise momentul să se retragă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
Pe mine însumi?! Imposibil! Am martori! Aș merge la tejghetarul zahanalei. Dar el poate să-mi spună să-l las în pace, că nu știe nimic, că probabil sunt beat, că el nu poate să-i țină minte pe toți mușteriii care beau un rom și mănâncă un pilaf cu pește, că la el nu-i jandarmerie..." Carol nu mai avea mult. Doar câteva case. Gândurile i se învălmășeau în cap, fără control, galopând haotic, cu schimbări neașteptate de direcție. "... L-
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
Pe cine cauți? Auzi Bătrânul și vocea răstită sparse aerul în mii de cioburi. O jumătate de frunte, un ochi și o jumătate de mustață îl spionau prin crăpătura ușii. Bătrânul rămase uimit că un negustor primește astfel un eventual mușteriu. Pe cine cauți? Domnul Vanghele? Ce vrei?! M-ați chemat.... în legătură cu anunțul din ziar. Tu ești? și-l măsură neîncrezător. Credeam că nu mai vii. Ușa se deschise puțin, atât cât Bătrânul să se poată strecura cu greu înăuntru. în
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
brâu în chisele brodate, dând pe gât ca aldămaș ulcele de vin d-ăl prost și ieftin, stricat cu apă și miere, cărat cu chervanul în butoaie mari în care cârciumarul afundase și câteva lipitori de baltă, ca să se lipească mușteriii de vin. îngânau și țineau isonul unui taraf de balaoacheși, care îi dădeau zor cu cântări tânguitoare de iuboste și de inimă albastră. Bătrânul îi privi o clipă cu invidie pe acești bărbați știutori și umblați, care văzuseră de toate
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
care Tovarășul ne sugera că nu ne este prietenă. Și nici nu ne era. Excursioniștii erau înarmați până în dinți cu bibliografie turistică: tricouri, sticle de coniac, cosmeticale, adidași șterpeliți de muncitorii de la fabrica Pionierul și vânduți prin rețele conspirative la mușterii, mai ales la cei care asigurau comerțul invizibil în CAER. Acest comerț, reciproc avantajos de altfel, se desfășura în locuri consacrate: lifturi, camere de hotel, toalete de restaurant. Tovarășii de la „Brațul secular” n-aveau nici o treabă cu acest comerț, dimpotrivă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
din electoratul lui Bush și Schwarzenegger, dar în care Adi ar fi fost încântat aproape ca la un China Bufet, fără Dragoș. Una peste alta, atunci când nu ai subtilități de limbă și auzi doar zumzetul mulțimii, nu știi cine sunt mușteriii și constați, cum constați mereu aici, că toți sunt curăței. În fine, am ajuns la casa din Monroe County, Ketcham Road. Dan pusese niscai decorațiuni, căci la sfârșitul săptămânii viitoare este Halloween. Dovleci cu lumini în ei, vampiri agățați la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
aspră și-i mângâie ochii deștepți. Calul necheză încet și-și întinse botul umed spre stăpân. —Iacă-ndată, Roibule, îndată. Străinul își dădu pălăria pe ceafă și trecu pragul rateșului. Înlăuntru, pătrunseseră umbrele înserării. Crâșmarul sta după tejghea așteptându-și mușteriul, cu gura întinsă până la urechi într-un zâmbet foarte prietinos. —Bună sara! zise călătorul. —Mulțămim dumilorvoastră! răspunse crâșmarul, zâmbind mai tare; ce-ți poftește inima? — Apoi... deocamdată, toarnă un pahar de vin... da’ bun... știi... — Se poate, cum nu: chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
fac nimica - și trebuie să mă vestească străinii că intră hoți în pădure. Ba pot să-i văd și eu ziua-n amiaza mare, cum mă pradă. Acu o jumătate de ceas am văzut eu, cu ochii mei, pe-un mușteriu... Cum se poate, cucoane? unde-i? Doar de-a fi intrat după ce-am făcut eu ispecția! Stăpânul începu să râdă amărât: —Ia slăbește-mă... N-ai ieșit tu pe vremea asta în pădure cum nu-s eu popă... Las
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
neguțătorul mi-a trecut un clit de rondele de fildeș. Diametrul lor nu era mai mare de zece centimetri. Erau subțiri, sunau discret. Un artist persan zugrăvise pe ele miniaturi - scene vioaie în colori stânse. Erau o capcană pentru un mușteriu cărunt. Le-am petrecut printre degete, zâmbind; autorul lor ținuse să ilustreze anume povești din Halima, pe care cetitorii europeni nu le găsesc în edițiile traducerilor curente. Pozițiile și pozele cele mai licențioase cu putință erau alese ca să amuze sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
curente. Pozițiile și pozele cele mai licențioase cu putință erau alese ca să amuze sau barbari tineri, sau civilizați obosiți. Eram barbar, fără să fiu tânăr. Eram european, fără să fiu obosit. Neguțătorul meu a înțeles că nu-i pot fi mușteriu pentru acea marfă și m-a privit cu oarecare respect. S-a interesat de unde sunt și cu ce mă îndeletnicesc. L-am făcut să înțeleagă că bunurile mele - dacă pot fi numite așa - nu sunt dintre acelea pe care rugina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
și frumos și era cu totul nefiresc. Când îmi muriseră bunicii, fusesem prea mică sau nu-mi păsase îndeajuns încât să mă întreb dacă s-au dus cu adevărat în rai (sau în iad - Buni Maguire era cu siguranță un mușteriu pentru locul cu pricina). Acum mă vedeam obligată să meditez la viața de apoi, și lipsa oricărei certitudini mă înspăimânta. În adolescență, tânjisem după o comuniune cu un soi de ființă spirituală. Nu cu Dumnezeul catolic din copilărie, pentru că asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
Mă rog, nu eu, dar am o persoană care îl plimbă în fiecare zi. N-aș ține niciodată un câine gras. Leisl părea în dubii și a aruncat o privire de jur-împrejur. Mai e cineva cu un câine gras? Nici un mușteriu. Asta e rahat, mi-am zis. La dracu’, asta e rahat cu perje. Deodată ușa s-a deschis, s-a aprins lumina, speriindu-ne pe toți, și patru sau cinci băieți dolofani au intrat în fugă în cameră, cântând: —Oaakhh-la-homa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
dispare la contactul cu pielea. — Culoarea dispare la contactul cu pielea. Din când în când auzeai câte o voce surprinsă, din înalta societate, care spunea: Oh, bună, Brooke! Lucrezi, ce încântător! Ce mai face mama ta? Aveam o mulțime de mușterii la gențile de plajă cadou (ceva mai puțini la tricouri) și toate trei am dat o serie de mini-consultații: tipul de ten, culori preferate etc., înainte de a asalta femeia cu pricina cu o mulțime de mostre adecvate. Zâmbeam, zâmbeam și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
în măsură să mă pronunț. —Desigur. Scuze. A oftat, destul de trist. — Ei bine, spune-i lui Nicholas că îl salut. Transmite tuturor de fapt. A plecat, și eu mi-am reluat demersul de hărțuire a mulțimii. N-aveam încă nici un mușteriu, ceea ce era destul de grav, dar apoi cineva a zis, „M-am umplut de coșuri când am încercat crema de zi Candy Grrrl“ și - sacrilegiu - Candace l-a auzit. Și-a trântit pămătuful de pudră din piele de ponei și a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
au preferat băutura care-l transformă pe om în dobitoc târâtor, Cuvântului care făgăduiește Raiul. Una din cârciumile astea e ținută de o evreică, nimeni nu ignoră acest lucru, dar celelalte trei sunt ținute, astaghfirullah! de musulmani. Și de altfel, mușteriii lor nu sunt nici jidovi, nici creștini, după câte știu! Unii dintre ei se află poate printre noi în vinerea asta, plecându-și umili obrazul în fața Ziditorului lor, în vreme ce ieri-seară se prosternau în fața cupei, prăvăliți în brațele unei prostituate, sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
roșcat. Nimic altceva, căci oamenii ne-au zărit, așa că o zbughim de acolo, drept spre cârciuma de pe strada alăturată. Nici aici nu e mai lumină, dar ochii ni se deprind iute. Numărăm patru capete cu coamă bogată și vreo cincisprezece mușterii. În a treia crâșmă, avem vreme să deslușim câteva chipuri, câteva cupe sclipitoare, câteva carafe. Jocul continuă. Capetele noastre inconștiente se vâră în a patra crâșmă. E mai lumină aici, ni se pare nouă. Deslușim lângă ușă un chip. Barba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
întâmplare. Cad pe prăfuit: „De la prăvuite buze, de la inimă spurcată, de la necurată limbă“ (Dosoftei). „Recitesc carnetul prăfuit și sărut filele gălbinite.“ (Emil Isac) „Revent bun, prăfuit, un dram.“ (Piscupescu) „Gambrinus“-ul este deja plin. Din ușă privesc îngândurat mesele cu mușteriii obișnuiți. În capătul dinspre tejghea lipsește Vânătoru. Probabil încă nu și-a terminat consumația la plăcintăria de pe colț. În rest, toți la datorie. La masa mea, lângă fereastra dinspre Bulevard, chiar sub cuierul-pom, două figuri noi. Își șoptesc rând pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]