594 matches
-
sau fără rost, adăugarea la splendoarea lumii a slavei înalților aleși, vibrația purpurie a emoțiilor credincioșilor, care se circumscrie fastului regal lăsându-i fără grai, mândria luciferică de neatins care-i face incomunicabili încremenindu-i în muțenie. Ce este așadar muțenia? Un exces de tăcere! Tăcerea lor nu poate fi calmată decât prin exces de tăcere (muțenie). Cuvântul, acolo la ei nu mai este considerat lumină, comunicare, comuniune, ci un fulger scăpărat în beznă, atragerea într-o cursă, sau refugiul într-
UNDE SUNT IERARHII BISERICII ORTODOXE ROMÂNE?! (2) de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 671 din 01 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/369936_a_371265]
-
care se circumscrie fastului regal lăsându-i fără grai, mândria luciferică de neatins care-i face incomunicabili încremenindu-i în muțenie. Ce este așadar muțenia? Un exces de tăcere! Tăcerea lor nu poate fi calmată decât prin exces de tăcere (muțenie). Cuvântul, acolo la ei nu mai este considerat lumină, comunicare, comuniune, ci un fulger scăpărat în beznă, atragerea într-o cursă, sau refugiul într-o catacombă. Uneori, când se străduiesc să iasă din această prețioasă apatie, inimile preacuvioase încep să
UNDE SUNT IERARHII BISERICII ORTODOXE ROMÂNE?! (2) de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 671 din 01 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/369936_a_371265]
-
când eu snopii i-am legat, veniți și voi să aflați și cu toți vă bucurați, că...”astăzi s-a născut Hristos, Mesia cel luminos!” Niciuna din păsările pomenite nu i-a ascultat chemarea. Depărtările au rămas mute...Dar, această muțenie a fost sfâșiată pentru câteva clipe de un urlet surd ca un vaiet din adâncuri: Cum Tudorel plutea în extazul său la braț cu luna, nu auzi vaietul din depărtări. Mai ales acum, când întreg Universul cânta împreună cu el și
NUIAUA FERMECATĂ-3 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1807 din 12 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370310_a_371639]
-
și lumina tiparului. http://en.calameo.com/read/00107378733cbabd46238 A fi sub Trandafir În illo tempore zeul Tăcerii se chema Harpocrate. Chiar și atunci venea înadins o zi în care Cupidon, inspiratorul iubirii, îi dăruia un Trandafir ca recompensă pentru muțenia sa și a-i da avânt să nu se destăinuie nimănui. Dar (și doar) în acea clipă se ivea poetul- androgin spre a ofranda meditabund nume creatului sacral. Numai atunci, în starea de a fi sub Trandafir, trinitatea Cupidon (energia
LUMINIŢA CRISTINA PETCU [Corola-blog/BlogPost/369176_a_370505]
-
va vedea și lumina tiparului.http://en.calameo.com/read/00107378733cbabd46238A fi sub Trandafirîn illo tempore zeul Tăcerii se chema Harpocrate. Chiar și atunci venea înadins o zi în care Cupidon, inspiratorul iubirii, îi dăruia un Trandafir ca recompensă pentru muțenia sa și a-i da avânt să nu se destăinuie nimănui. Dar (și doar) în acea clipă se ivea poetul- androgin spre a ofranda meditabund nume creatului sacral. Numai atunci, în starea de a fi sub Trandafir, trinitatea Cupidon (energia
LUMINIŢA CRISTINA PETCU [Corola-blog/BlogPost/369176_a_370505]
-
vedeau lacrimile fierbinți curgând pe obraji. Liniștea era consistentă și un adânc respect se propagă dintr-un colț într-altul, ca o legătură unică de substanță sufletească, purtând cu ea momentul acela plin de emoție copleșitoare. O grațioasă și dumnezeiască muțenie, surprinzătoare infuzie de tăcere unanimă peste care Lolek își simți sufletul ușor precum un fulg alb, dânțuind pe altarul creștinismului. Își aduse aminte de obeliscul primit de la egipteni și se prelinse pe el asemeni unei lacrimi. Citi ce era scris
ECLIPSA DE SOARE de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 1321 din 13 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/368085_a_369414]
-
Oana Pârâu Publicat în: Ediția nr. 2299 din 17 aprilie 2017 Toate Articolele Autorului Sunt robul tăcerii și plouă albastru, Copacul, frunzarele-și strânge la piept, Sub el, temător, necuvântu-I aștept Ori semn însoțind efemerul pilastru. Și vine, și crapă muțenia Iudei, Pârjol de lumină înfipt în altar, Cu tălpile goale, arhangheli, prin jar, Se schimbă-n nerozi parteneri paparudei. Covor vinețiu ne separă de astru, Arhangheli, copac, paparuda și eu, Râvnim milostenia lui Dumnezeu Răspunsu-I nu vine și plouă albastru
PLOUĂ ALBASTRU de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 2299 din 17 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/362669_a_363998]
-
stau astfel, cum poate să gândească cineva ca oamenii aceștia, a căror rasă și limba era bine determinată, au amuțit și au surzit, trebuind să aștepte 1.000 de ani, până au venit peste ei romanii să-i vindece de muțenie și să-l învețe limba romană? Să aruncăm o privire la romani cine le sunt conducătorii: 235-238 de origine tracică MaximinTracul din Moesia, vorbea latină cu accent tracic. 249-251 de origine traco-ilira Decie (C.Messius Decius). 267-268 de origine traco-ilira
ISTORIA DECOJITĂ A NEAMULUI ROMÂNESC de GHEORGHE ŞERBĂNESCU în ediţia nr. 1073 din 08 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/353330_a_354659]
-
pe acest unic și genial artist al muzicii! Numai orbul, săracul, poate ocoli pământul fără să se entuziasmeze de nicio priveliște, numai sărmanul fără auz poate fi înconjurat de privighetori și nu le bagă în seamă, numai nefericitul condamnat la muțenie poate fierbe de ardoarea graiului și e robul tăcerii...! Dar, o țară, în întregimea neamului ei, om cu om, ce se tot plânge de vremurile rele fără să conștientizeze că tocmai sarcina de a le face mai bune îi aparține
SILE DINICU. POVESTEA FRUCTULUI FĂRĂ SÂMBURE de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 2110 din 10 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/353371_a_354700]
-
se comportă și vorbește elegant și înțelept. În jurul său e muzică și e bună dispoziție, e spirit uneori imprevizibil, alteori revărsat în cascadă. Toate clipele și orele petrecute cu Pepe sunt o sărbătoare sau o vacanță. Nu stă niciodată în muțenie, știe să facă spectacol din arta prezentării, știe să controleze un program tv, să prezinte spontan și cu vervă o emisiune, de la început, la sfârșit. Nu intră în impas în nicio conversație, vorbește fluent, civilizat, niciodată cinic, niciodată plictisitor ori
CLIPELE CU EL SUNT SĂRBĂTOARE SAU VACANŢĂ de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1372 din 03 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/352803_a_354132]
-
se deschide ca un tainic cufăr Nebun de alb pentru eternitate. Și dacă te-ai simțit plutind pe ape Cu inima bătând, dorind să zburde Printre petale, vrând să se adape Din lacul lin, nu din ecouri surde, Nu din muțenia tăcerii sparte Sau cioburi de oglinzi amăgitoare! Oare-ai visat vreodată mai departe Sau ți-ai făcut din vise închisoare?! IMAGINI FALSE, AMĂGIRI ȘI ȘOAPTE Se frâng de brațul serii vise mute Furtuni de gânduri biciuie amarnic Strivesc în palma
POEMELE AMURGULUI (2) de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 1370 din 01 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353032_a_354361]
-
care ridicase mâna stângă cu degetul arătător întins către el, acuzator... - Ai luat mită, nenorocitule! a izbucnit comisarul-șef, făcând eforturi disperate să nu ridice tonul, să nu țipe. - Nu-i adevărat, șefu, a îngăimat Fănel după câteva secunde de muțenie care-i albiseră fața și-i făcuseră mâinile să tremure ușor, deși intenționase să se declare chiar jignit de o așa acuză. - Cum nu e adevărat? Ești cercetat pentru luare de mită. Mai îndrăznești să negi? - Nu am luat banii
ISPITA (15) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 270 din 27 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/354213_a_355542]
-
fii și tot cedezi odată... - De ce, băi! I-a luat DNA-ul pe toți? Nu fac față cu valul de arestări? - Ptiu, drace! Domnu’ șef, vă rog! Să nu mai vorbiți așa că..., știți dumneavoastră, Doamne ferește! interveni agentul Brumă ieșind din muțenie pentru prima oară în acea seară. - De ce, băi, agent? Mă ascultă, mă raportează, îmi taie limba? Le aia mama lor la toți, dacă mă enervez. Ce, n-am voie să mai vorbesc, acum? - Stai dracului în banca ta și taci
D ALE POLIŢIEI (8) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1511 din 19 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353205_a_354534]
-
Dumnezeu nu se poate nici comunica, nici discuta. Vorbirea este impuritate, moloz, obstacol.Limbajul, cu toate caratele lui, este cocoșat, zbârcit și sărac.Combustibilul limbajului - SENSUL -nu propulsează racheta cuvântului până în țara divină. Căile de acces la Dumnezeu sunt tăcerea, muțenia, încremenirea. La Dumnezeu nu ajungi cu bagaje, cu calabalâc, nici măcar cu trupul. Trebuie să te desfrunzești de instincte, de carne, de sânge, de oase și de alte alea.Să te desfrunzești de cuvinte, de formule, de definiții, până devii punct
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/357243_a_358572]
-
CRISTALINITATECu Dumnezeu nu se poate nici comunica, nici discuta.Vorbirea este impuritate, moloz, obstacol.Limbajul, cu toatecaratele lui, este cocoșat, zbârcit și sărac.Combustibilul limbajului -SENSUL -nu propulsează racheta cuvântului până în țara divină.Căile de acces la Dumnezeu sunt tăcerea, muțenia, încremenirea.La Dumnezeu nu ajungi cu bagaje, cu calabalâc, nici măcar cu trupul.Trebuie să te desfrunzești de instincte, de carne, de sânge, de oaseși de alte alea.Să te desfrunzești de cuvinte, de formule, de definiții,până devii punct inodor
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/357243_a_358572]
-
ascunse până mai ieri în nămol, le spală fața, le limpezește, le șterge cu ștergarul curat al bunicii: „Un candelabru blând, și pur, la fel - / O simfonie albă, fără cânt - / În turma lui de flori, era un miel, / Și în muțenia lacrimii Lui, Sfânt -“ (Domnul ghioceilor). Limbajul folosit de Liviu Jianu este eminamente poetic așa încât îți vine să crezi că el vorbește în rime perfecte, într-un limbaj genuin, plin de prospețime, de mister, de inefabil, chiar și atunci când abordează teme
CALIGRAFII PE SUFLETUL INIMII de JIANU LIVIU în ediţia nr. 326 din 22 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357403_a_358732]
-
de plecare, ori abia sosiți, două momâi stăteau cu capetele plecate pe marginea laviței cu saltea de paie, învelită într-o cuvertură înflorată, țesută în stative. Păreau stane de piatră. Ion îndrăznește, într-un timp, în care peste încăpere stăpânea muțenia, să ridice capul și s-o țintească pe mamă-sa cu ochii săi verzi, gata să-și rostească și vorbele: - Mamă, vrei nu vrei, eu mi-am luat nevastă...Și dacă-ți convine sî rămâi singură, eu acum o iau
ION IONAŞCU ŞI-A...FURAT NEVASTĂ (AMINTIRI MOŞTENITE) de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 472 din 16 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357609_a_358938]
-
tău. mă ții la distanță? tu taci și mârâi încet. nu-ți mai place să spun adevărul? - nu e asta. atunci? am înțeles. ridic restul de coajă. unde pleci? - nicăieri. rămân pe pat și dorm. bine... același fals dialog, aceeași muțenie. dau din umeri și-mi văd de treabă. pe asfalt au rămas două pisici. e seară. miorlăie întruna. le arunc mâncare. liniște... le invidiez. ele comunică. mă întorc să fac ordine în cameră. încă un an cu bucurie. revăd un
MOTIV de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 489 din 03 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358578_a_359907]
-
toată a căzut pe gânduri”; “mulți păstori au învățat să cânte / dar numai doina unuia se auzea / din osul cerului; “cu sufletul pe buze / primăvara și un miel rătăcit / la piciorul crucii așteaptă”, “păstoresc liniștea / fără să găsesc pășunea / învăț muțenia bobului de grâu / știu transferul luminii se face / înghițind un anotimp de întuneric; “mă apasă cununa de spini / resemnată / duc stigmatul de a fi”; ș.a. În oglinda de sine, poeta se privește atent și caută să se recunoască: “caut un
LA CARTEA MIHAELEI AIONESEI CERŞETORI DE STELE (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 501 din 15 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358678_a_360007]
-
ieșirea în public, acreditând ideea că este un bun prețios ce nu se poate demonetiza pe lângă niște creatori adevărați. El stă în frunte ca păduchele preferând mediocrități și sfertodocți celor cu reale calități culturale. Se complace și domină asistența cu muțenia sa până într-atât încât mediocrii din jurul lui îl cred chiar valoros. Cocalarul literar are tot timpul impresia că trebuie plătit pentru orice fel de gest literar, ajunge deseori să-și desconsidere familia. Nu se sinchisește să se recăsătorească, aruncând
COCĂLARUL LITERAR de GHEORGHE NEAGU în ediţia nr. 1227 din 11 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350707_a_352036]
-
ne-ncetat, de întristare și melanholie, râioasă, bucuria m-a trădat ... ” Perspectiva singulară și personală este necesară în măsura în care trăirile și sinuozitățile spiritului sunt irepetabile: „Perfecțiunea Poemului tăcut e-n mine, sigiliul vrajba gurii a sporit, falnic aerul nopții dezvăluie tot ce muțenia într-un glas a scornit!”; „Merg pe apă și plâng. Sunt mersul aerului. Chiar umbra lui ... ” Pământul, ca element al cosmogoniei tradiționale, este prima formă de materie, despărțită de ape. În Evanghelia Tăcerii, citim o frumoasă și concentrată compoziție lirică
EVANGHELIA TACERII de NICOLETA MILEA în ediţia nr. 388 din 23 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360347_a_361676]
-
de viscol Corneliu Traian Atanasiu Imaginea din primul vers nu poate fi deslușită decît după citirea ultimului cuvînt al poemului. Chiar dacă vîntul bate-n rafale, viscolul are o direcție dominantă și zăpada se depune doar pe o parte a trunchiurilor. Muțenia arborilor este una constitutivă și oricum, în dimineața liniștită de după vifor, stigmatul zăpezii pare să fie o ciudată taină pe care nu vor s-o mărturisească. Dar noapte de viscol poate fi și una de aprins și înfrigura erotism care
CORNELIU TRAIAN ATANASIU, COMENTARIILE POEMELOR PREMIATE de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 394 din 29 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360565_a_361894]
-
suflet nemărginit, iluzie contopită cu reveria; tăcere aleasă ca aliat de încredere pe drumul speranței și întrevăzută ca unică opțiune sigură pentru ca cel ce speră să nu fie descumpănit - tăcerea adună strigăte, tălmăciri, frământări dar nu e niciodată sinonimă cu muțenia, găsindu-și ecoul prin puterea cuvântului scris; mirare care implică inițial o vreme în care îți manifești disponibilitatea de a te integra în panorama lumii, de a surprinde complexitatea umană, un periplu în care primești totul cu inima deschisă și
VOLUMUL ANTOLOGIC VADE MECUM (VINO CU MINE)! de LUMINIŢA CRISTINA PETCU în ediţia nr. 589 din 11 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/360044_a_361373]
-
supușeniei, învățată cu tot sârgul la cursurile de propagandă (atent „ordonate” și „fișate” pentru seminarii) ale organizației de bază din mediul muncitoresc în care fusese „unsă” opțiunea politică, singura de altfel pe vremea aceea! Aflată sub semnul „sacru” al unei muțenii de neclintit și „patronată” cu reale câștiguri în viața zilnică, verificată și paraverificată, aia cu „capul plecat” și care nu se uită ușor, ea dominând și în prezent „afișajul” ... „ Onorat” totuși cu „c(i)olanul” unei abia schițate gudureli cu
SERVI(R)TUŢI ELECTORALE ŞI LA ...LOCALE! de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 226 din 14 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360104_a_361433]
-
În mâna dinvinității oblăduirea, De a se naște, de a tot înflori, Printre tunete frunți a tot însori.. Înseninând și sufletul mai crunt, Cumințind si rebelul mai cornut, Iscând sentimente neașteptate, În inimile de gheață pre’strâmtate.. Măngâiere, susținerea reciprocă, Muțenia ce mută munții din rocă, Încrederea în altul și cutezanța, Că nevederea nu aduce uzanța... Cine n-ar fi la fel de mic a zice ce e, Cum umbrele în suflet o tot perie, Să stea s-aducă fericirea promisă, Cu a
ODORUL ÎŞI ARE IADUL SĂU... de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1593 din 12 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/359804_a_361133]