338 matches
-
a emana seninătatea unei bucurii tonice, iar Flondor e un contorsionat ermetic, lepădîndu-se de pictură spre a se întoarce la ea după 10 ani de apostazie. Doar Sârbulescu pare croit din altă stofă, încălcînd regula smereniei retractile, de aici nervul mucalit de causeur iubitor de savori viagere. Că pentru acești artiști pictura nu e tabiet și nici ifos, ci mod de viață, reiese din constatarea că nu ți-i poți închipui făcînd altceva. Dacă Paștina ar fi constrîns să nu mai
Schema flerului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4353_a_5678]
-
studenții altădată. Titlul și editura cu bleumarin, restul detaliilor în negru. Deschizînd volumul, și dînd de Spovedanie, te gîndești că de la Arghezi încoace poezia noastră își pune foaia de lichidare la început. De fapt, e-o mărturisire voioasă, de păcătos mucalit înaintea Postului Mare, de băutor priceput care se căinează în romanțe: "Dar când va fi să las această lume,/ În care m-am ținut de chef și glume/ Și clipa ceea m'o găsi mahmur,// Voi da cu tifla'n
Soiuri busuioace by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9846_a_11171]
-
cineva, de-acum înainte, de ce trag caii așa de greu, să spui că aduci niște drobi de sare de la Ocnă, și las' dacă nu te-a crede fiecare!..." Primul ieșean întâlnit la bariera orașului, în carne și oase, e un mucalit, care-i ia peste picior pe cei din "caravana" lui moș Luca (sătenii): "Moșule, ie sama de ține bine telegarii ceia, să nu ieie vânt; că Iașul ista-i mare și, Doamne ferește, să nu faci vro primejdie!...", replică care îl
SAT versus ORAȘ () [Corola-journal/Journalistic/7178_a_8503]
-
Simona Vasilache Absolută ca bonomia eroilor de basm mai e doar marea bunătate a idioților literari. Faptele săracilor cu duhul au, povestite, ceva din farmecul mucalit al temelor de vacanță, cu bătrînica ajutată să treacă strada. Se amestecă, adică, în ele cumsecădenia care nu-și are, totdeauna, rostul și o anume simplitate pe cît de înduioșătoare, pe-atît de caraghioasă. Eroii Alexandrei Târziu, din "scenetele" adunate în
Fericirile by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11694_a_13019]
-
antologie nu poate fi decît o încercare de împăcare a valorii cu dorința de cuprindere a perioadei antologate. De aici și nemulțumirile noastre față de asemenea întreprinderi. Dacă față de antologia lui C. Abăluță sau Negrici ori Mincu se manifestă indulgent și mucalit, față de „Dicționarul celor o sută cei mai mari scriitori români - în neființă trecuți” (coordonat de Mircea Ghițulescu și prefațat de E. Uricaru în 2003), la care a și colaborat de altfel, își exprimă mai vizibil nemulțumirile și își explică „obiecțiile
Atingeri cu floreta by Georgeta Drăghici () [Corola-journal/Journalistic/13209_a_14534]
-
Cosmin Ciotloș Epistolă către Odobescu, de Ștefan Cazimir, ar putea fi socotită o joacă literară și nimic mai mult. Cunoscând felul mucalit de a fi al autorului, o atare părere n-ar fi cu totul lipsită de îndreptățire. Judecând așa, însă, pierdem din vedere un lucru. Anume acela că umorul, la Ștefan Cazimir, nu-i o stare, ci o metodă. Mai precis
Marcă înregistrată by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5499_a_6824]
-
Tânăr profesor la Găiești, înscris într-un partid tânăr și el, ce se opunea liberalilor ajunși, Șerban Cioculescu făcea, dimpreună cu Vladimir Streinu, propagandă în județ, fief-ul șefului său, mare elector, profesorul de matematici Cezar Spineanu, denumit de adversarul mucalit Miraboul dâmbovițenilor. Vorbind sătenilor, tata promitea ridicarea păturii țărănești. "- Mie mi-a și ridicat-o!" se auzise o voce din popor. "- Cine?" întrebase oratorul, interlocat. "- Priciptorul", fusese răspunsul. Practicând cele mai felurite forme de spoliațiune și jaf, oficialitățile comuniste își
Mic bilanț de ocazie by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/17119_a_18444]
-
evocator onest al locurilor comune (ovidianul Pont Euxin, orizont al copilăriei pentru scriitor; elogiul muncii artistice ca o cheie a succesului; dificultatea de a fi original; literatura - rod al îmbinării dintre vis și realitate, ca surse primare; Ion Creangă - "demiurg mucalit"; Eminescu, geniu total etc.). Poezia lui George Meniuc începuse în zona unui simbolism întârziat, din care va păstra ulterior teme specifice. În poemele din anii 1937-1938, toamna, singurătatea, fiorul necunoscutului, răvășirea, "cirezile spaimei", "moartea în crepuscul" (motive poetice de sorginte
George Meniuc by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11815_a_13140]
-
ar semăna "perfect" cu nu mai puțin decît "sofistul modern ", definit de Jaspers, care "n-are chip conturat, întrucît, lipsit de caracter, nu este nici bun nici rău, capabil de mici potlogării și, totuși, oarecum cinstit; e, cum ar spune, mucalit, nenea Iancu, "nici prea-prea, nici foarte-foarte"". Belșugul acestor asociații cre pot stîrni neîncrederea ori chiar ironia pozitiviștilor sceptici e copleșitor, constituind totuși latura cea mai interesantă a scrierii.
Caragiale între oglinzi paralele (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10884_a_12209]
-
ca un cocoș țanțoș și îmi spunea "va fi un spectacol mare!". Ilie Gheorghe avea ochii dilatați ca să absoarbă, sănătos, șansa lui de a fi acolo, atunci. Mirela Cioabă și Valer Dellakeza îmi păreau că plutesc. Tudor Gheorghe își răsucea, mucalit, mustățile. Le-am rămas în preajmă. Și mă uluiam de dezlănțuirea lui Ștefan Iordache pe scenă. Era posedat de arta lui, de acest personaj, de teatru, de ce îi spunea Purcărete, în șoaptă. Trecea de la o stare la alta într-o
Salve pentru general by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8056_a_9381]
-
odoare, făcînd haz pe seama numeroșilor lui musafiri și-a popii Galaction, ocărîndu-și în public nevasta cherchelită, închis la Văcărești pentru șantaj, ctitor de revistă, Ileana, de lux, era Tipul. Un tip e și Rosetti, trecînd prin istorie cu alinturi de mucalit. Cu o anume vocație a qui pro quo-ului, excelent dată de gol în pasajul despre (h)omonimii. O mică enciclopedie a pseudonimului, care încurcă treburile prin gazete și întreține fabula literară. Încheiată așa: "Și acu, dacă micul meu studiu v-
Alintări by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9508_a_10833]
-
cu vorbă bună. Ceea ce nu-l face, nicidecum, un căutător de compromis. Doar un pescuitor al justei măsuri în probleme cu date în minus. Un as al soluțiilor elegante, și pertinente, în situații care inflamează pe toată lumea. Și un povestitor mucalit, care știe să aleagă o pagină frumoasă din realități nu așa de pitorești. De asta, punctul forte al volumului, și aș risca să zic, a tot ceea ce scrie Gabriel Dimisianu, sunt evocările. Nu doar prin calitatea de document, de imagine
Plăcere și datorie by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/2833_a_4158]
-
Cucu Există un mare fotograf. Un artist desăvîrșit al imaginii în alb și negru. Un comentator vizual al istoriei literaturii române. Un însoțitor de zeci de ani al celor mai importante nume și figuri din literatura noastră. Un tip formidabil, mucalit, discret, modest, îngrozitor de modest, doldora de povești și de mii de fotografii fantastice. Tipul nostru este în viață. Face expoziții, albume, alimentează non-stop, de pildă, revista noastră cu inedite, cu portrete, și nu numai, care vorbesc despre scriitori și varii
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/8742_a_10067]
-
interpreta Nadia Trohin. Talentul sau perseverența Lung și plin de miez interviul pe care Adrian Alui Gheorghe îl ia lui Matei Vișniec în numă rul 8 pe 2011 al revistei CONTA, editată în Piatra Neamț sub egida Uniunii Scriitorilor din România. Mucaliți și deopotrivă bine așezați în spațiul literaturii, protagoniștii dialogului se întind pe 10 pagini din revistă (din 295!) fără a cădea în păcatul plictisului. Matei Vișniec se dovedește același intelectual atras de toate zările culturii: de la clocotul pitoresc al Bucureștiului
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/4979_a_6304]
-
președinte liberal Valeriu Stoica, Adrian Marino s-a recomandat, rîzînd: , eu am fost toată viața un liberal care a făcut pușcărie în numele PN}". Invitat apoi de Valeriu Stoica să se înscrie în PNL, venerabilul om de litere a răspuns, la fel de mucalit, ,cine a făcut pușcărie pentru PN} nu va putea niciodată să facă parte dintr-un alt partid... și, apoi, la vîrsta mea..." Ceea ce la vremea purtării acestei discuții (era în anul 2000) părea o manifestare de cochetărie politică (cărturarul arăta
Istoria ideii de libertate by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10939_a_12264]
-
destinele personajelor e în continuare agresivă și umilitoare. Ca și alte dăți, Cornel Nistea delegă un narator la persoana întâi (martor pedant, moralist când acid - toate femeile pictorului sunt dame schimbate după umori ori pipițe -, când vast-înțelegător, cu o privire mucalită asupra mișcărilor de pe tabla de șah, viciile fiind atunci „formă mascată a virtuților”, sau chiar participant activ, dar mereu poticnit, la derularea epică) să traverseze secvențele premergătoare crizei, criza însăși și, uneori, efectele sale, maniera fiind a unei confesiuni tatonante
Schimb de dame by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/4139_a_5464]
-
neglijabile trebuie privită cu ceva mai multă, detectivistică, suspiciune. Unde am mai întâlnit-o? În toate prozele lui, desigur. Și mai cu seamă în cele ce-i vor urma aici, sub aceleași coperte cartonate, scurtei explicații de la primele pagini. Umorul mucalit explodează la fiecare întorsătură de condei. Iar falsa prefață devine ficțiune în toată regula: "Volumul nu a putut fi publicat atunci și nici după 1990, din motive pe care le-am explicat în altă parte, nu are rost să le
De ce, Petru Cimpoeșu? by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8509_a_9834]
-
serios. Personajele, fie că e vorba de un copil (Cicero) care-și anunță strălucita carieră viitoare de orator ținîndu-și discursul în forul unde pătrunsese pe ascuns, fie de consuli și generali după orele de program, cînd își permit "extravaganțe", sînt mucalite și, în general, bonome, chiar dacă arde Roma...Seamănă, schimbînd ce e de schimbat, cu zeii romanilor, coborîți în for, nestatornici și fustangii, imprevizibili și veseli. Știu, oamenii aceștia de demult, destulă istorie sau, mai bine zis, mitologie, cît să-și
Istorie la două mîini by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/12041_a_13366]
-
cu figură de Crist, intră în finanțe... * Un alt candidat la președinție s-a declarat mai demult a fi dl Petre Roman. Despre el, la insistențele sale că va cuceri președinția, ajungînd cu siguranță în turul doi, un alt moderator mucalit l-a întrebat: "Care, turul ciclist al României?" Nu am înțeles de ce cetățenii de rînd îl antipatizează, exceptînd femeile. Pînă ce un ziarist mi-a povestit că îl auzise cu urechile lui pe Miron Cosma, venit cu ai săi în
Psiho-candidați by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16686_a_18011]
-
generation (excelent tînărul Alexandru Papadopol, în amestecul - tipic, poate, unei generații - de inconștiență, superficialitate, inocență, încăpățînare și pragmatism). La drum se adaugă alte două exemplare ale aceleiași generații: un prieten, și el "bazat" (Dragoș Bucur, spirit contrastant, în perpetuă alertă mucalită) și "prietena prietenului", o fată fără fasoane, "Betty din Medgidia" (Ioana Flora, de o feminitate fără artificii și de o naturalețe fără cusur; priviți-o cu atenție, de pildă, în momentul în care trece peste scaune, din spatele dubiței, în față
Care marfă? Care bani? by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/16020_a_17345]
-
BARB|-FALS| (cu o schimă subtilă, cu un ochi învins, gura căscată spre urechea stângă): E progresist, n-ai înțeles? (Râde strident.) Crede în progresul omenirii. NASONE (trist): Încă? BARB|-FALS| (și mai subtil, insuportabil de subtil și nelimitat de mucalit): Deja? (Râde ca o trompetă.) FRUMUȘELUL: În orice caz, muzica asta nu cere în prealabil vată în urechi. NASONE: Mie mi-a plăcut prima mișcare: ai văzut ce sumbră, ce dramatică, ce titanică? BARB|-FALS|: Temele revin, în a patra
Cât de tendențioasă este Cronica de familie? Paradoxul unei receptări (II) by Oana Soare () [Corola-journal/Journalistic/8430_a_9755]
-
în serios prejudecățile comuniste, căci ce contează e retorica, nu realitatea din care s-a inspirat retorica. Asta nu înseamnă că relatarea nu e „obiectivă“, căci autorul redă întocmai amănuntele cazului, atîta doar că o face sub imperiul unui temperament mucalit. Ororile înfățișate sunt respingătoare, dar deliciul dat de zugrăvirea lor te scutește de remușcarea de a te delecta cu spectacolul unor monștri. Culmea, niște monștri pe care îi privești cu simpatie, hohotind la vederea exceselor la care se dedau. La
Hiperbola cruzimii by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3347_a_4672]
-
acord cu toată lumea (adică stînga și dreapta, în feluritele lor avataruri), pici la mijloc și-ți iei palme din amîndouă părțile. Mai și dai, normal, ce să faci... Totul e să nu (te) superi. Prea tare. Așadar, o conversație de mucalit cu oamenii ,stabili", și care știu atît de bine ce vor încît, dacă-i întrebi, în treacăt, de ce credeți că-i neapărat așa, ar fi în stare să-ți răspundă, cu grațioasă indignare, de-aia. Dan C. Mihăilescu ține să
Viceversa by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11048_a_12373]
-
o lăsase acasă. Ca și în Senilitate, și aici conflictul e generat de o femeie, fiica directorului băncii la care lucrează tînărul; urmează, previzibil, o aventură cu aceasta, din care duhul lipsește (sînt absolut splendide pasajele în care Alfonso mărturisește mucalit lipsa calităților spirituale la femeia pe care, cu toate acestea, o iubește). Nu e nici un strop de idealizare romantică în această poveste seacă, fragmentară și contradictorie. Finalul în care eroul se sinucide (histrionic!) ne apropie de absurdul prozei kakfiene (mediul
De ce-l iubim pe Svevo? by Florina Pîrjol () [Corola-journal/Journalistic/11352_a_12677]
-
fostul președinte nu rezistă a nu se întreba în marginea insuccesului propriu: "ce poate face un om de stat cu un popor de speranțe care a pus uneltele acțiunii în cui?". Preluînd mingea la fileu, Al.Cistelecan răspunde în ton mucalit: "Păi fără îndoială că rămîne cam descumpănit în prima clipă, dar în a doua ar putea cere un popor mai apt pentru misiunea încredințată". Rareori îl putem surprinde pe Al.Cistelecan în beatitudinea unor admirații totale. Avem a face atunci
Stil caragialesc by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7932_a_9257]