333 matches
-
-o și eu de la unul tare mucalit de la mine din sat. Într-o sâmbătă seara, ne aflam câțiva gospodari la un țoi de rachiu la crâșma lui Potcoavă. La masa de lângă noi, golea cine știe al câtelea țoi de rachiu mucalitul despre care spuneam. La o vreme, îl aud: „Mă fraților. Hai să vă spun una gogonată. Ia mai astă vară, cam pe vremea seceratului, într-o duminică, mergeam cu niște treburi în satul Buhai, sat cocoțat tocmai pe muchea unui
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
una din zile s-a întîmplat să lipsească Dragu Henry, nu mai știu din ce cauză, se vede că era ceva foarte serios, că altminteri el frecventa cursurile cu multă regularitate. Aveam tot materii la care Dragu se ilustrase ca mucalit de forță, jucând însă totdeauna în horă cu noi, ceilalți deocheați ai clasei, că singur nu se prea simțea la largul lui! Și cum astăzi Dragu lipsea, ne-am hotărât să-i facem o figură, care i-a plăcut și
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
Vremurile colectivizării sunt vremuri cu valuri și de cumpănă. Lumea vorbește despre potopul lui Noe și potopul lui Nae, respectiv Ceaușescu. Păcală e arestat că nu intră în colhoz. Întrebat fiind: „Cine te-a adus aici, măi țărane?”, răspunde prompt, mucalit: „Anus Paukurus” și de judecat nu m-a judecat nimeni. Cam tot pe atunci circula intens șușotit un portret creionat magistral: „Creață și buzată, pe perete agățată”. Vrând-nevrând Păcală devine colectivist și ajunge paznic la oile sterpe. Cu istețimea lui
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
că nu se știe ce poate să facă... Odată ajunși acasă, a urmat același ritual ca de fiecare dată: izvorul din coasta chiliei, rugăciunea dinaintea mesei, ospătatul și...de această dată bătrânul s-a arătat în prag cu un zâmbet mucalit, purtând în mână o oală de lut potrivit de mare, pe care a așezat-o pe măsuță, căutând din priviri ceva în jur...Știam ce caută. Am întins mâna după cele două ulcele de lut cocoțate pe policioara din perete
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
comunism și nu-i îngăduiam imperialismului să ne țină în loc. Când tovarășul vorbea astfel, totul era clar și toată lumea bătea din palme. Dar capitaliștii nu erau la fel de răi ca imperialiștii. Știam asta, pentru că mi-o explicase tata, cu un zâmbet mucalit până la urechi. Erau numai nefericiți, fiindcă, spre deosebire de noi, ei nu posedau mijloacele de producție. Imperialiștii, în schimb, îi nefericeau și pe alții. Însă în timpul congreselor partea cea mai frumoasă era că tata și mama nu se certau. Atunci ei făceau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
mi-ar prinde bine, băiete? zise Boiangiu. Aolică!... Ori voi credeți că și eu am moșii ca boierul Miron?... Sabia, și pușca, și lefșoara, fraților, asta mi-e moșia! ― Și ce mai pică pe de lături, don' șef! completă un mucalit. Țăranii porniră pe râsete. Plutonierul se supără: ― Apoi vezi, măi, că sunteți porci?... Care-i ăla, să-l văd și să-l cunosc!... Așa sunteți, măi, fără rușine și fără obraz și vă mai mirați când luați la ceafă ce
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
detalii și precizări care intră în treaba lingviștilor, ceea ce rămîne totuși sugestiv este faptul că o parte semnificativă a acestui vocabular rămas în limbajul curent se referă fie la metehnele umane care mai fac încă deliciile gurii satului (meschin, moftangiu, mucalit, hoinar, mahmur, ursuz, haimana, temă bel, caraghios, fistichiu, ciubucar, șiret, chefliu, zevzec, pușlama, mucalit, ciufut, derbedeu, lichea, cusurgiu - și, last but not least, tîrfă), fie la spațiul domes tic. Pe lîngă lista de mai sus, care acoperă o bună parte
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
că o parte semnificativă a acestui vocabular rămas în limbajul curent se referă fie la metehnele umane care mai fac încă deliciile gurii satului (meschin, moftangiu, mucalit, hoinar, mahmur, ursuz, haimana, temă bel, caraghios, fistichiu, ciubucar, șiret, chefliu, zevzec, pușlama, mucalit, ciufut, derbedeu, lichea, cusurgiu - și, last but not least, tîrfă), fie la spațiul domes tic. Pe lîngă lista de mai sus, care acoperă o bună parte a gastronomiei „specific românești”, putem să adăugăm astfel una care acoperă o bună parte
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
de câteva zile prin munți pentru a ne recrea după obositoarele eforturi ale examenului de bacalaureat. Eram singure în compartiment când, la Sinaia, s-a urcat un tinerel în același vagon. Stătea pe culoar la fereastră și fuma. O colegă mucalită ne-a propus să ne batem puțin joc de el dîndu-ne drept studente grecoaice venite să viziteze țara. Puțin cam naiv el a crezut. Nu-ți spun ce conversație s-a încins în limba lui Moliere pe care o vorbea
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
Sinaiei și s-o alcătui cândva un fain costum editorial acestui oraș „ca un stomac“, oraș al dulcilor plăceri cu panaș, de la Oppler și Matheescu la Mazăre, Manolescu, Voinea și „Villa Măndica“... fie și în absența lui Mișu locotenentul, acel „mucalit al dracului“ care „cântă teribel“ și-o face pe încă juna madam Georgescu din Tren de plă cere să exclame bovaric (a doua zi): „Ah! mamițo! me nuetul lui Pederaski... mă-nnebunesc!“ 9 septembrie 2010 Deznădejdea ca ultim refugiu Trăiesc
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
Domnule, uite că iar m-apucă dracii: de ce nu-și face, bre, Andrei Manolescu un volum cu minunățiile reporte ricești cu care mă (și ne) seduce de atâta amar de vreme? De unde refuzul ăsta de a-și însuma editorial pitorescul mucalit, încercănarea de dandy, revoltele suave, parșivenia și, deopotrivă, cumințenia de sangvin melancolic? Revin și zic: lăsați-i clipei nemurirea șăgalnic presupusă, însă dați și efemerului șansa perpetuării. Și a verificării în timp. Poate că nu va rămâne nimic. Dar poate
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
frizieni olandezi pe care defilează garda cetății. O dimineață solitară care mi-a alimentat din plin paseismul. Totul e rezultatul unei munci uriașe de peste un deceniu. Autori: primarul Mircea Hava (om, cum se zice, uns cu toate alifiile, tipul destins-sportiv, mucalit, flexibil și eficient mai presus de orice altă determinare) și firma Corint, care, cu stupoare am aflat, e surată cu editura omonimă. Ca să vezi: o micuță casă editorială devenită blazonul unei ditamai firme de reconstrucție patrimonială! Dl. Cosmin Suciu, împătimit
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
de secundă de ezitare. I s-a părut, așadar, cum nu se poate mai natural faptul că nu a fost recunoscut. Și nu a văzut absolut nimic jenant în chestia asta! Atunci am prins și eu momentul să șoptesc complice mucalit, oarecum compensator, „e prea tânără... Și sunteți plecat de mult... Nu are de unde să vă știe“, după care, epuizați oricum de jalea contextului, am schimbat câteva amabilități, până ce mi-a venit și mie rândul. Cum vă spuneam, am rămas de
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
dovedește a fi, într-adevăr, minunată. Se fac nelipsitele fotografii. Între ruinele fostului templu al lui Traian, un grup de scriitori români devine exuberant. Cineva agită o sticlă de votcă și aud, chiar, un chiot: "Noi, urmașii lui Traian..." Un mucalit observă că strămoșul nostru merita onorat cu băutura națională, nu cu votcă. La muzeul din Pergam. Trec destul de repede. Mar-muririle sunt din perioada helenistică și perioada romană. Singura care mi se pare că merită atenție e o sculptură arhaică rătăcită
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
Multă vreme se șoptea în sat că o bună parte din nou-născuți ar fi venit pe lume la mai mult de nouă luni de la plecarea de-acasă a taților lor. “Dar copiii se fac și cu ajutorul duhului sfânt” zicea un mucalit. Alții, asemenea lui, îndrăzneau să spună lucrurile mai pe șleau, observând că fetițele și băieții în chestiuni de seamă leit cu păstorul sufletesc al satului, de unde s-ar vedea edevărul despre vinul puterea-ursului, pe care preotul continua să-l utilizeze
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
Punguța cu doi bani, David și Goliat, Păcală și Tândală, Noe, Adam și Eva. Cântecele tot el. Mai întoarce, Doamne, roata vieții, Înger, îngerașul meu, Am văzut lumina cea adevărată, Veșnica pomenire. Poeziile le făcea Moșul, tatăl lui mamaie. Era mucalit. Îl știi pe Lica Gornel din capătul satului? Lica Gornel, om nebun, a întors căruța în drum și și-a răsturnat pomana în curte la Stana. Lica Gornel râdea, și noi cu el, Stana se supăra. Fiecare după puteri. Povestea
Despre scris, dar cel mai mult despre iubire. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Viviana Mușa Augusto () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1776]
-
ejaculării. Își Închipuie atunci că nu s-au masturbat. Ca mine! Compensam, theoretic, renunțarea la plăcerea finală prin plăceri preliminare mai importante, dar excitația sexuală care nu e satisfăcută se preschimbă În angoasă, potrivit lui Karl Abraham, care nu e un mucalit. După cît Îmi amintesc, nu eram chiar așa de angoasat luînd micul-dejun cu Tina pe terasă. Ne era mai curînd teamă de viespile care se așezau pe tartinele noastre. Mi-ar fi plăcut s-o revăd pe Maryse. Mă dusesem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
nu se uita la Nicodim Fomici, ca și cum se temea că ar fi găsit confirmarea în privirea celuilalt. § Funcționarul șef Zamiotov îl aștepta pe Porfiri la ușa biroului său. Porfiri nu avea niciun chef să aibă de-a face cu insubordonarea mucalită a lui Zamiotov. Cu toate acestea, simți o anumită reticență - poate chiar umilință, ar spune el - în comportamentul acestuia. ă Porfiri Petrovici? începu Zamiotov cu deferență amară. Mă întreb dacă s-ar putea să vă deranjez pentru o clipă, domnia voastră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
căreia ți-ai dedicat viața. Asta facem și noi. Este afacerea noastră. ă Nimic nu este mai nobil decât a-ți dedica viața unei activități futile. Aceste cuvinte fură rostite după o pauză scurtă, pe un ton jucăuș și aproape mucalit. Porfiri își concedie ghidul cu o plecăciune adâncă și păși în prag. Bătu ușor cu degetele în ușa deschisă, iar cei doi bărbați își ridicară privirea. Acești arătau exact cum și-i imaginse că ar fi după vocile lor. Bărbatul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
modelul” acesteia, pianistul Theodor Fuchs (1873-1953): „Tinerii muzicieni de după al doilea război mondial, printre care și autorul acestor rînduri, l-au putut cunoaște personal pe Theodor Fuchs. Fără a ști nimic de „Fuchsiada”, am văzut în bătrîn un personaj selenar, mucalit și fantezist”. Pe linie... presocratică, Urmuz este văzut, în sfîrșit, ca poet și oracol: „poetul, ca și Filozoful, pentru a fi mai precis, devine uneori Pitia vorbind în dodii”. Din nou, fără comentarii... Morala: pelicanul sau babița Realizate prin contribuția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
unei “lumi pe dos” și redarea imaginii răsturnate a cifrei 999, însemnul simbolic al diabolicului, dar și o sugestie pentru devenirea la scara existențială a personajului. Nici a patra probă nu se deosebește de cealaltă, Creangă redând, în aceeași manieră mucalită, savoarea umorului condensată într-un joc semantic, pentru a amplifica opoziția dintre cele două personaje, Dănilă și Sarsailă: “...cât era de pusnic Dănilă, tot mai mult se sprijinea în drughineață decât în sfânta cruce și pac! La tâmpla dracului cea
Implicaţii ale categoriilor temporale şi spaţiale în basmul „Dănilă Prepeleac” de Ion Creangă. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Ştefan Fînariu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_952]
-
mai apucă să vorbească. - Hei! Bună ziua, lume bună! răsună vocea veselă a doctorului Emilian Grigore, intrat în salon fără să se anunțe, potrivit obiceiului său. Ce făceați voi, dragilor? Ați pus de o ședință ori mi se pare? întrebă el mucalit, privindu-i cu multiple înțelesuri. Ca de obicei, după vizita medicală sunt multe de pus la punct, colega, răspunse Eugen bucuros, reușind să se retragă din fața Ofeliei, care își mușca buzele cu năduf. - Tocmai... s-a terminat ședința, interveni Ofelia
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
privire repezită asupra profilului unei copile zâmbitoare - astea erau în faptă și întotdeauna toate renumitele lor desfrânări. Tot farmecul consista în misterul cu care îmbrăcau fațarnic micile lor pasuri lumești. Ieronim își aruncă rasa pe el, tăie o față sinistră, mucalitul bătrân tăie una smintită de tot, spre a face efect asupra spărietului portar, și amândoi ieșiră repede din mănăstire, spre a-și stâmpăra graba mersului abia în drumul mare, ce ducea la oraș. {EminescuOpVII 120} II - Contesă, voi face pe
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
de a te ruga să mă scutești... Vei avea destul timp să mă chinuiești când îți voi fi femeie. Frumoasa contesă îi întoarse spatele și se uită din fereastă pe uliță. Ea începu să râdă, căci văzu pe-un bătrân mucalit silindu-se a tăia mutre evlavioase pentru a impune trecătorilor. Ieronim și Onufrei stăteau în uliță; Onufrei, numărând metaniile ce le ținea în mînile unite pe pântece, Ieronim c-o față de-o adâncă și nobilă seriozitate. Marchizul Castelmare se
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
c-o față de-o adâncă și nobilă seriozitate. Marchizul Castelmare se uită lung și sălbatec asupra acelei copile ce-i disprețuia amorul, apoi ieși iute, trântind ușa după sine. - Ce frumușel e călăgărul cela, șopti contesa zâmbind. Și ce mucalit bătrân... Pare un paiazzo într-o rolă de intrigant. Ce nobile trăsturi are tânărul... pare un demon... frumos, serios, nepăsători. Tot îi trebuie lui Francesco un model pentru demonul lui în "Căderea îngerilor"... dac - am putea pune mâna pe călugăr
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]