340 matches
-
primari ai orașului între anii 1864-1920. Dupa tradiția familiei, ea se trage de la însuși profetul Mahomed. Unul din reprezentanții de seamă ai familei a fost Kamal al-Husseini, frate vitreg al lui Amin, care a îndeplinit, între 1908-1921 funcția de mare muftiu al Ierusalimului. Altul a fost Musa Khatem al-Husseini care a condus Comitetul Executiv Arab, corpul politic suprem al arabilor din Palestina până în anul 1936. Amin al-Husseini a învățat la Ierusalim la o școală elementară traditionala islamică „kuttub”, apoi la o
Amin al-Husseini () [Corola-website/Science/335014_a_336343]
-
un agent britanic, la recrutarea de voluntari arabi în sprijinul [Revoltei Arabe contra stăpânirii otomane S-ar putea ca aceasta i-a procurat simpatie în rândurile cercurilor oficiale britanice, care l-a ajutat la obținerea mai târziu a funcției de Muftiu al Ierusalimului. După cucerirea Palestinei și a Siriei de către puterile Antantei, în anul 1919 Amin al-Husseini a activat la Damasc în suita lui Djibril Haddad, ofițer de origine libaneză, însărcinat cu securitatea generală din partea regimului înscăunat de emirul Feisal ibn
Amin al-Husseini () [Corola-website/Science/335014_a_336343]
-
în rândurile arabilor palestinieni, Înaltul Comisar britanic al Palestinei, Sir Herbert Samuel i-a grațiat pe amândoi. La început al-Husseini a refuzat grațierea, pentru a nu putea fi interpretată ca un gest de recunoaștere a vinei, dar ,deoarece tocmai murise muftiul Kamal al-Husseini, a acceptat-o, totuși, pentru a se întoarce la Ierusalim. În anul 1921, anul în care Palestina a intrat sub regimul administrației civile britanice condus de Înaltul Comisar Sir Herbert Samuel, a decedat Marele muftiu al Ierusalimului, fratele
Amin al-Husseini () [Corola-website/Science/335014_a_336343]
-
deoarece tocmai murise muftiul Kamal al-Husseini, a acceptat-o, totuși, pentru a se întoarce la Ierusalim. În anul 1921, anul în care Palestina a intrat sub regimul administrației civile britanice condus de Înaltul Comisar Sir Herbert Samuel, a decedat Marele muftiu al Ierusalimului, fratele vitreg al lui Amin, Kamal al-Husseini. La alegerile pentru ocuparea funcției au participat patru candidați din rândurile clericilor și fruntașilor musulmani din Ierusalim. Hadj Amin al-Husseini era cel mai tânăr dintre ei și pregătirea sa teologică era
Amin al-Husseini () [Corola-website/Science/335014_a_336343]
-
mai tânăr dintre ei și pregătirea sa teologică era limitată, deoarece el nu dus până la capăt studiile sale la Universitatea religioasă Al Azhar. În alegeri el s-a plasat doar pe locul al patrulea din cei patru. După legea otomană muftiul trebuia ales dintre primii trei candidați. Familia al-Husseini a exercitat presiuni serioase, între altele, prin trimiterea de petiții, pentru numirea lui Amin. Autoritățile britanice, la rândul lor, doreau sa restabilească echilibrul între familia al Husseini și familia Nashashibi, al cărei
Amin al-Husseini () [Corola-website/Science/335014_a_336343]
-
moderat, iar festivitățile sărbătorii s-au desfășurat în liniște, spre deosebire de anul precedent când s-au acompaniat de tulburări violente. În urma acestor contacte și evenimente, la intervenția consilierului politic Ernest Richmond, Amin al Husseini a obținut în anul 1922 titlul de Muftiu al Ierusalimului, chiar dacă inițial, nu pe cel de Mare Muftiu, asa cum se intitulase predecesorul său, în plus - numirea nu a fost publicată în Buletinul oficial al guvernului mandatar. Ulterior s-a folosit și în cazul său titlul de Mare
Amin al-Husseini () [Corola-website/Science/335014_a_336343]
-
anul precedent când s-au acompaniat de tulburări violente. În urma acestor contacte și evenimente, la intervenția consilierului politic Ernest Richmond, Amin al Husseini a obținut în anul 1922 titlul de Muftiu al Ierusalimului, chiar dacă inițial, nu pe cel de Mare Muftiu, asa cum se intitulase predecesorul său, în plus - numirea nu a fost publicată în Buletinul oficial al guvernului mandatar. Ulterior s-a folosit și în cazul său titlul de Mare Muftiu. Ascensiunea lui Amin al-Husseini spre vârful piramidei politice palestiniene
Amin al-Husseini () [Corola-website/Science/335014_a_336343]
-
al Ierusalimului, chiar dacă inițial, nu pe cel de Mare Muftiu, asa cum se intitulase predecesorul său, în plus - numirea nu a fost publicată în Buletinul oficial al guvernului mandatar. Ulterior s-a folosit și în cazul său titlul de Mare Muftiu. Ascensiunea lui Amin al-Husseini spre vârful piramidei politice palestiniene a fost desăvârșită prin alegerea sa, cu sprijinul britanicilor, ca președinte al Consiliului Suprem Islamic. Consiliul a recrutat resurse din întreaga lume arabă și musulmană pentru lucrări de renovare ale sanctuarului
Amin al-Husseini () [Corola-website/Science/335014_a_336343]
-
cuvântare care a ațâțat masele arabe să dea năvala în spațiul din fața Zidului de apus („Zidul Plângerii”) și în Cartierul Evreiesc din Orașul Vechi. La 23 august 1929, ziua izbucnirii tulburărilor, comandantul politiei Ierusalim, Alan Saunders, l-a convocat pe muftiu, pentru a incerca sa stavilească escaladarea evenimentelor. A doua zi muftiul și presedintele Inaltului Comitet Arab, Musa Khatem al Husseini, au fost convocati si la guvernatorul Ierusalimului , care le-a cerut să liniștească spiritele. Dupa aceasta, Amin al-Husseini a chemat
Amin al-Husseini () [Corola-website/Science/335014_a_336343]
-
din fața Zidului de apus („Zidul Plângerii”) și în Cartierul Evreiesc din Orașul Vechi. La 23 august 1929, ziua izbucnirii tulburărilor, comandantul politiei Ierusalim, Alan Saunders, l-a convocat pe muftiu, pentru a incerca sa stavilească escaladarea evenimentelor. A doua zi muftiul și presedintele Inaltului Comitet Arab, Musa Khatem al Husseini, au fost convocati si la guvernatorul Ierusalimului , care le-a cerut să liniștească spiritele. Dupa aceasta, Amin al-Husseini a chemat populația arabă să aibă incredere în guvernământul britanic, dar apelul său
Amin al-Husseini () [Corola-website/Science/335014_a_336343]
-
liniștească spiritele. Dupa aceasta, Amin al-Husseini a chemat populația arabă să aibă incredere în guvernământul britanic, dar apelul său nu a avut pentru moment nici un efect de calmare a violenței. După încetarea tulburărilor, Înaltul Comisar John Chancellor a aruncat asupra muftiului răspunderea pentru faptele de violență. În schimb, Comisia de anchetă Shaw, în fața căreia a depus mărturie muftiul (în cursul a șase ședințe, în care s-a plâns de defavorizarea arabilor și de încălcarea de către britanici a promisiunilor față de aceștia), l-
Amin al-Husseini () [Corola-website/Science/335014_a_336343]
-
apelul său nu a avut pentru moment nici un efect de calmare a violenței. După încetarea tulburărilor, Înaltul Comisar John Chancellor a aruncat asupra muftiului răspunderea pentru faptele de violență. În schimb, Comisia de anchetă Shaw, în fața căreia a depus mărturie muftiul (în cursul a șase ședințe, în care s-a plâns de defavorizarea arabilor și de încălcarea de către britanici a promisiunilor față de aceștia), l-a absolvit de orice vină. La începutul anilor 1930 al-Husseini a acționat pentru întărirea naționalismului arab palestinian
Amin al-Husseini () [Corola-website/Science/335014_a_336343]
-
în frunte cu familia Nashashibi. In anul 1931 al-Husseini a convocat împreună cu Sahwqat Ali, un lider musulman din India, și cu sprijinul lui Rashid Reda o Conferință mondială islamică la Ierusalim, la care au participat 130 delegați din 22 țări. Muftiul a reusit să asigure la conferință și cooperarea unor imami șiiți și să răspândească mesajul că cele două mari fracțiuni ale islamului - suniții și șiiții - sunt uniți în problema Palestinei. De asemenea a izbutit să blocheze o rezoluție anticreștină inițiată
Amin al-Husseini () [Corola-website/Science/335014_a_336343]
-
Khaledi, l-a înfrânt pe Ragheb al Nashashibi în alegerile pentru funcția de primar al Ierusalimului. În acea perioadă s-au întărit legăturile dintre al-Husseini și mișcarea nazistă care a ajuns la putere în Germania în 1933. În martie 1933 Muftiul a trimis un mesaj de sprijin pentru noul regim „fascist și antidemocratic” din Germania consulului acestei țări la Ierusalim, în care și-a exprimat și dorința de a se alătura boicotului nazist împotriva evreilor. În cadrul unui partid patronat de el
Amin al-Husseini () [Corola-website/Science/335014_a_336343]
-
arabilor palestineni față de stăpânirea britanică și față de colectivitatea evreiască din țară. El a condus o linie politică înverșunată contra evreilor și a încurajat omorârea de civili nevinovați. Din pricina marii influențe pe care a acumulat-o în calitatea funcției sale de muftiu, Marea Britanie, s-a abținut o vreme îndelungată de a-l îndepărta. Guvernanții britanici se temeau de izbucnirea de răzmerițe antibritanice suplimentare în Irak, Egipt și Transiordania. La 25 aprilie 1936 Hadj Amin a fost ales președinte al Înaltului Comitet Arab
Amin al-Husseini () [Corola-website/Science/335014_a_336343]
-
țară arabă, dar erau interesate să dea impresia că hotărârea a fost luată sub grele presiuni din partea factorilor arabi. În cele din urmă, cu sprijinul organizatoric al unei persoane influente din Maroc, și după ce poliția franceză și-a suspendat supravegherea, muftiul a izbutit să părăsească Franța la 29 mai 1946, prin aeroportul Orly, cu un zbor al companiei americane TWA spre Cairo, cu ajutorul unor documente false furnizate de un politician sirian, apropiat de Frăția musulmană. După 12 zile Ministerul de externe
Amin al-Husseini () [Corola-website/Science/335014_a_336343]
-
barbar și las" de la Nișă. Summitul Asia-Europa din capitală Mongoliei, Ulaanbaatar, a început cu un minut de reculegere în memoria victimelor de la Nișă. Liderii religioși și politici din lumea arabă și musulmană au condamnat și ei atentatul de la Nișă. Marele Muftiu al Egiptului a denunțat atacul și a subliniat că "sabatorii care îl urmează pe Satan vor fi condamnați în această viață și în cea viitoare". Clericul din Arabia Saudita, Salman al-Ouda, a spus, de asemenea, ca "ucigașul va fi blestemat de
Atentatul de la Nisa (2016) () [Corola-website/Science/336532_a_337861]
-
apus, principalul loc sacru al evreilor, și Moscheea Al Aqsa cu sanctuarul islamic Cupola Stâncii. În partea de nord a orașului vechi se află Biserica Sfântului Sepulcru, cu mormântul lui Isus Hristos. În oraș își au sediul Rabinatul central al Israelului, Muftiul Ierusalimului, Custodia catolică a locurilor sfinte, patriarhii ale mai multor biserici - romano-catolică (latină), ortodoxă, greco-catolică, armeană,etc. La Ierusalim se află principalele instituții politice, administrative și juridice ale Israelului:sediul primului ministru, majoritatea ministerelor, sediul președintelui statului, Knessetul (parlamentul israelian
Ierusalim () [Corola-website/Science/297829_a_299158]
-
musulmanilor departe de autoritățile religioase corecte. Khaled Ahmed îl critică pe Naik pentru acordarea unui ”sprijin indirect” pentru Al-Qa ida, făcând referire la Osama bin Laden drept un "soldat al islamului". În 2008, un savant islamic din Lucknow, Shahar Qazi muftiul Abul Irfan Mian Firangi mahali,a eliberat o fatwa împotriva lui Naik, spunând că el a sprijinit Osama bin Laden, și că învățăturile sale erau ne-islamice. Praveen Swami îl consideră a fi o parte a infrastructurii ideologice creae pentru
Zakir Naik () [Corola-website/Science/331085_a_332414]
-
Educației Naționale și Ministerului Afacerilor Religioase din ziua de azi. În istoria otomană nu se căuta o educație deosebită pentru a fi sadrazam (al doilea în rang după padișah), dar pentru a fi șeyhülislam și chiar pentru funcțiile premergătoare: kadiu, muftiu, muderris (profesor în medrese - echivalentul de azi al profesorului universitar) se cerea cea mai aleasă educație. Molla Fenari, Molla Yegan, Fahreddin Acemi, Molla Hüsrev, Molla Gürani, Molla Abdülkerim, Çelebi Alaaddin, Efdalzade Hamidüddin, Zembilli Ali Cemali, Kemalpașazade, Sadullah Sadi, Çivizade Muhyiddin
Şeyhülislam () [Corola-website/Science/310411_a_311740]
-
a bucurat, inclusiv în eforturile diplomatice și propagandistice ale acestuia în anii 1960-1980 de a crea relații avantajoase României în Occident și în rândurile comunităților evreiești din lume. Misiuni similare au îndeplinit și șefii altor culte minoritare, ca de pildă muftiul cultului musulman al turcilor și tătarilor, Iacub Mehmet, care a fost și el un fel de ambasador itinerant al României în cursul vizitelor sale în țări arabe și islamice. În martie 1977, Rabinul Rosen, adept al unei atitudini de înțelegere
Moses Rosen () [Corola-website/Science/305811_a_307140]
-
și este numit în funcția de cadiu de Rumelia, dar acestă numire era numai pe hârtie așa că nu a plecat din Istanbul să preia funcția. În 1845 primește dreptul de a preda la madrasalele din Istanbul. Este propus de Marele Muftiu să-l ajute pe Marele Vizir Reșid Pașa să scrie noile legi. În acestă perioadă începe să se ocupe și de educația copiilor Marelui Vizir. Ahmet Cevdet începe să fie interesat de politică și învață limba franceză. În 1848 este
Ahmet Cevdet Pașa () [Corola-website/Science/331073_a_332402]
-
provincia Bosnia. După un an și jumătate petrecut acolo este trimis la Kozan. Este medaliat cu Medalia Osmaniye - Gradul Doi. Până la el niciun membru al clasei de ulemale nu primise acestă medalie. Următoarea funcție ar fi fost aceea de Mare Muftiu, dar Sultanul Abdulaziz îl face pașă. Ahmet Cevdet este trimis ca guvernator de Allepo, Siria pentru o perioadă de doi ani. La Allepo începe să tipărească un ziar, intitulat "Firat". În anul 1868 este numit șef al Curții de Casație
Ahmet Cevdet Pașa () [Corola-website/Science/331073_a_332402]
-
român". Biserică Ortodoxă Armeana din România consideră decizia drept o atitudine nihilista, si a declarat că în timp ce "Emil Moise se dorește a fi un apărător al drepturilor copiilor atei ... dar ateii sunt indiferenți și neutri cu privire la simbolurile divinității ". Yusuf Murat, muftiul comunității islamice din România s-a opus deciziei, spunând că România a fost un exemplu de toleranță religioasă și de coexistența, si ca o astfel de lege este, prin urmare, inutilă. El a declarat că comunitatea musulmană a trait "mai
Cauza Emil Moise vs. Ministerul Învățământului () [Corola-website/Science/324050_a_325379]
-
afirma că drep-credincioșii nu ar trebui se solidarizeze cu rebelii (naționaliștii). În afară de acest decret religios, tribunalele aflate sub control guvernamental i-au condamna la moarte „in absentia” pe Mustafa Kemal și pe alți lideri de frunte ai naționaliștilor. În schimb, muftiul Ankarei, Rifat Börekçi, a emis o contra-fatwa, prin care declara că autoritățile din capitala imperiului se află sub controlul Antantei și, deci, decretele lor sunt lipsite de putere. Acest decret stabilea și că mișcarea naționalistă are ca obiectiv principal eliberarea
Războiul de Independență al Turciei () [Corola-website/Science/320074_a_321403]