783 matches
-
la o comandă dinainte dată, fluierară înfierbântați de ceea ce văzuseră. Din interiorul mantalei de postav ieșise la iveală trupul plăpând al unei copile ce nu părea a fi avut mai mult de vreo șaiș'pe - șapteș'pe ani. Rochia subțire mulată pe trup, prin care ieșea în relief plăcutele forme ale pulpelor, aprinse scântei în privirile aburite ale yankeilor. Neștiind prea bine ce-ar trebui să facă până la venirea doctorului, John ceru unui yankeu ce se afla lângă umărul său, să
CARTEA CU PRIETENI- CORNEL ARMEANU de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 773 din 11 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351770_a_353099]
-
anumitor grupări constituite uneori ad-hoc, ca și cum în țară ar fi doar o mână de oameni care fac artă. MDP: Ce lucruri vă sînt consubstanțiale din viața aceasta? ILIE MARINESCU: Tot ceea ce fac consider că se încorporează într-un sincretism perfect, mulat pe credințele mele de zi cu zi, pe ceea ce încerc să fac, fără a deranja aproapele. Și pentru că suntem în registru unui dialog cultural, aș aminti în acest context vorbele unui mare artist, Corneliu Baba, care spunea: „Nu vă pierdeți
ILIE MARINESCU, PSIHOLOGUL VEDETELOR DIN ROMANIA de MARIA DIANA POPESCU în ediţia nr. 93 din 03 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350465_a_351794]
-
mai poate repara ceva. Tot ceea ce trebuie făcut este ca oameni ca dumneavoastră și ca mulți asemenea dumneavoastră să nu abandoneze crezul interior și să facă front comun împotriva “miticilor” și cu siguranță cititorul sau consumatorul de frumos se va mula după aceste tendințe. A ni se scoate mereu în față idei de geul că “asta se cere” cum fac mediile în masă, este dovada de netăgăduit că sunt interese absconse care au darul de a ne duce pe un drum
ILIE MARINESCU, PSIHOLOGUL VEDETELOR DIN ROMANIA de MARIA DIANA POPESCU în ediţia nr. 93 din 03 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350465_a_351794]
-
anumitor grupări constituite uneori ad-hoc, ca și cum în țară ar fi doar o mână de oameni care fac artă.MDP: Ce lucruri vă sînt consubstanțiale din viața aceasta?ILIE MARINESCU: Tot ceea ce fac consider că se încorporează într-un sincretism perfect, mulat pe credințele mele de zi cu zi, pe ceea ce încerc să fac, fără a deranja aproapele. Și pentru că suntem în registru unui dialog cultural, aș aminti în acest context vorbele unui mare artist, Corneliu Baba, care spunea: „Nu vă pierdeți
ILIE MARINESCU, PSIHOLOGUL VEDETELOR DIN ROMANIA de MARIA DIANA POPESCU în ediţia nr. 93 din 03 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350465_a_351794]
-
mai poate repara ceva. Tot ceea ce trebuie făcut este ca oameni ca dumneavoastră și ca mulți asemenea dumneavoastră să nu abandoneze crezul interior și să facă front comun împotriva “miticilor” și cu siguranță cititorul sau consumatorul de frumos se va mula după aceste tendințe. A ni se scoate mereu în față idei de geul că “asta se cere” cum fac mediile în masă, este dovada de netăgăduit că sunt interese absconse care au darul de a ne duce pe un drum
ILIE MARINESCU, PSIHOLOGUL VEDETELOR DIN ROMANIA de MARIA DIANA POPESCU în ediţia nr. 93 din 03 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350465_a_351794]
-
de acordurile valsului din Serenada lui Ceaikovski. Intrasem numai să ascult, trebuia să pierd cumva timpul. - Dan, dansezi ? Mă întorc încet către vocea ușor cântată din spatele meu. Posesoarea ei, aproape la fel de înaltă ca mine, îmbrăcată într-o rochie lungă, neagră, mulată pe corp, părea să aibă dimensiunile ideale: 88-58-88. Nici celelalte amănunte nu păreau să se abată de la standardele de frumusețe. Părul lung, mătăsos, era împletit în șuvițe roșii și aurii. Ochii mari, verzi se uitau întrebător la mine. - Cu plăcere
DAN, DANSEZI? de DAN NOREA în ediţia nr. 1244 din 28 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350593_a_351922]
-
Avea o bluză albă, ca o iie de artizanat, sub care se vedea un bust ușor bronzat, în contrast cu albul și un sutien tot alb, ce prindea, elegant și decoltat, două comori feminine, care săltau neastâmpărate la fiecare mișcare. Pantalonii negri, mulați pe picior, aveau o strălucire ce dădea un farmec aparte ținutei sale generale, într-un cuvânt îmi plăcea din prima clipă. Ne încercau pe amândoi emoțiile și jena... Cu buchetul de trandafiri în mână, mă aplec puțin, să ajung la
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1241 din 25 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350561_a_351890]
-
văzusem înainte de a pleca: țara, orașul, casa, grădina, tihna căminului și dragostea din inima ta. Din sălcii, ramuri albite de promoroacă se-pleacă spre lacul de cleștar. Luna argintie, cu mantia-i brodată-n stele, vegheată de Luceafăr, Pământu-l luminează. Mulate-n rochii negre din catifea, ciori zgribulite poposesc croncănind pe Altarul de gheață al Iernii. Pretutindeni, zăpada viscolită-n troiene acoperă discret păcatele omenirii. Aduceri aminte mă copleșesc... inima-mi bate năvalnic, freamătând de iubire. Ferestrele-s pictate-n dalbe
ETERNELE IUBIRI de CÂRDEI MARIANA în ediţia nr. 113 din 23 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350805_a_352134]
-
absolut obligatoriu pentru o castelană, o tradiție milenară care nu putea fi neglijată. Peste câteva zeci de minute ieși din apă, se uscă la instalația cu raze infraroșii, apoi se înfășură într-o pânză de in imaculată care i se mulă pe trupul zvelt. În drum către salonul de machiaj privi în superba oglindă venețiană de pe holul mic, își zâmbi, încântată de ce vedea și se opri pentru o clipă în fața tabloului ducesei Kristalla din rotonda aripii doamnelor. Din tablou o privea
STRANIA AVENTURĂ A DOAMNEI SCHWARTZ de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1231 din 15 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350735_a_352064]
-
de jazz, ca o tânguire de dor. Oamenii treceau pe lângă ea însă nu o observa nimeni. Ce se întâmpla? Atunci a văzut ca purta mânuși lungi, cu nuanțe argintii strălucitoare, ce-i treceau de cot, rochia de aceeași culoare se mula unduios pe trupul ei. Părul lung se revărsa, despletit, pe umeri. Ușa se deschise, introducând o rafala de aer proaspăt. Un grup de bărbați, în costume impecabil croite își făcură apariția, atrăgând privirile. Cei din jur îi masurau cu teama
O NOAPTE DE VIS... de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 355 din 21 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350852_a_352181]
-
observă Ioan Glodariu, „zidul de incintă al cetății mai prezintă o particularitate: anume, pe latura dinspre valea Gărgălăului, pe o porțiune unde s-au constatat urmele unui incendiu puternic, s-a observat că pământul din emplecton avea forme ce se mulau după cele ale pietrelor din el și după blocurile din paramentul exterior, ceea ce presupune amestecul cu apă al pământului din emplecton”[4]. La țară și azi se folosește tehnica frământării cu piciorele a lutului cu apă ce urmează a fi
CETATEA DACICĂ DE LA CĂPÂLNA de DORU SICOE în ediţia nr. 1084 din 19 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/350864_a_352193]
-
orgoliile intelectualismului, ei caută miezul prin despuieri succesive al frumosului.Lirica din pictură și vibrația sufletului în poezie se constituie în istoria iluziei ce vede frumosul trup prin vălul aurorei. Privită în față, atât pictura, cât și poezia care se mulează ca o mânușe pe “mâna “ ideilor trasmise de autori, cu ochii dilatați de lumina culorilor și a metaforelor, realitatea apare sacralizată, înfășurată în aburul frumosului policolor: “Pe creste de stâncă visăm/ Că trupurile ni se ating,/ Deși între noi este
POEZIA CULORILOR ÎN ALCHIMIA VERSURILOR de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 723 din 23 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351581_a_352910]
-
cu care te-ai așeza în parc pe o bancă, într-o zi de vară însorită. Părul ud îi cădea în plete peste umeri iar câteva șuvițe i se lipiseră de frunte și obraji. Rochia subțire, cu imprimeuri albastre, se mula pe picioarele ale căror genunchi aproape îi atingeau bărbia mică, deosebit de feminină. Stătea foarte aproape de mine și am simțit-o tremurând ușor. Scuzându-mă într-un fel penibil, mi-am dezbrăcat sacoul punându-i-l pe umeri. Brațul meu drept
O NOAPTE PERFECTĂ de LUCIAN DUMBRAVĂ în ediţia nr. 402 din 06 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346688_a_348017]
-
Autor: Al Florin Țene Publicat în: Ediția nr. 364 din 30 decembrie 2011 Toate Articolele Autorului Artur, fiord al apelor liniștite Din ochiul apei cu nori de pleoape Soarele răsare ca un gând mai blând, Când nări de căprioare se mulează-n ape Și-o altă lume încolțește-n gând. Acolo, memoria mea,închisă, umple cu durere un alt gol, Când căprioara a căzut ucisă Trist intră prietenul în simbol. Vulnerabile stări de lună și de soare, Sub care alunecă fregate
ARTUR, FIORD AL APELOR LINIŞTITE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 364 din 30 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351099_a_352428]
-
vibrația transparentă, violetă a aerului”; 24. „inima lui Bacovia bate și ea pentru magie: oglinda conferă violetului său amploare și reverberație cosmică”; 25. „arta lui Bacovia este atât de pură încât conținutul emoțional și expresia sa fuzionează: încărcătura fatidică se mulează în construcția poeziei și se repartizează în trei, așa cum cere tragedia antică; 26. „Bacovia este condamnat să fie singur. El se asimilează plantei, acestui val de viață vegetativă, pasivă, existentă în noi”; 27. „cazul lui Bacovia, caz tipic al disperării
DOUĂ LOGODNICE STELARE EMINESCIENE: SVETLANA PALEOLOGU MATTA ŞI LUCIA OLARU NENATI de GEORGICĂ MANOLE în ediţia nr. 794 din 04 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345591_a_346920]
-
buzele bărbaților care m-au atins, cât de frumos mi s-a așezat pe trup femeile mă privesc și nu înțeleg de ce rochia mea are atât de multe volane, cum poate o rochie să se înfășoare pe glezne să se muleze stâns pe șolduri și-n locul acela, da-n locul acela volanele se adună de fiecare dată prea multe încât stau să cadă rochia mea are bretele subțiri unii bărbați cred că femeile nici nu ar trebui sa aibă brațe
POEM CU MACI ROŞII de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 287 din 14 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356418_a_357747]
-
deschis. Tu, doar atinge-mi o dorință ce-o ascund Sub genele uitate-n hibernare! Eu ți-oi ghici atingerea de floare În nebunia dorului fecund... Citește-mă cu semne oarbe-n asfințit ! Și cu sărutul corectează tot! Mă voi mula mai bine decât pot Pe trupul tău perfect și infinit... În noi e începutul și sfârșitul, În noi nemărginirea și hotarul, În noi e bucuria și calvarul, În noi minciună și-adevăr și mitul Reîncarnării-astrale-n alte nume Rătăcitoare prin același
ŞI ÎNCEPUTUL ŞI SFÂRŞITUL SUNT ÎN NOI de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 244 din 01 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355981_a_357310]
-
cerul, cu adevărul înflorit din mirul sfânt , , mirabila sămânță”-i da misterul. Petala visătoare Ruptă din coastele mele o văd cum revine, bucurie și durere în coșul pieptului puse. Ca o armura elastică pe toată pielea o simt cum se mulează subțire petala visătoare. Este flacăra violeta ce m-acoperă cu seninătate, pune capul pe stele și-mi susține urcarea. Mirosul ei copt de încredere Apropiereaîmi va fi pus în palme și din memorie se naște pasul următor de tăcere, liberă
RECENZIE DE BORIS MEHR de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 865 din 14 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/354873_a_356202]
-
se desfășoare. Scenografia, dobândește și ea, alte dimensiuni și reevaluări. Un Shakespeare jucat numai în jurul unor pantaloni negri care fluturau tot timpul, nu e mai puțin valoros decât cel regizat în stil clasic, cu decoruri și costumație adecvată. Artă se mulează. Se pliază pe suflete. Coborârea actorilor de pe scenă și jocul lor printre spectatori, în sala sau în spațiul destinat acestora, nu mai e demult, o noutate. Convenția e la ea acasă. Uneori nici nu se mai folosește recuzita, ci actorii
CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 602 din 24 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355264_a_356593]
-
și păcătuit cu ea, tocmai pentru că mintea noastră este din sufletul nostru și unde umblă mintea noastră acolo sufletul nostru și noi întregi suntem. Din cauza asta ce hrană dăm minții noastre, mintea noastră are puterea și însușirea de a se mula după toate ce le vede și le trăiește atunci să scoatem din ea toată spurcăciunea, să nu mai hrănim pentru că noi înșine avem destulă spurcăciune, care va hrăni mult timp mintea noastră în așa fel încât nu o vom putea
INTERVIU CU PĂRINTELE IEROMONAH SAVATIE BAŞTOVOI P. A II A... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 311 din 07 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355414_a_356743]
-
clipa suferă lovită de-un gând real Și râul de cuvinte se varsă-n veacul slut. Artur, fiord al apelor liniștite Din ochiul apei cu nori de pleoape Soarele răsare ca un gând mai blând, Când nări de căprioare se mulează-n ape Și-o altă lume încolțește-n gând. Acolo, memoria mea,închisă, umple cu durere un alt gol, Când căprioara a căzut ucisă Trist intră prietenul în simbol. Vulnerabile stări de lună și de soare, Sub care alunecă fregate
ASCULTÂNDU-MI EUL DETESTABIL de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 300 din 27 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356996_a_358325]
-
o simțea sinceră și care îl emoționase, de unde apăruse?! Profilul ei îi era vag cunoscut, respirația parcă i-o știa dintotdeauna, gustul buzelor ei îi era familiar, mișcările, ochii mari și luminoși, arcuirea trupului, coapsele perfecte, pe care i se mula fustița, totul la ea era armonios și delicat, proporționat și, mai ales, plin de o atracție care îl zăpăcise. Casa căpitanului era mare, înconjurată parcă de un teren fără limite, dar, mă rog, era întuneric, ceea ce văzuse ea era o
PZRFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 53-54 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 549 din 02 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/356745_a_358074]
-
ce să fac cu viteza cu care voiam să cunosc lumea". Este un roman complex. Autorul este generos în alegerea temelor. Dincolo de orizontul înalt al marilor mistere, se profilează și alte aspecte existențiale, cele tradiționale, dar și unele care se mulează pe realitatea zilelor noastre. În paginile cărții găsim tăișurile criticii sociale, aspecte din lupta crâncenă pentru existență a celor nevoiți să ia calea înstrăinării, cu un gust amar și dureros de real. "...fenomenul de înstrăinare obligată, înstrăinare ce purta un
MARIN TRAŞCĂ – „EL DESCONOCIDO” de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 571 din 24 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/355110_a_356439]
-
la o masă, la restaurant, și discutăm despre prietenul nostru, Dumnezeu. Pantă rei! se amestecase Heraclit în vorbă. Dar ne-am întrerupt. Pe pod apăruse madam Jorjet, cum se recomandă ea; o tira potaia atîrnata de lesă, burdihanul înainte, pantalonii mulați pe coapse îi intrau între feșele piftioase (am inventat un cuvînt!, dar asta e nimic față de cuvîntul inventat de domnișoara de la mezeluri, care mi-a zis că o să-mi felieze parizerul! și eu care gîndeam licențios!); în cealaltă mînă avea
CAP 7 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 329 din 25 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355185_a_356514]
-
frumusețe și elegantă, m-a făcut să-mi întrerup drumul spre ieșire. Pentru o vreme nu am putut să-mi dezlipesc privirea de pe chipul și trupul ei. Era îmbrăcată într-un compleu ușor de vară din două piese ce se mula perfect pe trupul fragil, dar bine proporționat. M-am dezmeticit abia când tânărul care o însoțea s-a adresat directorului spunând motivele pentru care intrase. În drumul meu spre use,domnișoara ..sau doamna,... care probabil observase momentele mele de cumpănă
DESTIN DE FEMEIE.OANA de DAN PETRESCU în ediţia nr. 739 din 08 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346207_a_347536]