632 matches
-
Giovanni Bottiroli 133 atrăgea atenția asupra avantajelor pe care le oferă luarea în considerare a polisemiei conceptului de realitate și propunea - pornind de la distincția lui Barthes între studium și punctum - un model de analiză bazat pe convertirea sinecdocii în metonimie. Multiplicitatea modurilor în care se poate înfățișa realul este astfel reliefată cu claritate. Deși preferă, ca fir conducător din punct de vedere metodologic, conflictul stilurilor multiplicității nivelurilor, cercetătorul italian nu ezită să sublinieze un aspect crucial: acela că imaginea monoplanară a
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
Barthes între studium și punctum - un model de analiză bazat pe convertirea sinecdocii în metonimie. Multiplicitatea modurilor în care se poate înfățișa realul este astfel reliefată cu claritate. Deși preferă, ca fir conducător din punct de vedere metodologic, conflictul stilurilor multiplicității nivelurilor, cercetătorul italian nu ezită să sublinieze un aspect crucial: acela că imaginea monoplanară a mozaicului de stiluri în care se înfățișează realul nu trebuie să excludă multiplicitatea nivelurilor. Cu alte cuvinte, orizontalitatea și verticalitatea (axa sintagmatică și cea paradigmatică
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
Deși preferă, ca fir conducător din punct de vedere metodologic, conflictul stilurilor multiplicității nivelurilor, cercetătorul italian nu ezită să sublinieze un aspect crucial: acela că imaginea monoplanară a mozaicului de stiluri în care se înfățișează realul nu trebuie să excludă multiplicitatea nivelurilor. Cu alte cuvinte, orizontalitatea și verticalitatea (axa sintagmatică și cea paradigmatică, în terminologia jakobsoniană) se lasă cu ușurință convertite una într-alta. Din această perspectivă, punctum-ul barthesian transpune sinecdoca într-o metonimie sui-generis: Privirea, (...) care pătrunde într-o realitate
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
să capete pondere interesul față de aspectele prozaice, umile și fragmentare ale vieții de zi cu zi. Nu fără îndreptățire s-a afirmat că poezia lui Roberto Deidier ar reprezenta momentul tranziției de la singular la plural, de la solipsismul eu-lui poetic la multiplicitatea formelor sub care se înfățișează realul, de la liric la epic, nu fără conștientizarea nostalgică a imposibilității (re)dobândirii totalității. În cadrul acestui proces, o însemnătate aparte capătă vizibilul, tot ceea ce poate fi proiectat pe retină devenind adesea condiția necesară (sau simplul
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
îndeplinească o funcție de autentificare, similară celei a unui film documentar sau a unei fotografii, mărturie despre acele momente, prin nimic spectaculoase, care trec fără să lase urme, devenind, în mod paradoxal, poate tocmai datorită aparentei lor insignifianțe, dovezi ale fantasmagoricei multiplicități a lumii. Din această perspectivă, s-ar putea afirma chiar că experiența poetică a lui Roberto Deidier nu este străină de acea metamorfoză treptată, uneori greu sensizabilă, a obiectului plasat în temporalitate, caracteristică pentru ontologia barocului. Și în cazul de
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
fi, esențial ni se pare faptul că această poezie rămâne prin excelență ambiguă, deopotrivă mimetică și nemimetică, într-un fel fals tranzitivă, din moment ce se folosește de înșelătoarea trasparență exibată la un nivel de suprafață, tocmai pentru a atrage atenția asupra multiplicității modurilor în care se poate înfățișa realul. Că lucrurile sunt ceva mai nuanțate decât ar putea să ne apară la prima vedere se poate constata și dintr-o succintă inventariere a caracteristicilor fundamentale care individualizează producătorul, destinatarul și, nu în
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
este cel prin care femeile trebuie să se vadă prin propriii lor ochi, prin experiențele și particularitățile lor, din perspectivă femeiască (să părăsească statutul de obiect în favoarea celui de subiect al cunoașterii). Dar celălalt sens al diferențelor vizează feminismul însuși, multiplicitatea formelor sale de manifestare și teoretizare, în funcție de accentele particulare ale fiecărei grupări. Feminismului liberal și celui marxist (regăsibile și în primul val) li se adaugă feminismul radical (poate cea mai originală orientare), ecofeminismul, feminismul postmodern. Cel din urmă deschide și
Drumul către autonomie: teorii politice feministe by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Science/1944_a_3269]
-
patriarhale. În postcomunism devine necesar un feminism al diferențelor, care să contracareze desexualizarea comunistă. Există grupuri foarte educate și înstărite cărora li se potrivește agenda autonomieixe "„autonomie". Nici o omogenizare a feminismului nu este dezirabilă sau productivă, nu dă seama de multiplicitatea experiențelor femeiești în contexte diferite (vezi bell hooksxe "„bellhooks", 2000). - Este admis faptul că feminismul clasic a vizat mai degrabă femeile albe din clasa de mijloc, lăsând pe din afară femeile de culoare, femeile sărace, orientalele, est-europenele; valul al III
Drumul către autonomie: teorii politice feministe by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Science/1944_a_3269]
-
religioase fundamentaliste, despre rezistența lor în contextul feminismului musulman și despre slăbiciunile comunității internaționale în privința protejării drepturilor femeilor. Luând în considerație caracteristicile celui de-al treilea val, feminismul est-european se poate circumscrie acestui mod de abordare (integrarea prin diferențe și multiplicitate). Contextul feminismului românesc determină, la rândul său, o abordare „hibridă”, respectiv o combinație între agenda caracteristică valului al II-lea, ratat ca integrare istorică din cauza comunismului, noile oferte localiste și integrarea în generația politică a unei rețele situate în cyberspațiu
Drumul către autonomie: teorii politice feministe by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Science/1944_a_3269]
-
ceea ce are un conținut semnificativ pentru o societate dată și care cere o interpretare împărtășită în comun. În acest sens, este o "știință a culturii", nu în sensul științei filozofice germane, ci în sensul unei științe deliberat empirice, orientate spre multiplicitatea conținuturilor sale și spre interpretarea lor. În definitiv, problema culturii a suscitat două răspunsuri diferite, care se dovedesc până la urmă complementare: primul, moștenit din tradiția germană a secolelor al XVIII-lea și al XIX-lea, s-a desfășurat într-o
Sociologia culturii by Matthieu Béra, Yvon Lamy () [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
după el, să se limiteze la istoria formelor, a procedeelor și tehnicilor. El exclude studiul subiectelor sau motivelor care trimit la contexte sociale sau ideologice. El a realizat construcția tipologiilor formale, revelând opoziții cvasi-universale: linear/pictural, închis/deschis, plan/profunzime, multiplicitate/unitate, claritate/obscuritate, fără să facă apel la forțe exterioare sau la determinări sociale, tocmai acesta fiind și scopul său. Heteronomia radicală În contrast, un puternic curent de gândire a dezvoltat teza determinării elementelor culturale, materiale sau ideale, de către contextul
Sociologia culturii by Matthieu Béra, Yvon Lamy () [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
și, ca atare, ambele rămân confuze și nediferențiate, rolul "pajului mitic" este încredințat de Mozart unei voci de femeie pentru ca sugestia androginului să poată apărea. Al doilea stadiu ― Flautul fermecat ― este întruchipat de Papageno. Dorinței trezite îi corespunde acum o multiplicitate de obiecte care se succedă ca tot atâtea contacte efemere. Reprezentarea acestui studiu, în opoziție cu primul, este bucuria scurtă și reînnoită pe care poate s-o procure succesiunea unor săruturi date și obținute în grabă pe parcursul unei căutări nesistematice
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
exercițiu, care marchează cu semnul victoriei fiecare descoperire făcută. Papageno nu poate avea o listă, în timp ce Don Juan are nevoie de un secretar pentru a o ține. Prin faptul că obiectul dorinței care s-a arătat în "stadiul Papageno" în multiplicitatea sa este acum, în "stadiul Don Juan", în întregime apropriat, dorința se determină pe deplin ca dorință. În primul stadiu, dorința rămânea ideală, visătoare și melancolică; în cel de al doilea, ea cădea din ideal în multiplicitatea particularului; în cel
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
stadiul Papageno" în multiplicitatea sa este acum, în "stadiul Don Juan", în întregime apropriat, dorința se determină pe deplin ca dorință. În primul stadiu, dorința rămânea ideală, visătoare și melancolică; în cel de al doilea, ea cădea din ideal în multiplicitatea particularului; în cel de al treilea stadiu, ca sinteză a primelor două, dorința își întrupează idealul, își găsește obiectul absolut în multiplicitatea particularului și devine seducție, "încarnare a cărnii sau carne însuflețită de spiritul care-i e propriu". Kierkegaard face
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
primul stadiu, dorința rămânea ideală, visătoare și melancolică; în cel de al doilea, ea cădea din ideal în multiplicitatea particularului; în cel de al treilea stadiu, ca sinteză a primelor două, dorința își întrupează idealul, își găsește obiectul absolut în multiplicitatea particularului și devine seducție, "încarnare a cărnii sau carne însuflețită de spiritul care-i e propriu". Kierkegaard face din Don Juan un personaj al Evului Mediu, în măsura în care Evul Mediu are nevoie să reprezinte "meditația asupra discordiei dintre carne și spirit
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
Iată de ce Don Juan este "demonicul în indiferența proprie esteticului", "demonicul văzut sub unghiul senzualității". Iar iubirea senzuală, care nu pune în joc, precum cea cavalerească, nici sufletul nici spiritul, este prin chiar esența ei infidelă (ea se hrănește din multiplicitatea particularului) și are nevoie, pentru a exista, de repetiție. Numai că materia repetiției este "ordinarul" (opusul "extraordinarului") înțeles ca element comun, egal distribuit în toate personajele care fac obiectul repetiției. "Lucrul" prin care Don Juan exprimă identicul și comunul feminității
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
poziții creștine, este dispus să dea bătălia decisivă cu "carnea". El nu-i cere acesteia intrarea în asceză, ci doar acceptul de a se lăsa asistată de el, de spirit, tocmai pentru a nu pierde idealitatea ca garanție a evitării "multiplicității particularului" (căderea în devenirea platoniciană). Amour courtois nu este un suspin ascetic, ci varianta sensibilă (frumusețea ca reflex al divinului) de acces la ideal. Pentru că iubirea este escaladare către Unu și ideal, obiectul dorinței care provoacă ascensiunea trebuie să fie
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
Această opoziție a fost redată prin diverse denumiri-clișeu. Sistemul inter-național a fost uneori legat de o stare de natură, diferită de starea de drept, în care contractul social a creat și a legitimat o autoritate centrală. Alteori, anarhia internațională, cu multiplicitatea sa de state suverane egale, a fost opusă relației din interiorul statului, în care un singur centru deține monopolul legitim al violenței. Și în sfîrșit, relațiile internaționale sînt legate de o societate aparte, care acordă rolul principal unor instituții, cum
Realism și relații internaționale. Povestea fără sfîrșit a unei morți anunțate: realismul în relațiile internaționale și în economia politică internațională by Stefano Guzzini () [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
altă problemă analitică, care ar fi putut ajuta la definirea și scoaterea în evidență a specificului domeniului internațional. În acest domeniu, nici o autoritate superioară, comparabilă cu statul la nivel național, nu reglementează lupta pentru putere. Sfera internațională se caracterizează prin multiplicitate, sau prin ceea ce a fost numit mai tîrziu anarhie, adică lipsa unui guvern mondial. Neavînd nici un arbitru, statele sînt angrenate într-o continuă luptă pentru supraviețuire. Deși Morgenthau folosește o definiție în general constantă a politicii, anume ca luptă pentru
Realism și relații internaționale. Povestea fără sfîrșit a unei morți anunțate: realismul în relațiile internaționale și în economia politică internațională by Stefano Guzzini () [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
trebuiau să fie răspunzători în fața mulțimii de alegători. Aceasta este o explicație bazată pe cea de a doua imagine. Și în sfîrșit, deși este adevărat că politica este o luptă pentru putere înrădăcinată în natura umană, specificul sferei internaționale, adică multiplicitatea, este cel care explică de ce lupta războinică pentru putere, înăbușită la nivel național, devine endemică la nivel internațional. Cum au putut Carr și Morgenthau, care erau atît de diferiți ca stil și conținut și ale căror abordări erau afectate de
Realism și relații internaționale. Povestea fără sfîrșit a unei morți anunțate: realismul în relațiile internaționale și în economia politică internațională by Stefano Guzzini () [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
cealaltă parte a cîștigat, atunci ea era de fapt cea puternică. Deci, cum puterea și controlul consecințelor sînt definite circular, nu poate exista nici o posibilitate de a falsifica teoria. A treia imagine: dilema securității Într-un domeniu internațional caracterizat prin multiplicitate (Morgenthau), dacă un actor vrea să-și asigure securitatea acumulînd putere, aceasta nu poate decît să exacerbeze sentimentul de insecuritate al unui alt actor, care va răspunde tot acumulînd putere. "Competiția puterii apare datorită faptului că nimeni nu se poate
Realism și relații internaționale. Povestea fără sfîrșit a unei morți anunțate: realismul în relațiile internaționale și în economia politică internațională by Stefano Guzzini () [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
au pus, însă, în orice caz, bazele pentru ceea ce azi constituie probabil teoria predominantă în studiul empiric din disciplina relațiilor internaționale, adică teoria regimurilor. Cele ce urmează vor folosi studiul lor într-un mod mai general, pentru a arăta noua multiplicitate a factorilor cauzali necesari înțelegerii acțiunii statului. Keohane și Nye și-au propus în primul rînd să contureze o nouă paradigmă a politicii mondiale (1972: XXIV). Ei au încercat să sintetizeze "politica internațională tradițională, abordarea birocratică a politicii și actorii
Realism și relații internaționale. Povestea fără sfîrșit a unei morți anunțate: realismul în relațiile internaționale și în economia politică internațională by Stefano Guzzini () [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
tyche, a hazardului, a cărui intervenție este foarte limitată. 3. Atacul la adresa lui Chrysippos care, pe de o parte, socotea pământul În centrul universului și, În consecință, Îl considera indestructibil (425 d), dar care, pe de altă parte, admitea, În eventualitatea multiplicității lumilor, existența mai multor Zeuși. Lamprias se opune, de fapt, În „digresiunea” sa, și monismului stoic, și mecanicismului epicureic 1. 4. Însăși ipoteza existenței a cinci lumi și Înlăturarea infinității lor se sprijină tot pe Platon (mai ales pe Timaios
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
și să-l Însoțească, aceasta nu mai Înseamnă a conjectura un viitor probabil” (eikasmos ton tacha genesomenon), ci a Înfățișa dinainte ceea ce trebuie În mod real să se Întâmple (ton pantos esomenon prodelosis). Vedem că veracitatea divinației este supusă unei multiplicități de variabile care anunță și verifică fenomenul ce se va produce. Putem recunoaște În această grijă pentru detaliile care Însoțesc prezicerea un ecou al tehnicilor foarte precise și minuțioase de descifrare a unui mesaj divin ce caracterizează divinația inductivă. Proză
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
mod necesar. Prin urmare, primul nume care i s-a dat Zeului se potrivește la fel de bine ca și cel de-al doilea sau ca și cel de-al treilea: numele de Apollo este În contradicție cu pluralitatea (C) și exclude multiplicitatea 1; cel de Ieios semnifică noțiunile de „unul” și de „singur”; cât despre cel de Phoibos, se pare că cei vechi denumeau astfel tot ceea ce este pur și sfânt 2, după cum tesalienii din zilele noastre - pe câte știu eu - spun
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]