380 matches
-
ajungeau să sărute mâna unei domnișoare, iar domnișoara își ascundea mâna într-o mănușă brodată care s-o facă să se simtă în siguranță. Nobilii observau cu atenție poziția mâinii și mișcările ei, în timp ce țăranii se resemnau cu niște mâini muncite, dar îndemânatice... A face cu mâna Când aveai vreo două luni te bucurai tare mult să ți descoperi mâinile: le țineai în fața ochilor, îți răsfirai degetele, apucai o mână cu cealaltă. Treptat, ai început să apuci ca o maimuță, cu
Lecții particulare : cum sã iei în serios viața sexuală by dr. Cristian Andrei () [Corola-publishinghouse/Science/1331_a_2697]
-
nu are propriu-zis instinct epic. O proză cu tente poetice, umoristică și fantezistă, ar fi convenit acestui scriitor cu înclinații calofile. Descriptivismul, ușor spiritualizat, domină începuturile poetului. Tematica tradițională caută relieful expresivității moderne, care, în exces, impune versului o înfățișare muncită, nefirească sau un fals prestigiu ermetic. Plaiul bucovinean cu ape, izvoare, codri și țărani, surprins într-o lumină egală, fără timp, reprezintă materia în care se încrustează simbolurile unor trăiri potolite. Cerul, arcuit ocrotitor, și apele răsfrâng imaginea frustă a
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285387_a_286716]
-
va ajuta în viața profesională), și casa mea de la Breaza unde aveam grijă de sora mea mai mică. În aceste condiții dificile nu am putut să da randament maxim, dar am terminat anul III foarte bine, au fost niște rezultate muncite, de care eram foarte mândră. Am terminat facultatea între primii 10 și am dovedit că niciodată nu trebuie să subestimezi "provincialii". Am simțit că am ajuns la facultatea cea mai potrivită de Științe Politice pentru că am avut șansa de a
[Corola-publishinghouse/Science/84956_a_85741]
-
plecat în aceeași noapte la Predeal, ca să mă conving cu ochii mei de grozăvia celor relatate în acest raport. M-am urcat în tabără. Raportul profesorului Dobre este exact. Oricine se poate ridica să vadă urmele barbariei. Zeci de adăposturi, muncite o vară întreagă de mâna tineretului român, au fost sfărâmate cu topoarele, cu o furie în adevăr de bestii. Domnule General, vă reamintesc că acum câteva luni m am urcat pe Muntele Susai în căutarea unui loc pentru o casă
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
toți, mai erau plecați dar erau trecuți la drepturi, și cu pâinea și sarea în buzunar, pe la ora patru, mergeam direct în grădina de roșii. M. M.: Cu pâine și cu sare, mergeau. S. B.: Cum să nu? Eram tineri, munciți, cu un consum de energie uriaș. M. M.: Consumați pentru că nu stăteați, de la cinci dimineață până seara... S. B.: Da, nu se stătea. De aceea, ne mai completam nevoia de calorii cu dulciuri. Erau la mare căutare. Săracul furier venea
[Corola-publishinghouse/Science/84932_a_85717]
-
îi spuneam: Dom'le, n-avem carburant, n-avem muniție de cutare, n-avem nu știu ce, n-avem!" Ne asculta și la sfârșit ne spunea: "Măi băieți, v-ați descărcat, mi-ați dat mie grijile voastre, mergeți înapoi la unități și munciți!" Nu știu cum să vă explic, dar parcă pentru noi era o satisfacție când vedeam că ei ne ascultă și încearcă să ne ajute. Și atunci se făceau minuni, în sens bun. Dar munca era muncă. S. B.: Da, se muncea în
[Corola-publishinghouse/Science/84932_a_85717]
-
ce l-o desființat ăsta o’ fost aceste izolări. Și până la eliberare ați stat tot în Gherla? Până la eliberare. Am vrut să plec... că ni s-a spus că dacă mergem în Deltă să muncim, primim condițional: pentru o zi muncită primim trei zile. Dar s-a infirmat, n-a fost nimic adevărat, și nu m-au lăsat să plec, că lucram la chirurgie și, de bine, de rău, acolo era multă muncă și eram doar doi. Pe-ormă am ajuns
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
a ieși la muncă pe un termen de până la 3 luni, reținerea În carceră pe un termen de până la 15 zile, mutarea Într-un alt penitenciar sau colonie cu regim mai sever, pierderea dreptului de a primi remunerație pentru zilele muncite), ceea ce au făcut În fapt tipurile umane recrutate după modelul descris anterior poate ține, la fel de bine, loc de concluzii: Colonelul Pavel Spirescu (șeful Serviciului evidență deținuți din aparatul central al DGP) semnala Direcției Generale a Securității Statului (DGSS, sau Securitatea
[Corola-publishinghouse/Administrative/1953_a_3278]
-
voi și mă crucesc - ptiu! m’a luat gura pe dinainte - ce existență banală aveți: vă nașteți, creșteți, vă reproduceți și apoi veniți la mine. Timp În care vă hrăniți, vizitați locul unde și Împăratul umblă pe jos și - uneori - munciți. Tot datorită mie, acela care l’a Împins pe strămoșul vostru spre pedeapsă: izgonirea din rai... V’aș mai da o mână de ajutor. Iată: banalitate este ceea ce cunoști; mai departe e tentația fructului oprit, mai degrabă negustat, adică necunoscut
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
în vâltoarea înspumată. Amaradia înnebunise, iar acum se manifesta la cote fulminante: case cu tot cu acoperișuri și pereți, cu uși și geamuri și tavane, bucătării de vară, garduri de lemn vopsite sau spălăcite, grinzi, căpriori, scânduri. dușumele, un talmeș-balmeș de lucruri muncite, dichisite, puse la locul lor cu dragoste și nădejde în Dumnezeu, totul era acum murdar, mânjit, anulat și aruncat pe apa sâmbetei într-o cumplită și sinistră bătaie de joc... Și iată Eu voi aduce asupra pământului potop de apă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
ei. Dar bapțea era moartă. Plecase fără să-și ia rămas bun de la fata ei. Cele două bătrâne și lumânările aprinse vorbeau de la sine un limbaj al tăcerii. Mama stătea în genunchi al marginea patului și săruta cu lacrimi mâinile muncite ale celei care-i dăduse naștere și o crescuse. Mama, mama, ce mă fac acum? Ce mă fac fără tine și fără fetița mea? De ce, Doamne, de ce mă oropsești și le-ai luat pe amândouă deodată? Cu ce-am greșit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
mari, negre, puțin încovoiate la vârf, ca o platoșă puternică pentru protecția organelor locomotorii, cât și pentru o mai bună aderență și stabilitate la sol, picioarele bunici mele, săraca, erau aidoma celor de rinocer sau elefant. Doamne! Picioarele unei țărănci muncite, chinuite, oropsite și lipsite de cel mai elementar confort... Picioarele unei femei necăjite de la țară, care se transformase într-o mașină de născut copii 18 la număr! fără odihnă, fără somn, fără repausul necesar, muncind ca un robot 24 din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
toți, mai erau plecați dar erau trecuți la drepturi, și cu pâinea și sarea în buzunar, pe la ora patru, mergeam direct în grădina de roșii. M. M.: Cu pâine și cu sare, mergeau. S. B.: Cum să nu? Eram tineri, munciți, cu un consum de energie uriaș. M. M.: Consumați pentru că nu stăteați, de la cinci dimineață până seara... S. B.: Da, nu se stătea. De aceea, ne mai completam nevoia de calorii cu dulciuri. Erau la mare căutare. Săracul furier venea
Aşa neam petrecut Revoluţia by Sorin Bocancea, Mircea Mureşan [Corola-publishinghouse/Memoirs/893_a_2401]
-
îi spuneam: Dom'le, n-avem carburant, n-avem muniție de cutare, n-avem nu știu ce, n-avem!" Ne asculta și la sfârșit ne spunea: "Măi băieți, v-ați descărcat, mi-ați dat mie grijile voastre, mergeți înapoi la unități și munciți!" Nu știu cum să vă explic, dar parcă pentru noi era o satisfacție când vedeam că ei ne ascultă și încearcă să ne ajute. Și atunci se făceau minuni, în sens bun. Dar munca era muncă. S. B.: Da, se muncea în
Aşa neam petrecut Revoluţia by Sorin Bocancea, Mircea Mureşan [Corola-publishinghouse/Memoirs/893_a_2401]
-
i-a atras și numele de evreofil, propunând soluții care par logice astăzi, dar pe care adversarii le considerau simple demagogii. Soluția pe care a preconizat-o În cazul evreilor nu era altceva decât un Îndemn la muncă, la cunoaștere: “munciți și civilizați-vă” căci, “dacă am da afară toți evrei de la noi, În loc de a propăși economicește, ne-am Întoarce la lenea noastră tradițională și am reveni la starea de acum cincizeci de ani.” Având o minte ascuțită formată la școala
ASPECTE DIN ACTIVITATEA POLITICĂ ȘI DIPLOMATICĂ by CRISTINA NICU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91556_a_92304]
-
-n ce să-și frece găoaza aia a lui pofticioasă. Păi la banii lui, ori ai lu’ tac-su, până la urmă mi-e că l-a luat pe nimica pe nerodu’ ăsta de prințișor mulatru. Și carne tânără, vezi, măcar că muncită și hârșită de timpuriu de mizerie și chinuială. Tot așa eram și eu acum vreo paișpe-cinșpe ani, și poate tot așa o să fie și brotacul ăsta adormit, peste paișpe-cinșpe ani. Ca mâine ai să-l vezi... Da, trece repede, prea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
mâna dusă la piept, justificându-se sau cerând o păsuire impasibililor slujbași. Reta observase și săculețele de bani de pe jos, din preajma tejghelei înalte, cu etichete sau chitanțe prinse, lipite pe pânza gri pătată, pământie și care aveau aspectul unor hârtii muncite, trecute prin multe mâini, colțurile lor erau întoarse, îndoite, de acea laborioasă și primitivă birocrație feudală. Dijma dată seniorului. Lui, care trebuise să-i apere pe amărâți, să le garanteze existența, contra năvălitorilor, jafului și tâlharilor. Biruri, tributuri, impozite...și
[Corola-publishinghouse/Science/84951_a_85736]
-
mâna dusă la piept, justificându-se sau cerând o păsuire impasibililor slujbași. Reta observase și săculețele de bani de pe jos, din preajma tejghelei înalte, cu etichete sau chitanțe prinse, lipite pe pânza gri pătată, pământie și care avea aspectul unor hârtii muncite, trecute prin multe mâini, colțurile lor erau întoarse, îndoite, de acea laborioasă și primitivă birocrație feudală, (vezi nota 8). Pasajul marchează și o schimbare a vocii narative. Dacă în prima parte descrierea de acțiuni aparține naratorului, în partea a doua
[Corola-publishinghouse/Science/84951_a_85736]
-
asemenea unui fir roșu, parcurge toată societatea. Doar că în anumite momente capătă o vigoare nouă. În secolul al XIX-lea, pentru a nu-i cita decât pe ei, Schelling, Hegel, Hölderlin, împreună și fiecare în felul lui, au fost "munciți" de acest gând al unei Biserici invizibile care, alături, dincoace sau dincolo de simplele instituții pozitive, unea oamenii drepți, de suflet, autentici în relațiile lor cu ceilalți, adevărată vatră pornind de la care putea exista o societate vizibilă și instituțiile care o
by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
Securitate și miliție. Dați-ne această garanție și atunci se vor întoarce toți fiii rătăcitori, iar România nu va mai fi ponegrită, înjurată și discutată de cine vrei și cine nu vrei. Noi vom veni cu aportul nostru, cu banii munciți și trudiți pe meleagurile străine, pentru a ne ajuta țara, a-i revedea pe cei dragi, a aprinde o lumânare la căpătâiul morților noștri. Pentru a ne reîntâlni cu glia strămoșească, pământul sfânt pe care ne-am născut și am
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
nicio valută în alte țări în vizită. Credeți că, prin aceasta, ridicăm prestigiul țării? Din contră, în toate țările unde am umblat, sunteți criticat pentru aceasta. Am putut afla că nici în alte țări nu cade nimic din cer, trebuie muncit, dar se găsesc de toate, nu ca la noi în România. În alte țări nu trebuie muncit 10-12 sau chiar 14 ore de către șoferi și șapte zile pe săptămână. Acolo, șoferii lucrează cinci zile câte opt ore, și totuși câștigă
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
Un râu. Maluri rupte, călcate în picioare. O să înveți, o să mergi la facultate, undeva departe de aici, nici nu se vede locul acela. Unde oamenii se ocupă cu fututul caprelor în cur. Cică e o explicație. Că mâna de cioban, muncită, cu șanțuri, piei rupte, bătucite de cine știe ce ciomag e mai puțin tentantă decât o capră. Să faci terenul. Să ocupi un teritoriu. Să te înstăpânești peste el. Al tău. Dreptul primului venit. Cândva am turnat rumeguș peste iarbă. Să stabilim
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
silește la nimic. E un om bun. De fapt are o simplă oboseală. O internez pentru a avea unde dormi câteva zile. * Nu am văzut de multe ori o mai deplină strălucire după un somn bun, de fată tânără, prea muncită, năucită de viață. A doua zi este alta, mai frumoasă încă. Odihnită, îmi povestește calmă viața ei și îmi dau seama că destăinuirea îi face bine. Parcă aș citi o pagină din Zola. Visează scenele oribile, topoare, bătăi, duhoare de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
a se lumina de ziuă. Totuși teama nu se risipise; ea stărui până la Argenteuil, un castel situat la trei leghe depărtare de Paris pe drumul spre Rouen, unde se află - se zice - haina Domnului nostru. Trecu de castel cu sufletul muncit, dar, în timp ce urca o colină, teama îl părăsi și îi veniră o mare consolare și o tărie spirituală, însoțite de așa o bucurie că începu să strige în plin câmp și să vorbească cu Dumnezeu. În acea seară, după paisprezece
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
tot strigă-n gura mare: Împărate luminate Cu cătane ne-nvățate, Pune pace, nu te bate, Că-ți chier cătanele toate. șI TOT AICI MAI TRĂIESC ÎNCĂ VĂRUL ION, VÂNĂTORUL șI „pocăitul“ dârz Întru Christos, Întors din Cleveland cu dolari greu munciți, cum și verișoara Bucura, Întoarsă din Pampas cu Andrei, papagalul care ne alunga la fel ca pe ulii, pe spanio lește: correr, correr! Când le-am pus odată gramofonul să le cânte În ograda casei bătrânești, din[tre] plăcile bune
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]