616 matches
-
existența unui substrat ultim, unificator al dimensiunilor spațiale și temporale, al structurii și materiei, al fondului și formei -, autenticitatea camilpetresciană este, în chip explicit, substanța în actul manifestării sale - dinamismul de natură intuitivă al integrării datului (a faptelor și întâmplărilor mundane) în ordinea esențelor. Operând în oglindă, esențele, la rândul lor, pot fi redate concretului, care devine, prin aceasta, semnificativ, „substanțial”. În plan gnoseologic - conform definiției din prefața la Teze și antiteze - autenticitatea, în calitatea sa de proces, nu este altceva
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288780_a_290109]
-
desăvârșită cu „poruncile” întemeietoare ale junimismului, un eseu „în contra direcției” literare estetizante, labirintice și autotelice, a sfârșitului de secol XIX. Frumusețea unei opere de artă - polemizează P. - nu constă în gradul ei de refracție (literaturizare) și distanțare față de concretețea (mediocritatea) mundană, ci în proprietatea termenilor, în coincidența „substanțială” dintre „valoarea verbală” (semnificantă) și „valoarea conținutului” (semnificată), care, exprimând „cu exactitate” voința autorului, conferă scrisului o impresie de trăire (referențialitate) originară, nemediată. Puse alături de Amintirile... lui Grigore Lăcusteanu și, păstrând proporțiile, de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288780_a_290109]
-
întoarcă în neîngrădirea și în veșnicia ei. Insula Furtuna s-ar fi putut numi Insula, The Island. Insula din piesă este, într-adevăr, mai mult decât locul exclusiv de desfășurare a acțiunii, ea îi este esențială piesei atât ca spațiu mundan, ca ipostază a insularității, cât și ca spațiu magic, ca loc de interferență a două nivele de realitate fără a căror coalescență magicul ar rămâne fie pur artificiu exterior, fie o stare de lucruri fără raport cu întregul lumii și
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
fiind și unul dintre motivele pentru care simțul văzului este considerat cel mai spiritual dintre toate. În imediata apropiere a văzului găsim auzul, al cărui obiect, sunetul, este perceput datorită unei mișcări locale comune acelorași corpuri cerești, dar și corpurilor mundane. Gustul și mirosul ocupă poziția mediana a acestei ierarhii, pentru că percep proprietăți care aparțin corpurilor compu se, iar la polul opus văzului se află simțul tactil, care nu poate recepta decât proprietățile proprii elementelor, cum ar fi caldul sau recele
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
a simțurilor, în care văzul ocupă primul loc, deoarece atributele vizibile ale obiectelor extramentale au ceva în comun cu corpurile cerești, fiind urmat de auz, al cărui obiect, sunetul, este perceput datorită unei mișcări locale comune corpurilor cerești și corpurilor mundane, apoi de gust și de miros, care ocupă poziția mediana a acestei ierarhii, deoarece percep proprietăți care aparțin corpurilor compuse, si, în final, la polul opus văzului, de simțul tactil, care nu poate recepta decât proprietăți ale elementelor, cum sunt
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
lui Benjamin asupra filozofiei transcendentale face auzite, în fundal, o serie de elemente mistice iudaice, mai precis ideea unei revelații „sparte“ în multiple fragmente care conțin, fiecare, scântei ale luminii divine neîmpărțite. La fel, conceptul de „experiență“ face ca ordinea mundană, finită, să poată fi privită din perspectiva Întregului metafizic care o cuprinde. Mai târziu, a vedea lucrul nu în statutul său de obiect al unui subiect, ci ca totalitate ontologică, devine pentru Benjamin un veritabil program. Pentru moment însă, doar
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
la nihi lismul lui Benjamin, despre care va fi vorba mai jos. Teza lui Taubes este că iudaismul teologico-politic păstrează, astfel, sensul logicii mesianice pauline, în ciuda reorientării creștine moderne către legitimarea unei autorități și a unei forme persistente de „kratofanie“ mundană. Într-un alt text, J. Assmann explică, din punct de ve dere istoric, situația teologico politică a iudaismului. Centrul discuției îl constituie separația dintre autoritatea istorică, lumească și cea divină. Două cazuri sunt analizate: Egiptul și Israelul: „Wie Ägypten als
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
doilea templu, în anul 70 d.Ch. Această istorie schematică a evreilor îl face pe Assmann să conchidă asupra caracterului negativ al teologiei politice iudaice: „Nur einer kann herrschen: entweder Gott oder der König“. Decizia iudaică scoate din discuție opțiunea profană, mundană. Orientarea teologiei politice va fi una împotriva autorității și înclinată spre edificarea liantului comunității: cele două elemente definesc o „Gesellschaft gegen den Staat“ pentru care Mesia aduce o mântuire doar la sfârșitul vremii. Assmann vorbește tot aici, în opoziție cu
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
mod paradoxal, din nou ca un egiptean. Contrar unui înțeles comun, loialitatea iudaică față de lege înseamnă tocmai devotamentul față de comunitatea autonomă, lipsită de autoritatea statului (herrschaftsfreie). Această loialitate nu mai poate fi gândită în analogie cu loialitatea față de vreun centru mundan al puterii, precum Schmitt ar putea-o face. Dim potrivă, ideea de loialitate față de Dumnezeu „provine“ tocmai din lipsa de referință la mai-marii acestei lumi, de orientarea fundamental antistatală. Teologizarea acesteia din urmă conduce la caracterul persistent deconstructiv înmagazinat în
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
esențială, în raport cu continuitatea istorică a dreptului. Încercarea de a decide cu privire la legitimitatea violenței în cadrele dreptului conduce la sesizarea acestuia în momentul disoluției pe care o provoacă singura alteritate radicală în raport cu lumea, cea divină. Din perspectiva acestei alterități, formele legale (mundană și mitică, deopotrivă) ale violenței fac vizibil stigmatul căderii ontologice a lumii, ca și necesitatea răscumpărării ei eschatologice. Filozofia istoriei este, după cum am încercat să arăt, o teologie politică, însă nu ca discurs sinteti zator între cele două, ci ca
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
redescrie din perspectiva unei filozofii „iudaice“ a istoriei și cum critica violenței trimite la problema finalității fără scop din Critica facultății de judecare. În filozofia practică (a doua critică), Kant pune între paranteze viața din punct de vedere empiric, constituția mundană a subiectului și derivă principiile dreptului din postulatele rațiunii pure. Benjamin preia structura și mizele metodei transcendentale, ne-empirice de analiză, traducând chestiunea originii cunoașterii în problema le gi timității ei. Aduce însă, în același timp, un corectiv kantianis mului
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
să arăt deja în primul capitol, o filozofie a istoriei, întrucât istoria este cea care conține deopotrivă sem nele căderii, dar și condiția de posibilitate a așteptării mesianice. Critica dreptului (a violenței sale constitutive) se realizează prin deconstrucția formei sale mundane: dislocarea instanțelor totalizante ale istoriei face loc survenirii, ca eveniment, a originii lor divine. Problema este aceea a modului în care o astfel de survenire poate fi gândită. Aici intră în joc cea de-a treia critică a lui Kant
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
de fapt efectul de suprafață al unui conflict de ordin es chatologic, între ceea ce Theologisch-politisches Fragment nu mește „ordinea profanului“ și „mesianic“. Ideologia progresului, tehnologia sau survenirea maselor ca subiect urban se instituie ca forme ale unui raport de forțe mundan căruia i se opune, după cum voi încerca să arăt, mișcarea regresivă a memoriei. In terpretarea eschatologică a conflictului se suprapune celei mar xiste, la fel cum momentul teologic al experienței este corectivul necesar, cu funcție hermeneutică, al celui politic. Din
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
occupies Benjamin in One-Way Street and in his later reflections on Berlin.“ Câteva pagini mai jos, Gilloch explică: jocul copilului reprezintă un model de raportare magică la lume, opusă celei tehnice, raționale. Obiectele, locurile copilăriei sunt dislocate din raporturile lor mundane, pentru a deveni fragmente ale unei lumi de basm, încărcată de semnificații și înconjurată de un orizont larg de posibilități. A vorbi despre lumea copilăriei înseamnă a vorbi despre regimul paradiziac al lucrurilor pe care memoria are sarcina infinită de
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
thereby, for travelling either towards imaginary locations or towards their inner being through the labyrinth of their own nightmares. The other defining aspect of the Albatross poets is their preference for the urban environment, for the day-to-day life and the mundane, a preference which is accompanied by a rejection of ‚poetic language'. Reality is still a pretext for them to convey in their works the nightmarish visions that seem to be haunting their souls. Some of the poems illustrative for this
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
common, literary themes and motifs that were considered obsolete are brought back to life. There is a permanent vacillation between strongly supporting the most absurd of ideas which seem to define the new reality and expressing uncertainty with regards to mundane facts or figments of the poet's imagination. One of the literary genres preferred by the poets of this generation is the 'ekphrastic poem', a text which seems to paint a real or imaginary picture in a bidimensional perspective. More
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
poetry questioning literary elements that are generally taken for granted. Its poems are oriented towards realism although they do make use of some techniques of the avant-garde but only if they serve a literary purpose. They are centred on the mundane, the prosaic and protest against hyperaesthetic poems. Among the legacies this poetry left in contemporary literature we could distinguish the mistrust in poetic language, the refusal of the hyper-culturalisation of poetry, the abandonment of certainties and perfection, the preference for
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
the reaction is common to all poets of the Albatross - either they take refuge in a virtual, dream-like universe, in imaginary settings reflecting their fears and beliefs, or they transfer reality in their imaginary world as the virtual is rendered mundane and the mundane is fictionalised. The poets of this generation perceive themselves and art in general from a demystifying viewpoint; as if an eye was watching them from outside and recording the excesses of literaturisation even when these excesses are
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
common to all poets of the Albatross - either they take refuge in a virtual, dream-like universe, in imaginary settings reflecting their fears and beliefs, or they transfer reality in their imaginary world as the virtual is rendered mundane and the mundane is fictionalised. The poets of this generation perceive themselves and art in general from a demystifying viewpoint; as if an eye was watching them from outside and recording the excesses of literaturisation even when these excesses are part of their
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
why we preferred an overview of the themes, of the way in which these poets structured their lyrical universe, of the obsessive elements that become defining for their creations. It is a kind of poetry which vacillates between expressing certainties (mundane, outrageous, racy or even absurd) and hesitating in portraying a universe which, despite its apparent familiarity, becomes fluid and more and more indistinguishable, somewhere between reality and imagination, between the commonplace and the oneiric. A permanent movement back and forward
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
În subsidiar se formulează o întrebare tulburătoare ce privește relația dintre conștiința critică și lume. Prin lectura literaturii M. se ridică decis împotriva posturii secunde a criticii. Lumea este instalată în forme, în referința imaginară, care substituie sau concurează referentul mundan. Dacă aici accentul cade asupra solidarității dintre cunoaștere și proiecția de lumi spirituale, în Dicțiunea ideilor el se așază pe continuitatea dintre gândire și rostire în actul critic, tinzând să infirme pe cei (Paul Valéry, printre ei) care fac din
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288044_a_289373]
-
este pentru că din ea se observă că, odată cu încheierea Evului Mediu, cuplul alcătuit din inorog și fecioară își pierde puterea de concretizare imagistică a unei taine a Bisericii, iese din sfera simbolică și pătrunde în cea decorativă, cu implicații adesea mundane. Sau, mai pe șleau spus, lascive. De aceea, probabil, Conciliul de la Trente, din 1545-1563, interzice reprezentarea lui Iisus sub formă de inorog. Ca să conchid, Evul Mediu preferă interpretarea în cheie spirituală a imaginii, asociind inorogul cu ideea de castitate, de
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
nedreptățit și de teama celui veșnic hăituit. Împotriva sa se declanșează o vânătoare care pare a căpăta dimensiuni cosmice. Dar este într-adevăr Inorogul lui Cantemir o ființă pură, imagine a perfecțiunii, un idealist, neatins de nici o dâră de ambiție mundană? Trăiește el în lumea ideilor pure, a idealurilor necorupte, a pincipiilor morale? Caută el dreptatea absolută, își investește energia exclusiv în restabilirea unui echilibru al lumii sau resimte și anumite ambiții strict politice? Răspunde el agresiunii celorlalți cu nevinovăție hristică
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
umane trăiri. Portretul mamei ocupă, fără îndoială, în lirica sa un loc privilegiat. Aceasta este creionată ca o ființă idilică prin gingășie și candoare, prin puterea iubirii și a jertfei personale, aproape eterată și transcendentă, pendulând undeva între imaterial și mundan, ca o icoană vie a cărei sacralitate devine indubitabilă: „Ușoară, maică, ușoară C-ai putea să mergi călcând Pe semințele ce zboară între ceruri și pământ. în priviri c-un fel de teamă, Fericită totuși ești Iarba știe cum te
Femeia în viziunea creştină by pr. Ioan Cârciuleanu () [Corola-publishinghouse/Science/1163_a_1936]
-
dă propriile legi (Rousseau), își creează propria suveranitate (Hobbes). Libertate totală tocmai fiindcă e drastic limitată, stabilindu-și ca orizont lumea naturalelor pentru a se proteja de instituțiile supranaturalului, de ceea ce, în acestea din urmă, folosea prestigiul absolutului pentru hegemonie mundană, război religios, călăuzire autoritară a conștiințelor. Libertate drastic limitată pentru că dimensiunea supranaturală a omului a fost astfel pierdută din vedere, nemaiaflîndu-și loc în spectacolul public al politicului, al societății și în cel al cunoașterii, pentru că proiectul uman în întregul lui
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]