470 matches
-
foc fără a fi nevoie de bicarbonatul atât de des folosit pentru același scop. Totul bine și frumos, numai că, așa cum precizează Barbu Lăzăreanu, „mititelul nu e un produs al solului național întreg, ci este un sol al oastei alimentare muntenești; credem chiar că numai al celei bucureștene. Românii de peste munți nu l-au cunoscut până după război.“ Tot Barbu Lăzăreanu ne spune de unde provine numele micilor: ar fi fost botezați de N.T. Orășanu (directorul revistei Nichipercea), client fidel al vestitei
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
din Al-Tabikh, secolul al XIII lea). Acest sikbaj este la originea tuturor preparatelor de tip escabeche, cunoscute în sudul Franței, precum și în Spania și Italia, toate acestea fiind identice marinatei de pește „à la Giurgiu“. Ostropățul este moldovenesc, ostropelul este muntenesc; ambele cuvinte provin din slavă, din ostro (picant) și peceno (friptură). Mai există o formă, și mai arhaică, pomenită de Mihai Lupescu: „ostropișcă“, termen care, în bucătăria țărănească, numai friptură nu însemna, ci „fasole teci (păstăi) fierte cu usturoi“. Tot
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
pe lista de bucate vreun ostropel?!), ele sunt un fel de tocănițe (dar fără cartofi!) de pasăre (cele de vânat nu mai există), care se definesc prin sosul făcut din usturoi, ceapă și bulion de tomate cu puțin oțet. Termenul muntenesc „ostropiel“ este și el foarte vechi (cel puțin din secolul al XVIII-lea), fiind prezent într-un capitol al „Manuscrisului brâncovenesc“: „Învățătură de a face multe feluri de ostropiiale“; în acest caz, „ostropiel“ desemnează sosul în sine, nu mâncarea în
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
e la mintea oricărui muntean că matca ei e la sud de Milcov) sau „sarmalele de Buzău“, probabil o încercare de a rămâne imparțiali, ca românii, și de a le împăca pe acelea moldovenești (indiscutabil cele mai bune) cu acelea muntenești. În conturarea tristei situații a României culinare de astăzi, ar trebui să pornim pe firul zicalei românești „peștele de la cap se-mpute“, cu mențiunea că, în vechea limbă franceză, capului i se spunea chef... Trist este faptul că nouă, românilor
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
restablilesc ierarhia politică exact ca în O scrisoare pierdută. Utilizat ironic, termenul de "apostoli" face referire la regățenii care propagă demagogic idei despre propășirea neamului, despre emanciparea culturii naționale etc., inoculând românilor din Ardeal această veșnică preocupare pentru "marea trăncăneală" muntenească, urmărind în realitate sensibilizarea financiară prin sponsorizări ale diverselor "inițiative frumoase și naționale în acest colț al țării care a suferit atâtea veacuri jugul dușman și unde e nevoe de toate sforțările cinstite spre a putea recâștiga supremația românească..."96
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
sertar bine Întocmit din lemn, din care, când autoritățile i-au scos cuiele, a ieșit un berbec viguros, care i-a lovit În regiunea inghinală pe mai mulți membri ai juriului și În dos pe pictorul-păstor César Keiron, În pofida agilității muntenești cu care el s-a pus la adăpost. Ovina, departe de a fi o machietta mai mult sau mai puțin apocrifă, s-a dovedit a fi un merinos rambouillet de stirpe australiană, desigur că nu fără coarne argentiniene care să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
doua legătură prin Koneț-Polski cu Mustafa Pașa vizirul, să nu fie slobozi tătarii a locui în Bugeac, făcând dodăială crăiei lor. Au ieșit poruncă la hanul și la Vasile Vodă (Lupu), domnul țarii noastre, și la Matei Vodă (Basarab), domnul muntenesc, să meargă cu hanul asupra lui Cantemir. Deci au venit hanul cu oști și au purces și Domnii cu îmbe țările asupra lui Cantemir care, temîndu-se de hanul, au fugit în Țarigrad, iar oardele lui le-au luat hanul cu
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
literă. întR-o după-amiază de august. Scoatem afară literele care ne interesează: în, R, o, du, pă, mia, ză, d. Le recombinăm: R, în, du, mia, pă, do, ză. Să vedem ce iese: Rându mia pă do ză. Pă e muntenescul pentru pe; do ză e prescurtarea veche pentru două zeci (sau doauo zăci, cum se spunea atunci), se folosea tot în Muntenia, pe vremea lui Anton Pann. O mie, împărțit la douăzeci. 50. E vorba de rândul paginii. Pagina 128
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
loc suntu cu moldovénii și toți de la Râm să trag" (p. 124). Miron Costin preia și reafirmă în forță ideea originii comune. În "Predoslovie" la De neamul moldovenilor [1686-1691?], Miron Costin (1965) arată că "lăcuitorii țărâi noastre, Moldovei și Țărâi Muntenești și românii din țările ungurești [...] toți un neam și odată discălecați suntŭ" (p. 9). Tot Miron Costin este întâiul formulator al tezei- contrafort a doctrinei originii pur latine a românității sub forma tezei risipirii dacilor (pe care cărturarii Școlii Ardelene
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
Bisericii Răsăritului - să obțină fără dificultăți canonizarea fostului său părinte spiritual, venit în Țara Românească în 1504. Textul (Viața și traiul sfinției sale părintelui nostru Nifon, patriarhul Țarigradului, care au strălucit între multe patemi și ispite în Țarigrad și în Țara Muntenească) adună tradiții păstrate la Sfetagora și știri colectate în Țara Românească, fiind alcătuit după tiparele narării unei „existențe exemplare”. Copiată în numeroase rânduri (în sbornice unde face adesea pereche cu Învățăturile lui Neagoe Basarab către fiul său Theodosie), cu apariții
VIAŢA PATRIARHULUI NIFON. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290531_a_291860]
-
compunere, cele două mari modele de umanitate ale vremii vechi: sfântul și cavalerul (în ipostaza sa monarhică). Ediții: Viața și traiul Sfinției Sale părintelui nostru Nifon, patriarhul Țarigradului, care au strălucit între multe patemi și ispite în Țarigrad și în Țara Muntenească, îngr. Iosif Naniescu și C. Erbiceanu, București, 1888; Viața și traiul Sfântului Nifon, patriarhul Constantinopolului, îngr. și pref. Tit Simedrea, București, 1937; Viața Sfântului Nifon. O redacțiune grecească inedită, tr., îngr. și introd. Vasile Grecu, București, 1944; Viața și traiul
VIAŢA PATRIARHULUI NIFON. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290531_a_291860]
-
Simedrea, București, 1937; Viața Sfântului Nifon. O redacțiune grecească inedită, tr., îngr. și introd. Vasile Grecu, București, 1944; Viața și traiul Sfinției Sale părintele nostru Nifon, patriarhul Țarigradului, care au strălucit între multe patemi și ispite în Țarigrad și în Țara Muntenească, LRV, I, 66-112. Repere bibliografice: N. Iorga, Cronice muntene, AAR, memoriile secțiunii istorice, t. XXI, 1899; Dimitrie Onciul, Curs de istoria românilor de la întemeierea Principatelor până în epoca lui Ștefan cel Mare, București, 1909, 81-82; Nicolae M. Popescu, Nifon II, patriarhul
VIAŢA PATRIARHULUI NIFON. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290531_a_291860]
-
reprezentând zone de dinamică a sistemului; interpretarea fenomenelor e însă dificilă, pentru că adesea la un (aparent) dezacord pot conduce mai multe cauze. În materialul cercetat sunt destul de rare cazurile în care dezacordul e cu mare probabilitate doar manifestarea normei dialectale muntenești, sancționate cu severitate de norma literară (folosirea formei de persoana a III-a singular omonime cu persoana a III-a plural, cf. GALR II: 375): arbitrii au avut câteva decizii care a ridicat sala în picioare (TVR 1, 7.III
[Corola-publishinghouse/Science/85029_a_85815]
-
a prelevat decât ficatul (OTV, 8.III.2008). 10.3. Plasarea semiadverbului mai înaintea unor clitice (a pronumelui personal sau a reflexivului) ori înaintea verbului auxiliar, în locul apariției sale în imediata vecinătate a formei verbale pline, e un fenomen regional (muntenesc) a cărui tendință de pătrundere în limba standard a fost de mai multă vreme semnalată 29 și care se manifestă destul de puternic în prezent, dovadă și frecvența mare în emisiunile monitorizate: nu mai îl înjurați (Realitatea TV, 20.XI.2007
[Corola-publishinghouse/Science/85029_a_85815]
-
neamul acesta de o samă de scriitori, ieste inimii durere. Biruit-au gândul să mă apucu de această trudă, să scoț lumii la vedere felul neamului, din ce izvor și seminție suntu lăcuitorii țărâi noastre Moldovei și așa și Țării Muntenești, cum s-au pomenit mai sus [...] Eu voi da samă de ale mele, câte scriu. (Miron Costin, De neamul moldovenilor, din ce țară au ieșit strămoșii lor - Predoslovie) 1.Explică ortograma din structura Biruit-au. 2.Scrie sinonime potrivite pentru
LIMBA ?I LITERATURA ROM?N? ?N 100 DE TESTE DE EVALUARE PENTRU LICEUP by Pavel TOMA ,Lorena Teodora TOMA () [Corola-publishinghouse/Science/83870_a_85195]
-
Miron Costin, De neamul moldovenilor, din ce țară au ieșit strămoșii lor - Predoslovie) 1.Explică ortograma din structura Biruit-au. 2.Scrie sinonime potrivite pentru termenii: seminție, letopiseț. 3.Transcrie două arhaisme fonetice. 4.Precizează modul de formare a cuvintelor muntenesc și ungurești. 5.Motivează scrierea cu majusculă a substantivului Țării Muntenești. 6.Rescrie prima frază, folosind limba română actuală. 7.Evidențiază rolul Predosloviei în textele vechi. 8.Comentează, în 4-6 rânduri, afirmația: Eu voi da samă de ale mele, câte
LIMBA ?I LITERATURA ROM?N? ?N 100 DE TESTE DE EVALUARE PENTRU LICEUP by Pavel TOMA ,Lorena Teodora TOMA () [Corola-publishinghouse/Science/83870_a_85195]
-
lor - Predoslovie) 1.Explică ortograma din structura Biruit-au. 2.Scrie sinonime potrivite pentru termenii: seminție, letopiseț. 3.Transcrie două arhaisme fonetice. 4.Precizează modul de formare a cuvintelor muntenesc și ungurești. 5.Motivează scrierea cu majusculă a substantivului Țării Muntenești. 6.Rescrie prima frază, folosind limba română actuală. 7.Evidențiază rolul Predosloviei în textele vechi. 8.Comentează, în 4-6 rânduri, afirmația: Eu voi da samă de ale mele, câte scriu. 9.Menționează două idei umaniste exprimate în fragmente. Barem de
LIMBA ?I LITERATURA ROM?N? ?N 100 DE TESTE DE EVALUARE PENTRU LICEUP by Pavel TOMA ,Lorena Teodora TOMA () [Corola-publishinghouse/Science/83870_a_85195]
-
de a prinde pe Mihai Racoviță - Vodă... După copiile ce avem se zice că nemții fără de veste au lovit la 1716 scaunul lui Mihai Racoviță în Iași cu gând ca să-l iea cum au luat cătanele și pe Mavrocordat, domnul muntenesc, dar Vodă i-a biruit, i-a risipit și apoi trecând muntele Mestecăniș au ieșit în Țara Ardealului, prădând și arzând până la cetatea Bistriței și Maramureșului de n-a rămas nimică, ce se va pomeni la unguri cât va fi
600 de ani de istorie ai satului vama by Ion Cernat, Elena Lazarovici () [Corola-publishinghouse/Science/83083_a_84408]
-
cu o samă de nemți și moldoveni, munteni, unguri, sârbi, câtăva adunătură. Ci așa făr de veste ne-au lovit la scaunul nostru în Ieși, cu gândul ca să ne iea, precum au luat pe vodă - căpitan, pe Nicolai Mavrocordat, domnul muntenesc din scaunul țării din București și l-au dus la Sibiu. Iar noi, cu ajutorul lui Dumnezeu, i-am biruit și i-am risipit, dar și movilă am făcut pe trupurile lor și minunată cruce și cerdac de piatră lângă movilă
600 de ani de istorie ai satului vama by Ion Cernat, Elena Lazarovici () [Corola-publishinghouse/Science/83083_a_84408]
-
Frenț - căpitanul cu osamă de Nemți și Moldoveni, Munteni, Unguri, Sârbi, cătăva adunătură. Ci așa făr de veste ne-au lovit la Scaunul nostru în Ieși, cu găndul ca să ne iea, precum au luat Pivodă - Căpitan pe Necolai Mavrocordat, Domnul muntenesc, din Scaunul țării din București și l-au dus la Sibiiu. Iar noi, cu agiutoriul lui Dumnezeu, i-am biruit și i-am risipit, dar și movilă am făcut pe trupurile lor și minunată cruce și cerdac de piatră lăngă
600 de ani de istorie ai satului vama by Ion Cernat, Elena Lazarovici () [Corola-publishinghouse/Science/83083_a_84408]
-
țării, iar în CLR, vorbitori din zona de nordest, ilustrând cu precădere o variantă moldovenească a limbii. În ultimul corpus analizat - Verba -, proveniența vorbitorilor este de presupus a fi una vestică, iar varietatea de limbă folosită se apropie de varianta muntenească. Pentru a ilustra utilizările demonstrativelor din limba actuală, vom folosi un corpus mai variat, incluzând și scrieri beletristice, publicistică, exemple de pe internet etc. și vom compara ulterior datele obținute în tabele, exemplificând cu situații din materialul folosit. Formele demonstrative ce
[Corola-publishinghouse/Science/85019_a_85805]
-
le îndeplinește cuvântul 4. Cele mai multe gramatici din secolele al XIX-lea-al XX-lea au neglijat forma alde, adesea omițând-o cu totul din descrieri. Mai multe date oferă GA I: 177−178 și, recent, GALR I: 261. Utilizările dialectale (muntenești, inclusiv din Sudul Dunării) ale indefinitului au fost descrise în detaliu de Mărgărit (2001, 2006 în 2007). 2. CONSTRUCȚII SINTACTICE ȘI VALORI SEMANTICO-PRAGMATICE În utilizarea lui alde se disting mai multe construcții și valori. Unele dintre acestea pot fi determinate
[Corola-publishinghouse/Science/85032_a_85818]
-
nominalul centru este un substantiv comun, nume de rudenie, e și mai rară în limbajul familiar actual, fiind probabil simțită ca populară și chiar regională. Mărgărit (2001), în acord cu Ionică (1984: 176), consideră această valoare ca fundamentală pentru graiurile muntenești (unde, de exemplu, alde ta-su desemnează prototipic "părinții", "tatăl + mama"). Exemple recente provin însă și de la nativi moldoveni (și chiar din Republica Moldova): Că alde tata trăiau greu. Aveau mulți copii, dar nu aveau vacă (Alexei Vakulovski, tiuk.reea.net
[Corola-publishinghouse/Science/85032_a_85818]
-
2007) ca având utilizarea de formulă de politețe (în care alde substituie un termen de reverență) mai ales în graiurile din sud. Romanul Moromeții, vol. I, al lui Marin Preda (apărut în 1955), care reflectă în mod credibil limbajul popular muntenesc, conține numeroase exemple de utilizare a lui alde, dintre care - cu toată ambiguitatea inerentă - unele pot fi explicate ca desemnând grupul familial (a), altele ca formule de deferență individuală (b), dar multe apar în contexte neutre (de simplă aproximare enunțiativă
[Corola-publishinghouse/Science/85032_a_85818]
-
neromânesc. În același secol, logofătul Miron Costin scria De neamul moldovenilor, din ce țară au eșit strămoșii lor, avertizînd chiar din prima frază a predosloviei că gîndul i-a fost să scrie despre Începutul țărilor acestora și neamului moldovenesc și muntenesc și cîți sînt și În țările ungurești cu acest nume (s.n.), și pînă astăzi. Trecînd În revistă numele cu care sînt prezenți românii În istoriografie, numeroase, ca și În cazul altor popoare, Miron Costin observa că acest nume, moldovan, este
A FI SAU A NU FI by GHEORGHE C. MOLDOVEANU () [Corola-publishinghouse/Science/830_a_1715]