474 matches
-
neromânesc. În același secol, logofătul Miron Costin scria De neamul moldovenilor, din ce țară au eșit strămoșii lor, avertizînd chiar din prima frază a predosloviei că gîndul i-a fost să scrie despre Începutul țărilor acestora și neamului moldovenesc și muntenesc și cîți sînt și În țările ungurești cu acest nume (s.n.), și pînă astăzi. Trecînd În revistă numele cu care sînt prezenți românii În istoriografie, numeroase, ca și În cazul altor popoare, Miron Costin observa că acest nume, moldovan, este
A FI SAU A NU FI by GHEORGHE C. MOLDOVEANU () [Corola-publishinghouse/Science/830_a_1715]
-
dară numele cel vechiu ca un temei neclătit [s.n.], deși adaog ori vremile Îndelungate ori streinii adaog și alte numere, dar cel ce-i rădăcină nu să mută. Și așa este și acestor țări, și țării noastre, Moldovei, și Țării Muntenești: numele cel drept, de moșie iaste român, cum să răspund și acmu cei din țările ungurești lăcuitorii și muntenii - țara lor - și scriu și răspund cu graiul: Țara Rumânească. Relația de incluziune dintre cei doi termini este clară, moldovan aparținînd
A FI SAU A NU FI by GHEORGHE C. MOLDOVEANU () [Corola-publishinghouse/Science/830_a_1715]
-
bucovinean etc. A patra frază din predoslovia cărții menționate spune: Biruit-au gîndul să mă apuc de această trudă, să scot lumii la vedere feliul neamului, din ce izvor și săminție sîntu lăcuitorii țării noastre Moldovei și așa și Țării Muntenești, cum s-au pomenit mai sus, și românii din țările ungurești, că tot un neam sînt și o dată descălecați, de unde sintu strămoșii lor pre aceste locuri, supt ce nume au fost Întîi la descălecatul lor și de cînd s-au
A FI SAU A NU FI by GHEORGHE C. MOLDOVEANU () [Corola-publishinghouse/Science/830_a_1715]
-
istorice, nici măcar după teoria conform căreia dacoromânul are cinci subdialecte. În ultimul timp se reia din ce În ce mai des părerea lingvistului ieșean A. Philippide (moldovean?) care susținea Împărțirea dacoromânului În graiuri de tip nordic sau moldovenesc și graiuri de tip sudic sau muntenesc. După Emanuel Vasiliu, nici măcar . Procesul de dezmembrare a românei comune s-a derulat Între secolele al X-lea și al XII-lea (poate chiar al XIV-lea), or statele Moldova și Muntenia s-au Întemeiat abia În sec. al XIV
A FI SAU A NU FI by GHEORGHE C. MOLDOVEANU () [Corola-publishinghouse/Science/830_a_1715]
-
de dezmembrare a românei comune s-a derulat Între secolele al X-lea și al XII-lea (poate chiar al XIV-lea), or statele Moldova și Muntenia s-au Întemeiat abia În sec. al XIV lea, aceasta Însemnînd că denumirile muntenesc și moldovenesc sînt mai tîrzii, pe baza numelor formațiunilor statale, iar nu simultane cu formarea celor două grupuri de graiuri dacoromâne. Din româna comună vorbită În nordul Dunării. Denumirile graiuri de tip muntean și graiuri de tip moldovean sînt deci
A FI SAU A NU FI by GHEORGHE C. MOLDOVEANU () [Corola-publishinghouse/Science/830_a_1715]
-
sînt și denumirile dialectelor românești sud-dunărene macedoromân, meglenoromân, istroromân, ai căror vorbitori se numesc armâń, vlași, rumëri. Dar aceste denumiri au În vedere numeroasele și profundele asemănări Între graiurile dacoromâne de tip nordic sau moldovenesc și de tip sudic sau muntenesc. Folosindu-se de aceste nume, Vasile Stati ar fi putut, și nu Înțelegem de ce n-a făcut-o, să extindă limba moldovenească peste tot teritoriul de la nord de linia Carpaților. A preferat să se limiteze la Împărțirea dacoromânului În cinci
A FI SAU A NU FI by GHEORGHE C. MOLDOVEANU () [Corola-publishinghouse/Science/830_a_1715]
-
de a prinde pe Mihai Racoviță - Vodă... După copiile ce avem se zice că nemții fără de veste au lovit la 1716 scaunul lui Mihai Racoviță în Iași cu gând ca să-l iea cum au luat cătanele și pe Mavrocordat, domnul muntenesc, dar Vodă i-a biruit, i-a risipit și apoi trecând muntele Mestecăniș au ieșit în Țara Ardealului, prădând și arzând până la cetatea Bistriței și Maramureșului de n-a rămas nimică, ce se va pomeni la unguri cât va fi
600 de ani de istorie ai satului vama by Ion Cernat, Elena Lazarovici () [Corola-publishinghouse/Science/83083_a_84408]
-
cu o samă de nemți și moldoveni, munteni, unguri, sârbi, câtăva adunătură. Ci așa făr de veste ne-au lovit la scaunul nostru în Ieși, cu gândul ca să ne iea, precum au luat pe vodă - căpitan, pe Nicolai Mavrocordat, domnul muntenesc din scaunul țării din București și l-au dus la Sibiu. Iar noi, cu ajutorul lui Dumnezeu, i-am biruit și i-am risipit, dar și movilă am făcut pe trupurile lor și minunată cruce și cerdac de piatră lângă movilă
600 de ani de istorie ai satului vama by Ion Cernat, Elena Lazarovici () [Corola-publishinghouse/Science/83083_a_84408]
-
Frenț - căpitanul cu osamă de Nemți și Moldoveni, Munteni, Unguri, Sârbi, cătăva adunătură. Ci așa făr de veste ne-au lovit la Scaunul nostru în Ieși, cu găndul ca să ne iea, precum au luat Pivodă - Căpitan pe Necolai Mavrocordat, Domnul muntenesc, din Scaunul țării din București și l-au dus la Sibiiu. Iar noi, cu agiutoriul lui Dumnezeu, i-am biruit și i-am risipit, dar și movilă am făcut pe trupurile lor și minunată cruce și cerdac de piatră lăngă
600 de ani de istorie ai satului vama by Ion Cernat, Elena Lazarovici () [Corola-publishinghouse/Science/83083_a_84408]
-
un stil propriu, ce nu are nimic de-a face cu stilul poeziei din epocă (anii ’50). Tânărul versificator este când angoasat, când „bășcălios” și sfidător. Cele mai multe sugestii vin din direcția Arghezi și din „cântecele de ibovște” pe o tradiție muntenească. Arghezi însuși amestecase în pasta din Florile de mucigai culorile și jalea irmoaselor. S. alege două modele care în aparență se împacă așa cum se împacă ziua cu noaptea. Unul este grav și trimite la esențele lumii și la jalea metafizică
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289876_a_291205]
-
care i-a dat limba română. Nu este o necuviință a-l pune, la acest capitol, în vecinătatea lui Eminescu și a lui Blaga, mari poeți ai erosului. Spre deosebire de ei, aduce nuanța de joc și de petrecere, în tradiția poeziei muntenești. Aici se întâlnește el cu spiritul Văcăreștilor și cu „boala” lor incurabilă și măreață, jumătate prefăcută, jumătate o boală cerească. Câteva poeme (Leoaică tânără, iubirea, Vârsta de aur a dragostei etc.) au făcut carieră. Ele sunt recitite și azi de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289876_a_291205]
-
Bisericii Răsăritului - să obțină fără dificultăți canonizarea fostului său părinte spiritual, venit în Țara Românească în 1504. Textul (Viața și traiul sfinției sale părintelui nostru Nifon, patriarhul Țarigradului, care au strălucit între multe patemi și ispite în Țarigrad și în Țara Muntenească) adună tradiții păstrate la Sfetagora și știri colectate în Țara Românească, fiind alcătuit după tiparele narării unei „existențe exemplare”. Copiată în numeroase rânduri (în sbornice unde face adesea pereche cu Învățăturile lui Neagoe Basarab către fiul său Theodosie), cu apariții
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290531_a_291860]
-
compunere, cele două mari modele de umanitate ale vremii vechi: sfântul și cavalerul (în ipostaza sa monarhică). Ediții: Viața și traiul Sfinției Sale părintelui nostru Nifon, patriarhul Țarigradului, care au strălucit între multe patemi și ispite în Țarigrad și în Țara Muntenească, îngr. Iosif Naniescu și C. Erbiceanu, București, 1888; Viața și traiul Sfântului Nifon, patriarhul Constantinopolului, îngr. și pref. Tit Simedrea, București, 1937; Viața Sfântului Nifon. O redacțiune grecească inedită, tr., îngr. și introd. Vasile Grecu, București, 1944; Viața și traiul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290531_a_291860]
-
Simedrea, București, 1937; Viața Sfântului Nifon. O redacțiune grecească inedită, tr., îngr. și introd. Vasile Grecu, București, 1944; Viața și traiul Sfinției Sale părintele nostru Nifon, patriarhul Țarigradului, care au strălucit între multe patemi și ispite în Țarigrad și în Țara Muntenească, LRV, I, 66-112. Repere bibliografice: N. Iorga, Cronice muntene, AAR, memoriile secțiunii istorice, t. XXI, 1899; Dimitrie Onciul, Curs de istoria românilor de la întemeierea Principatelor până în epoca lui Ștefan cel Mare, București, 1909, 81-82; Nicolae M. Popescu, Nifon II, patriarhul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290531_a_291860]
-
fostului Imperiu Roman. Împreună cu dalmata (azi, dispărută) și cu dialectele italiene centrale și meridionale, româna face parte din grupul apeninobalcanic al limbilor romanice 65. Graiurile sau subdialectele limbii române sunt: * graiul bănățean; * graiul crișean; * graiul moldovenesc; * graiul maramureșean; * graiurile oltenesc, muntenesc și dobrogean, acesta din urmă zis uneori "dician"66; * graiul timocean. Harta graiurilor limbii române a fost prelucrată de către Spiridon Manoliu și a fost preluată din cadrul Enciclopediei online, Wikipedia, de la adresa: http://ro.wikipedia.org/ Vocabularul reprezentativ al limbilor romanice
by Constantin Crăiţoiu [Corola-publishinghouse/Science/1063_a_2571]
-
regatului maghiar de către Soliman Magnificul, în bătălia de la Mohacs, a însemnat dispariția principalului protector sau aliat, după circumstanță, pe care se baza Țara Românească pentru a rezista presiunii turcești. Stăpânirea semilunii se întindea peste axele strategice în care debușau drumurile muntenești, fie direct la Dunărea de Jos, fie indirect, prin Ardeal, la Dunărea de Mijloc. Astfel, domnitorilor munteni nu le-a mai rămas decât să recunoască de bunăvoie suzeranitatea Înaltei Porți 63. Spre deosebire de Țara Românească, soarta Transilvaniei a fost strâns legată
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
românească 117. Dar poate ar trebui să ne uităm spre Transilvania, mai degrabă, ca un areal de convergență între graiurile bănățene (din zona Hunedoarei), cele crișane (din zona Clujului), cele moldovenești (din zona Bistriței și a Mureșului superior) și cele muntenești (din zona Brașovului și Sibiului). În Moldova, există tendința de a observa în specificul graiurilor, determinat de fenomenul palatizării, o influență slavă (pe filieră rusă sau ucraineană). Ar fi nevoie să vedem dacă nu cumva, de fapt, această amprentă are
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
Transilvania. Influența celor două mitropolii s-a suprapus cu aproximație, în logica unor conexiuni geografice, peste divizarea lingvistică a Transilvaniei între graiul ardelenesc din nord, mai apropiat de cel moldovenesc, și graiul ardelenesc din sud care se confundă cu cel muntenesc. În Ardeal, al cărui pământ fusese cotropit de diverse puteri convertite la catolicism sau, mai târziu, protestantism, ortodoxia a avut statutul de religie tolerată. Considerați schismatici, românii au ajuns să fie persecutați pentru credința lor și au fost supuși unui
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
se raporta cu atâta strictețe. Acestea sunt concepute ca ilustrări ale vechii înțelepciuni orientale, menite să ilustreze latura de moralist clasic a autorului. George Călinescu notase și el această tendință de localizare a acestui orientalism, metamorfozată aici într-un balcanism muntenesc, dar și explorarea zonelor tulburi ale percepției senzoriale: ,,Abu Hasan e o experiență de sugestie ce duce la alterarea percepției adevărului’’. Nicolae Ciobanu vedea în povestea orientală capodopera basmului nuvelistic românesc, constatând că ,,tema moralizatoare este subsumată incitantei problematici a
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
sau Alecu Suțu, rămași de pomină prin dăjdiile impuse. La sfârșitul cronicii se află un tezaur de date geografice, statistice și economice, preluate din condici boierești. Cronograful are o frază sobră, cam fără relief, cu o sintaxă arhaizantă, în grai muntenesc. Despre aceeași perioadă istorică N. R. scrie în grecește Cronicul de la 1768-1810 și Izbucnirea și urmările zaverei din Valahia, lucrare ce vădește poziția autorului, temător de „anarhie” și de mișcările revoluționare. Este ostil fanarioților, dar nu acceptă nici pretențiile de conducător
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288370_a_289699]
-
În plus, turcii au atacat în repetate rînduri statele românești, începînd cu a doua jumătate a secolului al XV-lea, cu intenția de a le anexa și, dacă acest scop nu a fost în totalitate atins, unele cetăți moldovene și muntenești au fost ocupate, iar dependența de turci a devenit tot mai evidentă. Din nord-est, moscoviții, după ce au anulat destinul european al Rusiei Kievene, au început să amenințe tot mai insistent popoarele de la Marea Baltică și de la Dunăre. Pe lîngă aceasta, în
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
morminte/ Ale laurilor flori/ Spre a fi mai dulce somnul / Fericiților eroi (...)”. (Prima strofă din Imnul Eroilor) a. Bârzești În anul 1917 satul Bârzești era reședința comunei cu același nume din care mai făceau parte și satele Călugăreni (Tăcmănești) și Muntenești. În apropierea haltei Bârzești, mai precis lângă fosta cabină a paznicului de barieră, se află cimitirul militar constituit odată cu camparea pe dealul Mezat a unei părți a Regimentului 36 Infanterie „Vasile Lupu” din Oltenița. Până în anul 1977, aici mai exista
Fălciu, Tutova, Vaslui : secvenţe istorice (1907-1989) : de la răscoală la revoltă by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1235_a_1928]
-
Pan’ acum am dus pe umeri Pietre mici, după putere, Ca și cântecul ne spune: Cântă toți: Unde-i unul nu-i putere, La nevoi și la durere. Unde-s mulți, puterea crește Și dușmanul nu sporește. Boierul: Țara noastră Munteneasca Și Moldova românească Unirea de-o săvârșesc Puterea o dobândesc. -Acum, cred c-ați înțeles?! Ion Roată: -Ba eu, tot n-am înțeles. Toți copiii cântă și dansează “Hora Unirii” Dar suntem, chemați, măi vere, Stâncă să o ridicăm Și
CREANGĂ ŞI COPIII by POPA M. RODICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/631_a_1267]
-
interriveran de la Nistru până la Prut". Adevărat. Tot așa cum Preda s-a legitimat prin eroii săi extrași din universul satului oltean, Barbu, prin incursiunea în lumea mahalalei bucureștene, Stancu (în opinia mea, sub nivelul lui Druță), prin investigarea orizontului propriu Bărăganului muntenesc. Și mai departe, Rebreanu, cu dramele Ardealului, Creangă și Sadoveanu ca reprezentanți ai Moldovei. Opera lui Druță, prin ceea ce are ea mai profund și mai reprezentativ "ethosului interriveran", nu poate fi privită și înțeleasă în afara ethosului românesc. Singurul care n-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
spune un proverb -, găsești dedesubt monede de aur” <endnote id="(361, p. 183)"/>. În tradiția populară românească și cea aromânească <endnote id="(511)"/>, legende de tipul celor de mai sus coexistă cu povești care subliniază cupiditatea evreilor (Într-o legendă muntenească, de pildă, „un Jidan bătea mormântul unui rumân” care murise fiindu-i dator mulți bani ; <endnote id="cf. 149, p. 38"/>), cu strigături vulgare, ajunse prin degradare În folclorul copiilor („Cinci bani, zece bani,/ O căruță de jidani” ; <endnote id
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]