758 matches
-
-i aici,” își spuse Sanpei. Lovi cu piciorul ușa șubredă, care se deschise imediat. Sanpei duse în colibă calul pe care plănuia să-l lase acolo și, priponindu-l de un stâlp, intră în bucătărie și se servi cu orez, murături și ceai. De cum își umplu burta, găsi cerneală și un penel, scrise un mesaj pe o fâșie de hârtie și o prinse de capacul oalei, cu boabe de orez rămase. Nu e fapta vulpilor și a bursucilor. Eu, Sanpei, sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
se numește un vas de mare capacitate, făcut din doage de lemn fixate cu cercuri metalice, mai larg la mijloc decât la capete, folosit pentru păstrarea diferitelor lichide, în special a vinului, a murăturilor etc. În funcție de dimensiuni, se mai numește "bute", "budană" sau "poloboc". La confecționarea butoiului, se fac mai întâi doagele care sunt niște scânduri mai înguste la capete și mai late la mijloc. Această formă permite să fie strânse cu cercurile. Apoi
Butoi () [Corola-website/Science/318780_a_320109]
-
asamblează fundurile, se taie "gardina" (un șănțuleț făcut la capetele din interior ale doagelor unui butoi, în care se fixează fundul sau capacul ), "vrana" (o gaură rotundă sau dreptunghiulară făcută la butoaiele înfundate, pentru a putea introduce sau scoate vinul, murăturile etc. ) și se bate un cep (un dop de lemn, de formă tronconică, cu care se astupă gaura butoiului ). Un un meșter care confecționează butoaie se numește dogar . Spre deosebire de metoda actuală, când doagele sunt confecționate din scânduri plane, care se
Butoi () [Corola-website/Science/318780_a_320109]
-
parte” dintr-un "congius") era folosit ca măsură pentru lichide. Un vas de lemn, de obicei de forma unui trunchi de con, cu baza mare jos, făcut din doage legate cu cercuri și folosit mai ales la păstrarea unor brânzeturi, murături etc. se numește "putină". Un vas rotund cu două torți, făcut din doage de lemn, de formă tronconică cu baza mare sus și întrebuințat la cărat apă și alte lichide, la muls, la spălat rufe etc. se numește "ciubăr" sau
Butoi () [Corola-website/Science/318780_a_320109]
-
era deschis și conținutul lui vărsat pe podea, farfurii și pahare murdare peste tot. Pe masă o baltă de suc, muștele roiau pe masă. Pe jos nu se putea călca altfel, decât pe mâncarea cățelului sau în conținutul borcanelor de murături. Panicat si alb la față, începe să își caute soția prin toată casa. Era un vacarm de nedescris - televizorul și computerul erau date la maximum. Intră în baie unde prosoapele pluteau pe podea într-o baltă de apă și sulurile
BANCUL ZILEI: Cum este privită România de NATO? () [Corola-journal/Journalistic/67207_a_68532]
-
un zâmbet care părea să vină de undeva din adâncul ființei ei: - Nu. noiembrie 2004 REVELION Muzica: Bob Dylan, The Walkmen Revelionul fusese identic cu celelalte. Aceiași oameni, aceeași muzică, aceleași băuturi, aceeași mâncare, aceleași discuții. Singura diferență o făcuseră murăturile extraordinare, mai ales conopida și gogonelele, aduse de nu se știe cine. Petrecerea avusese loc într-un apartament de pe lângă Piața Romană, se băuse mult, se dansase puțin, plecasem pe la cinci fără ceva. Mergeam pe Ana Ipătescu, pe trotuarul acoperit cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
de bol. Un alt băiat Îl lovi peste mână. Toți râseră. Călugării aveau voie să cerșească mâncare, dar numai dimineața devreme. Mergeau la piață Înainte de răsăritul soarelui cu boluri și coșuri, iar vânzătorii și cumpărătorii le Încărcau cu orez, legume, murături, arahide și tăiței, În tot acest timp mulțumindu-le pentru că le oferă ocazia să-și crească meritul, acest merit fiind contul la banca de fapte bune prin intermediul căruia budiștii Își măreau șansele de a avea vieți ulterioare mai bune. Proviziile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
se uitau cu poftă la tăvile Întregi de jeleuri din alge colorate artificial În galben-aprins. Mamele lor erau atente la vânzătorii care le cântăreau orezul, zahărul de palmier și tăițeii de orez. Mirosurile de pământ se Împleteau cu cele de murături. Moff Îi văzu pe Walter și pe Bennie stând la intrare, amândoi părând relaxați și satisfăcuți de ei Înșiși. Ceilalți călători erau și ei deja acolo, așteptând. — Deci? zise Moff către Bennie. —Floare la ureche, Îi răspunse el vesel pocnind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
Era copleșit. Bunătatea autentică a străinilor. Un veritabil moment din National Geographic: doi oameni, foarte diferiți, pe care-i separă limba, cultura și multe alte lucruri, dar care totuși Își oferă unul celuilalt ce au mai bun, propria umanitate, desenul, murăturile. Acceptă cu recunoștință punguța roz cu tot cu conținutul ei murat, acest gest universal de prietenie. Era incredibil, Îi Încălzea inima. O va păstra mereu - sau până când se va Întâmpla o nenorocire, adică peste numai câteva ore. Autocarul o porni mai departe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
lunii, câteva stele risipite și fumul auriu al focurilor pentru gătit. 7tc "7" Jacarandatc "Jacaranda" Î n autocar se aprinseră luminile de deasupra capetelor, o strălucire slabă, verde care arunca asupra fețelor tovarășilor mei de călătorie o paloare ca de murătură. Pe ultima porțiune din Drumul Birmaniei, În timpul urcușului spre orașul Lashio, sistemul de eliminare a gazelor de eșapament al autocarului se stricase, iar acum gazele toxice erau absorbite prin sistemul de aer condiționat; prietenii mei erau amorțiți de greață și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
bătrâna smochinită din piață, o sută de grame de napi murați și picanți băltind În propriul suc. Dar trecuseră deja trei ore, ultima jumătate de oră fiind petrecută În dureri Însoțite de o transpirație rece. Bennie uitase de umanitate și murături. Mintea lui era concentrată În totalitate asupra tulburărilor din măruntaie. O nouă crampă Îi săgetă intestinele, iar În Încercarea de a-și stăpâni durerea, apăsă și mai tare cu genunchiul În spătar, aplicând În același timp o presiune egală asupra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
de lemn ciopliți stângaci. Fiecare vânzător căuta să le atragă privirile prietenilor mei. Pe mal se aflau vânzătorii care ofereau produse mai practice pentru localnici: pepeni galbeni, verdețuri cu tulpini lungi, tomate, condimente aurii și roșii, vase de lut cu murături și pastă de creveți. Sarongurile femeilor aveau culori vii, ca ale unor oameni fericiți: roz, turcoaz, portocaliu. Bărbații stăteau pe vine, În longyin-urile lor În culori Închise, cu omniprezentele țigări de foi Între dinți. —Și ei ce fac aici? Întrebă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
amintesc.“ „Deci nu te gândeai la mine?“ „Nu în totalitate.“ Încercam să devin evaziv, fără succes. „Ești un măgar, un mic ticălos. Nu, un mare ticălos! Un ticălos nocturn!“ Eram. „Dar o să te-ajut. Mai ții minte borcanele alea de murături, cu garnituri de cauciuc și niște bride groase de fier, care păstrau capacul închis?“ „Da.“ „Tata le dosea în pivniță. Mai aducea și damigene, colecționate de la țară și înghesuite cu zecile în balcon, pe forme, culori și dimensiuni. Avea încredere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
lui valoare afectivă, ocupa un colț de raft și de istorie personală pe care nimeni n-avea să-l viziteze niciodată, ca un muzeu de-antichități dezafectat. Ieșirea din creier, calculator și-apartament se făcea prin balcon, pe lângă borcanele cu murături și-autobuzul chinezesc de jucărie, lat, ascuțit, cu pasagerii pictați pe geamurile de metal. Pentru cei care încă nu și-au dat seama, mintea lui Paul funcționa ca o lentilă neuronală, un filtru de realitate prin care se răsfrângea imaginea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
ne-am mutat la altă masă, de două persoane. Știam și ce urmează: salata de crudități, fără carne și maioneză. Eu puteam să comand orice, mititei cu cartofi prăjiți, fripturi la tavă cu pure și legume gratinate sau salate de murături în saramură. Nimic nu se punea pe mine, metabolismul ardea totul, de parcă aș fi avut țuică în loc de sucuri digestive. După o oră, arătam la fel de slab cum intrasem în local; dacă ar mai fi trăit, Hemingway m-ar fi invidiat (mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
puștiul ăsta chiulangiu ne poate ajuta cu ceva?“ „Scurtu zice că da. Pe vremea lui nea’ Nicu, strângea pe-ascuns ceasuri de mână, capace de mașini și sigle de pe capote: avea vreo trei saci dosiți în pivniță, printre butoaiele cu murături. Nu știau vecinii ce li se-ntâmplă cu mașinile și lucrurile din casă, ieșeau dimineața și mai lipsea ceva. Întrebau în stânga, întrebau în dreapta; de pomană. L-a prins taică-său într-o iarnă, din greșeală: a desfăcut un sac de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
miros. E vreun nou mod de-a înțelege arta? Magritte mirosind a pepeni. Chagal duhnind a lampă cu gaz. Sabin Bălașa, a spirtul de pe mâinile Elenei Ceaușescu. Luchian, a mai știu eu ce; Garoafe albe și roșii - ce damf de murături!“ „Ha-ha, foarte nostim. Eu chiar vorbeam serios. Să știi că m-am apropiat de el.“ „Și?“ „Și-am simțit un miros slab, aproape imperceptibil. Am rămas câteva minute cu el în nări, apoi l-am uitat cu totul. Nici acasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
Maria cântărea din ochi cuburile de telemea pe care un bărbat în halat de doctor le cresta priceput cu un cuțitaș, întinzându-ți bucățica, s-o guști. Tarabele străluceau de culori, legumele se-amestecau cu florile stropite cu apă rece, murăturile cu fructele exotice, semințele cu piramidele de mălai, brățările țigăncilor cu micile casete de tablă din care scoteau banii, să-ți dea restul. Florăresele purtau iegări roz și verde-turcoaz, mulați pe picioare: bareta chilotului ieșea din pantalon, anunțând funduri supreme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
am ales cu-o săptămână de vacanță.“ „Cine-a plătit?“, s-a interesat Mihnea. Căra o valijoară mică, neagră, pe role și-o servietă de umăr unde păstra laptop-ul. Trecuse vremea papornițelor turcești, cadrilate, în care călătoreau clandestin sarmalele, murăturile, țuica sau baxurile de țigări fără timbru. „Te crezi în filme?“, i-am întors-o, ocolind întrebarea, „Cine-a plătit? Cine ne-a angajat? În ce poveste ne-am băgat?“ „Mihnea are dreptate. Nici eu nu știu ce facem acolo.“ „Tu îți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
să-i trag draperiile. Se făcea o pauză, apoi apărea ciorba de perișoare: polonicul gigantic, înspăimântător, era manevrat cu prudență, înainte să fie abandonat în castronul adânc de porțelan, cu toarte înflorate. După ciorbă, se aducea friptura cu pureu și murături (vara, înlocuite de salata de roșii cu brânză), apoi iar o pauză și, la sfârșit, desertul și cafeaua. Se turna înghețată peste prăjiturile cu mere, se-aprindeau țigările, iar copiii primeau sirop de vișine în loc de cafea. „Ca pe vremuri“ devenise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
unul din marile magazine alimentare ale cartierului unde locuiește, botezat European Deli (cum ar veni, delicatese europene). Același mod de prezentare a mărfii ca într-un magazin de cartier din România doar mirosul este diferit, din cauza putinilor cu varză și murături. Un perete întreg cu CD-uri cu manele. Suntem informați cu amabilitate că putem comanda orice CD dorim, "băieții" fac comenzi lunare din România. Cel mai mult mi-a plăcut felinarul suspendat undeva sus, deasupra casei de marcat "în caz
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
a fi cu toți turci, sorb cu poftă ca și ienicerii de acum 400 de ani ciorba servită în boluri metalice asemănătoare cu cele utilizate în armata română. Patronii turci sunt amabili, porțiile uriașe, nostalgia clienților, maximă. Magazine: Magazinele balkano-central-europene. Murături, castraveți, varză acră ca la Oborul bucureștean. Contribuția polono-ungură se manifestă prin șiraguri de cârnați afumați și șunci expuse savant, astfel încât să atragă magnetic privirile potențialilor clienți. Șliboviță, vodci diverse, bere "etnică", vinuri puzderie. Marca sârbească "Țarul Lazăr" (eticheta masivă
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
Și se mai Întâmpla că mai rămânea câte unul prin dormitor la altă brigadă... Îl băga la carceră... În sfârșit, ne ducea la muncă. Cum era mâncarea? Ce vreau să vă spun? Mâncarea era o mizerie. O mizerie! Era varză, murături... mâncare de murături. Am mâncat odată, mi-aduc aminte, mazăre furajeră cu gărgărițe. M-am dus În fundul dormitorului să mănânc, ca să nu văd... Era veche și era plină de gărgărițe. Era groaznic, era ceva... Mi-aduc aminte că ne-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
Întâmpla că mai rămânea câte unul prin dormitor la altă brigadă... Îl băga la carceră... În sfârșit, ne ducea la muncă. Cum era mâncarea? Ce vreau să vă spun? Mâncarea era o mizerie. O mizerie! Era varză, murături... mâncare de murături. Am mâncat odată, mi-aduc aminte, mazăre furajeră cu gărgărițe. M-am dus În fundul dormitorului să mănânc, ca să nu văd... Era veche și era plină de gărgărițe. Era groaznic, era ceva... Mi-aduc aminte că ne-a dus la o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
de celelalte Închisori, w.c. turcesc, cu paravan din rogojină, cu cadru din lemn, să nu te vadă fiecare. Asta era toată intimitatea. Deci, era un avantaj. Mâncarea cum era? Mâncarea era greu de suportat. Bază la Gherla era ciorba de murături, ciorba de varză... Dar varza era deja Împuțită, stricată... Foarte rar primeam câte o zeamă În care fusese fiartă fasole... arpacaș, turtoi și o feliuță de pâine de dimineață. Cum se purtau gardienii cu dumneavoastră? Agresivitatea gardienilor era maximă. Oricare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]