803 matches
-
spună ca nu cumva să pară șocat sau deplasat. — Scrisul nu vi se pare o ocupație demnă de o femeie din lumea bună? întreabă batjocoritor Agrippina. Se simte răzbunată și surâde mulțumită. — E nepoata împăratului și a lui Marcus Antonius..., mur mură derutată Calpurnia Cezarina. — Despre ce scrie Livilla? intervine iute Piso. Încearcă să repare gafa mamei sale, dat tot nu îndrăznește să-și ridice privirea din pământ. Adaugă totuși după un moment: — Aveam cunoștință că pictează... — Nici această îndeletnicire nu
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
să-i desfacă degetele încleștate și i-o îndeasă cu sila sub centiron. Șoptește precipitat: — Sunt aurei, ai grijă. — Aurei? tresare Rufus. Îl cuprinde din nou neliniștea. Vittelius se apleacă spre el: — Împăratul îți încredințează o sarcină de mare taină, mur mură. Sigur, pentru ce altceva m-ar recompensa cu aur? suspină Ru fus. Pipăie pungociul. Doldora. Se alarmează dintr-odată. Înseam nă că ceea ce-l pun să facă este foarte riscant. — ăsta-i doar un avans. Cam a treia parte
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
visuri, răsărit din sfinte-izvoară, Nilul mișc-a lui legendă și oglinda-i galben-clară Către marea liniștită ce înneacă al lui dor. De-a lui maluri sunt unite câmpii verzi și țări ferice; Memfis colo-n depărtare, cu zidirile-i antice, Mur pe mur, stânca pe stâncă, o cetate de giganți - Sunt gândiri arhitectonici de-o grozavă măreție! Au zidit munte pe munte în antica lor trufie, I-a-mbrăcat cu-argint ca-n soare sa lucească într-un lanț Și să pară răsărită
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
din sfinte-izvoară, Nilul mișc-a lui legendă și oglinda-i galben-clară Către marea liniștită ce înneacă al lui dor. De-a lui maluri sunt unite câmpii verzi și țări ferice; Memfis colo-n depărtare, cu zidirile-i antice, Mur pe mur, stânca pe stâncă, o cetate de giganți - Sunt gândiri arhitectonici de-o grozavă măreție! Au zidit munte pe munte în antica lor trufie, I-a-mbrăcat cu-argint ca-n soare sa lucească într-un lanț Și să pară răsărită din visările
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
trece. Ea un înger ce se roagă - El un demon ce visează; Ea o inimă de aur - El un suflet apostat; El în umbra lui fatală, stă-ndărătnic rezemat - La picioarele Madonei, tristă, sfântă Ea veghiază. {EminescuOpI 51} Pe un mur înalt și rece de o marmură curată, Albă ca zăpada iernei, lucie ca apa lină, Se răsfrânge ca-n oglindă a copilei umbră plină - Umbra ei, ce ca și dânsa stă în rugă-ngenunchiată. Ce-ți lipsește oare ție, blond copil
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
văd ființa-i aeriană. Peste vieața-i inocentă, vieața lui cea sântă plană, Lângă dânsa el se roagă, lângă ea îngenunchiază. Dar de-i umbra ei aceea - atunci Ea un înger este, Însă aripele-i albe lumea-a le vedea nu poate; Muri sfințiți de-a omenirii rugăciuni îndelungate Văd aripele-i diafane și de dânsele dau veste. Te iubesc! - era să strige demonul în a lui noapte, Dară umbra-naripată a lui buze le înmoaie; Nu spre-amor - spre-nchinăciune el genunchi-și încovoaie Și ascultă
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
țiuie vântul - Se pare că vrăjește și că-i auzi cuvântul - Năuntrul ei pe stîlpi-i, păreți, iconostas, Abia conture triste și umbre au rămas; Drept preot toarce-un greer un gând fin și obscur, Drept dascăl toacă cariul sub învechitul mur. Credința zugrăvește icoanele-n biserici - Și-n sufletu-mi pusese poveștile-i feerici, Dar de-ale vieții valuri, de al furtunii pas Abia conture triste și umbre-au mai rămas. {EminescuOpI 70} {EminescuOpI 71} În van mai caut lumea-mi
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
vale largă, acoperită cu vegetație de stepă, poate albia unui râu din vechime, dispărut acum ori deviat de către oameni. După ce ajunseră la malul opus și după ce-l urcară, intrară într-o zonă cu tufărișuri dese, unde cărarea - printre arbuști de mur, păducel. plini de flori acum, și soc parfumat - se făcu repede întortocheată și se îngustă până nu mai putură să meargă pe ea decât în șir indian. Răzbătură, în sfârșit, ieșind într-un luminiș larg, în care se adunaseră zeci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
luat... prin surprindere. Ceru apă, iar Balamber, cu un gest scurt, luă burduful de la Toraman și-i dădu să bea. Băiatul sorbi puțin și sughiță, apoi reluă: — îi conducea o femeie. Ea... l-a ucis... pe tatăl meu. Ea e... Muri fără să-și încheie fraza. Oricum, Balamber ghicise deja numele pe care el nu ajunsese să-l pronunțe. Frediana! Din nou ea! Se ridică, se apropie de trupul Taciturnului și-l cercetă câteva clipe. în primul moment i se păruse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
lui și a da semnalul de plecare spre cimitir. Femeile însoțiră giulgiul până în pragul ușii, fluturând năframe albe în semn de tristețe și de rămas-bun. Boabdil se făcu nevăzut printr-o ușă ascunsă. De acum înainte granadinii din Fès puteau muri liniștiți: silueta lăbărțată a sultanului nu avea să mai vină să le tulbure ultimul drum. Condoleanțele se prelungiră vreme de încă șase zile. Împotriva durerii stârnite de dispariția unei ființe dragi, ce alt leac mai bun poate fi decât epuizarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
Allius Cerpicus clătina din cap, disperat. Nu pot să fac așa ceva, zise și-și scoase pumnalul. Nici tu nu poți să faci așa ceva, Vitellius. Ridică pumnalul și, fără un cuvânt, și-l înfipse în piept. Se prăbuși pe pardoseală și muri fără să scoată un geamăt. O furtună cumplită se abătu asupra Romei, deși era iarnă. O asemenea furtună în vreme de iarnă era un semn funest. Ploaia se mai domoli, dar tunetele continuau să bubuie, iar fulgerele brăzdau cerul plumburiu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
ai ce-i face, inginere, viața e mult mai înțeleaptă decât noi“. Și m-am lăsat dus pe calea pe care, odinioară, intrau pușcăriașii. Încă erau masive zidurile. Încă înfiorau trecerile dintr-o poartă în alta, pe sub grele bolți, pe lângă muri doar în parte dărâmați. Încă mai păstrau pereții aceia urme de fum, de mucigaiuri, mirosuri grele de jeg și cărămidă spartă, cu damfuri de pivnițe, întunecimi țâșneau din cotloane cu bârne arse. Erau aievea sau doar mintea mea le deslușea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
sa, în jurul a șaizeci de ani, e vorba de volumul Cuvintele. Numele lui a fost însă legat timp de peste douăzeci de ani de opere care dădeau dreptul oricui să considere cariera lui încheiată, cum ar fi volumul de povestiri Le mur, piesa Les mouches (pe care eu o pun alături de Fedra) și romanul La nausée, fără să mai vorbim de anii 46, după război, când pentru ideile lui filozofice unii se băteau chiar în duel și erau fete care purtau bluze
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
zice Moș Iacob, care cutremur a prefăcut Pălatul Sârdarului Într-un morman de piatră gălbuie-roșietică - din aceea friabilă, semințoasă (dealtfel, la noi i se spune: „sămânță de parâng” acestei pietre putând fi tăiată cu fierăstrăul, folosită doar la ridicarea gardurilor (murii) dintre vii - dar de unde să fi știut aceste amănunte sufletele care luaseră locul sălbaticilor de indigeni, fugiți?). A doua ispravă a Talianului Sâr Ali: a interzis sufletelor (lui) să repare și să ocupe casele părăsite de ne-suflete. Va fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
zile de drum. Celălalt clătină din cap, ca și cum i-ar fi venit greu să creadă sau l-ar fi uimit faptul că exista cu adevărat. Apoi închise ochii și respiră cu greutate. Nu mai spuse nimic și, după zece minute, muri. Gacel rămase nemișcat, stând pe vine în fața lui, respectându-i agonia, și doar când își dădu seama că îi căzuse capul pe piept se ridică și, folosindu-și ultimele forțe, târî corpul lui Abdul-el-Kebir până în partea din spate a mașinii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
de primării, să se descurce ele, spuse președintele. Și dacă ajungem la cimitir și nu e nimeni acolo ca să sape gropile, Întrebă secretarul. Discuția continuă aprinsă. La ora douăzeci și trei și cincizeci de minute președintele făcu un infarct miocardic. Muri cu ultima bătaie a miezului nopții. Mult mai mult decât o hecatombă. Timp de șapte luni, căci atât a durat armistițiul unilateral al morții, se acumulaseră pe nemaivăzuta listă de așteptare mai mult de șaizeci de mii de muribunzi, mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
memorial al durerii”, a unui „Muzeu al Terorii Comuniste în România”, cum propunea Vladimir Tismăneanu, un „loc al memoriei” care își va propune să păstreze vie amintirea victimelor și călăilor comunismului. Al comunis mului românesc, nu al „victimelor tuturor regi murilor totalitare” din Europa secolului XX, așa cum propune Declarația de la Praga din 2008 și cum au încercat vecinii noștri maghiari, de pildă. în cealaltă variantă, comunismul ar face obiectul unui „muzeu de societate”, prezentînd deci comunismul ca societate și viața curentă
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
Să taci din gură, i-a strigat ea, să taci din gură, să nu-l mânii pe Dumnezeu, c-aici la voi e raiu pe pământ, nu alta... Și uite, parc-avu gura pocită : că bietu Ilie păți accidentu și muri, la niciun an după asta... Abia atunci a ajuns-o și pe cumnată-sa greu’, și-a văzut și ea cum e să pui mâna să te descurci singură ! Bietu Ilie, săracu, toată viața lui nu i-a ieșit din
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
astă-toamnă pe mormânt. Pe atunci ei doi încă nu erau împreună. Au adus în coșul de nuiele împletite douăsprezece primule cu rădăcinile pline de pământ umed, cumpărate în aceeași dimineață de la piață. În afară de bălăriile uscate mai sunt și tulpinile de muri, adânc și definitiv înrădăcinate într-o margine a îngrăditurii, de care Lucian n-a reușit să scape în toți anii din urmă. Se întind mereu, cu o vitalitate diabolică târându-se într-ascuns probabil noaptea, probabil în absența lui, cine
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
a suferit modoficări din cauza fumatului și, astfel, nu a mai putut să cânte. Fata a rămas fără bani și a început să cerșească. În acest timp, se îmbolnăvi și, chiar de ziua ei, când împlini vârsta de 25 de ani, muri,fără a avea lângă ea părinții și prietenii adevărați. Aveți grijă, copii ! Drogurile sunt otrăvitoare! Și, cum a spus mama Elenei, drogurile vă opresc zborul.
Fii conştient, drogurile îţi opresc zborul! by GROSU IULIANA, VLĂDEANU DOBRIȚA () [Corola-publishinghouse/Science/1132_a_1961]
-
domniile voastre vor fi înțeles la iuțeală că subtitlul (relativizant și autopersiflant) l-am lipit din (poate excesiv) bun-simț: să nu cumva să se creadă că, într-o vreme iconoclastă, demitizantă, detabuizantă, ato ate demolatoare, dumneata vii cu bibiluri, dichisuri, liube muri de ale Didinii, tot felul de șerbeturi de-astea kalokagathice, de te râd, mă-nțelegi, și curcile. Adicătălea, cum, coane, kalos în plină misofilie, agathon și agapă în ditamai domnia resentimentului, a dezmățului isteric și-n forfota sadomasochistă a urii
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
zilnic acolo cu tramvaiul 21. Coboram într-un pei saj dezolant: un castel de apă singuratic, șinele de tramvai întorcând la capăt, o fabrică de țevi sudate. Treceam pe lângă o Automecanica și-abia atunci ajungeam la clădirea dărăpănată, vopsită galben mur dar, a școlii. În interior eram la fel de pustiit. Pierdu sem marea mea dragoste din facul tate și sufeream încă din greu. Serile erau o tortură. Imediat cum cerul se colora în roz-sângeriu, simțeam cum se apro pie de mine valuri
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
am învățat, ca toți cei lalți, să-i aștept răsăritul. O precedau co roana și unda de șoc a unei explozii termonucleare. Ne ridicam pe jumătate de pe nisip și, bărbați goi și femei goale, o priveam orbiți, prin ochelari fu murii, ca pe eclipse. Șiroia frumusețe. Mergea pe vârfuri încălțată-n pantofi de cuarț sclipitor, cu to curi ce se curbau pe alee sub greutatea ei nemai 178 De ce iubim femeile văzută. Cobora pe nisipul micului golf măr ginit de stabilopozi
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
acum“. Se sprijini de parapetul unui pod de peste o mică rîpă din apropierea turnului cu ceas. Barele de jos erau ascunse de iarbă rară și de bucăți de coșuri rupte din răchită. Pe maluri creșteau din berșug tufe de soc și muri, dar zări printre ele un peron crăpat, plin de mușchi și de gunoaie. Se întoarse gînditor în salon. Un bărbat cu o figură spilcuită și proaspătă, de vreo treizeci de ani, stătea lîngă pastor care i se adresă astfel: — Duncan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
-l știe-n lume nime - Acolo ș-a închis frumoasa fată Ca nici-o rază-a lumei să n-o bată. 25Sale - mbrăcate în atlas, ca neaua, Cusut în foi și roze vișinii - 47 {EminescuOpVI 48} În mozaicuri strălucea podeaua, Din muri înnalți priveau icoane vii; Fereasta-i oarbă, deși stă perdeaua, 30De-aceea-n sale ard lumini, făclii Și aerul, pătruns de mari oglinzi, E răcoros și de miroase nins. O noapte - eternă prefăcută-n ziuă, Grădină de - aur, flori de pietre scumpe
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]