372 matches
-
căruța și caii săi, știuți de toată suflarea, chiar pe numele lor; Murgu, era cel înhămat pe dreapta, partea „din brazdă”, cum se spune, iar iapa, Mița, înhămată pe stânga, adică partea „către om”. Amândoi caii aveau părul roib spre murg și erau țintați în frunte, încît erau recunoscuți de consăteni de la distanță. Amintindu-și de caii pe care îi cumpărase din târgul Băcești, Costache zâmbi la amintirea metodelor folosite ca să-idezbare de năravurile lor. Astfel Murgu avea prostul obicei de
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
și foarte cumsecade), Draganovici (architect), Giurgea, Dumitriu (profesor), Răut (profesor) în afară de frații Stavri 3 ș.a. La Botoșani am văzut biserica Popouților, cu un turn minunat păstrat, clădire din vremea lui Ștefan-cel Mare. MARELE NEDREPTĂȚIT Și bea, și bea, până la scara Murgului. Pe o margine de câmp a înflorit așa de multă păpădie, încât se pare că de-asupra erbii a căzut o ușoară ninsoare. Închin în sănătatea dv. un păhar de băutură și mai multă voe-bună! Las-că văd eu: mie ochelari
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
cunoscut Când l-am lepădat La un mal surpat! Fața lui Spuma laptelui Ochii lui Mura câmpului Părul lui Pana corbului Așa l-am văzut Și l-am cunoscut. Calul lui Murguleț harap C-o stea albă-n cap. Frâul murgului Țeasta smeului, Doi șerpi încordați De gură-ncleștați Așa l-am văzut Și l-am cunoscut Pe Din Constandin Când l-am aruncat La malul surpat. Oh, Dunăre, Dunăre Dunăre, Drum fără pulbere Și fără făgaș, Inima-mi secași, Inima
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
adunată din est are puterea lui Sol Invictus pentru că urmează traseul arhetipal al astrului. Calul strălucitor, cerut ca zestre fetei în colinda tip III, Tocmeala zestrei, are puteri hiperbolice asupra țărânii, specifice unei ipostaze a zeului solar fertilizator: „Și pe murgul cel din grajd,/ Înșălat și înfrânat/ Cu șalvarul mohorât,/ Numai aur și argint./ Și cu șeaua ’ndaurit,/ Face dâră pe pământ.” (Șerbănești - Dâmbovița). „Culoarea aurie a obiectelor legate de împărăția de peste 9 țări și 9 mări constituie culoarea soarelui. Popoarele
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
plină,/ După soare cum răsare.” (FeregiHunedoara). „Eroizarea se produce sub protecția unei divinități cerești și în special solare, care favorizează ascensiunea și victoria în proba inițiatică”. De aceea, toate elementele rituale trebuie să emane cât mai multă energie solară: „Scoase murgul gălbioru,/ Gălbior binenșelatu/ Tot în d-aur e scăldatu.” (LeșnicHunedoara). Jocul după mersul astrelor de care depinde viața pe pământ nu este familiar planului mundan : „Da nu joacă, cum se joacă,/ După soare se d-întoarce./ După soare când răsare
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
brutalitatea cu care el este scos din mundan, în cel de-al doilea fragment, provoacă explicația suplimentară a instanței epice, cuprinsă de compasiune. Calul, entitate comună cu eroul, nu este scăpat din vedere niciodată în balada lui Dămean: „trage-și murgul după el,/ Murg frumos și subțirel./ Coadaatinge șovar verde,/ Ce pe lume nu se vede./ Ochii negri-și arunca,/ Lung în zare se uita”. Abia mai târziu în luptă aflăm despre harnașamentul magic al murgului (cunoscut deja din balada lui
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
el este scos din mundan, în cel de-al doilea fragment, provoacă explicația suplimentară a instanței epice, cuprinsă de compasiune. Calul, entitate comună cu eroul, nu este scăpat din vedere niciodată în balada lui Dămean: „trage-și murgul după el,/ Murg frumos și subțirel./ Coadaatinge șovar verde,/ Ce pe lume nu se vede./ Ochii negri-și arunca,/ Lung în zare se uita”. Abia mai târziu în luptă aflăm despre harnașamentul magic al murgului (cunoscut deja din balada lui Iovan), când este
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
balada lui Dămean: „trage-și murgul după el,/ Murg frumos și subțirel./ Coadaatinge șovar verde,/ Ce pe lume nu se vede./ Ochii negri-și arunca,/ Lung în zare se uita”. Abia mai târziu în luptă aflăm despre harnașamentul magic al murgului (cunoscut deja din balada lui Iovan), când este descris în opoziție cu carul infernal al Sâlei: „Avea șeauă, și-avea frâu/ Chiar din o falcă de zmeu;/ Frâul e din năpârcele/ Oacheșe și frumușele,/ Tot din gură încleștate/ Și din
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
sai în pământ!”. Atât bourul, cât și calul dețin controlul asupra teluricului din materia căruia se trag: „Boul din gură-mi grăia:/ - Câmpi mai câmpi și dragi de câmpi,/ Lungiti-vă, -nlăturațivă!/ Câmpii bine-l de-ascultară;/ Se-nlungea și se-nlățea./ Murgul din gură-mi grăiară;/ - Câmpii bine-l de-ascultară:/ Se scurta și se-ngusta,/ Pe Bou Negru-l ajungea”. Motivul capului tăiat și așezat în suliță, mai frecvent în colindele de tip III, 53, Șarpele, va încheia vânătoarea, cu semnificația
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
creșterii agresive a vegetației apelează la resursele magice, căci tânărul: „Să-l deștepte, nu cutează,/ Să mi-l scoale, nu se-ncrede,/ Bagă mâna-n sân, la piele,/ Scoase o verde tabachere,/ Tabachere cu tabac,/ Dete Murgului la nas./ Începe Murgul a străfiga/ A străfiga și-a strănuta,/ A strănuta și-a necheza;/ Leu din somn se pomenește” (Țăndărei - Ialomița). Revine pe scena rituală funcția magică a calului, cel mai adesea ținut într-un spațiu simbolic: „Mâna-n buzunar băga/ Și
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
în pericol, moment propice inițierii flăcăului, singurul care aude plângerea mărului. Pregătirea de luptă ne este deja familiară și o vom reîntâlni în orațiile de nuntă: „Chei pe mână își apucară,/ Grajd de piatră deschiară,/ Lese-și Negru,/ Lese-și Murgul, cal mai bun,/ Cal mai bun și mai blajin” (Țăndărei - Ialomița). Alegerea calului, frecventă în basmele rusești, este un gest magic ce trebuie făcut cu toată atenția, căci calul reprezintă călăuza spre tărâmul stihiilor. Figura mitică a arcașului reapare cu
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
repetă actul cosmogonic al manifestărilor formale; imersiunea echivalează cu o disoluție a formelor”. Vânătoarea dintr-un colind de fecior este de fapt o imersiune cu sens marital: „Vânătoare/ ’Nsurătoare/ După fete bălăioare/ Apucând drumul spre mare./ La mare dacajungea,/ Pinteni murgului dedea:/ Sărea-n vânt,/ Sărea-n pământ,/ Sărea-n mare/ Ca o floare./ Notă vineri și sâmbătă,/ Duminică păn’ la prânz,/ Iar când bine că-i veni,/ Pe murgul mi-l răpezi/ Și ieși-n vad/ Ca un brad,/ Cu
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
După fete bălăioare/ Apucând drumul spre mare./ La mare dacajungea,/ Pinteni murgului dedea:/ Sărea-n vânt,/ Sărea-n pământ,/ Sărea-n mare/ Ca o floare./ Notă vineri și sâmbătă,/ Duminică păn’ la prânz,/ Iar când bine că-i veni,/ Pe murgul mi-l răpezi/ Și ieși-n vad/ Ca un brad,/ Cu cioltarul/ Nesudat,/ Cu calul neapătat”. Cele trei zile de cufundare în apa fons et origo, după cum îi place lui Mircea Eliade să o numească, au ca rezultat un fecior
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
nu una a flăcăului, fiind vorba „nu de o vânătoare ritualică, ci o fugărire ritualică”, această decodare părând mai aproape de indiciile textului: „- Ce mă boieri ispitiți?/ C-am vânat o ciută lină,/ Ciuta dede jos de vad;/ D-aia-i murgul asudat,/ Șoimii-s vineți feșteliți,/ Ogari dalbi îs obosiți!/ Strigă fata Giurgiuleancă:/ - Nu-l credeți, voi boieri mari,/ Că are o dragă ibovnică/ Și-i cale de două zile/ El o calcă în două zile/ (...) Vasile, bun bărbat/ El așa
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
simbolică a cetății determină fata să lanseze acea „provocare indirectă” pentru flăcău, familiară din colinda leului: „- Cine-n lume s-ar afla/ Cetatea să-mi prididească!” (Atârnați). Flăcăul ales respectă și aici tiparul inițiatic prin apelarea la ajutorul năzdrăvan al murgului staționar în grajdul de piatră. Forța htoniană a acestuia este invocată și captată de ritualul pregătirii lui: „Cu țesala-l țesăla,/ Cu gebreaua mi-l ștergea” (Ibidem, p. 63). Respectarea ceremonialului magic asigură reușita „expediției” flăcăului, fapt ce creează o
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
de venetic. Haiducii umblă exclusiv înarmați. Manea și Toma Alimoș au arme albe cu care se taie reciproc. Dar Andrii Popa deține o pușcă cu cartușe de tipul numit de vânători „trei la fund”. El mai are o armă inedită: murgul de patru ani care mușcă din dușmani. Haiducul Pintea, în principiu invulnerabil ca Sigfried, e totuși împușcat cu un glonț magic, din argint, singurul care îi vine de hac. Preda Buzescu și hanul tătar se bat cu spadele, care se
[Corola-publishinghouse/Science/2115_a_3440]
-
supărat pe ceruri. Nobunaga sări În șa și făcu un tur pe terenul de echitație. Era un călăreț Înnăscut. Profesorul său era Ichikawa Daisuke, dar, În ultima vreme, Începuse să călărească singur. Deodată, calul și călărețul fură depășiți de un murg de culoare Închisă, care galopa cu furie. Rămas În urmă, Nobunaga, Înfuriat, o luă la goană după celălalt, strigând: — Goroza! Goroza, un tânăr vioi de vreo douăzeci și patru de ani, fiul cel mare al lui Hirate Nakatsukasa, era armurierul șef al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
iar coada sa argintie flutura dreaptă În urmă. Trecu În frunte. Goroza strigă: — Atenție, stăpâne, au să i se despice copitele! Ce e? Nu poți ține pasul? strigă la rândul său Nobunaga. Îngrozit, Goroza se avântă În urmărire, dând pinteni murgului. Calul lui Nobunaga era cunoscut În lung și-n lat ca „Uzuki al clanului Oda“, chiar și printre dușmanii clanului. Murgul nu se putea compara cu el nici sub aspectul valorii, nici al caracterului. Dar era tânăr, iar măiestria lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
Ce e? Nu poți ține pasul? strigă la rândul său Nobunaga. Îngrozit, Goroza se avântă În urmărire, dând pinteni murgului. Calul lui Nobunaga era cunoscut În lung și-n lat ca „Uzuki al clanului Oda“, chiar și printre dușmanii clanului. Murgul nu se putea compara cu el nici sub aspectul valorii, nici al caracterului. Dar era tânăr, iar măiestria lui Goroza În șa o Întrecea pe aceea a lui Nobunaga. De la o diferență de aproape douăzeci de lungimi, distanța se reduse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
sfârșit, la o azvîrlitură de băț. Nobunaga se străduia din răsputeri să nu se lase depășit, dar și el Începea să-și piardă răsuflarea. Goroza goni, lăsându-și stăpânul Într-un nor de praf. Iritat, Nobunaga sări din șa, umilit. — Murgul ăsta are picioare bune, bombăni el. Nici În ruptul capului nu ar fi recunoscut că poate era și vina lui. Ajutoarelor li se părea că seniorul lor descălecase, În loc de a parcurge toată distanța. — Faptul că a fost Învins de Groza
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
banii pe care-i cerea, așa că a trebuit să vând o moștenire de familie, un vas pentru ceai care mi-a rămas de la tatăl meu. Vasul se numea Nowake, iar acesta e și numele pe care i l-am dat murgului. — Ei, ei, atunci nici nu-i de mirare că azi am văzut un cal minunat. Aș dori să fie al meu. — Stăpâne? — Îți dau oricât Îmi ceri, dar vinde-mi-l mie. Teamă mi-e că nu se poate. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
-i-se de datoria unui samurai de a-și servi stăpânul, nici Nobunaga nu mai putu cere hotărît calul, dar nici nu-și putea Învinge propriul egoism. — Goroza, Îmi refuzi serios cererea? — Ei bine, În acest caz, da. Cred că murgul e peste poziția ta socială. Dacă ar fi să devii un om ca tatăl tău, ai putea călări un cal ca Nowake. Dar, cât timp ești Încă tânăr, nu e cuvenit pentru un om de rangul tău. — Cu tot respectul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
Dale, nici măcar după ce eu nu voi mai fi. Tonul i se schimbă brusc: Vânzând vasul și cumpărând calul, ai procedat admirabil. Dar, dacă am auzit bine, l-ai Învins pe Uzuki la o cursă, iar când Domnia Sa ți-a cerut murgul, ai refuzat să i-l vinzi. Este adevărat? — De-asta e supărat pe mine. Mă tem că ți-am cauzat mari neplăceri. Stai o clipă. — Tată? — Nu te gândi la mine. De ce-ai refuzat? A fost o răutate din partea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
Mă simt Îngrozitor. — Atunci de ce nu i-ai dat Seniorului Nobunaga ceea ce ți-a cerut? — Sunt un samurai hotărât să-și dea Însăși viața, dacă așa dorește stăpânul meu, atunci de ce m-aș zgârci la altele? Însă nu am cumpărat murgul pentru propria-mi plăcere, ci pentru că așa Îmi pot sluji stăpânul pe câmpul de luptă. — Asta Înțeleg. Dacă renunțam la cal, poate că stăpânul ar fi fost mulțumit. Însă nu-i pot trece cu vederea egoismul. Vede că un cal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
Genunchii celor trei căzură și cu toții se făcură mici. Deodată, Nobunaga Îl zări pe Shibata Katsuie. — Ia te uită! Tu aici, Katsuie? remarcă el, privind cu un zâmbet trupul prăbușit al lui Katsuie. Când am sosit, am văzut eu un murg care semăna leit cu cel pe care-l călărești tu. Deci, pînă la urmă al tău era? — Da... Am trecut Întâmplător, dar, după cum vedeți, sunt În hainele de fiecare zi. Așa că am găsit că ar fi necuviincios să apar În fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]