73,760 matches
-
toropeală vegetală, o mătase a broaștei crescând pe suprafața vieții. Savurez fără amărăciune conștiința absurdă de a nu fi nimic, presimțind gestul morții și al dispariției. N-am putut niciodată numi pe cineva �maestru". Nici un Hristos n-a venit să moară pentru mine. Nici un Buddha nu mi-a arătat calea. Din înaltul viselor mele nu mi-a apărut nici un Apollo, nici o Athena, pentru a-mi lumina sufletul." Lucrez când pot la nuvelele mele chiar în situațiile cele mai nepotrivite, când pregătesc
Jurnal suedez by Gabriela Melinescu () [Corola-journal/Journalistic/14879_a_16204]
-
Păcii Cerești mii de studenți striviți de tancuri. Oamenii nu mai cred în comunism, nu se mai lasă înșelați, nu se mai îmbată de cuvintele lui Mao care se răsucește în mormântul lui împărătesc. Tinerii sunt pregătiți mai degrabă să moară decât să trăiască în minciună. Este o zi sumbră, plină de doliu, pe undeva sângele vărsat va deschide noi drumuri, nu numai în istoria Chinei. Toate țările din Est așteaptă să se elibereze de comunism. Scânteia aprinsă azi va aprinde
Jurnal suedez by Gabriela Melinescu () [Corola-journal/Journalistic/14879_a_16204]
-
frica unui război civil. Se pare că politica își bate joc de oameni, că puterea politică îi consideră pe oameni niște jucării ușor de manipulat. Ca și cum ceva și mai mare ar sta în spatele jocului îngrozitor al puterii. Zilele trecute a murit încă un tiran, vărsător de sânge, Khomeini. Dar el va fi înlocuit de altul, poate cu aceeași dispoziție psihică inflexibilă de a domina singur peste mii și mii de conștiințe umane visând la libertate. Personalul de la restaurantul chinezesc e foarte
Jurnal suedez by Gabriela Melinescu () [Corola-journal/Journalistic/14879_a_16204]
-
Acolo era ca de obicei multă lume: cunoscuți și necunoscuți. Deodată cineva vine dinspre lac strigând, dar nu înțelegeam ce spune și îi întrebam pe alții despre ce e vorba. Mi se spunea: Cineva a fost omorât sau cineva va muri! M-am trezit într-un lac de sudoare, totul mi s-a părut atât de îngrozitor, ca și cum ar fi fost vorba de o prevestire neagră. Am luat hotărârea de a anula călătoria și a renunța la încă o vanitate plină
Jurnal suedez by Gabriela Melinescu () [Corola-journal/Journalistic/14879_a_16204]
-
de Marta Petreu în textul "îi spuneam ŤDomnule Profesorť cu majuscule". Mărturisirea este tulburătoare: "Cu aceeași înaltă decență care o făcea pe Tanti Vichi, muribundă, să încerce să-și ducă mîna la gură cînd căsca, și Domnul Profesor, înainte de a muri, a spălat vasele și a aranjat bucătăria. Era un om învățat cu singurătatea, i se părea firesc ca nimeni să n-aibă de lucru de pe urma lui". Este o scenă de o concretețe uluitoare din care putem intui latura oarecum rigidă
Mircea Zaciu, între jurnal și dicționar by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15292_a_16617]
-
fi expresia absolută a singurătății. De la Niculae Gheran aflăm o poveste aparent comică, în fond incredibil de tristă, pentru că ea întărește imaginea de lup singuratic a Profesorului. în 1974 s-a răspîndit vestea, în mod cu totul neașteptat, că a murit Zaciu. Zvonul luase o destul de mare amploare, așa că Zaciu chiar a putut asista la cîteva reacții "postume" ale prietenilor săi. Altcineva fusese acel "Zaciu" care murise, aflăm dintr-o scrisoare adresată lui Niculae Gheran: " De aceea, fără să-l fi
Mircea Zaciu, între jurnal și dicționar by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15292_a_16617]
-
Profesorului. în 1974 s-a răspîndit vestea, în mod cu totul neașteptat, că a murit Zaciu. Zvonul luase o destul de mare amploare, așa că Zaciu chiar a putut asista la cîteva reacții "postume" ale prietenilor săi. Altcineva fusese acel "Zaciu" care murise, aflăm dintr-o scrisoare adresată lui Niculae Gheran: " De aceea, fără să-l fi cunoscut, am simțit o mare tristețe pentru moartea acestui Zaciu, despre care toată lumea îmi spune că era un om serios, bine pregătit, ba, că trebuia chiar
Mircea Zaciu, între jurnal și dicționar by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15292_a_16617]
-
-l fi cunoscut, am simțit o mare tristețe pentru moartea acestui Zaciu, despre care toată lumea îmi spune că era un om serios, bine pregătit, ba, că trebuia chiar să preia direcția Editurii Politice etc. Bietul, am încă senzația că a murit în locul meu." Ironia face că o operă foarte des pomenită este Jurnalul. Spun "ironia", pentru că putem contesta sau ridica în slăvi calitățile literare sau "de mărturie", dar nu-i putem uita cărțile cu adevărat extraordinare de critică și de istorie
Mircea Zaciu, între jurnal și dicționar by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15292_a_16617]
-
Constantin Țoiu De obicei, poeții mari ai lumii, dezarmați social și financiar, mor tineri, săraci, deseori necunoscuți mulțimilor. Cazurile fiind numeroase, nu mai cităm. Nici la noi regula nu se dezminte. Exceptându-l pe Tudor Arghezi, aprig la câștig, exemplele sunt rare. Doinaș, academician, senator, pare să intre în tagma din urmă, și
Administrarea Logosului by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15297_a_16622]
-
ape Drept răsplată pentru erori de calcul sau Leneșă concluzie pripită: Nu se poate!" În alergări de valuri să aflu unghiul bun Dintre câmpul mării și raza înălțimii, Eu unul rămânând falnic și neclintit. Voi fi feroce, știu, nevrând să mor vreodată Pe valuri legănându-mă, în golf, aproape, până Veți pricepe că întorcând a velei Față albă de la blânda înțepătură A firavelor raze, voi navele vi le-ndreptați pieptiș Spre stânci, zdrobindu-vă de-a valma Caravelele. Cu cât pare
Velimir Hlebnikov (1885-1922) by Leo Butnaru () [Corola-journal/Journalistic/15306_a_16631]
-
Fiți atenți să nu vă rătăciți Când vă-ndreptați spre luminosul astru, Cercați să depistați greșitul unghi Pentru cerul meu și apa mării. Asemeni vouă, știu a iubi pământul. Iar voi goniți spre stâncile fatale, Încât ar fi posibil să mor făr'de folos. Dar să nu hohotiți nerod, crezând Că eu i-aș lumina prostiei mortuare Mai slab ca farul ce abia de se mai vede De pe puntea joasă-a chivotului vostru. Sunt slab și sunt obscur, dar sunt și
Velimir Hlebnikov (1885-1922) by Leo Butnaru () [Corola-journal/Journalistic/15306_a_16631]
-
I-ai făcut datornici astrelor, Înfeudându-i cerului cu Puternica pârghie a Eu-lui. (1921-1922) Însinguratul Atâta timp cât peste Țarskoe Selo Se revărsau cântecul și lacrimile Ahmatovei, Eu, deșirând ghemul vrăjitoarelor, ca un Cadavru somnolent abia-mi împleticeam Picioarele prin pustă, unde Murea neputința. Actor obosit Pășeam oricum, răpus, la întâmplare. Dar între timp în grota-ntunecoasă Cârlionțatul cap al taurului tenebrelor Devora oameni, clefăind sângeros În agresiva roire de insecte. Din mila lunii, ca și cum înfășurat Într-o hipnotică hlamidă, noptaticul peregrin Sări
Velimir Hlebnikov (1885-1922) by Leo Butnaru () [Corola-journal/Journalistic/15306_a_16631]
-
ale sale, și mai ales F.M.I. O fi având dreptate dl. Iliescu, dar dacă e așa deștept, de ce-a adus țara în situația de-a sta la mila femeiștilor, a Băncii Mondiale și a altor organisme de dragul cărora nu mor nici eu? De ce nu s-a trezit bărbăția în el atunci când umbla cu mâna întinsă la cerșit? De ce se revoltă acum, când F.M.I. ne-a atenționat că s-a terminat cu pomenile și că nu mai dă bani pentru pensionari
Securitatea purifică N.A.T.O. by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15286_a_16611]
-
Ionel Jianu a izbutit să emigreze într-un tîrziu și după aceea a scris în franceză. Evident, mulți membri ai generației au rămas în România și au avut de suferit, indiferent de orientarea lor ideologică înainte de război: Mircea Vulcănescu a murit în închisoare, Constantin Noica a avut domiciliu forțat și a fost închis mai mulți ani, Belu Zilber deține poate recordul numărului de ani petrecuți în detenție, Arșavir Acterian a cunoscut și el închisoarea, Comarnescu a fost multă vreme marginalizat. Nicu
Matei Călinescu "În exil m-am simțit liber - într-o societate ale cărei reguli nu le cunoșteam" by Cristina Poenaru () [Corola-journal/Journalistic/15272_a_16597]
-
recordul numărului de ani petrecuți în detenție, Arșavir Acterian a cunoscut și el închisoarea, Comarnescu a fost multă vreme marginalizat. Nicu Steinhardt a fost închis și s-a convertit la creștinism, a devenit apoi monah la mănăstirea Rohia. Sebastian a murit în mai 1945, într-un accident mai mult suspect decît absurd, tocmai cînd era pe punctul să plece în Franța ca atașat cultural. Dacă ar fi apucat să plece, s-ar mai fi întors el în țară, spre a fi
Matei Călinescu "În exil m-am simțit liber - într-o societate ale cărei reguli nu le cunoșteam" by Cristina Poenaru () [Corola-journal/Journalistic/15272_a_16597]
-
alb". A fi de extremă dreaptă devenise și o formă de snobism intelectual. Și acum ipoteza promisă: dacă ar fi ajuns la Paris, cum ar fi privit Sebastian o întîlnire cu fostul prieten, acum un exilat aproape pauper? Că Sebastian murise în preziua plecării lui în Franța, Eliade aflase de la fratele acestuia, cum scrie într-o însemnare (inedită, notată de mine la Biblioteca Regestein a Universității din Chicago) care datează din 20 ianuarie 1946: "L-am văzut pe Dr. Poldy Hechter
Matei Călinescu "În exil m-am simțit liber - într-o societate ale cărei reguli nu le cunoșteam" by Cristina Poenaru () [Corola-journal/Journalistic/15272_a_16597]
-
după razboi pe C.G. Jung pentru declarațiile sale pronaziste din anii '30. Această confruntare între cei doi foști prieteni n-a avut, din păcate, loc. La un an și mai bine de la moartea lui Sebastian, Eliade visa că acesta nu murise și că-i putea explica atitudinea sa. La 1 august 1946, într-un alt pasaj inedit din "Jurnal", Eliade notează un vis în care apare Mihail Sebastian: "Mihail Sebastian, neschimbat, într-un costum gri. M-am repezit la el și
Matei Călinescu "În exil m-am simțit liber - într-o societate ale cărei reguli nu le cunoșteam" by Cristina Poenaru () [Corola-journal/Journalistic/15272_a_16597]
-
La 1 august 1946, într-un alt pasaj inedit din "Jurnal", Eliade notează un vis în care apare Mihail Sebastian: "Mihail Sebastian, neschimbat, într-un costum gri. M-am repezit la el și l-am îmbrățișat: "Mihai, auzisem că ai murit". Eram foarte emoționat. El, rezervat, zîmbea: Se credea că murisem pentru că eram mai mult mort decît viu!" Eram fericit că-i puteam explica atitudinea mea din ultimii ani. Nu știu ce-i spuneam, cînd el m-a întrerupt: "Și cu Nina e
Matei Călinescu "În exil m-am simțit liber - într-o societate ale cărei reguli nu le cunoșteam" by Cristina Poenaru () [Corola-journal/Journalistic/15272_a_16597]
-
Jurnal", Eliade notează un vis în care apare Mihail Sebastian: "Mihail Sebastian, neschimbat, într-un costum gri. M-am repezit la el și l-am îmbrățișat: "Mihai, auzisem că ai murit". Eram foarte emoționat. El, rezervat, zîmbea: Se credea că murisem pentru că eram mai mult mort decît viu!" Eram fericit că-i puteam explica atitudinea mea din ultimii ani. Nu știu ce-i spuneam, cînd el m-a întrerupt: "Și cu Nina e același lucru", mi-a spus. "S-a crezut și despre
Matei Călinescu "În exil m-am simțit liber - într-o societate ale cărei reguli nu le cunoșteam" by Cristina Poenaru () [Corola-journal/Journalistic/15272_a_16597]
-
mult mort decît viu!" Eram fericit că-i puteam explica atitudinea mea din ultimii ani. Nu știu ce-i spuneam, cînd el m-a întrerupt: "Și cu Nina e același lucru", mi-a spus. "S-a crezut și despre ea că a murit, dar e exact în cazul meu". Îmi aduc aminte că simțeam o fericire atît de nefirească încît încet, încet, ca într-o beție, am leșinat". Acest pasaj trebuie pus în legătură cu însemnarea care figurează în versiunea publicată a "Jurnalului" (pentru prima
Matei Călinescu "În exil m-am simțit liber - într-o societate ale cărei reguli nu le cunoșteam" by Cristina Poenaru () [Corola-journal/Journalistic/15272_a_16597]
-
Ștefan Augustin Doinaș Nu credeam să-nvăț a muri vreodată, primul vers din poezia "Odă (în metru antic)" de M. Eminescu, este un element prozodic cu totul aparte. Singularitatea lui se impune, de îndată ce ochiul criticului - care, îmi place să cred, este cititorul ideal - se oprește, cu amănunțită atenție, asupra
Versul celor patru superlative by Ștefan Augustin Doinaș () [Corola-journal/Journalistic/15300_a_16625]
-
nu fii izbit de caracterul absolut arid, non-poetic, al acestui început de poem. Expresie devenită celebră, acest vers cuprinde trei verbe și un adverb: un imperfect al indicativului (nu credeam), un prezent al subjonctivului (să-nvăț), un infinit scurt (a muri) și un adverb de timp (vreodată). Nici o figură de stil, nici o imagine, nici o eufonie. O asemenea textură verbală poate fi numită - fără riscul de a greși prea mult - ca aparținând mai degrabă prozei decât poeziei. Chiar dacă ținem cont de faptul
Versul celor patru superlative by Ștefan Augustin Doinaș () [Corola-journal/Journalistic/15300_a_16625]
-
fi exprimată prin alte cuvinte decât cele utilizate de autor. În cazul versului eminescian, textul poetic nu are alt adevăr dincolo de propria-i textură. În momentul în care criticul sau cititorul încearcă să "traducă" cuvintele Nu credeam să-nvăț a muri vreodată prin sintagma "iubirea este o ucenicie a morții", poezia textului a fost deja alterată în beneficiul rezumatului ei de idei: lirismului genuin i s-a substituit o propoziție absolut prozaică. În lipsa oricărei eufonii, dimensiunea lirică a versului e asigurată
Versul celor patru superlative by Ștefan Augustin Doinaș () [Corola-journal/Journalistic/15300_a_16625]
-
de un discurs liric: el nu este nici un vers-imagine, nici un vers-melodie, ci doar un vers-idee. Dacă n-ar fi scandarea (la care ne obligă indicația din paranteză "în metru antic"), am putea să citim propoziția " Nu credeam să-nvăț a muri vreodată" ca pe propriul rezumat al lui: e pur și simplu mărturisirea unei trăiri la limita intelectului. Dacă nu ar fi urmat de întregul său cortegiu de strofe - care își răsfrânge îndărăt efectul liric asupra aridității sale prozaice, - acest vers
Versul celor patru superlative by Ștefan Augustin Doinaș () [Corola-journal/Journalistic/15300_a_16625]
-
e vorba nici de surpriză, nici de îndoială, ci de mărturisirea unei incapacități existențiale: eul nu se simte în stare să-și asume experiența care i se propune. În ce constă această experiență? Răspunsul este dat de cuvântul următor: "a muri". Așadar, surpriza combinată cu îndoiala - ca să reiau primele două ipoteze, respinse pentru o clipă amândouă - duc aproape la un real blocaj psihic care ar putea să fie lămurit astfel: eul liric este în același timp și surprins, și sceptic că
Versul celor patru superlative by Ștefan Augustin Doinaș () [Corola-journal/Journalistic/15300_a_16625]