677 matches
-
Literatura > Eseuri > RAIUL, IADUL ȘI REÎNCARNAREA Autor: Paul Gheorghiu Publicat în: Ediția nr. 1253 din 06 iunie 2014 Toate Articolele Autorului Există momente în viața unui om, când acesta se întreabă, uneori, dacă mai există ceva dincolo de moarte, dacă sufletul muribundului se va reîncarna după un timp, în vreun nou născut, undeva pe Pământ. Nu știu dacă am putea da un răspuns acestei întrebări sau mai degrabă nu cred că poate fi vorba de un singur răspuns. Unii consideră că după
RAIUL, IADUL ŞI REÎNCARNAREA de PAUL GHEORGHIU în ediţia nr. 1253 din 06 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/370220_a_371549]
-
că ne aflam în linia întâi, că putem fi de folos”, mărturisea, peste ani, Mariana Drăgescu. Ceea ce este interesant, faptul că aceste femei tinere și frumoase nu erau numai pilot, ci și medic, iar uneori chiar preot pentru răniții și muribunzii frontului. Tuturor doamnelor care au făcut parte din legendara “Escadrila Albă” și, nu numai, zboruri senine și line în “Escadrila din Ceruri” și veșnică pomenire din neam în neam! Comandor (r) Ștefan Popa Referință Bibliografică: ESCADRILA ALBA / Ștefan Popa : Confluențe
ESCADRILA ALBA de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 1639 din 27 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352987_a_354316]
-
fi serios deteriorat din pricina lipsei de oxigen. Tehnicile moderne de reanimare ar trebui să determine medicii să revadă această regulă. În cartea „Drumul spre omega” ( de Elisabeth Kubler-Ross ) se descrie acest uimitor fenomen pe care autoarea l-a întâlnit la muribunzi. Ea descrie mărturiile făcute de oameni care ajung în pragul morții, omega reprezentând sfârșitul alfabetului grec și - prin analogie - moartea ca sfârșit al vieții, „omega” fiind scopul evoluției umane ca ultimă destinație către care tinde, inexorabil, umanitatea. Relatările acestor oameni
CONTINUITATEA VIEŢII DUPĂ DECESUL CORPULUI MATERIAL (PARTEA A CINCEA) de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1863 din 06 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/354021_a_355350]
-
al verii soare neîncetat. Plâns de diavol prin unghere, Țipă dorul de durere. Apele o iau la vale Pe cărări fără hotare. Seacă seceta în cale Pătimind și pom și floare. Țipă totul în infern Ucigând și om și fier. Muribunzii în spitale Sunt uciși fără pumnale. Moare timpul la răscruce Conducând pe om spre cruce. MAL DE SIÈCLE III O atmosferă neagră, de cenușă S-a coborât pe plaiul însorit, E-o apăsare de mormânt și neputință Ivită-n suflet
MAL DE SIÈCLE de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1185 din 30 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353723_a_355052]
-
pe Dumitru Sinu la Phoenix, în Arizona, i-au spus cu părere de rău: Dacă te-am fi ascultat atunci... câte apartamente am fi avut acum! Ultima scrisoare Am citit împreună scrisoarea aceea plină de emoție firească trăită de un muribund care-și negase originile, de teama implicațiilor sociale ce le-ar fi avut în viața lui - statutul de țigan -, un om care nu dorea să moară cu taina aceasta neîmpărtășită celui pe care-l respectase atât de mult, lăsând să
“AM FOST PRIETENI O VIAŢĂ, DAR N-AM ŞTIUT CĂ E ŢIGAN!” ( CAPITOLUL XXIV) de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 319 din 15 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357349_a_358678]
-
și de care acum era mândru, nu-și mai ascundea originile, nu mai conta nimic în afara faptului de a mărturisi prietenului său tot ce mai putea mărturisi, despre neamul lui. Deși pe fondul unei întâmplări triste, pentru că citeam scrisoarea unui muribund, momentele care au urmat parcurgerii celor așezate cu migală și cu multă dăruire și sinceritate de către Mike Florian pe foile învechite, ne-au făcut să zâmbim: într-adevăr, după cum bine spunea și Florian, ei, țiganii, au spirit, țiganii știu să
“AM FOST PRIETENI O VIAŢĂ, DAR N-AM ŞTIUT CĂ E ŢIGAN!” ( CAPITOLUL XXIV) de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 319 din 15 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357349_a_358678]
-
culoarea, negrul confundându-se cu noaptea care apasă grea, ca plumbul, destinele pierdute în visele ce, cândva, au mai fost visate însă puține trecute în fapta materială a existenței fiindului. Eul este viața din idei ce se zbate ca un muribund între ceea ce știe și ceea ce se pierde în Univers. Bacovia, omul din adâncurile cenușii, a urcat prin umbră și a rămas așa toată viața câtă i-a fost dată în palidul amurg al timpului teluric luminat discret de unda celestă
NEGRUL ŞI PALIDUL ÎN POEZIA BACOVIANĂ de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 526 din 09 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358289_a_359618]
-
25 iunie 2012 Toate Articolele Autorului N-am găsit iubito flori pentru tine Oricât m-aș fi sculat de dimineață A trecut azi Bacovia prin piață Și-l caută doi domni în limuzine Magnoliile zac bolnave-n ceață Spitalele de muribunzi sunt pline Eu n-am găsit iubito flori pentru tine Florăreasa a murit azi dimineață Și-avem de astăzi în oraș doi morți Nici nu mai știu din noi care-i cel viu Tu mă aștepți tăcută-ntr-un sicriu
ULTIMELE FLORI de ION UNTARU în ediţia nr. 542 din 25 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358141_a_359470]
-
-i sufle aer. Cu o mână îi apasă ritmic și insistent pieptul. Un fumător, așadar,un mare fumător, îmi certific privindu-i degetele pătate de nicotină și țigareta încă arzând pe asfalt. Ce stupid! Îmi șterg fruntea, tremur tot privind muribundul nu mai în vârstă decât mine, dar mai slab, livid... Studentul renunță... Mă așez pe o bancă. Dau reflex să scot o țigare, renunț nu ușor... Și eu sunt fumător, unul înrăit, inconștient...Respir mai mult fum, la birou, acasă
TREI PROZE FANTASTICE PREZENTATE DE CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 533 din 16 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357679_a_359008]
-
Eu iubeam o femeie despletită, o femeie cu pielea/ Roșie/ O femeie din trestie de zahăr cu rochia/ Sfârtecată/ Prin mărăcinii filosofilor". Originalitatea vine din aparența de lume faustiană, din tensiunea premonițiilor: "Văzând stâlpul de foc ce se depărta/ Un muribund ar putea să se ridice din mijlocul/ Flăcării și să caute/ obloane secrete pentru ieșirea din ființă". Limba profetică din ''Apocalipsa după Valeriu" are un anume fel de exprimare clocotitoare și sibilinică, ridicând realitatea la dimensiunile apocalipsei: Otrăvită de timpul
APOCALIPSA DUPĂ VALERIU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 352 din 18 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358901_a_360230]
-
fiind prin urmare, un altfel de parlamentar. De la un parlamentar la alt parlamentar poate fi un pas sau o prăpastie; de la un parlamentar la același parlamentar este memoria. Electoratul, înșelat o dată, devine ușor pradă unei alte iubiri. Parlamentarul e un muribund al vieții publice, pe care amantele politice îl abandonează chiar pe patul de moarte. Manipularea divide comunitatea. Dar, măcinat de griji personale, copleșit de perspective ipotetice prezentate ca favorabile prin mijloace manipulative, alegătorul nu înghite la nesfârșit momeala. Sentimentalul admite
CRISTIAN ŢOPESCU. I SE SIMTE LIPSA DE ORIUNDE PLEACĂ, ESTE BINEPRIMIT ORIUNDE VINE...! de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1108 din 12 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/359936_a_361265]
-
a fost veriga mecanismului ucigaș care a pus în aplicare decizia politică de lichidare a celor aflați sub comanda sa. El nu a fost doar părtaș la mecanismul letal care a curmat viața unor deținuți și a chinuit zeci de muribunzi, a produs lungi și grele suferințe victimelor și familiilor lor, dar chiar s-a identificat cu acesta și a dat dovadă de un zel extrem, care l-a portretizat în galeria foștilor comandanți, pentru eternitate. Vișinescu s-a identificat cu
„Jur să urăsc din adâncul ființei mele pe toți dușmanii Patriei”. Comandantul Vișinescu se întoarce la închisoare. Ca deținut () [Corola-blog/BlogPost/338438_a_339767]
-
răspunsul Vlăguiți de foame, de bolile generate de apa băută direct din Dunăre, istoviți de munca chinuitoare, torpiți de căldurile năucitoare vara și sfârșiți de crivățul iernii, epuizați psihic din cauza terorii dezlănțuite, deținuții politici au murit cu zecile. Sute de muribunzi au supraviețuit ca prin miracol. Există deținuți care au trecut pe la Periprva și care nu au gustat niciodată cât au fost închiși carne, brânză, lapte sau unt. În schimb, s-au hrănit cu șerpi, arici, broaște, rădăcini, ierburi, arpagic, porumb
Deținuții lui au murit de foame. Colonelul Ficior, condamnat definitiv la 20 de ani de închisoare, merge la pușcăria unde se servesc trei mese pe zi și meniu special de sărbători () [Corola-blog/BlogPost/338866_a_340195]
-
Se ieșea cu porția din club. Totul pe un fond cu bubuituri disperate în container și țipete surde dinăuntru. Afară era o liniște ireală. Acum îmi dau seama cât de nepregătiți eram pentru Apocalipsă. Cu niște polițisti care scrutau printre muribunzi cu două lanterne chinezești și atât, cu niște salvări - zeci, ce-i drept - care erau la 100 de metri de nenorocire. Și care se fofilau printre mașinile parcate după neregula locală. Dacă mă uit în urmă cu mintea rece și
Sfârșitul inocenței. „Mișunau arși și goi ca niște strigoi după o singură salvare din cele 60 și nu aveau loc pe nicăieri” () [Corola-blog/BlogPost/338986_a_340315]
-
niciodată istoria adevărată a acestui neam? Că țăranul roman își bagă grâul în sobă ca să îl ardă, fiindcă nimeni nu i-l cumpără și că azvârle laptele în apă, ca să-l bea pe cel de la supermarket? La pensionarii mutilați, deveniți muribunzi , condamnați cu cinism la agonie socială? La tinerii dezorientați, descurajați, umiliți și cu zborul frânt, ce nu mai îndrăznesc să privească nici măcar cerul? La viitorul lor ucis, v-ați gândit vreodată, doamnă? La bieții oameni goniți de sărăcie, obligați să
Dan Puric – Scrisoare deschisă () [Corola-blog/BlogPost/339981_a_341310]
-
vitregă a lui Iván, ambii în așteptarea somnului de veci al părintelui și, implicit, al refacerii vieților lor din puținul pe care credeau că-l vor moșteni; MIHÁLY, doctorul devenit alcoolic de neputința de a se “salva” de cangrena satului muribund; IRMA, vecina lui Iván, care-și face drum adesea în casa acestuia, cu neuitatele compoturi la borcan, ofrande în numele iubirii visate și ILLÉS, soțul Irmei, ce se aruncă în valul sinucigaș atunci când înțelege că a devenit o piedică în calea
Székely Csaba: Flori de mină, Ed. UArtPress, Tg. Mureş, 2012. Cronică, de Daniela Gîfu () [Corola-blog/BlogPost/339302_a_340631]
-
vitregă a lui Iván, ambii în așteptarea somnului de veci al părintelui și, implicit, al refacerii vieților lor din puținul pe care credeau că-l vor moșteni; MIHÁLY, doctorul devenit alcoolic de neputința de a se “salva” de cangrena satului muribund; IRMA, vecina lui Iván, care-și face drum adesea în casa acestuia, cu neuitatele compoturi la borcan, ofrande în numele iubirii visate și ILLÉS, soțul Irmei, ce se aruncă în valul sinucigaș atunci când înțelege că a devenit o piedică în calea
Daniela Gîfu: Un dramaturg al vremurilor noastre (Székely Csaba, Flori de mină, Ed. UArtPress, Tg. Mureş, 2012) () [Corola-blog/BlogPost/339543_a_340872]
-
în mod ilizibil - de aceea nici nu a recurs la remedii - e resimțită mai mult într-un context dificil, fără prieteni și rude, când, lăsată în pace, femeia are ocazia de a se readuna. Impresia deznădejdii este exprimată cu dezinvoltura muribundului, a celui care, amenințat de o boală imprevizibilă, cea de inimă, nu mai are motiv să fie circumspect, nemaifolosindu-i la nimic abținerea, dimpotrivă, spovedania (către semeni și rabin) îl va ajuta să se împace definitiv cu propriul sine. Două
REVISTA DE RECENZII () [Corola-blog/BlogPost/339656_a_340985]
-
că aud un fâlfâit de aripi trecându-mi pe la urechi, mișcările au devenit mai ample, "Cutremur!" a strigat soldatul și a rupt-o la goană, după care podul pe care îl priveam în permanență a îngenuncheat îmbrățișând pământul ca un muribund. Iar eu mă aflu acum în arestul loccal unde comandantul redactează nervos raportul de eveniment petrecut noaptea trecută. Referință Bibliografică: Raport de eveniment / Ion Untaru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 312, Anul I, 08 noiembrie 2011. Drepturi de Autor
RAPORT DE EVENIMENT de ION UNTARU în ediţia nr. 312 din 08 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/340728_a_342057]
-
Te aștept, ca pe o rază de soare, după prelungi zile de ploaie, ca pe un fir de iarbă, ce apare timid, după o iarnă grea, anunțând primăvara. Ia-mi inima, ca o ultimă speranță, o ultimă suflare a unui muribund ce imploră iertare, înainte de a pleca pe ultimul drum. Dacă vei veni-ntr-o zi, te voi strânge la piept protejându-te de tot ce n-ai știut că-ți face rău. Te voi iubi. https://www.facebook.com/l.
DE INIMĂ... de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1550 din 30 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/340978_a_342307]
-
eu nu mă văd decât o femeie normală nu merg pe ape nu transform apa în aghiazmă nu vindec orbi (deși mi-aș dori câteodată acest lucru) nu vânez stele să le pun în fereastră și nici nu vând iluzii muribunzilor dar nici să mă las răstignită din prea multă așteptare nu pot ... aș fi vrut să unesc timpul în doi de unde am rămas așa cum se unesc apele în mare te-aș fi adunat în palme din calea amintirilor să alung
ELEGIE PENTRU O AŞTEPTARE (I) de VASILICA ILIE în ediţia nr. 1112 din 16 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/342096_a_343425]
-
pe când mă aflam la căpătâiul unui muribund bolnav de cancer. Se spune că în clipele ultime de viață, cel aflat în agonie are - pe lângă vederea spațială tridimensională - și o vedere astrală. Ceea ce înseamnă că vede în ... lumea de dincolo ! Respectivul muribund (nu are importanță cine era persoana) se regăsea foarte aproape de marea trecere. Brusc, își întoarse fața lividă către mine și - cu o voce slăbită, sacadată - mă întrebă mirat. - Cine sunt cei doi bărbați care stau la masă ? Nu-i cunosc
VIAŢA DUPĂ CORTINA MORŢII (PARTEA A ŞASEA) de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1870 din 13 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/342660_a_343989]
-
slăbită, sacadată - mă întrebă mirat. - Cine sunt cei doi bărbați care stau la masă ? Nu-i cunosc. Ce caută ei în casa mea ? În încăpere se aflau fiica persoanei în cauză, eu și cu el. Firește, nimeni altcineva ! După care muribundul se însenină dintr-odată la față, zâmbi și încercă să se ridice în pat pe coate. Privirile lui erau ațintite undeva peste umărul meu stâng, înspre tavanul văruit în alb. - Mamă, tu aici ? bâigui tremurând. După care recăzu pe pernă
VIAŢA DUPĂ CORTINA MORŢII (PARTEA A ŞASEA) de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1870 din 13 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/342660_a_343989]
-
facă pelerinajul scurt prin câmpul de luptă pană ce trage de manetă, fiind spulberat imediat după aceea de o bombă mult întârziată. Prietenul-mitralieră al călugărul se uită fermecat la miracol, după care face suta de metri sprint și ascultă vorbele muribundului. Se poate presupune că era momentul pentru pauza de masă la imperialiști având în vedere că Mitralieră parcurge același drum care a necesitat intervenție paranormală cu 10 secunde în urmă, fără să fie împușcat. Forța este cu toată lumea, mai puțin
Star Wars – Apare și Moare () [Corola-blog/BlogPost/337692_a_339021]
-
2015 Toate Articolele Autorului adevărat îți spun, fiecare e ucenicul cuiva, înrâurirea excesivă duce la nemulțumire, robinsonii barurilor de noapte, din cei ce rătăcesc, câinii de pripas, cei merituoși trezesc invidia, singurătatea, secretomania putrezind, frica de anu fi părăsit, dorința muribundului de a lua cu el colțul de lume pe care îl știe, terorismul, iubirea sălbatică a scorpionilor, totul se termină prea repede, Doar atunci când i-am uitat numele m-am vindecat în sfârșit. Mandragora, adevăratul nume al fericirii. Ghioaga este
ÎNRÂURIREA de BORIS MEHR în ediţia nr. 1758 din 24 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/344407_a_345736]