1,153 matches
-
explorat melancolic, năpădit de teme recurente. Din fericire, pe Constantin Abăluță amintirile, reflecțiile, visele, reminiscențele livrești nu îl îndepărtează de observație. Iată, între aceste teme recurente, apariția în viața de fiecare zi a unei broaște țestoase. Ea trece printre trebăluirile muritorilor ca simbol al nemuririi: mică zeitate umblând pe străduțe obscure, vizitând vecini „banali”, sprijinind ușor, prin carapacea ei, încrederea în rostul existenței. În acest nou volum, poemul-cheie consacrat broaștei țestoase se numește „O întâlnire”, iar personajul care ne amintește că
„Omul cu broaște țestoase“ by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/4976_a_6301]
-
secventă. Cum „lumea gândirei e o lume sfărâmată” o dată cu ceasul morții, „cifra neînțeleasă” nu poate spera dezlegare în afara uniunii dintre trup și suflet, singura prin care ceva este. Ca la Lucretius, moartea își pierde relevanța, dat fiind că mintea e muritoare: „La nimic reduce moartea cifra vieții cea obscură”. „Potrivit concepției noastre despre om și despre istorie - spune Lucian Blaga în Ființa istorică - ființa umană își găsește realizarea supremă pe pământ, și anume ca ființă creatoare, oarecum în restriște, pe linia
Despre moarte, numai de bine by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/4402_a_5727]
-
încețoșată, tulburată de spaime, clarvăzătorul își evaluează lucid statura, valorând nimicul, groaza, trecerea. În această categorie intră, în tonalitate ludică, Livius Ciocârlie și „fleacurile” sale. „Spre moarte mă îndrept în același fel: incompetent”, notează L.C., întro definiție lapidară a ființei muritoare. Competența absolută și albă - toată lumea moare - e întâmpinată cu zeci de pagini de șubrezire a absolutului ei implacabil. Specia de jurnal pe care a născocit-o instrumentează, ca-ntrun veritabil „proces”, trecerea. În viațaspre- moarte, „totul e să mergi în tine
Despre moarte, numai de bine by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/4402_a_5727]
-
e greu de suportat. În 1975, prima dată când am stat la Universitatea din Chicago, timp de patru luni, mi-a povestit că Nae Ionescu repeta adesea că nimeni nu e de neînlocuit. Vroia să spună că el însuși era muritor. Și acest lucru nu trebuia interpretat ca o catastrofă, în special pentru toți acei români care îl privesc ca pe un fel de semizeu. Vai, nu l-am putut crede. Nimeni, și cu atât mai puțin Mircea Eliade, nu poate
Mircea Eliade la 70 de ani by Ioan Petru Culianu () [Corola-journal/Journalistic/4626_a_5951]
-
nou - primul său sejur la Universitatea din Chicago, în preajma maestrului. Atunci, în primăvara anului 1975, Eliade îi relatase ceva semnificativ: Nae Ionescu obișnuia să spună că nimeni nu este de neînlocuit. Se referea la faptul că el însuși, Eliade, era muritor, iar acest fapt nu trebuia luat ca o catastrofă, mai ales de către admiratorii români care îl tratau ca pe un fel de semizeu. Așa cum am văzut, unul dintre ei era (sau fusese) chiar cel care scria aceste rânduri. Culianu însă
Inima înțeleptului și statuia lui – Contribuții la exegeza lui Eliade – by Liviu Bordaș () [Corola-journal/Journalistic/4625_a_5950]
-
Dana Ranga traduceri de Nora Iuga Praf stelar, marea spune: bine. Culege ce-i muritor, păstrează-l. Și planctonul, fericirea, nimic nu piere. Refugiu; spune: dar știe tot. Stele din praf și sânge, cine a vorbit primul, vânt și cuvânt către cuvânt, sâmbure nautic asterias rubens Fiecare are pe cineva, fiecare a pierdut pe cineva
Poeme by Dana Ranga () [Corola-journal/Journalistic/4656_a_5981]
-
toate transformările pe care chipul său le dobândește, de la exuberanța încrezătoare a tinereții, la trăsăturile în care se estompează o amărăciune de amurg din ultima parte a vieții, într-un demers ce tinde să recupereze fenomenul complex al existenței sale muritoare. Tot Rembrandt este acela care duce experimentul mai departe și, chiar dacă învăluie în mister trupul uman, ascunzându-l în clarobscur, cum spune același Erwin Kessler, în Lecția de anatomie face gestul public de a exersa prima incizie „istorică”, prin care
Lecția de anatomie pe Corpul supravegheat by Petre Tănăsoaica () [Corola-journal/Journalistic/5641_a_6966]
-
să mai vadă în prezența lui Agamiță doar un prim pas spre împlinirea rostului său agamitic de întemeietor, sub munte, al noului cult - al moaștelor binefăcătorilor neamului! Moaștele lui Agamiță nu vor putrezi niciodată, căci el va rămâne o minune muritoare și învietoare în oceanul infinit al timpului românesc. Agamiță va lăsa moștenire urmașilor urmașilor urmașilor danubianopontici credința palimpsestică a ateismului său politic, ziditor de ne-moarte.
Ateismul politic și capul de bour by D.R. Popescu () [Corola-journal/Journalistic/3673_a_4998]
-
n-ar fi format cu adevarat decât un singur popor și fiecare călătorind oriunde, s-ar fi găsit peste tot in patria comună” (ibid. pp 50-51) ar fi oferit soluția ideală problemei dezrădăcinării. „Miracolul Bonaparte”(ibid. p. 53), adevărat „zeu muritor”(ibid) ar fi realizat această Europa unită la care visa Anna de Noailles, o Europa a prosperității dar și a valorii spirituale și morale. Anul acesta, la 30 aprilie, s-au împlinit 80 de ani de când Anna de Noailles a
De la obsesia dezrădăcinării la visul Europei Unite by Sonia Cuciureanu () [Corola-journal/Journalistic/3539_a_4864]
-
mici sau mai mari. De exemplu, faimoasa vorbă a lui Heidegger după care „esența Dasein-ului rezidă în existența sa” ne-a ajutat să ne exprimăm mai bine permanenta reconfigurare, mobilitatea existențială dată de proiectele pe care ni le propunem ca muritori. Dacă vedem un peisaj stâncos dominat de tonuri roșiatice nu se poate să nu ne vină în minte unicul vers pe care ni-l mai amintim din opera lui John Burgon. E vorba despre imaginea orașului Petra, „a rose-red city
Filozofie sau literatură? by Răzvan Andrei () [Corola-journal/Journalistic/3784_a_5109]
-
de la p. 100 și 101 sunt, parcă, desprinse din Georgicele lui Mircea Cărtărescu; sound-ul falsului cântec de leagăn de la p. 282 vine, după părerea mea, direct din Florin Iaru. Mă limitez, pentru a ilustra situația, la un citat: „«Noapte bună, muritorilor, somnul o să vă facă să uitați de toate necazurile»/ - spuse norul șaptezeci și acceleră viteza către apus/ «Noapte bună, ceasuri ale mizeriei, somnul va așterne în sufletele noastre/ cea mai reală iluzie» - spuse norul șaptezeci ocolind o câmpie/ îmbâcsită cu
Monoran, plutonicul by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2896_a_4221]
-
deja, peste tot, până la sfârșitul veacurilor).,,Da, dar regimul de atunci nu te lăsa pe drumuri, muritor de foame, cum fac ăștia de acum!”, o să-mi ziceți voi. Are rost să vă mai amintesc faptul că muritorii de rând, doar muritori și atât?,,Muriți voi, că trăim noi!”, slogan, tot din cele mai vechi timpuri. Să vă mai amintesc de faptul că, pentru un litru de lapte, un fel de piș-vacă, dormeai la ușa prăvăliei de cum Închidea analfabetul Închiriat pe post
Despre firescul în nefiresc şi invers. In: Editura Destine Literare by Nicolae Bălaşa () [Corola-journal/Journalistic/99_a_389]
-
ambianța mitologiei, poetul intervine direct („Te-am întrebat odată, în care veac nu știu,/ Căci anii tot mai deși se strîng sub frunte”); Sirinx decade lent, își pierde strălucirea, tinerețea și frumusețea, pentru ca, în final, să se umanizeze în sens muritor: „Și-am înțeles atunci din ochii tăi, În care-o lume-ntreagă de vis murea uitată, Că ai pornit spre țara cuntunecate văi, La rîul crunt pe care nu-l treci decît o dată”. Ca în toate poemele pe teme familiare
Alexandru Philippide, astăzi by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/3225_a_4550]
-
certitudine că și instinctul existenței de exemplu. 2760. Cuvântul este murirea de sine a existenței. 2761. Cuvântul este epopeea care se sfârșește mereu Într-un Înțeles ce va avea un nou Început În propriul său sine. 2762. Nu există cuvânt muritor precum nu există cuvânt nemuritor ci cuvânt În care-și ține onoarea Înțelesul. 2763. Cuvântul este floarea din grădina speranței care crește numai cu Destin În această existență. 2764. Cuvântul este pasiunea ființei de a se dori eternă prin Înțeles
Culegere de înțelepciune. In: Editura Destine Literare by Sorin Cerin () [Corola-journal/Journalistic/99_a_390]
-
ca mantă Pe care frumusețea o lipește de trupul său. * * * Dar cine a venit să cânte în această zi de abis La porțile ruinelor unde beam Un filtru amoros al stării fantomale? Doream să plec, să nu mai aud lumea muritoare Și toată a ei asemănare Cu negura, eu, ultima Clipă a rădăcinilor de exuberanță. Îmi spuneam: "Ah, să mor către iubire, numai ea balanță Providențială, pe când frumoasa țesătoare a trecutului Urzește poemul împrejurul zidirii căzute." Am văzut apărând pe nori
Poezie by Miron Kiropol () [Corola-journal/Imaginative/15085_a_16410]
-
blesteme, să mă înjure, că am făcut și eu vreun lucru, că am dres, Dar m-am retras neștiut, singuratic, într-un eres. Stare Ce bine aș fi dus-o, dacă nu aș fi avut caracter. Erai un nenorocit e muritor, îmi șopti, cinic, filozoful. Teamă Iată, lumina se strică, are un iz de stârv aruncat în zorii zilei, în ciuda tuturor purităților. Unii oameni o adoră, alții, trecători grăbiți, își fac cruce i-și scuipă în sân. Iată, lumina se strică
Poezie by Radu Cange () [Corola-journal/Imaginative/3415_a_4740]
-
în care profitând de câteva clipe îmblânzite și încetinite de către un firicel de nisip discret, strecurat în complexitatea mașinii timpului, îmi place să tachinez relativitatea, aruncând din cockpitul meu câte o privire furtiva infinitului universului ce ne-nconjoară. Pentru multi muritori, o imensitate oarecum înfricoșătoare, ce le spulberă chiar și cea mai infimă speranța de a se putea extrage acestui misterios necunoscut și ce ii condamnă pe veci a fi actorii unui rol «liniștitor» de bine definit și fără surprize, pe
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/86_a_359]
-
Dubla valență angelodemonică, ființa nemuritoare a Luceafărului blând o determină pe frumoasa fată visătoare de aștri să renunțe la acea relație imposibilă. Resemnată, își recunoaște propria fatalitate biologică de muritoare și acceptă curtea pe care i-o face aproapele ei muritor, nu altul decât Cătălin, viclean copil de casă. Fata de care întâmplător se îndrăgostise Hyperion reprezintă cercul strâmt, complotul uman, istoric și ontologic, de-a dreptul comic și meschin în comparație cu destinul astrului nocturn îndrăgostit de terestra Cătălina. Încrezător în conștiința
Eminescu, recitiri by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/4009_a_5334]
-
unui săculeț cu esențe cusut sub căptușeala hainei. Curat în sensul actual e o noțiune care se impune o dată cu descoperirea de către Pasteur a microbiologiei și care se extinde, treptat, de la ce se vede la ce nu se vede, de la trupul muritor la germenii de tot felul care îl omoară.
Curat murdar! () [Corola-journal/Journalistic/3079_a_4404]
-
aceleași site-uri unde apar Shakira, Justin Bieber, Beyonce și alții eiusdem farinae, citindu-i interviurile a trebuit să recunosc că e totuși diferit: se exprimă fără divagații, demonstrează constanță, întrebându- se și azi ce înseamnă să fii artist, sau muritor, să scrii despre frică, nesiguranță, schimbare, prietenie, necredință, haos... Mărturisește că a fost transfigurat de creștinism, scriind pentru că „transfigurarea e ceea ce îți îngăduie să ieși de sub haos și să te ridici în zbor deasupra lui”, că a fost impresionat de
Mircea Cărtărescu și Bob Dylan by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/4059_a_5384]
-
printre celelalte lucruri aflate la limita dintre animație și moarte. O ridică la rang de izvor de cugetări. Pentru că despre asta este vorba în „Oglinzile“ lui Petru Creția, despre gânduri reflectate în fața suprafeței lucioase. „Cine, privindu-și în oglindă chipul muritor și coruptibil, supus unor legi pe care eternitatea din oglinzi nu le implică, nu simte că identitatea lui nu se privește în oglindă, ci că este un cristal inteligibil și incoruptibil, o esență invulnerabilă, impenetrabilă razelor morți...“ Petru Creția: Oglinzile
Agenda2005-31-05-timp liber () [Corola-journal/Journalistic/284028_a_285357]
-
Constantin Abăluță Cineva va veni, casele și norii au vizitatori neprevăzuți, cineva pe care o să-l parcurg cu privirea și-o să adorm convins de capacitatea văzduhului de-a perora către cărnurile muritoare, așa cum pe-o stradă mortul sărac este cărat la groapă într-o căruță cu lemne, cineva uită locul și data la care s-a născut simte o eliberare căci oricum are pistrui pe tot corpul și se bucură privindu-i
Iov In funicular by Constantin Abăluță () [Corola-journal/Imaginative/10097_a_11422]
-
înalt cât tuburile de orgă, prin toamnă. Bate un vânt dinspre Ave Maria. Steaua, Anul XV (1965), Nr. 1 (180) Cenaclu: Andrei Steiu Poetul Lui Nicolae Stoie In odăile sfinte: un rând de metale, un rând de cuvinte. In odăile muritoare: un rând de femei, un rând de culoare Poetul trecea printre ele noduros: le ierta pe cele de carne si le mușca pe cele de os. ( Cluj,1963 )
Poeme în limba română ale tânărului Andrei Codrescu by Andrei Codrescu () [Corola-journal/Imaginative/10519_a_11844]
-
Mi-am aruncat ochii în mare, să nu mai văd cum nu mă vezi, Iar umbra nopților mă doare, când pe un țărm m-abandonezi Pe stâncile îmbălsămate de spuma-n care m-am născut- O Afrodită-n agonie, tu muritor necunoscut. Mă descompun ca o himeră și nu m-oprește niciun zeu (Hefaistos cioplește fiare pentru zeii din Empireu;) Tu-mi cauți irișii albaștri-n adâncurile de smarald În ochii tăi pasc inorogii, în lacrima lor eu mă scald. Mă
POEME NING PE VEŞNICII de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 1843 din 17 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373747_a_375076]
-
să mă mai duc la Petrovski? Cel puțin aici am un martor oficial...” De ce are nevoie, stimate domn, Svidrigailov, de un martor oficial? Pentru a-și face plauzibilă excrocheria, simulacrul sinuciderii! Aparițiile și dispariția nu trebuie să rămînă în ochii muritorilor ca un fel de hocus-pocus, diavolul (iată că am scris, în sfîrșit cuvîntul ce-mi sta pe suflet și-l simțeam, împănat cu toate mirodeniile, pe limbă) e discret, are stil, eleganță. Iar martorul va fi Achile, da, Achile!!! Că
Svidrigailov e, indiscutabil, diavolul venit pe pămînt by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13471_a_14796]