1,825 matches
-
cu hipocorisme strămoșești à la Meșterul Manole? Jertfa? Ești complet anacronică. Să fii liber de "mitologia locului" pare (și este) condiția reușitei literare. Antofiță vede și-n eroul necunoscut un sinucigaș ignorant, da'n femeia asta care se jertfește fără murmur? O înghesui în perete cu țesuturi și cu iubire cu tot, cu creieri și cu țîțe! Crezi că tînăra generație mai servește povești de jertfă și de slavă?" Și dacă eroul ăla l-ar salva pe el, pe Antofiță, tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
Culturii atitudinea dementă a unor editori care nu vor să vîndă (nu-i interesează!) carte cerută, comandată, căutată prin librării și pe la tîrguri? Subliniez: carte tipărită pe bani publici. Cartea noastră cea de toate zilele, dă-ne-o nouă astăzi, murmur fără să-mi pot controla echilibrul. Patinez și ajung pe jos, cu pachetele de cărți răspîndite în jur. Rugăciunea n-a fost auzită. Dețin al optulea roman publicat pînă-n obșpe ani de o elevă, pe bani de tătîne; îl am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
acuzării: Eu sunt în continuare de acord cu propunerea domnului judecător. Sunt de părere să vorbească numai Masca. Oricum, se exprimă cel mai coerent dintre toți, deși n-am priceput mare lucru din ce vrea să spună. Se aude un murmur din băncile auditoriului, apoi o voce...) Dar Masca nu e sinceră. Ea nu spune ce gândește, doar ce s-ar cuveni să spună. Masca nu poate fi sinceră. Judecătorul: Și ce dacă nu e sinceră? Asta nu ne deranjează cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
cârlig de rafie ce stă închisă simbolic atunci când cineva este sub cascadă, pentru a nu-i perturba intimitatea. Aici poți sta pe o bancă și te poți concentra la sunetele ciudate; ele se percep vag din direcția cascadei: vaiete, gemete, murmure sau voci ce cântă sau incantează rugăciuni. Meditație și Rugăciune Adesea, meditația și rugăciunea fuzionează imperceptibil. Acest loc pare a fi propice pentru a deprinde înțelesul și distanța dintre ele. Rugăciunea este o construcție formală sau informală, prin care se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
petalele de gura-leului care se înmulțiseră cu o lăcomie de nedescris, vidul părând a fi mediul lor preferat. Plăpumăreasa nu se mai vedea dintre culorile care explodaseră spiralate. Lanțul polipeptidic, presărat cu punctele negre al aminoacizilor, o învăluiau, producând un murmur pe care aparatura electronică teleportată din Universul paralel care nu cunoscuse comunismul, ci cognitivismul, o expunea pe scala optică, multicolor, ca apoi, prin injectarea tegumentului sonor al fiecărui atom cu soluția ingenioasă a românului: dă-mi un patent să le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
hotărâtoarea, impunătoarea, cu valoarea uriașă de somații, interjecția! Urletul gunoierilor se afla în eclipsă totală, în clipa în care Mioara Alimentară survola Lumea acestei Dimensiuni. Dimensiunea era o parte infinitezimală din absolutismul ei intrinsec. Se ascundea în geamăt, aștepta în murmur, se regrupa în tăcerea neauzită de inițiații în zgomoteric, ca apoi, ține-te, pentru a nu fi spulberat de această tornadă de urlete care se metamorfoza în tsunami-urlet, în urlet-seismic, în bombă atomică-urlet, sau urlet-supersonic, spărgând bariera de viteză a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
venea să te întinzi tăcut și să asculți foșnetul materiei, să o fărâmi între degete pentru a-i stârni freamătul și parfumul pe care numai Bărăganul poate să-l aibă. Toate ființele care-l populează sunt întruparea susurului materiei, a murmurului său, fiecare geamăt e zumzet, e cântec al Mamei-Pământ, acum lehuză, pentru că a născut pe copiii săi; copiii-fuioare se ridicau mai clare pe cer și se ordonau în literele formulei chimice, pe când îmi sunau îndepărtat cuvintele Scripturii Dumnezeu a făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
versurilor, numărul de jonglerie lexicală sau gramaticală devine ridicol. Este exact ce se întâmplă în cazul lui Iancu Grama, autorul volumului de versuri cu titlul Starea de așteptare (Plumb, Bacău, 2002). Să citim împreună unul dintre poeme: „Forma endoclastică împreună cu murmurul / două sau trei mântuiri irezistibilul și metacoronarii care și adună / pietre eratice // un acostat cinci până la zece arguții cu penetrările încă nedislocate // formalieni ectoandrine și chiar prinsul între coapse / forma dendroitică multiplicarea de natură statică un dererum legat / de pecetluire
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
în când cu poezia lui Mircea Dinescu. Inventivitatea imagistică, sarcasmul melodios ca și o anumită precipitare a discursului, care generează formulări eliptice, amintesc de modul de a scrie al „proprietarului de poduri“: „Trec ploi prin păsări ce nu zboară / și murmur mut târând un tren, / când din senin se surpă incertul anotimp / și capete de zei se stafidesc pe sfoară, / la umbra deasă de imn ambigen.“ (Imn ambigen) De cele mai multe ori însă, Nicolae Sârbu complică inutil comparațiile la care recurge și
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
fac apel la logică și nu cu puțin efort, încît să spun "bietul băiat!" Mentalități ale vremurilor noastre Învățămîntul în România s-a schimbat radical și definitiv. Modelul vehiculat în țările UE s-a instalat și la noi, în pofida unor murmure din partea cîtorva părinți și dascăli. Chiar dacă Ion Creangă a fost corectat la timp cu Sfîntul Nicolae, tot s-a ales ceva de capul lui, fiind răspopit, dar ajungînd unul dintre marii titani ai literaturii romane. Europenii s-au lămurit însă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
masă, cu spatele spre ușa de la intrare, stătea un bărbat. Avea părul lung și negru, lăsat peste straiele albe ca zăpada. Cânta sau vorbea nu înțelegeam. Am crezut că ne-a auzit. Dar el nu se mișca. Doar cântul sau murmurul acela, sau ce-o fi fost curgea necontenit. Am început să ne uităm în jur nu vedeam de unde vine lumina și nici căldură nu știam de unde venea. Am trecut ușor în fața lui, să-l privim. Pe masă, un opaiț. Cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
născoceau câte ceva: ici o înfloritură, colo încă una, mai amestecau poveștile lor cu ale altora (știam asta, fiindcă pe unele le mai auzisem și altădată), dar ne plăcea să-i ascultăm și stăteam, așa, până când glasul lor se amesteca în murmurul mării și adormeam legănați de poveștile lor, mângâiați de vântul călduț și parfumat... Taică-mio zicea că am eu gărgăuni în cap: cine a mai auzit să fie parfumată marea. Ei, da: mirosea a alge, a pește... dar asta numai parfum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
cu acel Dumnezeu al străinilor, cu Fiul Lui, cu oamenii de pe acolo... M-am uitat pe furiș la bătrân. Stătea cu ochii închiși. Știam că nu doarme: buzele I se mișcau și, din când în când, ajungea la mine un murmur... păreau cuvinte, dar într-un grai tânguitor ca o muzică tristă... Cine știe ! mi-am spus, o fi vorbind cu tatăl nostru... în limba acelor străini... doar a stat atâta vreme pe acolo... Într-un târziu, a tăcut și a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
ca cel ce trecuse deja. Asta Însemna că acele mașini erau Încărcate cu artileriști și poate și cu grupul de comandă... În cele din urmă, coloana de camioane defila deja prin fața noastră. Era limpede că transporta trupă. Se auzea și murmur de voci. Mergeau cu viteză medie. Era noapte, dar nu aprindeau farurile. Le-am numărat. Erau cinci camioane. După socoata noastră, am zis că or fi cel puțin o sută treizeci de militari... Nu după multă vreme, s-a lăsat
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
locul intervenției va rămâne unica ei legătură cu viața pentru o bună bucată de vreme... Medicul anestezist Alindora Bosch, care s-a instalat la căpătâiul Dorei după ce a executat ordinul chirurgului, murmură la urechea pacientei : "Colaborăm ! Dora, care a înregistrat murmurul răspunde printr-un zâmbet, ultimă manifestare conștientă înainte de a-și începe călătoria spre neant, spre acel necunoscut și temut neant. Chipul luminos al celei care o veghează se pierde în imaginea unui disc de culoarea cuprului spoit pe alocuri cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
pregătit prișnițe din romaniță și sunătoare cu care am acoperit picioarele suferinde și o fiertură din mai multe plante pe care i-am turnat-o, lingură cu lingură, printre buzele. Femeia lui Axel mă privea cu încredere și executa fără murmur ceea ce îi ceream. Am dormit împreună cu ea pe un pat improvizat lângă suferind, căruia i-am reînnoit mereu prișnițele și i-am turnat între buze infuzia concentrată de plante. Spre dimineață respirația a dat primele semne bune, l-am simțit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
tu. Din fragedă pruncie am iubit-o amândoi peste măsură. De atunci și până astăzi nu am acceptat ca fetei noastre să îi lipsească ceva și te asigur că nu a fost ușor. Victor și cu mine am acceptat fără murmur renunțări care adeseori îmi păreau meschine pentru ca ea să nu simtă diferența care o separa de copiii născuți în familii înstărite din țara mai înstărită ca cea din care veneau părinții. Am făcut tot ce ne-a fost cu putință
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
nou la masa dorului Cele două femei sunt iarăși așezate una în fața celeilalte, la măsuța joasă din lemn cafeniu. Chipul Teodorei a devenit din nou ca un medalion care concentrează lumină. La simpla atingere a degetelor, cântecul pornește ca un murmur a cărui forță crește, crește , devine învolburat, pentru a se opri dintr-o dată ca tăiat de mâna unui dirijor nevăzut. "Sfinte Dumnezeule, Sfinte Tare, Sfinte fără de moarte, Miluiește-ne pre noi." Teodora își ațintește din nou privirea verde, luminoasă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
pielea fierbinte, Fierbinte de somn, de amor, fierbinte și-arzând, fierbinte pe mine, fierbinte plăcut, contopirea fierbințelii pe mine. Și șoapta ajunge, și șoapta atinge ușor Vise de dor, vise de agonie. Noaptea-i pustie Când zâmbetul tău e aproape Murmur de noapte, Șoapte de noapte, E treaz trupul de extaz, Trupul e lin, Lumina cade dulce, De tine aminte-mi aduce, Însă mă fură departe un gând Departe de tine, de lângă tine. Acum îmi simt pleoapele ușoare. De trudă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
mă concentrez la ceea ce se întâmplă și e foarte bine. Îmi ia capul în mâini și mă sărută. Ca un iubit, nici prea prea, nici foarte foarte. Tipul se pricepe. Cu o clipă înainte încerc din nou să mă retrag, murmur: Nu-mi fă rău, nu! Ai grijă. Stai fără griji, iubire, de cuvintele nu mai erau necesare. Gestul intim cum își pune prezervativul și în timp ce, mă sărută, după care se uită la mine. Ne privim în ochi. Vrea să vadă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
neobișnuit. — Să fim mai prudenți, señor Quevedo, adăugă el atunci, afectuos, după latinismul de rigoare. Nu sunteți În situația de a putea murmura anumite lucruri cu glas cam țâfnos. Don Francisco se uită la preot, potrivindu-și ochelarii. — Eu să murmur?... Greșiți, Dómine. Eu nu murmur, ci afirm răspicat. Și, ridicându-se În picioare, Întors către restul asistenței din local, recită cu vocea-i educată, sonoră și limpede: Nu, n-o să tac, deși c-un deget ce impune, dus când la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
printre stînci", și care, "printr-o minune cerească, se prefăcu în blîndul și cuviosul episcop și apostol al Ardenelor creștinate"... Rezemat de balustrada unei terase, în răgazul unei vizite la Bruxelles, ascultam zvonul neistovit al orașului, profund și tulbure ca murmurul mării, în vreme ce vechile acoperișuri tremurau sub ușoara pînză de cețuri. Spre sud, dincolo de inelul compact al foburgurilor, vedeam pata de verdeață a pădurii Soignes, ultima rămășiță a marelui lanț forestier ce se întindea odinioară de la Sambre pînă la Escaut. într-
Epistolă către Odobescu (III) by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/8073_a_9398]
-
-i cu vestele de salvare, pană scurtă?, și imediat după aceea am dat peste agenții poliției secrete care erau în ședință, luând note, hotărâți să împuște vântul sau să aresteze norii conform instrucțiunilor pe care le primeau de la nimeni în afară de murmurul copacilor sau trosnetul meselor. Mi-amintesc, cu precizia amintirilor din copilărie, de coroanele pinilor dincolo de casele din piață, de caprifoiul și de eucalipții care ne împiedicau să vedem șoseaua, și de Jeepul Gărzii la intrarea în pensiune, cu un soldat
António Lobo Antunes - Dulci miresme, blânzi morți by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/7462_a_8787]
-
lapidar, A treia forță. România profundă este încercarea de a schimba paradigma culturală a țării. Proiect enorm, sarcină imposibilă. Oricum, în paginile volumului nu vom găsi o doctrină închegată sau o viziune coerentă, ci mai curînd o reacție polemică, un murmur de nemulțumire, adică un manifest. De la Manifestul Crinului alb (Sorin Pavel, Petre Pandrea, Ion Nestor - 1928) și pînă la Manifestul revoluției naționale (Sorin Pavel, Petre }uțea ș. a. - 1935), tradiția manifestelor culturale e lungă și fecundă, iar A treia forță. România
România clandestină by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7821_a_9146]
-
pe rotundul irisului un filtru/ de ceață. (...) Și am crezut că lumina e albă. Că lumina e/ întotdeauna albă. Că albul ei e culoarea speranței, a învingătorilor și a păcii (...) Acum știu că albul ei e dansul haotic al crepusculului,/ murmurul bezmetic al celulelor, inelul obscen al/ anilor, brațul de aur coclit al/ neputinței. Nu mai cred/ în șerpuitul ei de felină, în privirea ei de somnambulă/ inocentă.... Ca un foc negru, ca o flacără de catran/ ard ochii ei în
Soarele alb, soarele negru by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/7595_a_8920]