325 matches
-
de Zavaidoc, datorită felului sau de a fi, năbădăios, fire iute, om vesel pus pe nebunii, neastâmpărat, trăsături ce l-au făcut pe generalul Traian Moșoiu să-l poreclească după cuvântul popular „Zavaidoacă” (cuvânt rămas ca amintire de pe timpul când muscalii de-a călare au trecut Prutul la 1877 ca să lupte împotriva turcilor, dar în loc să se întoarcă la „hazaica” lor acasă, le-a plăcut să stea pe teritoriul României, iar la petreceri cântau de mama focului: „Zavai-zavai!... Cazacioc, Zavai-doc, să mai
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
printre tejghele goale - precupeții vindeau la liber bulbi de revoluții nu prea ningea - nu trebuia să ningă în care călimări de substituții visam ca seva țării să se stingă? doream un prinț frumos - pe baricade dar prințul se castrase cu muscalii și în spontane imnuri și-n balade s-au altoit abjecți in saturnalii curgeau opinci din epoca străbună cizme purtau pedeștrii - moscoviții strigoi ce-n fața lumii - mătrăgună se încuscreau cu cei afurisiții nu mai am tuș să mâzgălesc zăpada
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
de Zavaidoc, datorită felului sau de a fi, năbădăios, fire iute, om vesel pus pe nebunii, neastâmpărat, trăsături ce l-au făcut pe generalul Traian Moșoiu să-l poreclească după cuvântul popular „Zavaidoacă” (cuvânt rămas ca amintire de pe timpul când muscalii de-a călare au trecut Prutul la 1877 ca să lupte împotriva turcilor, dar în loc să se întoarcă la „hazaica” lor acasă, le-a plăcut să stea pe teritoriul României, iar la petreceri cântau de mama focului: „Zavai-zavai!... Cazacioc, Zavai-doc, să mai
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
nimic nu se temea mai tare piticul decât de gânsacul spânzurat la celălalt oblânc al haiducului, care gânsac întindea turbat gâtul să-l înșface, ori de câte ori cobora lotrul din șa și se-ascundea prin mucezișuri, de unde ieșea la hăcuit ciocoi, lifte, muscali, haiduci, răzeși, bătrâne și domnitori. De-abia plecă piticul, cu ura-n suflet, că distinsul Nebune lea se făcu broască la pământ și așteptă să vadă ce poporet mi ți se-apropie. Veneau întins prin mijlocul drumului, dar bătând nițe
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
cu ura-n suflet, că distinsul Nebune lea se făcu broască la pământ și așteptă să vadă ce poporet mi ți se-apropie. Veneau întins prin mijlocul drumului, dar bătând nițe luș într-o dungă, doi ciocoi, un țârcovnic, patru muscali și o bătrână, biete ntrupări și ticăloase chipuri ale lui Mozol. Fără să pregete, în strigăte de „feciori de lele“, voinicul se porni a zvârli cu plumbi, pe care țârcovnicul, ce pose da o tipografie clandestină, îi înhăța din zbor
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
AJUNSE oboseala și frigul pătrunse în măduva oaselor. Undeva în urmă se auzeau copite de cai, bătând ritmic pe caldarâmul uliței. în curând apărură din întuneric farurile cu lămpi cu carbid ale unei birje de lux, ținută probabil de un muscal, din aceia scopiți, refugiați de prigoana ortodoxiei ruse. Ești liber, birjar? Liber sunt, batiușka Filip, ca pasărea cerului, răspunse birjarul cu un puternic accent rusesc. De unde naiba mă cunoști, maladeț? întrebă Filip surprins. Doar n-oi fi Nikolai, că nu
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
șfichiui cu biciul prin aer. Scoțând abur gros pe nări, caii porniră brusc la trap, făcând ca trupurile obosite ale celor doi să se afunde voluptuos în capitonajul de piele moale al birjei. L-ai mai văzut pe grec? întrebă muscalul, fără să-și întoarcă fața imberbă. Niciodată, răspunse sec Filip. Gerul se înmuiase și nu mai era frig. Vălătuci mari de ceață secreții nocturne ale lagunei înfășurau molatec birja, decupând statura masivă a scapetelui Nikolai, drapată într-o robă de
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
ezită. Păreau că știu unde merg, la fel ca și strania lor călăuză, chiar adormită fiind. Și brusc, Carol simți că locul lui era acolo, în birja comodă, component al acestui echipaj-fantomă, format dintr-un fost comisionar de flori, un muscal scopit, un sinucigaș și doi cai superbi, cu pielea lucind de broboane, rătăcind cu toții orbi prin întuneric și ceață, în cabinele de lux ale unui iaht pe roți, spre o direcție necunoscută, navigând în apele line și tăcute ale visului
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
unde a dispărut? Știi, Filip... atunci... în trăsură, am avut un vis ciudat. Ciudat e și faptul că am avut un vis. Nu mi s-a mai întâmplat asta de nu mai țin minte când. Și unde?... în birja unui muscal scopit?! Am visat despre un armator grec, Dimitrios îi spunea și despre... -...preafrumoasa lui Felicia, îl completează calm Filip. De unde știi!? sări speriat Carol, răsturnând paharul cu rom și făcându-i pe toți cei din jur să-și întoarcă privirea
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
dându-i brutal pe cei doi la o parte, să vadă și să probeze și ei minunea orientală. Reflexul lui Pavlov mormăi ca pentru sine Filip, când se întoarseră la masa lor. Cine mai e și Pavlov ăsta? Tot un muscal? Tot un fel de muscal, dar mai școlit. A observat că el salivează mai abundent ca de obicei atunci când o auzea pe nevastă-sa în sufragerie punând tacâmurile pentru masă și a numit chestia asta "reflex condiționat". Dacă se aude
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
doi la o parte, să vadă și să probeze și ei minunea orientală. Reflexul lui Pavlov mormăi ca pentru sine Filip, când se întoarseră la masa lor. Cine mai e și Pavlov ăsta? Tot un muscal? Tot un fel de muscal, dar mai școlit. A observat că el salivează mai abundent ca de obicei atunci când o auzea pe nevastă-sa în sufragerie punând tacâmurile pentru masă și a numit chestia asta "reflex condiționat". Dacă se aude muzica găina dansează, dacă dansează
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
de lent, dar constant și definitiv cum numai Marea Insectă a Timpului știe să devore frunza fragilă a Lucrurilor... Liber! în fine, liber! se trezi Carol vorbind de unul singur, odată ajuns în stradă. Liber ca pasărea cerului, cum zicea muscalul. Cât l-am invidiat pentru aceste cuvinte! Mergea grăbit pe străzile întunecoase și întortocheate ale urbei, bocănind pe caldarâm. Din timp în timp bocănitul altor pași părea că se apropie din urmă. "Nici acum n-am scăpat de el?!" se
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
La început, dialogul are loc în spațiul închis al celor patru pereți ai camerei. Apoi continuă în spațiul deschis al peregrinărilor pe ulițele orașului. Capitolul suprem realizat artistic este cel care povestește cum, obosiți, urcă în birja fantomatică condusă de muscalul scapet." O direcție incertă, utopică, cu destinație improbabilă și inexistentă poate geografic. Dar caii păreau că nu ezită. Păreau că știu unde merg, ca și strania lor călăuză, chiar adormită fiind. Carol simți că locul lui era acolo, în birja
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
rușii? C-a fost pus jos Hitler și ei sunt vaccinați? Au intrat într-un teren minat: în spațiul planetar al intereselor anglo saxone, al negustorilor ăstora. Dacă ești în calea unui automobil anglo-saxon, apare războiul. Păi ce și închipuie muscalii? Că ăia tolerează să stai în calea lor? Ăia s-au învățat, anglo-saxonii, să fie stăpânii lumii — și muscalii zic niet! Ei asta-i... Păi hai să ne batem! I-am asemănat odată pe ruși cu vacile care dau douăzeci și cinci
322 de vorbe memorabile ale lui Petre Ţuţea by Petre Ţuţea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1381_a_2692]
-
planetar al intereselor anglo saxone, al negustorilor ăstora. Dacă ești în calea unui automobil anglo-saxon, apare războiul. Păi ce și închipuie muscalii? Că ăia tolerează să stai în calea lor? Ăia s-au învățat, anglo-saxonii, să fie stăpânii lumii — și muscalii zic niet! Ei asta-i... Păi hai să ne batem! I-am asemănat odată pe ruși cu vacile care dau douăzeci și cinci de kile de lapte pe zi și apoi se baligă în șiștar. Rușii sunt la fel de imperialiști ca Germania lui
322 de vorbe memorabile ale lui Petre Ţuţea by Petre Ţuţea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1381_a_2692]
-
Doamne, din timpul Lumii Vechi -, fiindcă nici atunci n-a fost primit cu brațele deschise, stând până astăzi ca dracul vizavi de localul L’Indăpendance Roumaine și alături de un Novotel nefericit, care numai pe locul Teatrului cel Mare, cel cu muscali la scară, nu avea cum să stea boierește pe picioare. Cum să nu te apuce disperarea când vezi Podul Mogoșoaiei, insula Antimului, străzile Clemenței, Speranței, Armenească-Latină-Paleologu-Mântuleasa, zonele Batiștei, Schitul Măgureanului, Filaret, Grădina Icoanei- Bd. Dacia, Lascăr Catargiu, Delea Veche, Dr.
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
greoi cum este, e o putere de rezistență în el pe care nimeni n-o poate sfărâma, nimeni îndupleca. Lipit în Basarabia de colosul ucigător de nații al Rusiei, el, neamul râzător al lui Miron Costin, își bate joc de muscali sub nasul lor, parc' a lui ar fi toată împărăția muscalului. În Ardeal scoate cusur ungurului și neamțului; pretutindeni același, pretutindeni întruparea tinereții etnice, pretutindeni simțindu - se și fiind superior celor ce-l înconjoară. Și noi i-am voi răul
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
care nimeni n-o poate sfărâma, nimeni îndupleca. Lipit în Basarabia de colosul ucigător de nații al Rusiei, el, neamul râzător al lui Miron Costin, își bate joc de muscali sub nasul lor, parc' a lui ar fi toată împărăția muscalului. În Ardeal scoate cusur ungurului și neamțului; pretutindeni același, pretutindeni întruparea tinereții etnice, pretutindeni simțindu - se și fiind superior celor ce-l înconjoară. Și noi i-am voi răul? Dar dovada cea mai vie e istoria recentă chiar. Două din
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
obiect destul de estetic pentru romanțieri și aceștia ar fi siliți a pescui în promiscuitatea San - franciscului din America dunăreană. [28 martie 1882] ["CEEA CE DĂ GUVERNULUI"] Ceea ce dă guvernului roșu aproape caracterul unui guvern străin, tot atât de vitreg precum ar fi domnia muscalilor sau a turcilor, este atât lipsa de respect pentru tradiție și trecut cât și deplina necunoaștere a naturii statului și a poporului românesc, pe cari le privesc, pe amândouă, ca pe niște terene de experimentare. John Stuart Mill observă deja
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
a căștii, căci căpitanul înșfăcase minerul de sticlă zgrunțuroasă și ridicase halba către buze. Pe când sorbea, impregnîndu-și mustața de spumă, își mai aruncă o dată, nerăbdător, ochii negri, încruntați și întotdeauna prea serioși, către intrarea grădinii, unde, pe uliță, dormitau câțiva muscali cu birjele. Avea pleoapele tivite cu o dunguță albăstrie (cum avea să le aibă, peste un secol, și strănepotul său Mircea), iar genele atât de groase, atât de întunecate, încît puteai vedea cioplitura în Patru muchii a fiecăreia dintre ele
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
și berării, părul fluturător stergînd firme și felinare, până pe macadam, în fața lui Vasile, și-și apropie gura de obrazul lui și gândește lângă el, și Vasile știe cum va sfârși ziua aceea, știe că va lua o trăsură cu un muscal în surtuc verde pe nume Efraim Scopitul și că va ajunge la exorbitanta cochilie a casei de rugăciune și că va zăcea în cele din urmă într-o baltă de sânge, fără vină, dar în mod necesar, asa cum crucificați
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
Vasile, în aparență schimbând însuflețit felicitări cu camarazii săi și ascultând respectuos inepțiile unui general senil, se chinuia mai departe să uite statuia vie a Justiției, cu ochii după trăsurile care treceau în depărtare. Nu zărise însă, pe capra nici uneia, muscalul în mundir verde, pe care dorea cu ardoare să-l întîlnească. Ulițele se afundau în întuneric, iar ta capătul lor ardea cerul albastru. Frosica aproape că leșină când îl văzu cu coada ochiului pe Mr. Swan ndicîndu-se greoi de la masa
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
Intrară pe sub o boltă ca o sprinceană și se găsiră într-o-ncăpere îngustă întinsă pe toată lungimea casei, zugrăvită-n alb și luminată slab de lumânări de seu. La o masă foarte lungă ședeau (Vasile îi știa pe mulți) muscali scopiți, de rit vechi, prigoniți în marea lor țară de zăpadă și-mprăștiați prin Balcani. La București, trăsurile erau mâinile lor, ca și la Sofia sau la Zagreb. Îi vedeai, puhavi și spâni, zacmd cu priviri prostite pe capre, în
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
o ambiguă viziune. Pe masă - doar pâine și vin rubiniu, în pahare fațetate de sticlă ieftină. Și Vasile, împins ușor de american pe culoarul îngust dintre masă și perete, își începu, ca-n vis, calvarul, purtat înainte, parcă, de privirile muscalilor, ce se adunau asupra lui ca să se-mprăștie iar ca picioarele unui miriapod. Era dat din privire-n privire, ochi de tineri și de bătrâni, la fel de lărgiți, la fel de înspăimîntați, cu aceleași cruci strâmbe între sprâncene. Dacă lumina ar fi străbătut
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
de canalicule, curbele se-întrolocau una-n alta, aidoma roților din vedenia lui Iezechiel, până ce căpitanului îi deveni limpede că se-nșuruba într-o gigantică spirală cu segmentele scăzând asimptotic în diametru, dar crescând la infinit în curbură și tensiune. Muscalii scopiți, în straiele lor de purpură, azur și șofran, cu aureolele lor kiriliene, erau subțirii acum și lungi până-n crugul bolții, ca niște colonade vii cu ca-l piteluri de privire căpruie. Oasele cutiilor toracice li se arătau! acum ca
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]