271 matches
-
blond, căci acum doar o șuviță răsucită cu grijă pe chelie în forma unei cochilii de melc lasă să se vadă culoarea a ceea ce cândva au fost probabil pletele cu care se mândrea în tinerețe. Gura mică, străjuită de o mustăcioară blondă, tunsă scurt, îi dă înfățișarea unui portret de modă veche. Ochii sunt albaștri, de un albastru intens și limpede ca rupt dintr-un cer fără nor al unei dimineți geroase. Dar în privirea, pe care Dora o surprinde cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
fericirea așezării, fericire de care se simțea direct răspunzător. Pentru a se lămuri în această privință trebuia să se afle în preajma lor și mai ales să dobîndească informații, aici era "cheia și lăcata oricărei investigațiuni", după cum spunea domnul detectiv principal Mustăcioară la cursul anual de pregătire. Pentru a se afla în preajma lor trebuia să facă o nouă vizită, după cinci ani de absență, domnișoarei K.F., iar pentru informații trebuia să dea peste Leonard Bîlbîie, să-l scoată și din fundul pămîntului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
aceiași oameni, care nu muriseră, nu atît de glonț cît și de tifos ori gripă spaniolă, trecuseră dintr-un ev în altul. Trecuseră de la boierie, de la rădvan, de la chefuri cu ciubuce și lăutari țigani, de la taifas și moțăiala digestiei, de la mustăcioara răsucită, a bastonului, a pălăriei de pai ori cu voaletă, de la crinoline și malacoffuri, de la lampagii și arendași la o cu totul altă lume, în care stăpîneau alte cuvinte, alte ritmuri, alte impulsuri și alte aspirații. Automobile pe toate drumurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
mai sus decît ar spera ei că pot ajunge. "Mucoși, puțoi, cu mintea prea mare ca să o poată duce." I se făcu poftă să bea ceva. Basarab Cantacuzino se vîrîse, într-un colț, înconjurat de cîțiva locotenenți subțirei, toți cu mustăcioară, și îi asculta pe rînd, încuviințînd arar, fără să-i privească. Ar fi putut jura că Basarab Cantacuzino se uită la el, dar cine putea fi sigur de asta cînd ochii lui imenși, albi, irisul era de un albastru spălăcit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
să se teamă, altfel nu s-ar fi interesat de poștă. Dacă vrei să nu te știe nimeni unde te-ai vîrît, nu te apuci să trimiți epistole la prieteni și cunoscuți, atîta aflase și el, după cum zicea detectivul-șef Mustăcioară "verba volant, scripta manent". O mai grozavă scriptă decît ștampila poștei din Comana nu exista, aveau un tuș negru ca diavolul și pentru că nu prea erau cine știe ce scrisori puneat cîte patru-cinci ștampile pe plic, din plictiseală. Cumva-cumva lucrurile se urniseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
șuvițe de apă printre zarzavaturi. Stăpânul ei era un om cu mustățile mari, zbârlite, cu ochii abia zăriți sub sprâncenele late; un om negru și tăcut. Stăpân la podul umblător din susul liniei ferate, cunoșteam pe un moșnegel îndesat, cu mustăcioară albă, cu ochi mititei pe obraz zbârcit. Și venind acum încet spre căsuța de bârne a podarului, în preajma apei, spre coliba de stuh a bulgarului, ridicată în mijlocul grădinii - știam de bună samă că voi găsi pe acești doi singuratici vecini
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
Își aduce aminte Haia de o zi când a poposit în sat un regiment de soldați. Cântau corurile frumos în aerul limpede al amurgului și flăcăi în uniforme începură a furnica în toate părțile. Un ofițer tânăr și mândru, cu mustăcioara neagră, a intrat în casă la Meer. Haia îl privea uimită dintr-un colț și l-a auzit spunând: —Vă rog să nu vă supărați... am fost trimes aici în gazdă... Meer Avramovici s-a ridicat de la masa lui și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
voinic și negricios, cu pălărie lată-n boruri, cu baltag în mâna dreaptă și cu tașca înflorită cu alămuri la șoldul stâng. —Cum te chiamă? îl întrebă Cristina. —Costandin... răspunse el, și femeia băgă de samă că flăcăul are o mustăcioară subțire ca matasa ș-o gură curată și tânără, aproape copilărească. Și vocea-i era lină și pătrunzătoare. Și deodată ochii ei rotunzi se tulburară, gura ei nu mai știu ce să întrebe, și c-un fel de spaimă simți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
buna dispoziție. Mi-ar fi comod să-l conduc până la înțelegătorii de adevărată artă, însă Rudolf are zece chipuri și nu știu pe care să-l prezint mai întâi. Pe fiecare dintre ele poartă câte un nas asiro-caldeean, câte o mustăcioară neagră, douăzeci de ochi rătăciți în zece feluri și zece buze inferioare, cu moțurile țuguiate și arse de o veșnică sete de vin. Luiza îl numește „frumosul meu Ruttolf”, și cred că are deplină dreptate. Nu e prea înalt, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
șaptea (a șaptea B), cînd adolescentul va avea un conflict cu profesorul L.D. care preda istoria și geografia. Brusc ne găsim În inima unui alt oraș, cam prin anii douăzeci și opt, tînărul are pe șapca de liceu Însemnul VIII, Își lăsase mustăcioară. (Mustăcioara asta o va avea toată viața. O singură dată și asta nu prea demult, și-o crestase din neatenție, și-atunci și-a ras-o. Privindu-l, m-a podidit plînsul; părea cu totul alt om. În acel plîns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
a șaptea B), cînd adolescentul va avea un conflict cu profesorul L.D. care preda istoria și geografia. Brusc ne găsim În inima unui alt oraș, cam prin anii douăzeci și opt, tînărul are pe șapca de liceu Însemnul VIII, Își lăsase mustăcioară. (Mustăcioara asta o va avea toată viața. O singură dată și asta nu prea demult, și-o crestase din neatenție, și-atunci și-a ras-o. Privindu-l, m-a podidit plînsul; părea cu totul alt om. În acel plîns am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
mare parte din bani pe haine și forfotea întruna în sus și-n jos pe coridoarele lungi ale Oficiului de Asigurări Sociale, pe lângă oamenii care nu se prefăceau, ci munceau cu adevărat. Curat, spilcuit, omulețul își cultiva cu încăpățânare o mustăcioară firavă și o atitudine de umor vulgar față de superiori. Aceștia trebuie să fi crezut că asta indică o minte matură, căci în șapte ani, ceea ce era o nimica toată la scara timpului unei astfel de organizații imobile, ajunsese șeful unei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85100_a_85887]
-
oboseală: calcă sprinten, cu pas de gimnast, În păpucii săi de pânză, cu talpă de sfoară. Peste halatul de un alb sclipitor, se purta încins cu sortul chirurgical de rigoare la „Caritatea". În fine, boneta ușurel trasă către o ureche, mustăcioara blondă, cu ochii săi jucăuși cărora nu le scăpa nimic, radia un aer de voioșie tinereasca. Totuși, el nu agreă glumele, nu fredona vreun crampei de melodie când Îi mergea bine operația (cum fac unii chirurgi), nici nu admonesta pe
Istoria Neurochirurgiei Ieşene by Hortensiu Aldea, Nicolae Ianovici, Lucian Eva [Corola-publishinghouse/Memoirs/1293_a_2216]
-
repare nedreptatea și să-l despăgubească pe șofer. Urcă deci În taxi, Închise portiera și spuse: Îmi cer scuze pentru tot bâlciul ăsta. În Kiriat Yovel, te rog. Șoferul, un bărbat gras, cu păr argintiu des, ochi mici și o mustăcioară sud-americană Îngrijită, mormăi furios: — Ce se Întâmplă aici? Întâi oprim un taxi și apoi ne amintim să gândim? Ce, nu mai știți ce vreți? Fima Își dădu seama că șoferul Își Închipuia că era Împreună cu perechea zgomotoasă, se scuză și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
să mă sperie spunându-mi: „Eu sunt din categoria epilepticilor!“. Avea niște ochi migdalați cu tentă de sindrom Down, un nas mai dihai decât al lui Buratino sau Pinocchio - cum se zice prin partea astalaltă de Europa - și cu o mustăcioară care se oprea înainte de a începe obrăjorii bucălați. Apoi, o frunte imensă - dar la acest capitol era o concurență enormă între scriitori, ca și la barbă de altfel. Din vârful părții stângi a frunții pornea un soi de breton care
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2165_a_3490]
-
am băut cafele în ultima seară la o cârciumă patru soliști și doi chitariști au cântat doar pentru noi din lipsă de mușterii și crezându-ne amanți pește și fado două doamne trecute dar vivante un fante cu ghiuluri și mustăcioară un mascul cu gâtul gros și cu voce de privighetoare apoi patroana apoi tipii cu chitările toți s-au pus pe cântat ca să ne găurească inimile și să scoată sufletul din noi ă...ț“. Dacă vreți să aflați cum a
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2204_a_3529]
-
ca să pornim Într-un fel. — Pe urmă am avut eu o sclipire, a zis un tânăr foarte arătos, cu plete căzute În șuvițe fine până aproape de umeri. Încercase să-și lase barba să-i crească, dar nu-i reușise decât mustăcioara și barbișonul. Z, am strigat eu, ultima literă a alfabetului, necunoscută, misterioasă, aproape nefolosită! Titlul ideal. — Vezi tu, Awie e poetul nostru, l-a prezentat Z. — Z e la coada alfabetului, o literă singuratică, fără viitor, părăsită de toate celelalte
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
de cavalerie, austriac la origine, care ne-a întâmpinat la intrarea în sat în spatele unui baraj anti-tanc doar slab supravegheat îmi stăruie încă înaintea ochilor și, de aceea, ar putea fi desenată sau descrisă cu pungile de sub ochi și cu mustăcioară cu tot, deși noi nu ne-am confruntat cu el și cu oamenii lui din Volkssturm mai mult de un minut. El părea să fie de la natură un om apăsat de griji și a întrerupt raportul nostru, cu tot cu explicația detaliată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
năzbâtii, Încât și acum, la cei patruzeci și trei de ani ai săi, Mașa se trezea râzând de una singură, atunci când Își amintea de el. Gligori a fost Însă călcat de tren, când abia Îi dăduseră tuleiele și-i Înflorise mustăcioara subțire, ca spicul de ovăz, sub nas. Odată cu el s-au năruit atâtea vise ce i-au năpădit copilăria și adolescența. Când Îi veni sorocul și sânii Îi dădură-n clocot, părinții Începură să-i caute pereche potrivită. Tatăl său
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
niște gioarse, cu o mulțime de boccele la picioare. Un soldat patrulează de-a lungul peronului. Ajungând la capătul trenului, soldatul se urcă pe locomotivă, iar de acolo, de sus, le ține prizonierilor o scurtă cuvântare. E micuț, vioi, cu mustăcioară subțire răsucită căzăcește-n sus și un pic abțiguit. Le spune: „Stimați tovarăși și tovarășe, văd că sunteți flămânzi și obosiți. Nu vă faceți griji, În curând, puterea sovietică nu a uitat de voi. Veți dormi și mânca pe săturatelea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
tablă Îi apăruse deseori În vis. Fostul ei Învățător, Îmbrăcat Într-un costum de mire, Înarmat cu o lunetă subțire ca un bețigaș, arătându-i pe tablă cifra unu, o Întreba ce stea e aia și tot el, răsucindu-și mustăcioara, răspundea În locul ei: „E steaua Alpha!“. „Dar asta?“ Mașa ridică rușinată din umeri. „Asta e Sirius“ „Și asta?“ Mașa, spuse, lăsându-și capul În pământ: „Nu știu...“. „Dar asta?“ „Asta e Omega“, se grăbi să spună Învățătorul. Auzise Mașa de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
șaptea (a șaptea B), când adolescentul va avea un conflict cu profesorul L.D. care preda istoria și geografia. Brusc ne găsim În inima unui alt oraș, cam prin anii douăzeci și opt, tânărul are pe șapca de liceu Însemnul VIII, Își lăsase mustăcioară. (Mustăcioara asta o va avea toată viața. O singură dată și asta nu prea demult, și‑o crestase din neatenție, și‑atunci și‑a ras‑o. Privindu‑l, m‑a podidit plânsul; părea cu totul alt om. În acel plâns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
a șaptea B), când adolescentul va avea un conflict cu profesorul L.D. care preda istoria și geografia. Brusc ne găsim În inima unui alt oraș, cam prin anii douăzeci și opt, tânărul are pe șapca de liceu Însemnul VIII, Își lăsase mustăcioară. (Mustăcioara asta o va avea toată viața. O singură dată și asta nu prea demult, și‑o crestase din neatenție, și‑atunci și‑a ras‑o. Privindu‑l, m‑a podidit plânsul; părea cu totul alt om. În acel plâns am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
pentru ciocolată și pentru rulade, cu nimic mai prejos decît Înaltul său entuziasm față de marii tragici greci, drept pentru care luase ceva În greutate. Se bărbierea ca un filfizon, Își pieptăna părul spre spate cu briantină și Își lăsa o mustăcioară din creion, ca să fie În pas cu moda. Trecuseră treizeci de zile de cînd ieșise din cadă, și cerșetorul era de nerecunoscut. Însă, În ciuda transformării sale spectaculoase, Fermín Romero de Torres ne lăsase de-a binelea cu gura căscată În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
singură, s-a întors în Spandau. Când la 9:30 ea tot nu apăruse încă, după ce i-a contactat pe toți prietenii ei apropiați, a sunat la poliție. Korsch privi în sus la Illmann și apoi la mine. Își netezi mustăcioara șmecheră și dădu pagina următoare din dosarul care stătea desfăcut în fața lui. — Zarah Lischka, citi el. 16 ani, părinți germani. A dispărut pe 6 iulie 1938, corpul i-a fost găsit pe 1 august într-un canal din Tiergarten aproape de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]