252 matches
-
O judeca? Să îndrăznească să creadă că poate o invidia? — Rafi e drăguț și inteligent, e o dulceață. Ne-am simțit foarte bine împreună. — Să nu uităm că e evreu, a zis Adriana, iar Emmy parcă o și vedea arătând mustrătoare cu degetul. Știm cu toții ce înseamnă asta...soțul ideal! Emmy a oftat teatral. — Acum șase luni, tu și Leigh spuneați sus și tare că nu trebuie să-mi caut un soț, că trebuie negreșit să-mi extind repertoriul sexual. Și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
școală. Nota doi. Un nuc nu se scrie Împreunat. De asta iei nota doi. Când o să ajungi acasă o să te pună În genunchi, evident, pe coji de nucă. Caști disperat ochii la pereții clasei. Tovarășii Lenin și Stalin se uită mustrător la tine. Mai ales că Lenin a spus : Învățați, Învățați, Învățați! Ce să mai vorbim de Marx și de Engels. Au părul vâlvoi. Te uiți pe un alt perete. Acolo e un tablou mai vesel. Cu o grevă. Muncitorii stau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
Nu! zise ea, respingându-mă. Nu vreau! Și totuși se dezbrăcă singură. Bluza ei neagră, cu mâneci lungi, îi alunecase de pe umerii zvelți pe covor, alături de rochiță și corsaj. Apoi se apropia de mine și cu o privire întunecată și mustrătoare, înainte de a ne pierde în nemernicie, zise tristă: - Cu tine n-ar fi trebuit să fac niciodată asta. Cu toți ticăloșii, da, numai cu tine nu. Și sufletele noastre alunecară în mlaștină, adânc și pentru totdeauna. A fost prima și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
convins că frumosurile sînt departe. Iar urîturile sînt aici. Vezi Dan Popa (Săptămîna): „SÎntem o țară cu un nivel intelectual și profesional dintre cele mai ridicate din lume”. Din lumea celor care nu cuvîntă. La televiziune ni s-a arătat, mustrător, din cauză că nu prea venise lumea la vot, o bătrînică sprijindu-se În două bastoane ce Înainta vertiginos spre urnă. Presupun că era domnul Bârlădeanu. Apoi ni s-a spus că „au votat chiar și cei spitalizați”. La Spitalul nr. 9, e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
cuvinte cu Mortimer, oaspetele de onoare, așezat la mijloc. Lawrence vrea să se intereseze discret de starea surorii lor. — Cum ți se pare că se comportă bătrâna smintită? șoptește el. Mortimer face o grimasă și răspunsul lui are un ton mustrător: — Dacă te referi la Tabitha, vei descoperi că se comportă perfect. Exact cum am prevăzut. — V-am văzut dând mărunt din bărbie după-amiază pe peluza de croquet. Mi s-a părut o discuție gravă, atâta tot. S-a întâmplat ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
timp e făcut cu multă căldură și afecțiune. Este viu. — Da, cunosc lucrarea. Dar nu cred că aș recomanda-o ca investiție în momentul ăsta. Ascultă, spuse el, fixând-o pe Phoebe cu o privire pe jumătate amuzată, pe jumătate mustrătoare, sper că n-ai de gând să-mi vorbești despre pictură tot weekendul. De asta am parte tot timpul la Londra. Dar despre altceva să vorbim? Despre orice. — Eu trăiesc prin artă, respir artă, spuse Phoebe. Ceea ce alți oameni numesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
își ceruse scuze în scrisoare, dar tot nu consideram că era îndrituit să dicteze el condițiile. — Am adus-o, am spus. Încă nu m-am decis dacă să v-o arăt sau nu. — Hai, zău, Michael, spuse Findlay, bătându-mă mustrător pe picior cu bastonul. Suntem amândoi implicați în afacerea asta. Avem același obiectiv - găsirea adevărului; și-l vom găsi mai repede dacă vom colabora. Știu că metodele mele sunt cam ciudate. Așa au fost întotdeauna. Nu-ți poți schimba obiceiurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
am uitat din nou la blondă, cu o privire piezișă riscantă, pe care - dacă nu cumva îmi făceam iluzii - ea a observat-o și mi-a întors-o preț de o fragilă secundă, ochii ei reacționând nu încurajator, dar nici mustrător. M-am lansat imediat într-o fantezie, fantezia mea preferată: aceea în care, printr-o minune, ea cobora la aceeași stație, își continua călătoria cu același tren, spre același oraș - o serie de coincidențe care ne va apropia, scutindu-mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
de pesmet de revent. Sufrageria era mică și ar fi putut fi chiar plăcută dacă s-ar fi făcut puțin efort în acest sens: așa cum era, am mâncat la lumina orbitoare a unui bec atârnat de tavan și sub privirile mustrătoare ale câtorva afișe - toate aparținând lui Graham, după cum aveam să descopăr - care promovau cauze politice și filme străine (dintre care Tout va bien al lui Godard a fost singurul pe care l-am recunoscut). Un timp am fost mai mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
pe ușa vreunei primării sau a unui bloc turn. Ne-am dus să luăm masa într-un restaurant din centru. Joan și-a comandat o plăcintă cu legume, iar eu o friptură și o plăcintă cu rinichi, provocându-i exclamații mustrătoare. În seara aceea era rândul lui Graham să gătească. Mâncarea pe care ne-a pregătit-o avea sau poate nu avea un nume: părea alcătuită în principal din linte și nuci arse până se transformaseră într-o crustă neagră, râcâită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
dacă nu te superi că ți-o spun. Miroase a scenariu de film de groază de mâna a treia. Interesant că afirmi asta, spuse Michael. Poate unii din voi a văzut filmul Teatrul sângelui, din 1973? Domnul Sloane se întoarse mustrător. — Cred că ne îndepărtăm prea mult de la subiect. — Ba deloc. Vincent Price joacă rolul unui actor veteran care se decide să se răzbune pe criticii lui și îi ucide folosind metode inspirate din cele mai crude scene din tragediile lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
a arcului galben, într-un punct marcat VNE. Ce înseamnă asta? Nu trebuie să-l depășească, strigă Tabitha. Aproape că a sărit de bucurie de pe scaun. — Pentru numele lui Dumnezeu, Tabitha, încetinește. E periculos. Se întoarse din nou și spuse mustrător: — Zborul nu e niciodată periculos. — Nu? — Nicidecum. Prăbușirea e periculoasă. Și atunci, cu un hohot strident de râs, împinse maneta la maximum avionul se avântă înainte și acum plonjează, zdruncinându-se în jos cu o viteză inimaginabilă și Michael simte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
portretul Clarei. — Dde ce? strigă el, furios. De ce nu-mi ddai nici o șansă? Dde ce e numai el în min-tea ta? Dde ce el ? Mereu el !!! Dar ochii imenși și întrebători ai Clarei erau de nepătruns. Ba chiar păreau ușor mustrători, ca de altfel și ochii Georgianei, din portretul alăturat. — Ai un frate grozav, zău așa! îi spusese Georgiana mai de mult, când venise la ei și-l așteptau amândoi pe Edi. Trebuie să fii tare mândru de el! E plin
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
nimeni, dar apăs pe clanță. Printre spițele de lumină, strecurate de un abajur din papură, vopsit verde, al unei lămpițe de birou, un bărbat cu sprâncene arcuite, mă scrutează nemulțumit. Cu un aplomb de care, însumi, mă mir, înfrunt fluidul mustrător. Să dau bună seara! încă nu e ora potrivită. Dar nici bună ziua! nu e adecvat, fiindcă, în cabinetul medicului, e cam penumbră și dumnealui și-a aprins lămpița. În fine, îi întind mâna, zicând: Vă salut, inginerul X, de la Mina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
că o-n-curci cu mi-ne! Își întoarse iar impozantul stetson către Vladimir, care își scruta cu atenție ceasul de la mână: Deci, Vladi-mire, iar pleci la tocat banii cu curvele în București!? Parcă aici n-ai avea destule pa-rașute! zise el mustrător. În gară, înainte de a coborî din jeep, Nae Calaican îl blocă, pe loc, mai multe minute, ținându-l de mâneca paltonului, pentru a-i aminti cu verb căznit, poticnindu-se în sacadate gâfâituri: Tot spui că plecăm în pelerinaj dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
să întrebe: Am simțit că, prima dată, de la genunchi în sus aveai un păr ca la blănița de pisică, zise el întrebător. Acum ești netedă peste tot, cu pielea ca mătasea. Melanie se alintă, întinzându-se printre perne, spunându-i mustrător: Erai așa de năvalnic, că n-am mai avut timp să mă epilez pe coapse. Vladimir o asigură: E destul de neobișnuit, dar pare ceva ce face să sporească adrenalina la bărbați. Presupun că e metodă muierească de a provoca hormonii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
renovată, greierele-viorist o luă razna pe străzile rectangulare ale Cetății furnicilor, adulmecând din mers havuzurile cu jocuri de apă de la răscruci și dând târcoale zbenguielilor cuminți ale copilelor-furnici. Se trezi bătut pe umăr de aceeași furnică tânără, care îl studia mustrător cu ochi albaștri de cobalt: Hei, prietene-cântăreț, de ce-ți părăsești stăpânul? Pe dată, greierele-viorist o repezi cu semeție: Care stăpân, subțiratico? Eu mi-s, însumi, stăpânul, așa să știi! Atunci să știi și tu, amice, următoarele: ai un prost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
azi cu date Înghețate În istorie, căci la diferențe de timp totul apare mai clar. - Și voi ce-ați făcut? Ce faceți? - vorbi ivit deodată lîngă mine ca-n atîtea rînduri. - Ce puteam face? Întrebai neînțelegînd dacă tonul lui era mustrător sau prietenos. Se așeză În fotoliu lăsînd să-i atîrne În lături, pe speteze, pelerina albă, imaculată ca-n tinerețe. - Ce-ai spus? vorbi făcîndu-se a nu mă fi auzit. - Ce puteam face? repetai. Ce-am fi putut face? Noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
văduvă. Dar din fericire mai există și alte motive mai evidente pentru a nu acționa grăbit într-o astfel de situație. Femeia se holbă la el câtă vreme își expuse analiza. Acum, dădea din cap într-un fel care părea mustrător. - Asta a fost, întrebă ea, o mostră tipică, întortocheată de conversație ca General - ezită ea - Semantică? Gosseyn aruncă o privire mentală, înapoi peste analiza sa, și observă că aceasta era cu siguranță expunerea cea mai personală care fusese rostită în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]
-
suntem Troog. Tonul căpătase, brusc, o notă imperioasă. Expresia puterii personale îi sugeră o altă întrebare lui Gosseyn: - Tu ești - ezită - împăratul? Urmă o tăcere adâncă. Fața și ochii erau în continuare îndreptați spre Gosseyn. În cele din urmă, aproape mustrător - i se păru - străinul spuse: - Noi, ființele Troog, nu avem împărați. Făcu iar o pauză. - Eu am fost numit comandantul acestei nave. - Cine te-a numit? întrebă Gosseyn. Ochii mari deveniră, dacă era posibil, și mai rotunzi. Apoi, pierzându-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]
-
murit destui oameni nevinovați fără ca statul să ne dezvăluie măcar cine au fost asasinii, ca să nu mai vorbim de tragerea la răspundere a acestora. În aceste condiții, nu e de mirare că publicul, dornic să afle adevărul, Își Îndreaptă privirile mustrătoare inclusiv spre arhive. Degeaba explică specialiștii de aici că ei se ocupă mai ales cu paleografia documentelor medievale și că sunt curați ca lacrima la capitolul istorie contemporană. Lumea nu prea mai are răbdare să Îi asculte. În ultimul timp
Transilvania mea. Istorii, mentalități, identități by Sorin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
parcă, să apară și Domnii... Ne-au surâs... doar din poze! (foto 14). Proprietarul nu ascundea faptul că face lucrurile cu mare răspundere că, din locul unde sunt înmormântați foștii stăpâni, domnii, se vede direct acasă și le-ar face mustrător cu mâna dacă n-ar face cinste locului. Multe ar fi de scris, dar mai adaug, cât se poate de important și simplu pentru neuitare: Ioan Ionescu (1910-1982) și Janeta Ionescu (19051999) - învățători ai satului Dodești din veacul XX.
Victor Ion Popa și comuna Dodești by MIHAI APOSTU () [Corola-publishinghouse/Science/91678_a_93472]
-
indubitabil dreapta ierarhie a valorilor (departe însă de justiția politică și de justiția de drept, așa cum erau ele definite și exercitate în practica multor state europene). Pe fundalul exemplelor din Geneză sau din Apocalipsă, anti-modelele regalității sunt comentate cu tonul mustrător și expresiv paremiologic din Gesta romanorum și Albinușa, din textele parenetice (Mazilu, Recitind literatura română veche II 228-331) și din Istoria ieroglifică. Pentru această lume medievală aflată în căutarea (naturală a) dreptei-măsuri, scrierile de genul celei a egumenului Eftimie sau
Imaginarul medieval: forme și teorii by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
contextul acela. Cică la un chef la ziua lui Ceaușescu Nicu, "șprițat", s-a dus la Bobu, care era lângă părinții săi, și i-a spus: "Băi, Bobulică!" și i-a pus mâna pe chelie. Maică-sa s-a ridicat mustrătoare și a exclamat: "Nicușor!", iar el: "Îl bag în p... mă-si!". "Nicușor, ieși afară!" Iar Bobu: "Lăsați-l, așa se distrează și ei, tinerii!". Și Ceaușescu s-a înfuriat și i-a spus, pe la WC, pe unde s-au
Două decenii de comunism în Iașul universitar by Sorin Bocancea, Doru Tompea () [Corola-publishinghouse/Science/84949_a_85734]
-
postura de îndrumător al vieții literare din provincie, unde taie și spânzură în virtutea funcției strict administrative. Uniunea Scriitorilor, solicitată să intervină pentru procurarea a 30 de grame de Streptomicină necesare unui condeier ieșean bolnav de TBC, răspundea sec și, totodată, mustrător, că "nu se poate obține de la Minister (al sănătății, n.n.) Streptomicină pentru provincie"s-o fi întronat egalitatea, dar nu pentru căței! Cei din afara Capitalei urmând să se bată singuri, în vremuri de-a dreptul nenorocite. Scriitorii n-aveau gaz
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]