1,312 matches
-
apărut ceva nou, său mergea la Țicău, la bojdeuca prietenului Creangă pentru a-l întreba dacă a mai primit o veste de la el. Era atât de tristă încât Ion Creangă i-a scris de multe ori poetului și amicului sau, mustrându-l pentru că îi pricinuia atâta suferință Veronicăi: " Bădie Mihai, Ce-i cu Bucureștiul, de ai uitat cu totul Iașul nostru. Veronica a fost azi la mine și mi-a spus că și cu dânsa faci ca și cu mine. De ce
EMINESCU, VÂRF DE LANCE AL SPIRITUALITĂŢI ROMANEŞTI de GHEORGHE ŞERBĂNESCU în ediţia nr. 1971 din 24 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/383570_a_384899]
-
de gând cu ea. Se joacă sau o ia în serios, pentru că ea chiar miza pe o schimbare a destinului prin iubirea pentru el!? Va divorța oare așa cum își făcuse ea speranțe!? Vezi, asta nu-l întrebase, iar acum o mustra faptul că, orbită de iubire, nu-i pusese nicio clipă la îndoială devotamentul. Va avea oare el tăria de a se expune unui divorț, care îi va afecta de această dată și o posibilă carieră politică!? La asta nu se
LUCIA (CAPITOLUL II) de ELENA NEACŞU în ediţia nr. 2283 din 01 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382782_a_384111]
-
palmele. Că mi s-a făcut o foame cu negocierea asta...Ce zici, Dane, de niște specialități de pește, pe valuri de Galbenă de Odobești? --Ce Galbenă, bă, hârâi Scârțoi, vreau o Grasă de Cotnari! --Asta vreți, bă, deștepților? îi mustră Pleșcan. Nu vedeți că omu’ vrea o sirenă cu aromă de Pietroasă? Chiar,mă,Bucă, nu apare nicio sirenă? Și vă mirați că vrea să plece. Lui Buhăianu nu-i plăcu întorsătura și, mai ales, chestia cu sirena. El voia
TRANDAFIRUL SIRENEI- 5 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1764 din 30 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383057_a_384386]
-
Captiv într-o țară străină, Mă-ndrept spre un mâine incert, Transform înserarea-n lumină, Dar trupu-i aproape inert, Mă zbat ca să trec de vâltoare, Abisul pândește rânjind, În luptă, chiar zâmbetul doare, Dar drumul spre cer urc zâmbind, Mă mustru-n a mea slăbiciune, S-alerg nu mai pot chiar de vreau, Dar fac tot ce pot pentru-a spune, Prin vorbă sau scris Vestea-o dau, Spun lumii de Har, mântuire, De dragostea sfântă de sus, De planul perfect
EU AM NĂDEJDE de LUCICA BOLTASU în ediţia nr. 2232 din 09 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383127_a_384456]
-
Ediția nr. 2006 din 28 iunie 2016. Mă plimb pe străzi la braț cu amintirea Și caut un motiv de-a exista, În fiecare nor îți văd privirea Și plouă cu tăceri pe rana mea. Începe amintirea să vorbească, Mă mustră gândul c-ai ales să pleci, Iar inimii începe să-i lipsească Mândria ta ce m-a robit pe veci. Mă cert cu gândul care nu-mi dă pace Și nu-nteleg de-a fost adevărat, Dar amintirea-n ploaie
ALEXANDRA MIHALACHE [Corola-blog/BlogPost/385242_a_386571]
-
Ca să trăiesc mereu în umbra ta. Citește mai mult Mă plimb pe străzi la braț cu amintireași caut un motiv de-a exista,În fiecare nor îți văd privireași plouă cu tăceri pe rana mea.Începe amintirea să vorbească,Mă mustră gândul c-ai ales să pleci,Iar inimii începe să-i lipsească Mândria ta ce m-a robit pe veci.Mă cert cu gândul care nu-mi dă paceși nu-nteleg de-a fost adevărat,Dar amintirea-n ploaie se
ALEXANDRA MIHALACHE [Corola-blog/BlogPost/385242_a_386571]
-
spuse cu regret: - Iartă-mă, te rog, iartă-mă, pentru tot ce ți-am făcut! Atunci, Alexandru nu înțelesese mesajul. Se tot gândi, se gândi și până la urmă l-a descifrat. Zbenghe era conștient de tot ce făcuse și îl mustra conștiința, spre deosebire de celelalte cadre universitare din facultate. El era dintre puținii care predaseră și ìnainte de revoluție. Nu era dintre cei făcuți peste noapte universitari. Ĩn conștiința lui, ìi părea rău că lui Alexandru și tuturor celor care cunoșteau matematică
“MAGIA UNEI VECHI FOTOGRAFII” de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 1979 din 01 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385314_a_386643]
-
multe ori scriu ode false, balade putrede, sonete ipocrite, sau de-a deptul otrăvite pentru ei și pentru alții din jurul lor. De fiecare dată cand aceștia scriu sau recită o poezie spre Iubire, vreo poezie care alină și vindecă, sau mustră și îndeamnă spre bine, spre frumos, spre Ideal - El se întoarce, se uită în jur și se întreabă, surprins și fericit în egală măsură- „Care din voi M-a atins? Căci a ieșit o putere din Mine!” FUGA SPRE EMAUS
INSULA CUVINTELOR DE ACASĂ (1) SĂBIILE DUHULUI (STIHURI) de DANIEL IONIŢĂ în ediţia nr. 2151 din 20 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385339_a_386668]
-
și în același timp să fie un părinte duhovnicesc cu autoritate și discernământ, și toate acestea fiindcă vocea profetică a Bisericii și a Părintelui duhovnicesc din Ea, se aude în istorie, căci nu se concepe ca, propovăduind adevărul să nu mustri păcatul, curățindu-l și îndepărtându-l prin baia celui de-al doilea botez, adică prin lacrimile pocăinței. Glasul ei este aidoma cuvintelor scripturii: „Iată Eu stau la ușă și bat”... Chemarea ei și a duhovnicului numai în ea sau din
In Memoriam: Preacuviosul Părinte Arhim. Ioanichie Bălan [Corola-blog/BlogPost/92387_a_93679]
-
este să ținem seama numai și de faptul că modelul slovac era aproape și la îndemână! P.S. PATRIOTUL LAZĂR LĂDARIU spune de multe ori: „SCRIU, PENTRU A NU SE UITA ISTORIA PATRIEI”! Și eu ca preot și român, chiar dacă mă mustră conștiința de preot că în Postul Mare trebuie să aduc în fața frățiilor voastre astfel de evenimente, îmi fac datoria de român în urma unui imbold involuntar al „EGO-ului, care nu-mi dă liniște și pace! Este ca un fel de
Lecție de patriotism de la Slovacia! Colonel (r) prof. Claudiu Aiudeanu [Corola-blog/BlogPost/92489_a_93781]
-
Dacă în perioada persecuțiilor, creștinismul era prigonit fiind în afara societății, astăzi se constată o ieșire acesteia din creștinism spre puncte centrifuge ale autoumanizării. Vocea profetică a Bisericii se aude în istorie, căci nu se concepe, ca propovăduind adevărul să nu mustri păcatul. Glasul ei este aidoma cuvintelor scripturii: „Iată Eu stau la ușă și bat”... Chemarea ei se îndreaptă către toți, și face acest lucru din ziua Cincizecimii, prin vicisitudinile istoriei. Glasul ei străbate veacurile, căci mărturisirea credinței creștine îi aparține
VORBIREA DESPRE BISERICĂ ÎNTRE CURS ŞI DISCURS SAU A CUVÂNTA, ÎNTR-UN DUH CREŞTINESC, DESPRE CATEDRALA MÂNTUIRII NEAMULUI ROMÂNESC... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1792 din 27 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383114_a_384443]
-
de Dumnezeu, ce-mi bântuie ființa de când sufletul meu L-a regăsit. Iubirea noastră-i fără de măsură, ea luminează blândul meu apus și îmi transformă-n clocot neputința. De-aceea azi nu-mi pasă de sfârșit, căci nu o să mă mustre conștiința când știu c-am fost iubit și am iubit. Anatol Covali Referință Bibliografică: Un ultim zbor Am biruit / Anatol Covali : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1795, Anul V, 30 noiembrie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Anatol Covali
UN ULTIM ZBOR AM BIRUIT de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1795 din 30 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383214_a_384543]
-
foarte bine că ... - O secundă, te rog: să nu amestecăm planurile. Eu am vorbit În calitate de istoric al comunismului, nu de victimă a comunismului - nu e același lucru, vorba evreului din bancul cu același nume... Nu-l știi? Ascultă: rabinul Îl mustră cu asprime pe un tânăr evreu care nu prea se omora cu cele sfinte: - Să știi, fiule, că e un păcat la fel de mare să nu mergi sâmbăta la slujbă la sinagogă și să preacurvești cu nevasta celui mai bun prieten
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
asexuală, cum fusese în momentele când gângurea: „ah, ce minunat!“. Dezbrăcată, îmi mângâia obrajii și murmura - „Ah, dragul meu, micuțule!“ - cu un glăscior sonor și gingaș de copil. Această gingășie, nu, nu plină de cochetărie, ci izvorâtă din suflet, mă mustra parcă, împiedicându-mă să-mi etalez ceea ce se cheamă nerușinare. Un nume greșit de altfel pentru ceea ce voiam eu, căci farmecul cel mai mare și ardent al viciului uman este depășirea rușinii, iar nu absența ei. Nefiind deloc conștientă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
lui Hristos, tu să nu suferi. Pentru că adevărul acesta e mai de preț în ochii voștri decât reușita vieții voastre. Nu-i așa? Deși îmi trecea prin cap gândul că nu-i chiar așa și că ar trebui să mă mustre conștiința să accept o asemenea interpretare, totuși ceva între stimă și afecțiune pentru acest bătrân mă făcu să dau afirmativ din cap. — Dacă te-ai hotărât să faci pasul acesta, înseamnă că nu te-ai îndoit nici o clipă că primul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
iubirii cu Sonia, întâlnindu-l pe Takadjiev (căruia, în gimnaziu, spre marea lui satisfacție, îi expuneam triumfător concepția mea „radicală“ despre femei), care deja mă văzuse de câteva ori în compania ei, în mod straniu, am simțit deodată că mă mustră conștiința și că trebuie să mă justific în fața lui. Probabil, aceleași mustrări de conștiință le are și un hoț care, întâlnind un vechi tovarăș de hoție, se simte vinovat în fața acestuia că nu și-a prădat încă binefăcătorii. După înjurătura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
Din cauza umezelii, totul era acoperit cu un mușchi alunecos ce mustea de apă. Picături mari se prelingeau din tavanul nu prea înalt de deasupra. Mirosea puternic a mucegai și se simțea un curent rece. Nu așa se intră aici, îl mustră socrul său, trebuia să faci ca mine, să te apleci puțin și să te ferești de apa care curge de sus. No, uită-te la tine, ești ud ca un mâț plouat. Într-adevăr, cămașa inspectorului era leoarcă. Nu fusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
minute. — Mă întreb dacă cineva poate trăi liniștit când este conștient de dezaprobarea semenilor săi. Ești sigur că n-o să înceapă să te chinuie regretele? Toată lumea are cât de cât o conștiință și mai curând sau mai târziu o să te mustre. Dacă soția dumitale ar muri, n-ai fi torturat de remușcări? Nu mi-a răspuns și am așteptat o vreme să vorbească. În cele din urmă a trebuit să întrerup tot eu tăcerea. — Ce ai de spus la asta? Doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
figură atât de absurdă încât îmi venea să râd. — Și nevastă-ta ce-a zis? — Plecase la piață. — Și o să-i mai dea drumul înăuntru? — Nu știu. M-am uitat perplex la Stroeve. Stătea ca un școlar pe care îl mustră un profesor. — Să încerc să ți-l iau eu de pe cap pe Strickland? l-am întrebat. A tresărit și a roșit încă și mai tare. — Nu. Mai bine să nu te amesteci. M-a salutat din cap și s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
face dacă te-aș sfătui să nu te supui ordinului unei autorități a Florenței. Chiar dacă un asemenea ordin poate ascunde capul unui șarpe veninos. Chiar dacă un asemenea ordin sfidează orice Înțelepciune și orice prudență și nimeni nu te-ar putea mustra dacă ai acționa În sens contrar. - Dar, eminență... Ar trebui să am măcar girul altor priori... - Îl vei avea. Și vei putea invoca, oricum, starea de necesitate. Este imposibil să Îi ceri unui om aflat În primejdie să nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
ei pentru eternitate. Preotul a plecat împreună cu cei doi copii de cor, ai căror saboți bocăneau prin noroi. Credincioșii s-au împrăștiat ca niște sturzi pe un câmp cu grâu verde, iar eu m-am îndreptat spre mormântul lui Clămence, mustrându-mă că nu vin mai des. Soarele, ploaia și anii au șters fotografia pe care o așezasem într-un medalion de porțelan. Nu mai rămâne decât o umbră a părului ei și i se poate ghici zâmbetul, ca și cum m-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
Măcar atât puteam face. În timpul acesta, Clămence începea să geamă și să se sucească, singură. Fără mine. Fără ca eu să știu. XVI Când ieșeam de la RĂbillon, ploaia înghețată ce cădea m-a făcut să mă încovoi. Cerul părea că-i mustră pe oameni. Turna cu găleata, în valuri care loveau fațadele caselor. Nu mai era prea multă lume pe străzi. M-am strecurat pe lângă ziduri cât de mult puteam, făcând cu mâinile un fel de umbrelă micuță. Mi-am imaginat-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
de o calitate rară. Amory a pus pe masa viitoarei lor prietenii toate ideile sale despre ce Însemna și ce ar fi trebuit să Însemne anii de colegiu. Kerry, de loc Înclinat să ia pentru moment lucrurile În serios, Îl mustra blând pentru că, În acest moment nepotrivit, manifesta curiozitate față de complexitățile sistemului social. Îi plăcea Însă foarte mult de Amory, care-l interesa și distra În același timp. Burne, bălai, tăcut și preocupat, Își făcea apariția În casă numai ca un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
mod declarat ostil față de rasa ei. — Soțul meu zice că a dispărut o fată din clasă de la Sarah, zise ea calm. Ce fată? — Emmeline Steininger, am răspuns. Frau Hirsch o întoarse un pic pe fiica ei spre ea: — Sarah, o mustră ea, de ce nu ne-ai spus că una dintre prietenele tale a dispărut? Sarah, o adolescentă supraponderală, dar sănătoasă și atrăgătoare, care nu se conforma deloc stereotipului rasist al lui Streicher despre evrei, căci avea ochi albaștri și părul blond
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
FOST TU Nu știu, dar, cu siguranță e cineva care te-ndeamnă . E cineva care te cheamă . Iubirea n-are hotar și nici dragostea n-are vârstă . Sau poate știe cineva ; eu n-am habar . Și-atunci, de ce toți mă mustră ? Nu erai tu , era alta și la fel îmi era soarta, la fel mi-era umbletu'. Înțeleg că din atâtea ... din toate , să nu fi fost tu . ION I. PĂRĂIANU Referință Bibliografică: Să nu fi fost tu / Al Florin Țene
SĂ NU FI FOST TU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 596 din 18 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/364267_a_365596]