850 matches
-
în care nu am cântat. Am cântat dintotdeauna. Când eram copil cântam până când bunica îmi spunea să tac pentru că îmi ies plămânii afară. Cântam de îi găuream urechile. Urlam! În satul meu, la Solovăstru era un cartier de țigani, unii muzicanți, violoniști virtuoși. De la ei am primit întîia fermecare a muzicii. I-am ascultat de mică și muzica lor lăutărească m-a pătruns. Am și supt de la o țigancă, un timp, când la sânul mamei s-au micșorat resursele. O îndrăgeam
VIRGINIA ZEANI CONVORBIRI AFECTIVE de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1078 din 13 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/353354_a_354683]
-
din copilărie, când, după cum spune domnia sa, cu glasul sugrumat de emoție, (în momente de nostalgie și sinceritate): „Copil sărac, fiind, dorindu-mi, dar nepermițându-mi luxul de a-mi cumpăra sau învăța să cânt la anumite instrumente, mă țineam după muzicanții vremii prin sate și mă uitam hipnotizat la aceștia, învățând astfel de la ei, fiind nevoit a fi autodidact. Mi-am promis și încerc și astăzi să învăț și să ajut orice copil care are talent și dorința de a învăța
VATRĂ DE ISTORIE ŞI CULTURĂ – de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1620 din 08 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352722_a_354051]
-
printre care pot fi amintiți: Sfântul Iosif și Isus, Sfânta Ana, Sfânta Ludmila, Sfântul Anton de Padova, Sfinții Norbert, Wenceslas și Sigismund, Sfinții Chiril și Metodiu, Sfântul Nicolae, etc., fiecare purtând semne caracteristice. Podul este animat de prezența vizitatorilor, a muzicanților, a comercianților. Pe lângă faptul că este cale de acces, oferă și o foarte frumoasă priveliște asupra orașului și a râului Vltava. Din nefericire, timpul prea scurt pe care l-am avut la dispoziție nu ne-a permis să admirăm spectacolul
PRAGA, CÂTEVA REPERE TURISTICE de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1895 din 09 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/354473_a_355802]
-
învățase după ureche. Învățase melodia din filmul cu același nume al lui Liviu Ciulei apărut pe ecrane cu aproape zece ani în urmă și proiectat de Gligoraș pe ecranul din căminul cultural. După o geampara, ca să se mai odihnească perechile, muzicanții cântau valsul lui Ivanovici. Alteori treceau la unele dintre tangourile din repertoriul maestrului Gică Petrescu sau al lui Alexandru Jula și Ionel Miron de la teatrul de estradă „Leonard” din Galați, care vizitau prin turnee și căminul cultural din comună, ocazie
CAP. II de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1529 din 09 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353687_a_355016]
-
radio și a vrut să-și impresioneze concetățenii la bal sau la horă cu acest stil de dans nou pentru săteni În lume, foxtrotul apăruse de vreo douăzeci de ani în Anglia. La terminarea dansului, tinerii i-au aplaudat pe muzicanți și i-au felicitat pentru prestația lor, chiar dacă era modestă ținând cont din ce instrumente era format taraful. În timpul tangoului următor, Mircea a atras spre el trupul tânăr și plin de nerv al Săndicăi, aceasta lăsându-se cu plăcere cuprinsă
CAP. II de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1529 din 09 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353687_a_355016]
-
și în cadrul Complexului), poate nici nu era nevoie să-l invite, ci pur și simplu se ducea printre dansatori și dansa singură, refulându-și astfel toți hormonii acumulați în corpul său tânăr. Dalia se mlădia în ritmul melodiei cântată de către muzicanți, ca o salcie tânără legănată de adierea unui vânt de primăvară pe malul unei eleșteu, unde cântul cucului singuratec care își tot caută partenera și nu reușește, repetă ca un ecou: cucu, cucu, cucu... (Ștefan, Ștefan, Ștefan...) Corpul subțire al
ROMAN PREMIAT DE LIGA SCRIITORILOR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1185 din 30 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353730_a_355059]
-
de Sus, în seara de Ajun colindau feciorii, intrând la fiecare casă, dacă erau primiți. Gazdele îi așteptau cu câte-un colac împletit, cârnați și costiță de porc și uneori, le dădeau și bani. În casa în care erau fete, muzicanții ce-i însoțeau le cântau și de joc, și-aici se zăbovea mai mult. Colindele tradiționale erau Viflaimulși Irodul. Ceata de tineri se aduna în zilele Crăciunului la o casă mai mare și împreună cu fetele, mâncau și beau ce căpătaseră
SEBEŞUL DE SUS – CU NEA MITICĂ PRINTRE AMINTIRI (CAPITOLUL XXX) de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 326 din 22 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357387_a_358716]
-
Poftă buna și când dorești să-ți torn vin, să-mi spui. - Mulțumesc, asemenea și ție, poți să-mi torni să gust un pic înainte de a servi din friptură. Miroase apetisant friptura caldă. Cina s-a desfășurat în liniște. Și muzicanții își acoperiseră instrumentele cu fețe de masă, să nu se pună praful pe ele când fac curățenie ospătarii. Au părăsit printre ultimii restaurantul, dar de data aceasta fără să le mai fie foame decât de o partidă de amor tineresc
CAP. XIII de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1543 din 23 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357813_a_359142]
-
uscat pentru a putea fi folosite la diversele întrebuințări. Dumnealui pregătea și material pentru bărci. Primăria din Coronini avea un toboșar, care era un fel de guard comunal, ce îndeplinea diverse funcții mărunte solicitate de primărie, acesta fiind Gheorghe SÂRBU. Muzicanții satului erau Ilie BĂLOI, și Gheorghe ȚUNDREA, de la Culă, care cântau din vioară, cât și Pătru lui Olteanu. Din fluier cântau Gheorghe BĂLOI, zis Cec, și Ion ROIBAN. Am folosit pentru acest articol amintirile soției mele Ana LEONTE, născută în
VECHI MESERIAŞI AI SATULUI CORONINI de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 534 din 17 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358325_a_359654]
-
Sus începeau după-amiaza, cam după ce vitele cele mari, îndată ce-și primeau tainul din miezul zilei, s-apucau de rumegat. Încet-încet, tinerimea gătită în haine de sărbătoare se aduna la semnalul cântecelor împrăștiate de vânt din scripcile ori din frigoanele muzicanților. Aceștia și flăcăii care-i tocmeau erau primii care se înfățișau la locul dinainte hotărât. Ghiță Pâslă era nezdruncinat în credința că Ion a' lu' Nică Ionașcu, fiindu-i nepot de văr, era cel mai nimerit ca să-i încredințeze grija
ION IONAŞCU ŞI-A...FURAT NEVASTĂ (AMINTIRI MOŞTENITE) de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 472 din 16 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357609_a_358938]
-
după ce m-am sfătuit și cu părinții mei. Cununia religioasă, cu mare alai, a avut loc la biserica “Adormirea Maicii Domnului” din centrul orașului, iar masa festivă, la crama restaurantului Continental din Constanța, unde concerta renumitul taraf “Continental”, completat cu muzicanți de la orchestra teatrului de estradă “Fantasio”, pentru partea de muzică ușoară. A fost o nuntă la care renumitul vin ghiurghiuliu și tămâios al lui tata curgea din oale de lut smălțuite, ca la hanurile străvechi despre care citisem în copilărie
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1225 din 09 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350679_a_352008]
-
Lupta cu condeiul al ziaristului, reușește mai ales acelora care iubesc mai mult lupta decât succesul.În fiecare epocă, evenimentele își au propriul lor ritm. Ziaristul care nu-l sesizează, fie că întârzie, fie că se grăbește, se aseamănă cu muzicantul care cântă într-o orchestră fără să urmărească ritmul general. Ritmul evenimentelor este, de obicei, mult mai lent decât cred cei înclinați spre acțiune.Lipsa de grabă în oglindirea momentului comportă, un pericol: să treacă viața fără să acționezi, fără
SĂ SCRIU DESPRE ACTIVITATEA LIGII SCRIITORILOR MI-AR TREBUI ZECI DE PAGINI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 352 din 18 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358851_a_360180]
-
local și acesta începuse cu o melodie de muzică populară: Aoleu ce vânt, ce jale/ Pe la poarta dumitale! Dar indiferent cum începeau acordurile sale muzicale, acestea se terminau invariabil pe melodia: Un țigan avea o iapă, ceea ce îl făcea pe muzicant să turbeze. - Asta e altă melodie măi băiete, nu e bine așa. - Da, dar mie asta îmi place. Ce, faci ură de rasă? Și decât să-i dea cu vioara în cap, muzicantul s-a lăsat păgubaș. Într-un cuvânt
SCRUMIERA, ŢIGAREA ŞI FUMUL; 9 de ION UNTARU în ediţia nr. 343 din 09 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359513_a_360842]
-
avea o iapă, ceea ce îl făcea pe muzicant să turbeze. - Asta e altă melodie măi băiete, nu e bine așa. - Da, dar mie asta îmi place. Ce, faci ură de rasă? Și decât să-i dea cu vioara în cap, muzicantul s-a lăsat păgubaș. Într-un cuvânt, căzuse din ascultarea părinților, carte nu mai învățase, i se pierduse urma la oraș și toată lumea spunea că o să ajungă rău. Iar acum era greu să-ți dai seama cine a dat prima
SCRUMIERA, ŢIGAREA ŞI FUMUL; 9 de ION UNTARU în ediţia nr. 343 din 09 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359513_a_360842]
-
ocupă în vasta dumneavoastră teză de doctorat, pe ce orbită a viitorului vedeți că se va afla naiul ca instrument total, instrument al divinității ? Gheorghe Zamfir: Am început viața de concertist în adevăratul sens al cuvântului cu grupul de 6 muzicanți cu care am apărut în 1970 la Paris. După o serie de 45 de concerte la Teatrul Le vieux columbier , am fost sigur că folclorul nostru s-a impus pe scenă. Era pentru prima oară în istoria muzicală când un
CONCERT PENTRU DUMNEZEU de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 109 din 19 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359800_a_361129]
-
a făcut liniște. Doar lanternele licăreau printre ei și se auzeau șoapte de nedumerire. S-au întors cu toții, pe scară aflându-se alții, în frunte cu Dinu Marinache, care reușise să-i rețină pe lăutari. Au intrat cu toții, primii fiind muzicanții. La lumina lanternelor, ultimii intrați au observat echiparea sumară a Sarei și a lui Grozavu, dar în timp ce încercau să se edifice, au auzit: - Acum putem pleca? s-a adresat Grozavu lui Gelu. - Nu. Stați cuminți ca să vă prezentăm publicului. - Gelule
Inaugurarea. Roman, de Ion R. Popa. Fragment () [Corola-blog/BlogPost/339344_a_340673]
-
care va deveni tribun în mișcarea lui Avram Iancu. În urma unei vizite făcute familiei Sofiei, iubita lui Ioan, în urma decesului acesteia, Nour se îndrăgostește de Poesis, sora dispărutei, care juca la un teatru periferic, ca să-l întrețină pe bătrânul tată muzicant. Partea a II-a a romanului se referă la Revoluția din 1848 din Transilvania, când nuvela „e mai crudă și mai realistă”. Ioan își consacră viața Revoluției, considerând însingurarea ca o lașitate. Toma Nour primește o grea lovitură în dragostea
Proza eminesciană (I). Referat, de Dan Ionescu () [Corola-blog/BlogPost/339515_a_340844]
-
COCHON GHEORGHIȚĂ ET L'AMIE DES POULES (PURCELUL GHEORGHIȚĂ ȘI PRIETENA GĂINILOR) - Editions Malina Victoria, 1998 ÎL ETAIT UNE FOIS UN PETIT OURS EN CHOCOLAT (A FOST ODATĂ CA NICIODATĂ, UN URSULEȚ DE CIOCOLATĂ) - Editions Malina Victoria, 1998 LEȘ MUSICIENS (MUZICANȚII) - Editions Malina Victoria, 1998 - publie et mis en regie par l'auteur, Editions CrisLi, 1999 UN CĂDEAU POUR ȚOI (UN CADOU PENTRU TINE) - Editions CrisLi, 1999 LE PARFUM DES POUPEES EN PORCELAINE (PARFUMUL PĂPUȘILOR DE PORȚELAN) - Editions Vărsătorul, 2004 THEATRE
IOAN LILĂ de IOAN LILĂ în ediţia nr. 227 din 15 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/341257_a_342586]
-
Ne-am pornit cătă casă tόmna' cân' clopotele bisericii băteu de sfârșitu' cununiei. Ne-am întâlnit cu nuntașii la marginea satului, unde-i așteptau căruțăle, care măi de care acoperite cu covόră țăsute, și ele și caii. Mireasa pleca noră. Muzicanții cântau cu foc și s-o-ncins jocu' tόmna' acolo, în drum. Otfelii jucau ‘năintea mirilor și ne-or întins și nouă sticlele cu vinars întors, așe cum să dă la tăt drumețu' și la ăi ieșiți la porți. Ion
BICIUL de VIOLETA DEMINESCU în ediţia nr. 718 din 18 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341425_a_342754]
-
binevoitor, vesel, dar era atât de îmbătrânit, încât Moore a rămas uluit. Byron pierduse din acea inspirație care îl deosebea anterior atât demult de ceilalți. Își lăsase perciune (așa voia Teresa), zicându-i că astfel capul lui seamănă cu al muzicanților. Purta plete, ce-i cădeau peste gât, conferindu-i înfățișarea de om străin. Era la fel de frumos, deși fața trecuse prin aceeași evoluție ca și poezia sa. Avea umor mai mult, avea înțelepciunea lui Don Juan, romantismul sumbru al lui Manfred
RELIGIA DRAGOSTEI. (1) de DUMITRU MIRCEA în ediţia nr. 2140 din 09 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/342044_a_343373]
-
a venit imediat cu o completare: „Ei, n-am avut eu iepe, și chiar dacă le-aș fi avut, nu le beam, dar țoalele nu i-au lipsit nevestei mele niciodată!” Când locuiau în California, Dumitru Sinu avea câțiva prieteni români, muzicanți, care veneau de multe ori la ei la hotel și obișnuiau să cânte, printre altele, Lume, lume, soră lume / C-așa-i viața trecătoare / Unul naște, altul moare / Lume, soră lume!”. Toată lumea era a lor, atât de frumos se distrau
NICOLE SINU – CEA MAI ROMÂNCĂ DINTRE CANADIENCE! (CAPITOLUL XXVII) de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 323 din 19 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341767_a_343096]
-
pentru că le plăcea reacția canadiencei: Nuuuu! Vă cumpăr eu tot ce doriți, numai să nu furați! Se distrau de minune, erau tineri, erau frumoși, erau veseli și le plăcea compania lui Nicole și-a soțului său. „O cuceriseră cu romanțele, muzicanții mei români, îi cântau mereu una superbă, aparținând Bucureștiului interbelic - și nea Mitică începe să fredoneze: Sub balcon eu ți-am cântat o serenadă / Ca pe vremuri visătorii trubaduri / Sus pe cer se-oprise luna să mă vadă / Cum cântam
NICOLE SINU – CEA MAI ROMÂNCĂ DINTRE CANADIENCE! (CAPITOLUL XXVII) de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 323 din 19 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341767_a_343096]
-
nu le mai urmăresc rechinii. Fac gălăgie mare și se împing în apă unele pe altele de pe pontoanele puse anume pentru ele. Pe toate străzile e plin de prăvălioare cu suveniruri, bijuterii și te miri ce! Formații de instrumentiști ori muzicanți solitari deosebit de talentați. Mai apoi am ajuns la stația BART adică mai pe înțeles o abreviere a Bay Area Rapid Transit. De aici se poate lua metroul care trece pe sub Golful Sân Francisco spre Oakland, aflat la sud. Sistemul BART
JURNAL DE CĂLĂTORIE PRIN VESTUL AMERICAN de ILIE CHELARIU în ediţia nr. 87 din 28 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341907_a_343236]
-
Poftă buna și când dorești să-ți torn vin, să-mi spui. - Mulțumesc, asemenea și ție, poți să-mi torni să gust un pic înainte de a servi din friptură. Miroase apetisant friptura caldă. Cina s-a desfășurat în liniște. Și muzicanții își acoperiseră instrumentele cu fețe de masă, să nu se pună praful pe ele când fac curățenie ospătarii. Au părăsit printre ultimii restaurantul, dar de data aceasta fără să le mai fie foame decât de o partidă de amor tineresc
CAT DE MULT TE IUBESC..., ROMAN; CAP. XIII LECTIA DE ISTORIE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1139 din 12 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341933_a_343262]
-
așa că nu prea a înțeles mare lucru. După film au mers la birtul lui Țanu, unde moș Lică a comandat mici, bere pentru el și Grapă, iar pentru Leana surda și Beldie limonadă. Undeva pe un fel de scenă cântau muzicanții, printre care se zicea că ar fi fost și Bidirel, un viorist foarte cunoscut și talentat. Moș Lică s-a dus la acesta și i-a dat ceva bancnote să le cânte niște cântece de petrecere care erau la modă
DUMINICA CIURDARILOR de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 392 din 27 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/340599_a_341928]