1,379 matches
-
părinți, numai prin ei puteau să țină legătura. Mai căpătă un plic după aprinderea războiului. Pomean se arăta tare necăjit, temător de viitor și cu Încrederea În soartă mult slă bită. Nu-și dădea seama Încotro Îl va mîna focul. Nădăjduia, ca toți ceilalți, că-i vor frînge iute pe sîrbi și pe muscali și că nenorocirea nu va ține mult. În Încheierea fiecărei scrisori, pînă și-n cea de război, spunea că are să vină și el din nou la America
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
voi cununa cu avuția ei, ci cu Vasile al ei, dacă va fi să fie așa. Da Mariuță! Ai dreptate! Amândouă aveți dreptate! Îți făgăduiesc să mă gândesc bine și să chibzuiesc îndelung asupra celor spuse de tine, după care nădăjduiesc să iau cea mai bună hotărâre... Numai gândește-te, Vasile, cât mai repede! Că s-ar putea ca până la urmă ai mei să pună capăt legăturii noastre în afara legii și să ne despartă pentru totdeauna. Și ar fi păcat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
și așteaptă măcar două-trei săptămâni, timp în care voi încerca s-o lămuresc că are niște pretenții greu de îndeplinit și că, în situația dată, voi fi nevoit să-mi clădesc o gospodărie separată pentru mine și pentru familia mea... Nădăjduiesc ca până la urmă totuși să înțeleagă! Măcar i-ai spus despre cine-i vorba? Nicidecum! Că ar fi umplut satul de vorbe! Mai dihai decât atunci când cu Ioana lui Dorin, de era să-i strice tinerei neveste căsnicia... Dar acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
ai să te nchizi în casă. Nu, dar dacă n-ai ființa iubită lângă tine, te simți în plus printre ceilalți. În „Epistola către corinteni a Sfântului apostol Pavel” se spune:” Dragostea toate le suferă, toate le crede, toate le nădăjduiește, toate le rabdă. Dragostea nu va pieri niciodată”. Prin urmare, chiar dacă suferi acum, rabdă, dar trebuie să crezi în dragostea voastră și să nădăjduiești că ea nu va pieri niciodată. Știi cât te-ai frământat pentru ea de la prima întâlnire
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
corinteni a Sfântului apostol Pavel” se spune:” Dragostea toate le suferă, toate le crede, toate le nădăjduiește, toate le rabdă. Dragostea nu va pieri niciodată”. Prin urmare, chiar dacă suferi acum, rabdă, dar trebuie să crezi în dragostea voastră și să nădăjduiești că ea nu va pieri niciodată. Știi cât te-ai frământat pentru ea de la prima întâlnire și până v-ați regăsit și nu era nimic între voi, dar acum când sentimentele s-au înfiripat, crezi că vor dispărea la prima
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
ș.a.m.d. Mai departe, nu mai cunosc ce s-a ales de viața lor. Ultima secvență descrisă mai sus părea, totuși, foarte promițătoare pentru ambii, nu-i așa? Ei bine, tocmai de aceea, eu cred și - de ce nu? - chiar nădăjduiesc că cei doi au trăit fericiți împreună, în deplină armonie sufletească și trupească, până la capăt. Și totuși, acea experiență dăunătoare fericirii din trecutul lor sunt aproape pe deplin convins că niciodată nu li s-a șters vreun pic din amintire
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
lui și nicidecum nu-l cruța. Acum, el avea de-a face cu primul mare impas din viața sa, din care nu se pricepea nici cât negrul de sub unghie cum să iasă. Avea o stare de spirit jalnică, nu mai nădăjduia în nimic bun acum și se simțea aproape ca și compromis. „Și, dacă cumva, în loc de salvarea definitivă, va veni catastrofa definitivă pentru mine?”, tot rostea dânsul în gând. Pe scurt, se găsea într-o stare sufletească complicată. Până și de
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
lui Abraham, Dumnezeul lui Isaac și Dumnezeul lui Iacob?" Deci, Dumnezeu nu este Dumnezeul morților, ci al celor vii". Dreptul Iov recunoaște nemurirea sufletului prin aceste cuvinte: "Când Dumnezeu îmi va lua viața, eu tot nu voi înceta de a nădăjdui într-Însul" (Iov, XXII 3, 15). Saduceii credeau că sufletul piere împreună cu corpul. Fariseii, că el trece dintr-un corp în altul, iar Esenienii credeau că el este nemuritor. În profețiile lui David (Cap. XXII 2), se // citește: "Toată mulțimea
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
Ce ciudat! Spionii mei mi-au confirmat predarea unei sume importante către un personaj al Curții, dar nu au identificat destinatarul... Toate astea Îmi limpezesc puțin ideile. Alquézar Își puse o mână exact peste crucea de Calatrava brodată pe piept. — Nădăjduiesc că Excelența Voastră nu se gândește că eu... — Domnia ta? Nu știu ce amestec ai putea avea În afacerea asta. Olivares făcu un gest neplăcut din mână, ca pentru a goni o idee nefastă, ceea ce readuse pe buzele lui Alquézar umbra unui surâs
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
unui neologism într-o colindă, în care, dacă se consumă ceva apoi se mănâncă totuși. Mă tem de altceva: de clipa când una din adulatoarele poetului masiv își va întreba copilul: - Ionel, nu vrei să consumi un măr? La care, nădăjduiesc, micul vobitor de limbă română va răspude cu un surâs ironic: - Nu, mami, prefer să mănânc o iahnie de fasole. Cu ciolan...
Ce mai consumăm?... by Aureliu Busuioc () [Corola-journal/Journalistic/7841_a_9166]
-
de suspendare a scrisului manual, id est cu resort direct anatomo-fiziologic, o „dezumanizare“ cum este perceput angoasantul, ca și inevitabilul calculator? Și cu toate acestea, poate că spre uimirea entuziaștilor invenției de odinioară, manuscrisele ca atare n-au dispărut, după cum nădăjduim că nu vor dispărea nici în confruntarea cu invenția recentă ... (va urma)
Cum scriu autorii români? by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7869_a_9194]
-
cei cinci băieți ai potcovarului Chițoiu fuseseră mobilizați și trimiși pe front. Ion și Luca, gemenii, cărora le venise primii ordinul dispăruseră în timpul iernii de la Stalingrad. Luptaseră în același pluton de infanterie despre care nu se mai știa nimic. Potcovarul nădăjduia că-i luaseră rușii prizonieri. Maiorul Scipion, care scăpase la Stalingrad din încercuire, îi spusese că era cu putință, dacă se predaseră la timp. Gheorghe teteristul căzuse la datorie în timpul retragerii. Atît aflase Chițoiu despre băiatul său care urma să
Locuri rezervate by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/7006_a_8331]
-
de magică alură. După cum vechii alchimiști doreau a preface un bulgăre de lut în aur, d-sa are ambiția de a-și desface "ființa, trupul în mai multe părți și fiecare din ele să-și ducă traiul în voie, autonom". Nădăjduind să-și sporească astfel timpul trăit, "adică zestrea de miracol, adevărata avere". E înscrisă și o filosofie ad-hoc a fericirii care e strict individualizată, neposedînd norme prestabilite: Nu există drumuri deja trasate care să ducă la ea, nu există chei
Dincolo de aparențe by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7105_a_8430]
-
carnea-n sine cînd dă aroma / Amestecată cu ploaia serii / În care trăiesc fantomaticele stări ale acestei lacrimi. / Pe acolo coboară cu piciorul ce tremură / Aceea altădată androgină universului și mie" (Să nu aud nici foșnirea cărnii...). Condiția în care nădăjduiește a se recunoaște bardul, în dificultatea încercărilor inițiatice pe care le străbate, e cea angelică: "Ascultă Doamne, zi tristă ce port, / În carne e gi-sant, sufletul mort. / Spre neagra-mi viață de mă-ntorc, trecută, / Văd plîngînd chei de tăinuite
Un avatar romantic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7125_a_8450]
-
să mă fac arbor pentru un sicriu?" (Reîncarnarea sfintelor naturi). Postura pietății revine atunci cînd Miron Kiropol își mărturisește, în sesizante accente, așteptarea. Aceasta reprezintă o abstragere din circuitul prezentului, o dăruire în contul virtualității, deci un sacrificiu sui generis. Nădăjduind, crezi în ceva, recunoști o transcendență căreia îi aduci o ofrandă lăuntrică: "Sunt în așteptarea fără început și fără sfîrșit, / Într-o virginitate fără himen / Cu viermii ca virginitate. / Fiarele vizitează trupul născut / De aerul ce mă ține pe scut
Un avatar romantic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7125_a_8450]
-
anunțat că ea și Charley O'Dell, se căsătoresc, că vinde casa, se lasă de slujbă, mută copiii la alte școli, își ia tot calabalâcul, cățel și purcel, își mută toată șandramaua la Deep River și nu se mai întoarce. Nădăjduia să nu mă supăr. Și pur și simplu n-am știut ce naiba să spun sau să cred, cu atât mai puțin ce să simt, și timp de câteva secunde am rămas pur și simplu acolo cu receptorul la ureche de parcă
Richard Ford - Ziua Independenței by Iulia Gorzo () [Corola-journal/Journalistic/7326_a_8651]
-
trufește. 5. Dragostea nu se poartă cu necuviință, nu caută ale sale, nu se aprinde de mânie, nu gândește răul. 6. Nu se bucură de nedreptate, ci se bucură de adevăr. 7. Toate le suferă, toate le crede, toate le nădăjduiește, toate le rabdă. 8. Dragostea nu cade niciodată. Cât despre proorocii - se vor desființa; darul limbilor va înceta; știința se va sfârși; 9. Pentru că în parte cunoaștem și în parte proorocim. 10. Dar când va veni ceea ce e desăvârșit, atunci
Connect-R vrea ca puștii să caute definiția dragostei în Biblie by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/72344_a_73669]
-
din partea lui Dumnezeu, Ioachim și Ana au început să fie ironizați și batjocoriți de oameni. Și totuși, Ioachim și Ana nu s-au răzvrătit împotriva lui Dumnezeu, nici nu au renunțat la viața lor virtuoasă, rugându-se în continuare și nădăjduind în bunătatea lui Dumnezeu. Tradiția spune că, în al cincizecilea an al căsătoriei lor, Marele Preot de la Templu a refuzat în public jertfa lor, numindu-i blestemați. Întristați, cei doi părinți s-au îndreptat spre casa lor din Seforis și
Sfânta Marie Mică: De ce nu este bine să servești mâncare gătită la foc by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/72643_a_73968]
-
cu SIDA și pancreatită, care „nu mai are ce scoate din el decît sufletul", constituie eșantioanele unui spațiu nou, al intermundiilor. Neajungînd încă dincolo, bolnavii apar contextualizați robust de înfățișările netulburate, ispititoare încă, ale Naturii. Așezați între arborii înalți, care nădăjduiesc să se ridice mai sus de etajele spitalicești, sînt vecini cu cireșele ce se coc în pom, în vreme ce, deasupra, „doi porumbei se împreunează pe-o creangă". Reîntorcîndu-ne la actantul liric, să remarcăm că acesta caută și găsește mereu puncte de
O carte tulburătoare by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6185_a_7510]
-
aflau nici pești, nici apă, ci numai vise și pasiuni rătăcite-n sticlă. Asemenea râului lui Heraclit, nici în râul său nu se putea intra de două ori. [...] Doar luntrea morții putea să plutească pe apele sticloase în care omul nădăjduia să zărească mărgăritarul sufletului său.“ (p. 64) Râul de sticlă este un roman care se parcurge ușor, cu personaje schematice, o acțiune previzibilă și o scriitură deloc sofisticată, dar care merită citit ca lecție de istorie (a bogomilismului), ca și
Un râu la sud de Dunăre by Răzvan Mihai Năstase () [Corola-journal/Journalistic/4830_a_6155]
-
Blaga, împrejurări mai puțin cunoscute ale biografiei sale. Astfel viața nemijlocită a acestuia palpită în paginile cu migală alcătuite de cercetător. Chipul lui Blaga se conturează nu din perspectiva istoriei literare sau a exegezei, ci a existenței sub un unghi nădăjduim atracțios pentru cei care doresc să-și coroboreze lectura cu cea a imaginii umane. Plăsmuirea creatoare și existențialul apar în oglinzi paralele. Trăsăturile omului pot fi puse în relație cu cele ale creatorului într-o impresionantă organicitate. De pildă pecetea
Blaga în evocări by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5245_a_6570]
-
lege, tatăl ei vorbește foarte nepoliticos cu mine și o face pe Irina să se simtă foarte inconfortabil"a declarat Monica Gabor pentru cancan.ro. Deși situația prezentă, legată de custodia fiicei sale nu o mulțumește pe Monica Gabor, ea nădăjduiește că ”într-0 zi” va fi împreună cu fiica ”pentru totdeauna”, dar, pentru moment, Mr. Pink îi acordă tot sprijinul. În aproximativ o săptămână, milionarul chinez va ajunge în România, pentru o serie de întâlniri private de afaceri, dar și pentru
Cine îl va pune la punct pe Irinel Columbeanu? () [Corola-journal/Journalistic/66991_a_68316]
-
o matematică a stării de vis. Ceea ce aș vrea să mă caracterizeze aș vrea să fie continuul efort spre aerian, spre imaterial - lupta cu greutatea proprie - cu inerția. Dorul de transcendent dă adâncime viziunii pictorului care își contemplă propria operă, nădăjduind să-și descifreze taina. Pornind de la convingerea că spiritul preexistă materiei, George Tzipoia afirmă: Nu eu conțin formele, ci formele mă conțin pe mine. Din această perspectivă, pictura este ceea ce nu se vede, deoarece arta nu este ceea ce cunoaștem, ce
La porțile sacrului by Monica Pillat () [Corola-journal/Journalistic/6721_a_8046]
-
și batjocoriți de oameni. Lipsa copiilor era considerată un blestem din partea lui Dumnezeu. Și totuși, Ioachim și Ana nu s-au răzvrătit împotriva lui Dumnezeu, nici nu au renunțat la viața lor virtuoasa, rugându-se în continuare cu lacrimi și nădăjduind în bunătatea lui Dumnezeu. Sărbătoarea Nașterii Maicii Domnului marchează hotarul astronomic dintre vară și toamnă. Bătrânii spun că în această zi rândunelele pleacă spre zonele calde, insectele încep să se ascundă în pământ, iar frigul își face simțită prezența. De
Sâmbătă, creștinii sărbătoresc Nașterea Maicii Domnului () [Corola-journal/Journalistic/65855_a_67180]
-
zi cu zi - obiecte moștenite din generație în generație, bijuterii, veșminte scumpe, vase lăcuite -, toate au trecut pe nimic în mâinile celor care se îmbogățesc din sărăcia altora și a căror avere se numește Namida no kane, „Banii lacrimilor". Nu nădăjduiau la ajutor din partea celor vii, pentru că majoritatea familiilor de samurai înrudite cu a lor ajunseseră nevoiașe. Când n-au mai avut ce să vândă, nici măcar cărțuliile lui Ai, au găsit salvarea în cei morți. Și-au amintit că tatăl tatălui
Lafcadio Hearn - Kimiko by Angela Hondru () [Corola-journal/Journalistic/6487_a_7812]