5,749 matches
-
vieții noastre creștine. Ceea ce caracterizează viața religios-morală a Sf. Ap. Petru și Pavel sunt relațiile lor de armonie cu Dumnezeu, cu semenii lor și cu ei înșiși. Armonia cu Dumnezeu izvorăște din cele trei virtuți care ne împodobesc viața: credința, nădejdea și dragostea. Credința în Hristos, Fiul lui Dumnezeu cel viu, pe care au mărturisit-o Sf. Ap. Petru și Pavel le dă simțul ceresc, îi fac înțelepți, le luminează tainele. Ea este temelie a apostolatului creștin. Noi credem, zic ei
Agenda2004-26-04-stiri () [Corola-journal/Journalistic/282591_a_283920]
-
decăzut treptat. România se înscrie în aceste tendințe generale, părinții din ziua de azi preferând nume „moderne” celor tradiționale. C. C. Scurtă călătorie în lume Danemarca Perioada Crăciunului începe cu Adventul, perioadă în care copiii se transformă în spiriduși, ajutoare de nădejde ale lui Moș Crăciun, și se amuză făcând glume în cadrul familiei. În fiecare duminică de Advent se invită prieteni care aprind lumânarea de pe coronița specifică și se bea „Gluhwein“, un vin aromat cu migdale și stafide. Ajunul se petrece în
Agenda2004-52-04-supliment () [Corola-journal/Journalistic/283213_a_284542]
-
pună peste o prăjină, preînchipuind Sfânta Cruce, și tot cel ce se uita cu credință la șarpele de aramă se tămăduia de mușcarea șarpelui, așa Fiul lui Dumnezeu se va ridica pe Cruce și tot cel ce-și va pune nădejdea în El se va tămădui de mușcarea „șarpelui celui viclean“, de rana pe care ne-o face „diavolul“. Preot HORIA ȚÂRU loto-prono Lista privind valoarea unitară a câștigurilor la: PRONOSPORT din 28-29 august 2004: cat. I (12 rezultate) - 12 var.
Agenda2004-37-04-stiri () [Corola-journal/Journalistic/282876_a_284205]
-
de-a doua natură a acestui câine. Se adaptează exemplar tuturor situațiilor. Fiind scotocitor din fire, va înțelege foarte repede ce trebuie să facă. Cei care vânează în echipă cu un astfel de câine au în el un ajutor de nădejde și un prieten nepereche. Prezența în România Spanielul Springer Englez și-a făcut intrarea în România grație chinologului clujean Nicolae Filipschi, care este cunoscut în lumea chinologilor pentru că a fost pasionat de Spanieli Springeri (în canisa sa au fost prăsite
Agenda2004-39-04-b () [Corola-journal/Journalistic/282907_a_284236]
-
crescut împreună cu ceilalți doi frați (o soră și un frate, eu fiind mezinul), cu dragoste de folclor. Mi-a plăcut de mic muzica populară. Mi-a plăcut să cânt și să dansez. Vioara a fost, însă, pentru mine partener de nădejde. Am găsit instrumentul la care visam de mic, de când l-am văzut pe verișorul meu cu ea. Am găsit-o și pe a doua din viață. Dar a fost unică! O vioară făcută de un maestru ungur, pe vremea când
Agenda2004-49-04-b () [Corola-journal/Journalistic/283114_a_284443]
-
că pe un tolerat, autorul Scriitorilor moderni a izbutit a-și dobîndi aură unui mare prestigiu în lumea literară neînfeudată regimului comunist, adică singura care conta. Nego devenise marele estet, expertul suprem al literelor noastre, într-o semiclandestinitate dătătoare de nădejdi, întrucît reprezenta o formă a luptei neîncetate pentru adevăr și valoare. Iată peisajul în care era silit a-și înscrie activitatea, așa cum îl reconstituie S. Damian, în amplă prefață la volumul ce întrunește scrisorile pe care i le-a adresat
EPISTOLELE MARELUI EXPERT by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17710_a_19035]
-
zisa lui demisie pe motive... tehnice?". Propria să Istorie a literaturii române I. Negoitescu o consideră drept un mesaj transmis, pește capetele contemporanilor, de-a lungul viitorului: "tu ai fost martorul credincios și pentru mine, prin aprecierile tale, pavăza de nădejde a Istoriei: dovadă, lipsa de entuziasm cu care este ea primită în România, unde toate ănoutătileă și opțiunile mele par atît de șocante, pentru destui chiar ofensatoare. Nu vorbesc doar de cei ce scriu despre cartea mea, ci de atmosfera
EPISTOLELE MARELUI EXPERT by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17710_a_19035]
-
captive diverse insecte pe durata polenizării. Vindecarea de nostalgie a lui Robinson se face pe masura ce el cedează, ca într-un sofisticat ritual erotic, insulei, iar abandonul lui e definitiv atunci cînd, după ce își pierde corabia pe care o construise în nădejdea că va putea pleca într-o bună zi cu ea, nu dispera, ci dimpotrivă, se resemnează pentru prima dată cu adevărat la gîndul naufragiului sau. Din acest moment, totul e altfel. În primul rînd, Vineri nu mai e o slugă
O altă robinsonadă by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17771_a_19096]
-
și totuși resuscitata de speranță că pînă la urmă crimă nu se va produce, reprezintă miza fundamentală a românului. Cititorul e invitat, de fapt, să reacționeze întocmai că și personajele: să aștepte pînă în ultima clipă un eveniment inexorabil, trăgînd nădejde că el nu se va consuma. E o nădejde prefăcuta și perversa, pentru că tocmai inexorabilul morții anunțate e cel care face așteptarea frisonanta, asadar miza narativa importantă. Tema morții anunțate, a amenințării puse în practică în pofida încercărilor unor personaje pozitive
O dragoste din crimă by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17806_a_19131]
-
crimă nu se va produce, reprezintă miza fundamentală a românului. Cititorul e invitat, de fapt, să reacționeze întocmai că și personajele: să aștepte pînă în ultima clipă un eveniment inexorabil, trăgînd nădejde că el nu se va consuma. E o nădejde prefăcuta și perversa, pentru că tocmai inexorabilul morții anunțate e cel care face așteptarea frisonanta, asadar miza narativa importantă. Tema morții anunțate, a amenințării puse în practică în pofida încercărilor unor personaje pozitive de a o opri, reprezintă convenții curente ale genului
O dragoste din crimă by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17806_a_19131]
-
ce suporta/ hîrtia zăpezii./ Iar ceea ce ții ascuns/ în sufletul încăpător/ te țintuiește/ obosit/ sub avalanșă" (Poteca). Suferință unei asemenea imperfecțiuni este suferință specifică a poetului, care se silește a se deschide sufletește artei sale, precum unei spovedanii laice, în nădejdea unei mîntuiri estetice. Victor Știr cultiva o poezie stranie, aptă de intensități, care se sprijină, frecvent, pe cuvinte puține, lăsînd să vibreze albul hîrtiei din jurul lor. Razele lirismului se adună în focarul textual, precum într-o lentilă, cu un efect
Poeti bistriteni by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17811_a_19136]
-
un nostalgic al logicii, al esteticului și al canonului. Axiomele mele pot părea conservatoare. Dar sînt de neocolit, fiindcă încearcă să limiteze relativitatea, s-o țină închisă într-un țarc, să n-o lase să cotropească tot universul artei. Trag nădejde că postmodernii vor recunoaște, pînă nu e prea tîrziu, adevărul lui Goethe că o injustiție este preferabila unei dezordini.
Axiome pentru uzul postmodernilor by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17823_a_19148]
-
Universitatea din Nottingham. Volumul sau Anestetica (tradus cam stîngace pe ici-pe colo de Cornelia Mirela Cătuneanu) apare într-o colecție intitulată "Spații imaginate", la editură Paideia, coordonată de Augustin Ioan. E o colecție în care merită să ne punem mari nădejdi, care promite să ofere studii temeinice și actuale din domeniul teoriei arthitecturii, cum, iertata fie-mi înțepătura, nu a făcut-o în doi ani de zile o editură aflată integral la dispoziția Uniunii Arhitecților. Ca să reproduc rezumatul lui Augustin Ioan
Estetica îndrăgostitului by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17882_a_19207]
-
fizicism intransigent pune într-o lumină foarte nefavorabilă superficialitatea remarcilor lui Sokal și Bricmont. Senin declar că mă număr printre cei sastisiți de obscurantismul postmodernist, și prin urmare am deschis plină de speranțe volumul celor doi mai sus pomeniți, în nădejdea că voi jubila văzîndu-mi propriile nemulțumiri validate de doi oameni de știință, că voi rîde, cum ar veni, pe socoteala unor giganți de mucava din alaiul uneori atît de deplorabil al postmodernismului (sau poststructuralismului). Dar oricît de dispusă am fost
Un pacifism suspect by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17220_a_18545]
-
împotriva vieții" ce străbate poezia în cauză, îl constituie visul. Un vis de-o naivitate fantasmagorică, gata a transfigura realul mîhnitor, dar și conștient de sine, discret-ofensiv: "Frumoase sînt femeile bătrîne întorcîndu-se de la cimitir/ fericite ca poeții de la Cenaclu,/ fără nădejde, pline de griji./ Viața le-a fost pînă acum un jurnal nescris, le-a dat și le-a luat/ mai nimic și respectiv totul./ Fascinant ca în acel poem din Tadeusz Rozewicz,/ sarea pămîntului; cred că dacă le-aș citi
Un lirism existențial by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17281_a_18606]
-
viziunea mioarei. Unde era Tatăl meu/ cînd frații mai mari au pus la cale omorul?/ Să presupun că toată istoria asta a noastră/ n-are de-a lungul mileniilor decît o Maică Bătrînă?". Odată ce trecutul și prezentul s-au devalorizat, nădejdea n-ar putea fi decît un viitor "luminos și perpetuu", denumit însă cu atîta imprecizie ironică, încît e limpede că nici acesta n-ar putea alcătui o certitudine:"Dar amintirile ne vor fi în curînd de prisos/ ne vom hrăni
Poet și cîntăreț by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17295_a_18620]
-
treptat, cerchjistii se stabilesc în București (Cornel Regman, St. Augustin Doinaș, I.D.Sîrbu, Ion Negoitescu, Dominic Stanca), încît aici părea a se recoagula vechea grupare literară, mai ales cînd poposea, în capitală, pentru cîteva frumoase zile, si Radu Stanca. Pierduseră nădejdea în renașterea Cercului, în condițiile date. Dar se căutau, avizi, unii pe alții, petreceau în discuții animate, isi împărtășeau gîndurile, îmboldindu-se reciproc într-o atmosferă de frățietate camaradereasca. Întîmplarea a făcut să-i cunosc pe atunci, pe unii dintre
Un jurnal tulburător by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17934_a_19259]
-
pe ele/ neivite așteptate în zori// le recompun în tăcere/ vii le fac/ le adaug posibile/ netrăite întîmplări/ sînge din sîngele meu// pînă mă absorb în pată lor/ orbitoare/ pînă mă stîng" (Drumuri în alb). Respingînd concretețea culorii, în favoarea unei nădejdi incorporale, respinge, printr-un gest aparent antiliric, si ceremonialul specular: "ființă culorii nu-mi poate răspunde/ nimic/ înlăuntrul ochiului meu/ caut speranța și adîncime// cît despre suflet/ el e un alt înțeles/ gol/ fără nici o oglindă în jur/ partea din
Tigara care arde cum o candelă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17946_a_19271]
-
înlăuntrul ochiului meu/ caut speranța și adîncime// cît despre suflet/ el e un alt înțeles/ gol/ fără nici o oglindă în jur/ partea din mine/ care primește lumină" (Poemul despre transcriere). Deznădăjduitul antilirism simbolic nu e însă decît un lirism al nădejdii ostenite, însă cu atît mai tulburătoare, avînd ca obiect o renaștere extramundană: "sîngele meu e o teamă subțire/ alcătuită din frig/ din scrum luminos// sîngele meu/ orînduiește o altă făptura" (Ruga la St. Patrick). Poeta își filtrează meticulos făptura carnala
Tigara care arde cum o candelă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17946_a_19271]
-
interioare a caietelor-manuscris ale marelui poet) nu-i poate lua locul. Și, deocamdată, la orizont nu se întrevede apariția unei alte, dorite, competențe. Însă, o cultură are partea ei de noroc și e de sperat că, odată, cîndva o asemenea nădejde va căpăta temei și se va (vor) ivi competenți (competențele) necesară(e) în materie de descifrare a manuscriselor eminesciene și editarea lor științifică. Acestor speranțe așteptate li se adresează regretatul Petru Creția în al său Testamentul unui eminescolog, document deopotrivă
Legatul învătatului Petru Cretia by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17968_a_19293]
-
în "Lupta de clasă", "Scînteia", "Cum vorbim", "Studii și cercetări lingvistice" etc. Multe din textele articolelor de critică, direcție și demascare, exprimînd "revoltă", "durere" sau "indignare" față de ingratitudinea lingviștilor care au "înșelat așteptările maselor populare" (p. 76), care "au înșelat nădejdile puse în știință și în devotamentul lor" (p. 85) anunțau sau confirmau represiuni, epurări, suprimări de reviste și interziceri ale apariției unor cărți (tipărirea în forma propusă a Dicționarului limbii române ar fi fost "o crimă față de popor" - p. 88
Politică si lingvistică by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17969_a_19294]
-
Nicolae Manolescu În sută și ceva de ani care ne desparte de primele noastre istorii literare (care erau, totodată, si istorii ale limbii: Aron Densusianu, 1885, I. Nădejde, 1886, Al. Philippide, 1888), conceptul însuși de istorie literară a cunoscut o evoluție interesantă, nu lipsită de surprize. La început de tot, nici conceptul de literatură nu era fixat cuprinzînd deopotrivă domeniul literelor, științelor și artelor sau pe al istoriei
Conceptul de istorie literară by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/18048_a_19373]
-
venit suspect de repede după mineriada condusă de Miron Cozma. Dar, la fel de bine se poate spune că mineriada a avut loc înaintea sentinței care urma să fie pronunțată la Curtea Supremă. Înaintea sentinței, legal vorbind, Miron Cozma mai putea trage nădejde că își va recapătă condiția de lider acceptat al minerilor la diferite negocieri. După condamnare, situația s-a schimbat radical, cel puțin din punct de vedere legal. În prezent, Cozma e o persoană care nu-i mai poate reprezenta pe
Miron Cozma si legea by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/18110_a_19435]
-
dădea cîteodată și în suferință un soi de bucurie, se întuneca s...ț Doamne, nu pot decît să strig din adîncul hăului". Investigînd pe cont propriu printre supraviețuitorii de la Flossenburg, ea se agață de orice informație pentru a-și alimenta nădejdea, desi luciditatea o împiedică să-și facă mari iluzii și îi sporește suferință. Întîlnind un deportat care pretindea că i-a văzut soțul în martie 1945, balansul deasupra hăului, între așteptare și deznădejde ia amploare: "Nici unul dintre supraviețuitorii de la Flossenburg
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/18093_a_19418]
-
arată o proiecție a autenticului: cântam cam că pe atunci. Ușor, transparent, cu ceva umor. 4 soliști, Valentin Năstasă (vioară I, atențiune - e probabil că Mozart ănsusi se află la acel prim pupitru!), Neculai Nistor (vioară a II-a), Emilia Nădejde (violă) și Dragoș Șerbănescu (contrabas) se ăntretin cu voce scăzută, elegant și confortabil. Mult mai complicată, Serenada "Haffner" rar interpretată an totalitatea celor 8 părți, depășește an rafinamente de scriitura caracterul ei circumstanțial, cu toate ca Mozart nu s-a dezbrăcat anca
Începutul by Ada Brumaru () [Corola-journal/Journalistic/17504_a_18829]