680 matches
-
porecla iar pentru foștii colegi de “generală” a redevenit Albert, după ce i-a surprins cu reușita la examenul de admitere. Avea senzația că este cu totul altă persoană decât cel de dinainte. Totuși amintirea ochilor scăpărători ai Iuriei și a nădufului cu care îi trântea în față “Moșule!” atunci când o șicana începuse să-i fie dragă. - Ce băiat mă caută?; a întrebat într-o doară datorită gândurilor sale. - Unul George.... George?!... Elena...Iuria...., gândurile au început să-l tulbure. * De- abia
V. CASA SUFLETULUI MEU de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2027 din 19 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365162_a_366491]
-
noroi. Privirile-i aprinse încercau să extermine ființa ce se afla înainte. Pe măsură ce înaintau însă către punctul terminus drumul devenea practicabil. Un bărbat, rezemat în coate de gard privea calm, mascându-și curiozitatea. Dl. Constantin avea, în sfârșit, cui împărtăși năduful: - Bună ziua, mă numesc Constantin. - Nedelcu mă numesc, bună ziua. - Sunt profesor la liceul unde învață băiatul ăsta. - Am și eu un băiat la școala asta! - Mă bucur, mă bucur mult dar, spuneți-mi dl. Nedelcu; ca să se ajungă aici, numai prin
VII. CASA SUFLETULUI MEU de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2041 din 02 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/365164_a_366493]
-
încăpere lumină cu ajutorul apei? Hai, repede! Agripina dădu să-ndruge oarece despre lacuri de acumulare, despre hidro.... Fu întreruptă ghiduș de naiva Karmel: -Spălând geamurile, nu?! Amicele izbucniră în hohote de râs aprobatoare. Cascadele acestea o ușurase pe fiecare de ce năduf avea... Pericolul trecuse... Așijderea și teama... Doar Nicole trăise altfel râsul acela.... ... -Alo! Cu Geraldine aș vrea! Se poate?! -La telefon! Cine sunteți?! Cerui precizarea fiindcă urechile-mi, adevărate motoare, turau la maxim sub injecția bănuitului glas. -Sunt Arthur! Arthur
ARTHUR SE-NTOARCE de ANGELA DINA în ediţia nr. 2053 din 14 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/365214_a_366543]
-
pământ, țara scoasă la mezat, datoria externă de circa 100 miliarde dolari, moralitatea și educația în cădere liberă, tâlhăria și ciocoizarea în necontenit progres, sărăcirea devenită un fenomen de masă), tot mai des românii mințiți și dezorientați se întreabă cu năduf: „Unde sunt cetățenii capabili și onești ai acestei țări? Că doar nu ducem lipsă de asemenea oameni. Atunci de ce stau deoparte?!...” Da, România postdecembristă nu duce lipsă de oameni cinstiți și înzestrați de la natură. Dovadă că aproape patru milioane de
POLITCA-I O NENERNICIE PENTRU TOT OMUL DE OMENIE ! de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 2127 din 27 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366383_a_367712]
-
încheia o afacere, el întreba invariabil: - Da’ mie-m’ iese vr’un cebuc, ceva- cumva? Tămădău era o poreclă datorată faptu-lui că Dinu Sporiș avea o înjurătură proprie și personală: atunci când era supărat sau ceva nu-i ieșea, zicea cu năduf: - ’Tui Tămădău’ mă-sii! Interesant este faptul că după ce tot sa-tul i-a adoptat această poreclă, omul nu mai înjura astfel decât arareori, și atunci - când se scăpa. Sase își datora porecla faptului că, până prin adolescență, nu putea pronunța șase
OAMENI ȘI CÂINI (MINIROMAN) (I) de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 2090 din 20 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366403_a_367732]
-
care acasă cu târna sau chiar cu telteul, ajutată de ne¬poți. Atât de mult intrase în conștiința oa¬me¬nilor asocierea între porecla Rodoloaia și fap¬tul că aceasta cer¬șea, încât de multe ori o auzeai aruncată cu năduf oricui înclina să pro¬ce¬deze ca femeia aceea. Se-nțelege, și eu am fost asemuit, și nu o dată, cu Rodoloaia, cel mai des atunci când mâncam cu lăcomie, așa cum făcea ea; la fel se-ntâmpla atunci când agi¬nam la cina
OAMENI ȘI CÂINI (MINIROMAN) (IV) de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 2095 din 25 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366406_a_367735]
-
asta-i pentru tine, Daria, oh, ce frumoasă poți fi copilo! Am și pentru tine, că ești isteață!” - adică eu eram aia. Am plecat cu lacrimi în ochi, reacția a fost neașteptată în sensul că, ajunsă acasă am plâns cu năduf, spunându-i bunicii mele: „nu vreau să fiu deșteaptă, eu vreau să fiu frumoasă!”. Să mai spun că am avut ceva rețineri admirative când am citit nuvele din Slavici? Emilia ȚUȚUIANU: Psihologii ar putea reține nuanțele... Spuneai că ai avut
CONVORBIRE DE VIAŢĂ ŞI CUVINTE CU SCRIITOAREA ŞI JURNALISTA VERONICA BALAJ de EMILIA ŢUŢUIANU în ediţia nr. 2307 din 25 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/366390_a_367719]
-
și ne-ncetat se vor lupta știind că este-un Absolut, doar El capabil să oprească a răului înverșunare, astfel ca drepții să acceadă la liniște și mântuire. Scena 2 (Adam și Eva sunt foarte speriați de cele auzite) Adam: (cu năduf) Doar tu, femeie preavicleană, pentru bucluc ești vinovată! Mai bine nu te zămisleai decât s-o pat cu-așa netoată... Cum naiba te-ai lăsat momită să iei din pomul interzis, când ni s-a spus cu strășnicie că rodul
TEATRU: FIAT VOLUNTAS TUA (POEM DRAMATIC) de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 949 din 06 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/366626_a_367955]
-
zi când, nevasta își luă catrafusele și o tuli la mumă-sa. Îl târa pe copil pe unde credea că-l poate învăța câte ceva folositor, de la oricine (că nu se știe!)... chiar și prin cârciumi unde el își mai vărsa năduful, în vacarmul tânguielilor și boscorodelilor țipate, în fumul înecăcios de mahorcă puturoasă și tărie leșioasă, cu „brize” de spirt și metilic care te orbește și te face neom dar care „clătește” gâtlejurile râgâinde, urât mirositoare și gălăgioase, speluncă ce mai
PĂCĂLEALA de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 204 din 23 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366655_a_367984]
-
capitală, starea de lehamite față realizările mărețe ale socialismului căt și față de iubiții conducători este cu adevărat accentuată. Bunăstarea de care provincialii au avut parte nu multă vreme, concretizată în abundența alimentelor, dă semne de oboseală. * Inginerul Ichim are un năduf pe suflet. Nu se mai poate ocupa de ceea ce îl mai pasionează încă, acum doar în proiecte îmaginare, invențiile și inovațiile. De la o vreme încoace munca lui nu își mai găsește justificare. Până nu demult aceasta i-a adus oarece
XXXII ECOU RĂTĂCIT de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2251 din 28 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/365521_a_366850]
-
unde se ascund. Încerc iar să le găbuiesc. Dau să le prind și-mi scapă printre degete. Mă pregătesc pentru o luptă ca pe ringul de box. Dau un pumn ca să dobor adversarul. Lovitura se duce în gol. Mă prinde năduful. Aștept prezența „talentului”. Nu vine. Mi se pare că sunt o domnișoară bătrână care așteaptă să apară logodnicul mult visat care nu mai vine niciodată. Urmează un joc de umbre și lumini, parcă un joc al ielelor într-un loc
TALENTUL ... de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 585 din 07 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/365581_a_366910]
-
apelor, căci a scrie, înseamna o activitate intensă în care se îmbină posibilitățile și probabilitățile cu care te înfrunți în viață. Treptat, această lume nouă de gânduri, convingeri, sentimente și idei care a prins viață din condeiul tău cu atâta năduf, fie ca vrei sau nu, ea vorbește și despre autorul ei și îl reprezintă, dar nu îți vorbește nimic despre truda cu care a luat naștere. Și când am pus punct povestirii, îmi zic în sine că tot “aia” este
TALENTUL ... de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 585 din 07 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/365581_a_366910]
-
a rămas de nedumerit, Albert a trebuit să se supună. Spășit, s-a înfățișat în biroul dactilografei intuind ceea ce va avea să urmeze. Intuiția nu s-a ridicat la nivelul a ceea ce a trebuit să suporte. Dactilografa și-a vărsat năduful pentru toate paginile refăcute în viața ei, până și pentru cele refăcute în perioada de ucenicie. Zeama de limbă, cu care l-a servit, a condimentat-o din plin, silindu-l să o înghită, în ritmul țăcănitului mașinii de scris
XXXIII ECOU RĂTĂCIT de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2267 din 16 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/365525_a_366854]
-
primii fulgi de nea. Au căzut și pe strada mea. Am călcat pe ei; ce-a rămas din ei? Urmele pașilor mei. Cerne sus din nori Iarna fulgisori, Se-aștern pe alei Fulgi de porumbei, Cerne din văzduh, Cerne cu năduf, Cerne sfântul duh, Cerne dalbul puf. Cerne iarna, cerne Puful alb din perne. Visurile mele... Ninge peste ele. Ninge peste ei, Peste anii mei. Iarna asta, doară, Nu e prima oară, Când te-aștept să vii La ore târzii... Mai
PRIMII FULGI DE NEA de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 369 din 04 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361676_a_363005]
-
ei se manifestă din două motive, vine din două direcții și are, implicit, două categorii de dușmani. Și, fiindcă în ultimă instanță a fost vorba de un festival de umor și poezie, ne-am dat drumul și ne-am spus năduful; unii mai liric, alții mai înțepător, dar simțind cu toții intelectuala răspundere de a ne opune acestei agresiuni. Fiindcă, printre confrații cu care am petrecut se aflau chiar și cei care, în zilele de 29-31 august 1989 deveneau eroii desțelenirii soartei
AGRESIUNEA ASUPRA CULTURII ROMÂNE de CORNELIU LEU în ediţia nr. 781 din 19 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352005_a_353334]
-
că nu am făcut nicio tentativă de a trece Prutul în ultimul deceniu. Tratamentul scârbos aplicat de diplomații ăștia de doi bani cred că mi-ar fi provocat un atac de cord și m-aș fi umplut de ură și năduf pe câțiva ani înainte.” No comment! Dar ceva trebuie făcut. Duminică, deși solidare cu unioniștii, demonstrau și alte grupuri de proptestatari, însă împotriva exploatării Gold Corporation de la Roșia Montană și a gazelor de șist. Ceva mă determină să cred că
EDITORIAL, DE MARIANA CRISTESCU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1026 din 22 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352502_a_353831]
-
Toate Articolele Autorului se făcea că ne iubeam pe fânul de curând cosit, mirosea a levănțică prin poieni de albăstrele, Doamne, ce frumos era, tremura prin aer vântul, luna-n pânze aurii , stampă pe-un pământ tăcut, își vărsase tot năduful peste fericirea noastră, muza mea patetică se-anina de umbra-mi vie și cu pieptul sfâșiat de atâtea amintiri deschidea cenușa vremii aprinzând focuri mocninde; ne-amăgeam cu vorbe dulci și săruturi otrăvite, eram parcă-ntr-un miraj când se
CORBUL de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1243 din 27 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350574_a_351903]
-
părintească. Îi arătă traista ticsită cu hârțoage și cu peceți domnești din vechime și se jură în fața boierului că, dacă nici Vodă nu-i face dreptate, se lasă lehamite. Dar îl va pofti pe mai marele Țării, ca să-și verse năduful, să-i pupe iapa...undeva, aproape de coadă. Și-i arătă boierului mârțoaga, legată sub un șopron a’ hanului. Mesenii începură să râdă, iar boierul, adică Vodă, ce să facă, le ținu și el hangu’, mânzăște. Pe semne, vreți să știți
FAPTE DIN VREMURI DE MULT APUSE de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 674 din 04 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351264_a_352593]
-
Timpul rămas, mai clefetea el pârjolind din priviri cu oarecare fățuială perversă „relieful” interlocutorului”, ar fi nimerit a-l duce-n armonie și bună învoială. Dup-o-njurătură de-a lor de-ntâmpinare, un consemn din tinerețe, își deschise tolba nădufului ținut în gușă ca pe cine știe ce nestemată. - Înăsprit și pustiit din câte lua în piept, începu el plasând altuia „norocul” ce dădu buzna din senin în viața lui ștearsă, vericule Pană, îl luă la „bătut cuie cu palma” Niță, Nae
NIŢĂ ALU DÂRĂ (II) de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 346 din 12 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351217_a_352546]
-
și care erau chiar ai mei. Uitasem că scroafa fătase cu câteva zile-n urmă și că nu-i băgasem la timp în cocină. Ei nu guițau, mama lor nu grohăia, ca să mă fi lămurit despre ce era vorba. De năduf că tot am irosit o juma de noapte, am aprins lampa-n odaie, am luat felinarul, mi-am închis animalele și am început să scotocesc după uneltele din bătătură, hârleț, cazma, târnăcop și ce-am mai găsit la îndemână. Capu-
NIŢĂ ALU DÂRĂ (II) de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 346 din 12 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351217_a_352546]
-
că pe Năstase îl mănâncă iar cu astea, cu puțin înainte de alegeri? - Gata, oprește-te, măi nevastă, că suntem la Olănești, nu acasă! Le-om face pe toate..., a întrerupt-o Mitică oarecum iritat și, oftând adânc, a continuat cu năduf, parcă numai pentru el: cadou de la un copil risipitor? Ha! Niciodată nu se va întâmpla. Și nu am nevoie... Eu nu înțeleg ce vrea băiatul nostru sa facă... - Să fie fericit! Doar a spus-o de atâtea ori... numai noi
ISPITA (13) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 268 din 25 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355810_a_357139]
-
dracului să-i spun? Oi vedea eu". Fănel a turnat peste vinul din pahar și a mai aprins o țigară. Fumul tras imediat, cu lăcomie, l-a înecat. După ce a tușit și și-a șters lacrimile, a stins-o cu năduf: " F...i paștele mă-tii cu cine te-a făcut!". Nu era un fumător convins. Apela la țigări doar când era foarte supărat ori trebuia să se concentreze adânc asupra vreunei lucrări. Dușul cu apă la temperatura camerei l-a
ISPITA (11) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 266 din 23 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355865_a_357194]
-
și neagră. Eu nu prea mă iau după manuale. Predau elevilor mei istoria învățată și apoi studiată de mine după cărți scrise de istoricii adevărați, nu de conțopiștii de astăzi. Îți vine să turbezi, domnule, continuă ea monologul său cu năduf, indignată la culme. Termină individul sau individa o facultate pe banii lui tătânelui-său și se prezintă peste tot în mass media drept „istoric” domnule, iar alții studiază ani de zile, susțin nenumărate examene suplimentare și abia ajung profesori de
CAP. II de STAN VIRGIL în ediţia nr. 853 din 02 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/354739_a_356068]
-
robiți de drepturi, spaniolii storși de vlagă, lipsiți de mijloacele de a viziona spectacolele flamenco de prin sălile cu pretenții, se adunau în masă prin arenele de lupte taurine, asisitând la legendare reprezentații de artă flamenco, îmbibate de obidă și năduf. Nici criticii care strâmbau din nas, pe motiv că „flamenco în arenă e ca și cum ai bea țuică dintr-o chiuvetă” nu reușeau să stăvilească năvala poporului asuprit. Cuplul format de cântărețul „Caracol” și dansatoarea „Lola Flores” atrăgea publicul ca un
FLAMENCO de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 863 din 12 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/354862_a_356191]
-
înțelepciunea să-și spună că asta nu-i democrație. Spune, înrăit, că: așa-i democrația! Iar asta îi secătuiește sufletul de aspirații și de speranțe spre o viață cinstită, decăzându-l din propria-i morală și conducându-l spre același năduf de a spune și astăzi, în deplinele libertăți sindicale și de opinie: Minți ca o gazetă de perete! Corneliu LEU 25 august 2012 București Referință Bibliografică: Corneliu LEU - A MINȚI CA O GAZETĂ DE PERETE / Corneliu Leu : Confluențe Literare, ISSN
A MINŢI CA O GAZETĂ DE PERETE de CORNELIU LEU în ediţia nr. 604 din 26 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355276_a_356605]