479 matches
-
Sărută-mă, inversând anotimpul, Să-mi scuture frunzele- anii, Și bate-mi în ținte veșmântul... Fă-mi focul mai tare-n privire, Simți-voi, de ce sunt o toamnă, Adu-mi cea mai caldă topire, Cu dorul tău, dus de-o năframă. Să lăcrimezi?.. Tomnaticii nu plâng, O alta le este firea în toamnă, Adună-mi, în palmă, roze din crâng, Și fii, o clipă, sălbatica-mi poamă... Prin pletele lungi ale toamnei, Se întâlnesc anii, într-un crâmpei, Și sufletul mă
POEME de LILIA MANOLE în ediţia nr. 1743 din 09 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343213_a_344542]
-
ies în stradă, Jucând hora românească, întreg satul ca să-i vadă. Trenurile aproape toate începură să oprească în gară, Toată lumea, cu copii, părinți, bunici, au ieșit afară, Să privească cu mândrie și cu mare strășnicie, Parada portului popular, ca o năframă primită dar. Citește mai mult La Vințu de Jos, în mijlocul verii, toată lumea știe,Ziua satului și Sfântă Marie, sunt slăvite cu mândrie,Trei zile la rând, cu mese-ntinse și cu mare bucurie.Oamenii cu mare dăruire începând dis de
DAN IOAN GROZA [Corola-blog/BlogPost/378294_a_379623]
-
ies în stradă,Jucând hora românească, întreg satul ca să-i vadă.Trenurile aproape toate începură să oprească în gară,Toată lumea, cu copii, părinți, bunici, au ieșit afară,Să privească cu mândrie și cu mare strășnicie,Parada portului popular, ca o năframă primită dar.... XIV. TIMPUL, de Dan Ioan Groza, publicat în Ediția nr. 2027 din 19 iulie 2016. Timpul... calea omului prin viață, Un drum imens, nemărginit, Aproape în spate și departe-n față, Un înțelept al omului menit. Ei vieții
DAN IOAN GROZA [Corola-blog/BlogPost/378294_a_379623]
-
fost să te iubesc, De dor, mi-e dor himera mea, Am fost cu tine, cu o stea, Te-am pipăit prin visul tău, Fugeai spre mine, ți-era greu, M-ai părăsit, tu, hologramă, Te zbați prin lume, ești năframă, Te mângâie privind la tine Toți osândiții ce știu bine Că ești doar o himeră blândă, Le dai binețe-n cale lungă, Dezamăgiri ce se țin lanț, Există chiar și un bilanț, Enumerări, oftări cu mii, Născuți prin ei în
MI-E DOR de AUREL AURAȘ în ediţia nr. 1842 din 16 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378446_a_379775]
-
cu Mirele la masă Tu ești în veci mireasa preasfântă și frumoasă. Iar pâinea când se frânge și vinul din potire Sânt sângele și trupul iubitului tău Mire. O, cât ești de frumoasă, ai ochi de porumbiță Pe umeri ai năframă și fluturi pe altiță. Hai să fugim în lume, prin spicele din lan Să-ți târnosesc un templu în cedrii din Liban. Referință Bibliografică: CÂNTAREA CÂNTẰRILOR Cap. I - Iubirea între mire și mireasă / Marin Mihalache : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția
CÂNTAREA CÂNTẰRILOR CAP. I – IUBIREA ÎNTRE MIRE ŞI MIREASĂ de MARIN MIHALACHE în ediţia nr. 2065 din 26 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/379135_a_380464]
-
Acasa > Versuri > Iubire > RUGĂ Autor: Ana Georgescu Publicat în: Ediția nr. 1535 din 15 martie 2015 Toate Articolele Autorului Acoperă-mă-n tine iubire Să-ți port pretutindeni vesmântul. Năframa-ți ca inul subțire, Învăluie-mi pieptul și gândul. Altar fă-mi din tine iubire Să pot să zidesc necurmat, Doar vise ce-aduc fericire, Prin tine, să trăiesc mai curat. Iubire nicicând nu apune, Nicicând nu cunoaște-asfințitul, Ci tot
RUGĂ de ANA GEORGESCU în ediţia nr. 1535 din 15 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379856_a_381185]
-
nlăuntrul nostru - nostalgiiCe ne-ntorc privirile la anii trecuțiși-n același timp ni le-ndreaptă spre infinit.... ÎI. RUGA, de Ana Georgescu , publicat în Ediția nr. 1535 din 15 martie 2015. Acoperă-mă-n ține iubire Să-ți port pretutindeni vesmântul. Năframa-ți că inul subțire, Învăluie-mi pieptul și gândul. Altar fă-mi din tine iubire Să pot să zidesc necurmat, Doar vise ce-aduc fericire, Prin ține, să trăiesc mai curat. Iubire nicicând nu apune, Nicicând nu cunoaște-asfințitul, Ci tot
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/379857_a_381186]
-
vise ce-aduc fericire, Prin ține, să trăiesc mai curat. Iubire nicicând nu apune, Nicicând nu cunoaște-asfințitul, Ci tot mai frumoasă, măi vie Învăluie-mi pieptul și gândul... Citește mai mult Acoperă-mă-n ține iubireSă-ți port pretutindeni vesmântul.Năframa-ți că inul subțire,Învăluie-mi pieptul și gândul.Altar fă-mi din tine iubireSă pot să zidesc necurmat,Doar vise ce-aduc fericire,Prin ține, să trăiesc mai curat.Iubire nicicând nu apune,Nicicând nu cunoaște-asfințitul,Ci tot mai
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/379857_a_381186]
-
sacre din univers iar pentru autor : ”cerul poate deveni timpanul imens/ fereastra vederii ochiului tău de lumină/ milioanele de frunze gândurile tale vorbitoare/ vei arde spre seară în șemineu câteva apusuri/ iar umbra ta va reuși să șteargă ca o năframă/ sudoarea de pe fruntea zbârcită a râului Stix” (p.173). Considerând lumina - corolă a iubirii - drept simbol al lumii informale, ieșind din imaginar spre experiența luminii-metaforă, autorul leagă creația sa de valorile ei: ”de o viață învăț limbajul luminii și asist
ELISABETA IOSIF COROLELE IUBIRII CRONICĂ LA VOLUMUL ”A.D.N.-UL FERICIRII” DE DAN TIPURIȚĂ de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 1965 din 18 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/380026_a_381355]
-
pe mine cu d-ta, că ți-oi fi de mare folos. Eu te voi scăpa din multe primejdii pe care ți le gătește baba.“ Ea scoase din fundul unei lăzi hârbuite și vechi o cute, o perie și o năframă. [...] de dimineață i se împlinise lui Făt-Frumos anul. Baba trebuia să-i dea unul din cai și-apoi să-l lase să plece cu Dumnezeu. Pe când prânzeau, baba ieși până în grajd, scoase inimele din câteșișapte cai spre a le pune
DE LA ANUL DE TREI ZILE LA MITUL COMPRIMĂRII TIMPULUI ÎN CREAŢIA LUI EMINESCU de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 2318 din 06 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/380066_a_381395]
-
fără a părea că se și văd, ca niște vrăbii sorindu-se în razele primăvăratice ce-i învăluiau deopotrivă pe toți, fără alegere. Rumoare, glasuri de copii, un du-te -vino pe lângă tarabele cu ispititoarele produse eco și, acolo sus, năframa azurie a cerului, agățată de vârful muntelui. Pentru câteva clipe, Smaranda rămase nemișcată urmărind cu curiozitate lunecarea norilor răzleți pe cer, felul în care aproape imperceptibil, își modificau formele, nuanțele. Se întrebase uneori, cum ar fi fost de-ar fi
DESCÂNTECUL AMIEZILOR de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 1735 din 01 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381834_a_383163]
-
2016 Toate Articolele Autorului Iar scormone prin gânduri amintirea Când primăvara curge peste plai... Pe culme soarele-și înalță firea Trezind iarăși la viață colț de rai. Privirile îmbracă depărtarea, Cerul se-ntinde peste necuprins, Spre cimitir a înverzit cărarea, Năframe peste garduri s-au întins. Drumuri răsar și privesc în tăcere Către zidiri ce se pierd spre apus, Dangăt de clopot se ‘nalță și piere Uitând despre toate câte-ar fi spus. Raze târzii cu reflexe bizare Pâlpâind în ferestrele
AMINTIRI DIN COLȚ DE RAI de COSTICĂ NECHITA în ediţia nr. 1927 din 10 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381939_a_383268]
-
Acasa > Poeme > Duiosie > ACASĂ Autor: Elisabeta Silvia Gângu Publicat în: Ediția nr. 2257 din 06 martie 2017 Toate Articolele Autorului Acasă este Acolo, cald ție îți este ... Unde, când rostești cuvântul sacru ”mamă” O privire blândă adie de sub năframă. Grijulie, ca un licăr tremurândă Te sărută fierbinte pe inima plăpândă. Acasă este Acolo, unde liniștea ta este ... Unde pâinea rotundă aburindă Își plimbă în voie miresmele prin tindă. Unde, când bei răcoarea din ulcior, Pe suflet nu te-apasă
ACASĂ de ELISABETA SILVIA GÂNGU în ediţia nr. 2257 din 06 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380486_a_381815]
-
ziarului CUVÂNTUL din regiunea Orhei? - Că- mi este dor de toți... Dor de satul meu în floare Unde am crescut, De cireșii din ponoare Și primul sărut. Dor de drumul din livadă Ce duce - n Hârtop, Dor de mândra în năframă De horele cu foc. Dor de satul meu din luncă Și- apa din izvor, Inimioara-mi se usucă De atâta dor. Dor de poama cea din vii Și- iarba din poene, Dor de cânt de ciocârlii Și flori de sânzâene
CELE 30 DE ÎNTREBĂRI DE ACASĂ ALE SĂPTĂMÂNALULUI WWW.CUVANTUL.MD de IACOB CAZACU ISTRATI în ediţia nr. 1677 din 04 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/380442_a_381771]
-
mângăiere... Dulceața gurii îi surâde, El simte doar gust de fiere.. Trupul de nimfă se unduie, Sub palme tremurânde... În ochii triști se-aprind scântei Și se scurg lacrimi fremătânde... Treizeci de ani nimeni nu știe Cine-i femeia în năframă... Doar pictorul bătrân și-aude Inima, pulsând în ramă! LEGENDA ȚIGANILOR Casă, le este pădurea... Acoperiș, bolta cu stele... Acolo își duc "țiganii" traiul... Vremuri bune, vremuri rele... Nu au aproape mai nimica, Dar nu duc grija zilelor... Vinul le
FANTEZIE SI LEGENDA de ADA SEGAL în ediţia nr. 1695 din 22 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/379610_a_380939]
-
roaga, să- i las o crăpătura, Să privească- ar vrea spre verdele zăplaz, Unde pasc mieii singuri, însuflețiți cu - alura Ciobanului absent, de dor de ei, și azi. Iar mai spre deal, tot verde, și iar verde, Și numai o năframa e- n culori, cu bogasiu și negru, Genunchii- mi scânteiază în podul, care- o vede Pe bună mea, țesându- mi drumul , către ea, integru. Și de atunci, știu ce culoare are dorul, Culoarea ascunzișului din sufletul curat, Când vrei să
VERSURI DIN COPILĂRIE de LILIA MANOLE în ediţia nr. 1979 din 01 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381369_a_382698]
-
Acasa > Versuri > Cuvinte > BĂTRÂNA MEA Autor: Silvana Andrada Publicat în: Ediția nr. 2049 din 10 august 2016 Toate Articolele Autorului BĂTRÂNA MEA Bătrâna mea frumoasă, cu năframă neagră, Înainta în sine cu reazăm în toiag, Coșmarul nu putea durerea să- nțeleagă, Cum de-a ajuns sa ajung- așa la ‘cela drag, Și își împletea cum numai ea încă- mi știa, Din gândurile vieții, drum spre înainte, Murea
BĂTRÂNA MEA de SILVANA ANDRADA în ediţia nr. 2049 din 10 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/381482_a_382811]
-
Axa iubirii străbate volumele semnate de Lia Ruse, dezvăluind, în esența lor, motivul dorului. Dorul de țară, de părinți, de tradiții, de obiceiuri este vizibil. Jalea, profunzimea lui o sfâșie, dar o mărturisește cu eleganță: „Vise de dor mai scutură năframe/ De abur, prorocind împăcări noi...” („Vise de dor” -„Sub cerul armoniei”). Discretă, visătoare, trăiește cu pietate momentul: „Las’dorul meu să umble iar prin lume,/ Intersectând realul, flămând de vise mult...” („Dor aprins” - „Sub cerul armoniei”), îl simte în solemnitatea
SPICUIRI LIRICE de LIA RUSE în ediţia nr. 2285 din 03 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/381492_a_382821]
-
speriat, s- a resemnat și- a acceptat epuizat, paharul. Dar s- a pornit amnarul Cerului cu fulger scânteind. În gestul lui dumnezeiesc, oprind, S- a sprijinit de zid, cu sânge șiroind Apoi cu Veronica s- a-ntalnit, Iar ea cu o năframa l- a șters și l- a umbrit Și chipul lui pe sal s- a- ntipărit. A fost prima icoana adevărată. Suflete, - ai simțit? - S atâtea semne-porți Prin care trecem umili spre infinit. Drumul e lung, ai obosit și- ai suferit
VIA DOLOROSA de DANIA BADEA în ediţia nr. 1944 din 27 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380871_a_382200]
-
sacre din univers iar pentru autor : ”cerul poate deveni timpanul imens/ fereastra vederii ochiului tău de lumină/ milioanele de frunze gândurile tale vorbitoare/ vei arde spre seară în șemineu câteva apusuri/ iar umbra ta va reuși să șteargă ca o năframă/ sudoarea de pe fruntea zbârcită a râului Stix” (p.173). Considerând lumina - corolă a iubirii - drept simbol al lumii informale, ieșind din imaginar spre experiența luminii-metaforă, autorul leagă creația sa de valorile ei: ”de o viață învăț limbajul luminii și asist
A.D.N.-UL FERICIRII de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 2011 din 03 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380907_a_382236]
-
acestea, doar cu tine nu le iau ... În seamă. În viața mea e toamnă, mamă. Copacu-mi galben frunzele-și destramă Și doar gândind la tine nu devin... De-aramă. Ce iarnă e în tine, mamă ! Zăpezile îți sunt ca o năframă Și fulgi de nea dai timpului acum... Ca vamă. Referință Bibliografică: EU ȘI MAMA- O CLEPSIDRĂ / Gheorghița Durlan : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1528, Anul V, 08 martie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Gheorghița Durlan : Toate Drepturile Rezervate
EU ȘI MAMA- O CLEPSIDRĂ de GHEORGHIȚA DURLAN în ediţia nr. 1528 din 08 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374598_a_375927]
-
să facă tărăboi... Într-un mușuroi furnica Cară grâne pentru iarnă, Vântul suflă fără milă Bobul vrea să îl răstoarne Greierașul prinde-n strune Dorul zilelor de foc, Când sonete se-aprindeau Chiar în fir de busuioc. Ceru-și scutură năframă Și toți norii se trezesc Tună, fulgeră și iată, Stopi de ploaie dăruiesc. În pământ se scurg izvoare Setea să i-o potolească, Iarba-i crește în picioare, Ciute vrea să mai hrănească... Un Naiv pictează seara, Când sub aripă
A PLECAT... de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1693 din 20 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/373433_a_374762]
-
Acasă > Poeme > Sentiment > BUNICA MĂRIE... Autor: Emilia Amăriei Publicat în: Ediția nr. 2354 din 11 iunie 2017 Toate Articolele Autorului Bunica Mărie, cu poale albite, Si colțul catrinței întors până-n brâu, Cămașă de pânză cu flori râurite, Năframa brodata cu spice de grâu, Tu treci ne-ncetat pe sub streașina noastră, Cu donița plină de lapte-aburind, Eu încă aștept și acum, la fereastra, Să beau din ulcica frumoasă de-argint. Iar prispa cu lutul cel proaspăt mă-mbie Să șed
BUNICĂ MARIE... de EMILIA AMARIEI în ediţia nr. 2354 din 11 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/373512_a_374841]
-
al Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh. Amin." Îngerașul lui Dragoș-Vasile jubila de atâta bucurie văzându-și protejatul lui botezat și cu nași atât de vrednici. Mama își șterse a nu știu câta oară lacrimile bucuriei cu colțul năframei ce acoperea părul creț, strâns într-un coc deasupra capului. Se închină, luă pruncul în brațele-i firave și-l strânse la pieptul ei, așa cum numai o mamă poate face acest lucru mai bine. Fața ei radia o lumină tainică
POPAS PRINTRE ÎNGERI... de MARIANA DUMITRESCU în ediţia nr. 1366 din 27 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/373569_a_374898]
-
I. BUNICĂ MARIE..., de Emilia Amariei , publicat în Ediția nr. 2354 din 11 iunie 2017. Bunică Marie, cu poale albite, Și colțul catrinței întors până-n brâu, Cămașă de pânză cu flori râurite, Năframă brodată cu spice de grâu, Tu treci ne-ncetat pe sub streașina noastră, Cu donița plină de lapte-aburind, Eu încă aștept și acum, la fereastră, Să beau din ulcica frumoasă de-argint. Iar prispa cu lutul cel proaspăt mă-mbie Să șed
EMILIA AMARIEI [Corola-blog/BlogPost/373515_a_374844]