1,095 matches
-
veni cu glasul înghețat Minunea această să vă povestească, Cinstiți-i cu vin cald, nuci și colăci pe masa Așa cum Domnul nostru ne-a-nvățat. Vă vor aduce în suflet sărbătoare Un an bogat de fericire plin, Iubirea ce te-nalță, iubirea ce nu moare Va fi în noaptea asta mesajul Lui divin. Citește mai mult: Citește mai mult: Poeme de sare Referință Bibliografica: Lăsați străinii să vă treacă pragul / Valeria Iacob Tamâș : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 354, Anul I, 20
LĂSAŢI STRĂINII SĂ VĂ TREACĂ PRAGUL de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 354 din 20 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361368_a_362697]
-
haìn și nins cu făclìi de promoroacă s-au aprins iar câinii gerului din làturi mușcă paznicu-n ceruri a mai tras o dușcă palat de gheață și colibi de frig încremenit-au preajmă șarpelui covrig răzbit de vise - nu se-nalță glas iar dinspre-ocnìța zării zeii nu fac pas din pușcăria albă nu-i scăpare unde-au fost chipuri - orbii-au dat cu vare e-un vălmășag de nevăzut și frică nici pasăre nici suflet nu s-ardìcă e o bolirea-a
STIHURI ŞI COLINDE de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 1094 din 29 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363849_a_365178]
-
Și-atingând-o lin pe frunte Cu glas dulce îi meni: -Tu , ce-ai fost în lumea asta Vrednică și iubitoare, Tu, ce-ai suferit cu chinuri Umilirea-njositoare, Tu să fii de-acum încolo Floarea mândră, gălbioară Și să ți se-nalțe boiul Când începe cap de vară. Și să fii mereu cinstită, Prinsă-n colțuri de icoană Și pe capul celor june Să le fii atunci coroană Floarea ta să fie aur, Leacul pentru suferință Și s-aduci tămăduire Și iubire
SÂNZIANA de LEONID IACOB în ediţia nr. 905 din 23 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363868_a_365197]
-
nr. 906 din 24 iunie 2013 Toate Articolele Autorului am un gol atât de mare, și atât de mic mă simt! ce-mi lipsește, știi tu, oare, că sfârșitul îl presimt? mâna mi se-ntinde-aevea înspre chipul tău blajin, dar te-nalți precum un hevea și la glezna ta mă-nchin... nu-ți cer nici o dezlegare, leagă-mă cât poți de strâns, și de mâini, și de picioare, și să nu te pui pe plâns. să nu-mi faci vreo pomenire, nici
ŞTII TU, OARE? de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 906 din 24 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364019_a_365348]
-
cununițe de brumă Păsări speriate vâslesc spre înălțimi aurite de lună. Nucul bătrân din grădină își scutură căruntele plete Nucile în cămăși zdrențuite cad învelite-n regrete. Privirea târzie a pădurii țese zâmbete policrome Din via despuiată de struguri se-nalță spre grauri...arome. Tu stai mirat și privești tabloul ce se repetă în timp Un muritor ce-aștepți să treacă anotimp dup-anotimp. Tolba ți-o umpli cu speranțe din cărțile legilor nescrise Te mângâie umbra toamnei pe pleoape adormite
DE TOAMNĂ.... de MARIANA STOICA în ediţia nr. 2072 din 02 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/364038_a_365367]
-
Articolele Autorului TRONUL POEZIEI binevoiesc - din tronul meu - să vă privesc cum bâjbâiți lumina verii s-o aflați abia-n amurg pe frații-mi zei regal primesc - și-n candelabre cântă îngeri răsfățați... orbi târâtori - spre păsări globii goi și-nalță dar de atâtea raze-s pururi covârșiți: orbesc a doua oară - toți - zarafi smeriți de lăcomie-n casa-mi se descalță vă sunt stăpân - prin muzici și văpaie și rege sunt - al Armoniei Sfinte voi - răi vasali - cu zdrențuite straie
MĂREAŢA IMPERFECŢIUNE (POEME) de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 2091 din 21 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/364043_a_365372]
-
urmași. Clopotele dau trezire, de-a Înălțării vestire. Spre a morților odihnă cântă sobor fără tihnă. La slujba de pomenire, rânduită-i prăznuire în tradiție creștină, cu merinde și lumină. Din urmașii ce i-au iubit, spre cei morți se-nalță spirit, cu lacrimă arzătoare ca ceara din lumânare. Sufletele lăcrimează, când preoții tămâiază mormintele celor jertfiți, la Înălțare prăznuiți. Dar e nădejdea tuturor că, învierea morților aduce viața veacului în ruga credinciosului. În conștiințe renaște taina-nvierii de Paște și-
ÎNĂLȚAREA DOMNULUI, ZIUA EROILOR, SFINȚII ÎMPĂRAȚI CONSTANTIN ȘI ELENA de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1600 din 19 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/362987_a_364316]
-
sub desene în cretă. Sufletele noastre dansau nevăzute-ntr-o lume concretă. O să te plouă pe aripi, spuneai, plouă cu globuri pe glob și prin vreme. Nu-i nimic, îți spuneam, Lorelei, mie-mi plouă zborul, cu pene. Și mă-nălțam. Și nu mai stiam unde-mi lăsasem în lume odaia. Tu mă strigai din urmă: răspunde-mi, răspunde-mi, cine-s mai frumoși: oamenii?... ploaia?... Ploua infernal, ploaie de tot nebunească, și noi ne iubeam prin mansarde. N-aș mai
PAULA SELING. CÂNTECUL NU E PENTRU CEI CARE NU SE IUBESC de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1555 din 04 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/362995_a_364324]
-
regi, Te-omoară și un biciclist Ori un poet cu chipul trist, De fapt nici nu este poet, Lovește scurt, foarte discret, , Natura spune să te duci, Unii te scuipă, nu te spurci Cu un răspuns, zadarnic e, Decapitat te-nalți în cer. BORIS MARIAN Referință Bibliografică: Linșaj / Boris Mehr : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1071, Anul III, 06 decembrie 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Boris Mehr : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă
LINȘAJ de BORIS MEHR în ediţia nr. 1071 din 06 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363043_a_364372]
-
uitate. Se simte majestuos în propria singurătate. Nici țel, nici capăt, lupus eternel. Dar lupusul este o boală de piele. Nu știu cum s-a nimerit. Weiter. Există nebunia liniștită, vecină cu moartea. O suferință care nu mai doare. În amintiri se nalță stânci înalte, de bazalt. Pe ele și mai sus, castelul. Acolo sunt închise sufletele vechilor seniori. Seniorii sângeroși, mai răi ca lupii. Se aude muzică. Le cântă foștii lor supuși, de mult pieriți. Foști trubaduri. Iar dansul blândelor fecioare cu
LUPUL SINGURATIC de BORIS MEHR în ediţia nr. 1072 din 07 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363319_a_364648]
-
albă de moarte. Ce vreme ! Ce atmosferă toridă ! Nehidratați ne privim moartea-n oglindă. Apa, energie, învălmășită-n vapori S-a adunat în caiere sumbre de nori. Ca spirit perpetuu rămâne după viață, Ea, apa, în a Creatorului Împărăție. Se-nalță, Și ritmic se-ntoarce-n năvalnice ploi Ca o altă și nouă viață ce se naște în noi. ION I.PĂRĂIANU Referință Bibliografică: UN ALBUM DE SUFLET și UN FEL DE... APĂ / Ion I. Părăianu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția
UN ALBUM DE SUFLET ȘI UN FEL DE... APĂ de ION I. PĂRĂIANU în ediţia nr. 1732 din 28 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/363366_a_364695]
-
Acasa > Poeme > Emotie > RUGA COPILEI Autor: Daniel Vișan Dimitriu Publicat în: Ediția nr. 1862 din 05 februarie 2016 Toate Articolele Autorului Privesc, în tăcere, figura senină A unei copile ce ‘nalță o rugă Afară, în ploaie și frig. Mă subjugă, Și-mi pare că-i toată scăldată-n lumină. E mică, slăbuță, iar vocea-i firavă Îmi pare o șoaptă ce-ascunde durerea Ce-o văd doar în ochii ce au
RUGA COPILEI de DANIEL VIȘAN DIMITRIU în ediţia nr. 1862 din 05 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363424_a_364753]
-
Publicat în: Ediția nr. 1862 din 05 februarie 2016 Toate Articolele Autorului E iar dimineață...plecat pe genunchi Pe drumuri de rugă pornesc Și bat cu putere la poarta iubirii Pe Tatăl divin să-ntâlnesc... Și mâinile-n rugă se-nalță spre ceruri Când inima-Ți cântă mărire... Mă-mbraci cu putere...prin Duhul Tău Sfânt Mă-nvălui cu sfânta-Ți iubire... În slaba-mi ființă altaru-i fierbinte Și ard prin credință cărbunii Iar sufletu-mi zboară pe calea celestă Desprins
RUGĂCIUNE DE DIMINEAŢĂ... de MARIA LUCA în ediţia nr. 1862 din 05 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363433_a_364762]
-
Publicat în: Ediția nr. 1433 din 03 decembrie 2014 Toate Articolele Autorului În vremea în care pâraiele-n susur Curgeau dinspre munte spre Dunărea lină, Se naște-n palat în orașul lui Bucur, Fecior lui Pătrașcu din milă divină. Se-nalță și crește ca ramul cu rodul Bogat, strâns din seva acestui pământ, Creștin botezat și-aplecat spre norodul, Ce-i Domnului sprijin sub blându-i cuvânt. Crescut lângă carte, frumos ca un brad, Odorul mezin al măicuței e dus, Zălog la
FRUMOSUL PRINCIPE CERCEL de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1433 din 03 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362405_a_363734]
-
de vis și curcubee/ Se-aștern covoare de mărgăritare/ Ce rupte-s parcă din Calea Lactee.// Doar freamătul pădurilor ți-ajunge/ Să-ți umpli sufletul de armonie,/ Cu roua care fruntea îți atinge/ Și tril de păsări într-o simfonie// Te 'nalță și te poartă-n zări senine/ Plutești, iubești și speri și dăruiești/ Precum dulceața-n stupul de-albine/ Cu dragostea din oameni te-nsoțești” (Satul cu dor). Începând cu a doua secvență lirică, cerul poetic se deschide într-o revărsare de
O PREOTEASĂ A CUVÂNTULUI ŞI ODISEEA EI SUFLETEASCĂ de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 392 din 27 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362439_a_363768]
-
aduce Pace, slăvita Zi de Mâine. Din Pâine să mă satur, ca să mă pot petrece. Eu n-am să vreau vreodată să mor în nemurire. O noapte-aduce zorii, ce nu vreau să mai plece Și-n Nouă Zi, curată, mă ’nalț către Iubire. 03-05.04.2011 ... Citește mai mult E timpul...Eu n-am să vreau vreodată să mor în nemurireși nici să mai pierd timpul cătând după un nor.Ci am să semăn Viața cu grijă și iubire, Iar ea
MARIA CIUMBERICĂ [Corola-blog/BlogPost/362436_a_363765]
-
spunăCă va aduce Pace, slăvita Zi de Mâine.Din Pâine să mă satur, ca să mă pot petrece.Eu n-am să vreau vreodată să mor în nemurire.O noapte-aduce zorii, ce nu vreau să mai pleceși-n Nouă Zi, curată, mă ’nalț către Iubire.03-05.04.2011... XX. ÎNGER ȘI SUFLET - VERSURI - HEI, PRIETENI!..., de Maria Ciumberică , publicat în Ediția nr. 397 din 01 februarie 2012. Hei, Prieteni!... Hei, Prieteni, Să spunem „Bună-dimineața!” de cum apar zorii, Să culegem razele după petalele florii
MARIA CIUMBERICĂ [Corola-blog/BlogPost/362436_a_363765]
-
povești cu lupi , cu urși, Să trăiesc aș vrea o dată Aventur’-adevărată. Să mă plimbe printre stele, Peste munți , pește vâlcele Și să trec alene-n zbor Deasupra unui vapor. Eu sunt gata de plecare, Mare bucurie, mare ! Nu mă-nălțai nici de-un cot, Ca balonul făcu poc! Tot în poala la bunica Îmi voi sfârși ziulica, Sub al poveștilor miez Închid ochii și visez. 39 .Ursulețul Am un prieten, știe-orcine, Mititel și el, ca mine. Nu știu însă cum
AUTOSTRADA COPILĂRIEI de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 219 din 07 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360908_a_362237]
-
zbuciumat și tulbure. Este genul de corespondențe care se întâlnește și în simbolismul lui Baudelaire. Izolarea - continuă antiteza dintre fluviul “sălbatic și inform/ Balaur ce se-afundă-n obscura depărtare” și lacul “neted, cu ape care dorm / Și unde steaua serii se-nalță lin, pe zare”. În fața acestor superbe tablouri în mișcare, omul, cu privirile pierdute în zare, așteptând în zadar, fericirea care nu se întrezărește: “Dar eu? Vai, dinaintea atâtor dulci tablouri / Zadarnica-mi privire zadarnic mi-o mai port - / Asemeni unei
GÂNDURI ŞI SENTIMENTE. CRONICĂ LA VOL. EUGEN DORCESCU TĂLMĂCIRI de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 291 din 18 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361127_a_362456]
-
toată-I numai bucurie Și le-ajunge spicul pân-la brâu. Ne sunt plinme mâinile de roadele bogate, Păsări vin și cântă înspre cer se arunc, Flăcăii sorb din ochi fetele-aplecate Să cuprindă în brațe grâul ca pe prunc. Cântecul se-nalță pe zbor de ciocârlie, Macii înfloresc aplecați spre piept Când se leagă snopii devine poezie Peisajul acesta sub un cer mai drept. Și se lasă seara, holda-i în hambare, Câte doi ne-ntoarcem pe cărări de lună Iar în
CONSTELAŢIA VERII, POEZIE DE AL.FLORIN ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 742 din 11 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/361177_a_362506]
-
regăsiri. Omul visează, omul te visează, Omul întâlnește, omul te-ntâlnește, Omul iubește, omul te iubește. Omul rănește, omul te rănește, Omul pierde, omul te pierde, Omul uită, omul te uită. Pisc și abis, contrast lumină și-ntuneric, omul te-nalță, te coboară, în depărtări imense, sub triste constelații, noian de-ntinse ape, refluxul din genuni, adâncul-ametist,pe margini de prăpăstii, pustiuri și tăceri, frânturi de realitate, șoapte, imense ziduri, potop de suferinți, prin oglindiri de umbre furtuni nenumărate. Din lacrimă
EXODUL CUVINTELOR de IRINA LUCIA MIHALCA în ediţia nr. 122 din 02 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/361193_a_362522]
-
Autor: Dan Norea Publicat în: Ediția nr. 1249 din 02 iunie 2014 Toate Articolele Autorului azi mi-am îndemnat soacra să treacă stradă în Veneția "vedi Napoli e poi muori" - asa că l-am ocolit Meteorele - loc unde călugării se-nalță zilnic iubesc Olimpul - am citit că este muntele lui Venus Marea Roșie e mai albastră decât Marea Neagră Cămilitu-n șea pe-o singură cocoașă - credeți că-i ușor? Luxor așteaptă și-acum pentru obelisc al său turn Eiffel Cel mai celebru cimitir
CĂLĂTOR PRIN LUME, AMATOR DE GLUME de DAN NOREA în ediţia nr. 1249 din 02 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360988_a_362317]
-
Poeme > Rasfrangere > PECETE Autor: Mirela Stancu Publicat în: Ediția nr. 1052 din 17 noiembrie 2013 Toate Articolele Autorului siluetă de lumină pierdută în asfințitul iubirii răsfirată în gânduri de seară iubită cu doruri fierbinți de veghe în șoaptele nespuse se-nalță și cerne rugăminți... aidoma unui suspin valsează printre regrete... pecete pe suflet senin... Blue Mireille, 16.11.2013 Referință Bibliografică: Pecete / Mirela Stancu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1052, Anul III, 17 noiembrie 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013
PECETE de MIRELA STANCU în ediţia nr. 1052 din 17 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363134_a_364463]
-
Valeriu Cercel Publicat în: Ediția nr. 1052 din 17 noiembrie 2013 Toate Articolele Autorului De când prin ziare-am tot citit Despre extratereștri care Apar, dispar, din infinit, În obiecte zburătoare, Am început să cred și eu, Chiar dacă prin bisericuțe Se-nalță Dumnezei mereu) Că noi ne tragem din maimuțe, Numai că soiul respectiv, Din care-am fi atât popor, Cu al meu simț intuitiv, E cert c-a fost inferior, Fiindcă logic dac-o iei, Imaginați-vă și voi, Din ce
DARWINISTĂ de VALERIU CERCEL în ediţia nr. 1052 din 17 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363136_a_364465]
-
viață flori triste, de octombrie plângând. Doar ele stau cu mine, sunt povață, și-n mână țin stiloul tot mai strâns. Și cui să scriu? Și ce să scriu? Când nu e nimeni să m-asculte; să vadă, ce se-nalță acum printre cuvinte ce zidesc morminte. Și gândul mă săgeată să fiu și eu cuvânt. Aducerile-aminte sunt șoapte vii, de-acum, când doar albastre taine în umbre se preling și lumânarea piere topită, ca o noapte ce singură-și țese
CREANGA DE CUVINTE (POEME) 1 de CORNELIA JINGA HETREA în ediţia nr. 1036 din 01 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363195_a_364524]