1,281 matches
-
pe parcurs de Constantin Ottescu, alcătuiesc un pomelnic impresionant. Nume exotice ca Gretelbub, Gondolat, Venezia, Burgund, Bolero, Brabant... Nume autohtone și rustice ca Murga, Petrică, Nela, Crai, Jupîn, Roșcova, Suru, Stela, Cioara, Șoimu, Bombonel, Geta, Rîndunica, Bălana, Gică, Dudușca, Mîndra, Năluca, Gelu, Bibița, Frusinica, Joița, Oana... Nume prețioase ca Dandara, Arla, As, Uragan, Greta, Alida, Serenada... Genealogia cailor se bucură de o atenție specială și ridică uneori probleme spinoase. "}ițirică semăna mai mult cu Gretelbub. (Nenea Dan Noica spunea că e
Despre cai și nu numai by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/7364_a_8689]
-
aruncată asupra orașului/ mai păstrează umbrela de ecouri, nod gordian/ pentru legenda ce mi se furișează ca un șarpe/ printre desinențele câmpului semantic, cine știe unde/ cât pielea lepădată mai strălucește-n asfalt/ pocnind ușor ca o filă de carte" (Conspect despre năluci). Ovidia Babu și salvarea prin religie Fervoarea religioasă a Ovidiei Babu este o treaptă recentă în evoluția poetei. De la volumul Un fel de patimi, apărut în 2007, la cel de față, Ovidia Babu a trecut un prag al suferinței care
Din familia înalt-țintitorilor by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/7497_a_8822]
-
a tot ce este viu și ne înconjoară: mama, aici în autoportret. "Mi-am vindecat rănile pictură cu pictură, pentru ca acum să pot mărturisi că nimic nu este o bucurie mai mare decât aceea de a așterne pe pânză inseparabilele năluci ale trăirilor mele, îndoielile, melancoliile, stările intermediare, exaltările ori căderile mele" -mărturisea recent Vladimir Zamfirescu. "Tot ce am pictat e limita a tot ce sunt; iar ne-limita mea e chipul și asemănarea cu Dumnezeu. Sper să ne putem regăsi
Universul picturii lui Vladimir Zamfirescu by Andrei Brezianu () [Corola-journal/Journalistic/7228_a_8553]
-
soarelui praf de-aur schinteiază și s-arată Uriaș prin înălțime, răpitor prin meșteșug. Pe sfințenia tihnită stîlpi de umbră priveghiază, Pe cînd flacări parcă urcă din nesipu-n zare-ntins; Uși de bronz întredeschise pe-adîncimi ce-nfricoșează întunericu-l frămîntă cu năluci de aur stins". (Ospățul lui Pentaur) Simplu exercițiu parnasian, la prima vedere; dar pînă și aici adierea subtilă a simbolismului se face simțită sub forma metaforelor personificatoare ce animă interior decorul (stîlpi de umbră priveghiază, uși de bronz... întunericu-l frămîntă
Rivalul lui Eminescu by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7133_a_8458]
-
lui ca un drog. Epigraful final al volumului încearcă să surprindă, cu ajutorul unei metafore, starea de beatitudine ultimă, aproape inexplicabilă: "De-aș fi ori încă nu pe ducă, Mă simt la fel cu orișicine: Clipire-nchisă-ntre suspine, Și-ntre năluci ce pier - nălucă". (Epigraf) Macedonski este autorul performanței puțin obișnuite în literatura noastră - aceea de autor bilingv. Deși mulți pașoptiști au mînuit cu aceeași naturalețe româna și franceza (între ei se detașează Russo și Alecsandri), deși Eminescu scria și vorbea
Rivalul lui Eminescu by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7133_a_8458]
-
drog. Epigraful final al volumului încearcă să surprindă, cu ajutorul unei metafore, starea de beatitudine ultimă, aproape inexplicabilă: "De-aș fi ori încă nu pe ducă, Mă simt la fel cu orișicine: Clipire-nchisă-ntre suspine, Și-ntre năluci ce pier - nălucă". (Epigraf) Macedonski este autorul performanței puțin obișnuite în literatura noastră - aceea de autor bilingv. Deși mulți pașoptiști au mînuit cu aceeași naturalețe româna și franceza (între ei se detașează Russo și Alecsandri), deși Eminescu scria și vorbea germana la fel de bine
Rivalul lui Eminescu by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7133_a_8458]
-
a orizontului de un verde crud, față de peisajele nocturne reci, cu lună plină și un cârd de gâște mari și albe care se deslușeau limpede în întuneric sau față de umbrele înghețate ale vacilor care stăteau la marginea drumului ca niște năluci. În trenuri și în gări mi-am însușit limbajul singurătății umane. Eu, care hoinăream fără să știu exact încotro mă îndrept și de ce, am descoperit cu timpul că nu eram singura. Pe peron, în ciuda informațiilor clare de pe tabelele monitoarelor, obișnuiam
Dubravka Ugrešic - Ministerul durerii by Octavia Ne () [Corola-journal/Journalistic/6023_a_7348]
-
umanului sînt „dirijate” cu biciul lui Caribaldi. Viața și moartea stau, împreună, pe aceeași linie. Valoarea și pseudo-valoarea, la fel. Dureros manifest. Și Jonglerul - Virginia Itta Marcu, și Dresorul - Mihai Bica, și Nepoata - Maria Gârbovan, și Clovnul - Gabriel Costea par năluci, spectre ce agonizează pe drumul artei închipuite de Caribaldi. Pașii lor, corpurile lor, șoaptele, privirile - devitalizate ca și arborii de pe scenă. Rătăcesc. Ambiguitatea sentimentelor, a discursurilor lui Caribaldi, a lentorii cu care se mișcă fiecare pe scenă, mai puțin marele
Mecanisme și mecanica lor by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/5744_a_7069]
-
Poate-i un semn. Poate ar trebui să mă extind. Roger îi aruncă o privire scurtă. Taci, Mexico. Încearcă să nu te gîndești ce-o fi însemnînd și asta. Doar nu-i superiorul tău, amîndoi îi raportați bătrînului Brigadier de la „Năluca Albă", sunteți, din cîte știi, de rang egal. Dar uneori -Roger privește din nou de-a curmezișul pieptului de postav întunecat al Jessicăi - crede că doctorul vrea mai mult decît buna sa credință, decît doar colaborarea. Că îlvrea. Așa cum vrea
Thomas Pynchon - Curcubeul gravitației by Rareș Moldovan () [Corola-journal/Journalistic/6251_a_7576]
-
răspuns doar un zîmbet afectat. Circulă săptămînal misterioasa Carte 2 de la un coproprietar la altul, și asta, deduce Roger, e săptămîna în care Spectro poate fi deranjat la orice oră. Și alții au venit astfel, în săptămînile lui Pointsman, la „Năluca Albă", în toiul nopții, Roger le-a auzit șoaptele înfocate de conspiratori pe coridoare, răpăitul vioi, ca de pantofi de dans pe marmură, distrugîndu-i somnul, refuzînd să se stingă odată cu îndepărtarea, vocea și mersul lui Pointsman mereu distincte de ale
Thomas Pynchon - Curcubeul gravitației by Rareș Moldovan () [Corola-journal/Journalistic/6251_a_7576]
-
față de Kantor, de disecția pe care o făceam împreună nu doar anumitor scene dintr-o montare sau alta, ci anumitor „măști” pe care Tadeusz Kantor le schimba, la vedere, privindu-și actorii pe scenă, bîntuind printre ei ca printre niște năluci. Mi-e dor de El și ascult marea. E tîrziu, e noapte, orașul tot doarme, Luna doar, cocoțată pe cer, îmi ține companie. Îl simt, undeva, pe omul în frac, cu joben și baston de cristal cum trece elegant, melancolic
Vlad Mugur by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/5369_a_6694]
-
se liniștește ciudat, ca o oală în fierbere sub un capac diafan, în imaginea cerului înflorit, cerând pentru primăvara lui un remember cu neputință. Agitația va trece și, odată cu ea, anotimpul. Fără antecedente sau moștenire, primăvara lui Topârceanu e o nălucă. Fusese, scurtă nebunie în care se ard fricile, neputințele, opreliștile iernii, și la Alecsandri. Iubirea pentru ea, fugitivă ca un vis, nu obligă și nu rănește. Și nu-i, în fond, decât atracția distrată a unei speranțe. Acum, când scriu
Două primăveri by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6466_a_7791]
-
meu cu trei etaje/ să îmbrăcăm cu inimi de catifea neagră/ bradul de sârmă ghimpată// Ghețarii de mucava/ se vor retrage dincolo de ecuator,/ dihănii împăiate vor evada din muzee/ și vânătorii plini de vânătăi/ vor trage cu serpentine multicolore/ în nălucile cu ari-pile-n lanțuri.// Ne vom întinde pe canapeaua de granit,/ îți voi lua palma rătăcită printre convulsiile mele/ și voi încerca să ghicesc/ numărul exact al aventurilor tale.// Într-un târziu, când te vei ridica în aer,/ uitându-mi părul
Altă generație by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6400_a_7725]
-
sună, în varianta lui Pandrea, o meditație asupra sensului vieții: „Materialistul vulgar spune: să-ți umpli și să-ți deșerți zilnic mațul gros, să-ți storci lichidul seminal regulat și cît te țin curelele. Idealistul vaporos proclamă: să alergi după năluci cu denominațiuni glorioase. Religiosul zice: am venit să împlinesc voia lui Dumnezeu. Mandarinul suspină: sensul prezenței mele în lume este de a împlini și respecta doctrina strămoșilor; pentru a odrăsli: pentru a venera nălucile glorioase; să lupți și să te
La grande peur by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4624_a_5949]
-
Idealistul vaporos proclamă: să alergi după năluci cu denominațiuni glorioase. Religiosul zice: am venit să împlinesc voia lui Dumnezeu. Mandarinul suspină: sensul prezenței mele în lume este de a împlini și respecta doctrina strămoșilor; pentru a odrăsli: pentru a venera nălucile glorioase; să lupți și să te plictisești nițel, mereu detașat, observator lucid și neînfricoșat.“ (p. 258) Se subînțelege că ultimele rînduri sunt autoreferențiale, pe potriva mandarinului pe care el însuși îl întruchipa. Atîta doar că distanța și neînfricarea țineau de perorație
La grande peur by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4624_a_5949]
-
văzut Florica.../ Dar n’ai zărit, ia seamă,// Pe-albastra depărtare a luncii de demult,/ Trecutul meu ce arde sclipind în râul Doamnei - / N’ai auzit, deodată rupând tăcerea toamnei,/ Vrrr... timpu’n sbor, pe care cutremurat l-ascult.” (Străinul). Năluci capricioase și farmece de-o clipă stăpânesc acest ținut trăind sub apăsarea singurului basm fără nuntă. Sau pregătind, fără putință de scăpare, nunta necesară a fiecăruia, fie el fecior de crai, neascultător, sau cioban. Iată, în Lumină, iarna, pastel care
Acasă by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/5857_a_7182]
-
fi plăcut să ajung când aveam să fiu mare. Cineva mi-a spus în Paris că el scria în cafeneaua Old Navy de pe bulevardul Saint Germain, și lamaș teptat acolo săptămâni în șir până când l-am văzut intrând ca o nălucă. Era bărbatul cel mai înalt pe care ți-l puteai închipui, cu o față de copil pervers într-un interminabil palton negru ce părea mai curând sutana unui văduv, și avea ochii foarte depărtați, ca ai unui tăuraș, și atât de
Gabriel García Márquez - N-am venit să țin un discurs () [Corola-journal/Journalistic/5528_a_6853]
-
figuri scorțoase și severe care își convertesc histrionismul în predică aulică. Vasile Morar nu e histrion și nici sever, ci mai curînd din încrengătura liricilor cu tumult ascuns. Un bard încropind în minte stanțe fierbinți sau un adolescent visînd la năluca iubitei sunt ipostaze mult mai apropiate de fermentul său interior. Amenințat de surpări timide, Vasile Morar pare un intrus cu reacții angelice, adică o natură reticentă măcinată de o fragilitate pe care n-o poți pune în acord cu lumea
Epoca postmorală by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5809_a_7134]
-
cu mărgelele de sticlă ale unei înalte arte regizorale este al criticului, al spectatorului implicat și, deopotrivă, al fantomei pirandelliene, strecurată în obscuritatea sălilor de repetiții și de spectacole: „Iluzia teatrală și lectura ludică a lui Purcărete aduc la vedere năluca teatrului (...) La regizorul Purcărete, magia e alimentată de apariții, de trucuri vizuale și auditive care generează universul oniric”; „La Purcărete, creativitatea e o stare de lucru, e metodă de construire a mizanscenei (...) Pentru Purcărete, fiecare nou proiect e o dinamică
Criticul ca o fantomă pirandelliană by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/5077_a_6402]
-
al teatrului vizual, rolul subconștientului și al enigmaticului stocat acolo, filmul interior, iraționalul care trebuie „să lucreze cît mai liber posibil” - acestea sînt componentele portretului interior al unui regizor care caută mereu actorulcomplice pentru a se lăsa bîntuiți, împreună, de năluca teatrului. Oltița Cîntec se însoțește în aventura sa prin universul artistic al lui Silviu Purcărete cu actori, colaboratori, critici, regizori, de aici și din lumea largă; Ofelia Popii și Andreea Dumitru, Constantin Chiriac și Marina Constantinescu, Jean Pierre Wurtz, Hans-Thies
Criticul ca o fantomă pirandelliană by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/5077_a_6402]
-
adunate, adnotate și publicate cât mai curând, întrucât conțin o sumă extrem de valoroasă de știri și precizări care contribuie la rescrierea biografiei sale. * [București, 18 mai 1962] Dragă maestre Baltazar, Vă mulțumesc pentru scrisorile frumoase. Mă bucur că Povestea cu năluci, romanul meu de tinerețe și-a găsit un lector atât de sensibil. Nu știu dacă pesimismul ultimelor capitole nu v-a indispus. Dac-aș scrie cartea încă o dată aș schimba multe aspecte, am început chiar dar mă tem să nu
Întregiri la bibliografia lui Ion Vlasiu by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/5617_a_6942]
-
scrisori, inedite, se află în biblioteca profesorului Nicolae Scurtu din București. 1. Perpessicius - Ion Vlasiu - Am plecat din sat în România, nr. 2, nr. 70, miercuri, 1 martie 1939, p. 2, col. 3-5, sus. (Mențiuni critice) Ion Vlasiu - Poveste cu năluci în Acțiunea, 2, nr. 202, marți, 13 mai 1941, p. 1, col. 5-7, jos și p. 2, col. 1-5, jos. (Mențiuni critice); Anii de drum și de ucenicie ai lui Ion Vlasiu, în Steaua, 13, nr. 10, 1962, p. 45-54
Ion Vlasiu și contemporanii săi by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/5739_a_7064]
-
răstignit. „Ai sunat-o pe María Fernanda ca să-i spui cum mă simt?” „Nu; nu încă, te doare?” „Parcă m-ar devora câinii.” „Mă rog.” „Și pe Antonio, să-l suni și pe Antonio.” Medicul a dispărut încet, ca o nălucă albă, dând asigurări c-o să revină. Halatul Mamei, cu care o îmbrăcaseră probabil când ieșise din baie, se afla într-o pungă de plastic pe fotoliu. „Fata mea, mi se întâmplă numai nenorociri”, a zis ea începând să se smiorcăie
Andrés Barba: Buna intenție by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/3767_a_5092]
-
s-arate; Dar nu pot spune ce-i mai bun din toate”. XXIII. Atunci cântă cocoșul. În vestminte, Din cuverturi, țâșni copila iute. Găsindu-se la cele dinainte, Își pleacă ochii de ce neștiut e, Dispare-apoi; lui îi rămâne-n minte Năluca frumuseții ei trecute. Răsună-un corn, poștalionu-așteaptă, Spre soața-i dragă împăcat se-ndreaptă. XXIV. Și fiindcă în poeme o morală Mai bine știe-a spune rostul cum e, Voi folosi și eu această cale Spre-a lămuri ce versu-mi
Goethe îndrăgostit: de la madrigale la Jurnal by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/3380_a_4705]
-
-i umplu viața”. Să-mi fie mie bine, cum ar veni. Adevărata morală - nu însă concepție, ci aplecare sufletească - atenuează instinctul egoist prin impulsul căruia omul „privește și tratează numai propria persoană drept reală, însă pe toate celelalte ca simple năluci”. Așa cred. Morala stoică altfel formulată, de rândul acesta judicios, la Antisthenes, „personaj” al lui Plutarh citat de Schopenhauer: „...trebuie să facem rost ori de minte, ori de funie (pentru a ne spânzura)”. „...fericirea nu poate însemna niciodată mai mult
însemnări by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/2922_a_4247]