1,985 matches
-
Într-un copac, unde stătea cu capul În jos, ca o rufă atârnată la uscat. — Unde? am Întrebat, Încă zăpăcit din cauza izbiturii. — În tufa de stronțiu, puiule, a spus mama, care Încerca să se dezlipească de pe peretele acceleratorului. M-am năpustit de-a bușilea către boschetul cu pricina, printre ai cărui atomi se vedea ghemotocul mov sclipind jucăuș. În micul luminiș de dincolo, o quarcă drăguță stătea bosumflată, pipăindu-și cucuiul care-i creștea Între codițele În care avea strâns părul
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
m-am târât către birou. Sprijinit cu spatele de tăblia acestuia, am glăsuit, cu una dintre ultimele suflări: — Doamnelor, așa nu se mai poate, trebuie să introducem puțină ordine În acest du-te-vino. După spusele lui Confucius... Ei, aș! S-au năpustit asupra mea ca niște meduze australiene Înfometate. Două m-au luat de câte-o aripă, trântindu-mă pe birou și neglijând obiectele aflate acolo, În timp ce a treia a desfăcut o valijoară din care a purces a scoate diverse lucruri. Mai
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
apucat covrigul, iar moșulețul a Înhățat pistolul cu mâna stângă, ieșind pe geam pentru a trimite un glonț În cauciucul unuia care nu voia să se dea la o parte. Mașina a tresărit ca un taur pișcat de o albină, năpustindu-se Într-un parapet. — Mulțumesc, a spus el, revenind la volan. Unde eram? — Ăla-i zice că nu-i dă nici un ban. — Așa. Spiritele se Încing și cei doi Încep să se certe. Colac peste pupăză, ce credeți că vede
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
fericită. — Dacă mă Împuști, o să mă Împuști degeaba. Sunt gata să mă predau autorităților, Însă vreau să știi că nu eu am omorît-o pe femeia aceea. Voi pleda nevinovat, zise. Ultimele cuvinte avură un efect cu totul neașteptat. Celălalt se năpusti peste el, Îl Încălecă și Îl imobiliză la pămînt, după care, din două mișcări, Îi legă mîinile la spate. Pablo Îi văzu abia acum fața, vopsită cu o culoare verde și nebărbierită de mai multe zile. — Ai omorît-o, ticălosule! Îi
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
care se desprinde ca o fantomă de grupul celorlalți care se calcă pe picioare fără să-și dea seama. Să nu vă-nchipuiți că ăsta e un adăpost sigur, spune Curistul. Oricine ne-a văzut intrînd aici s-ar putea năpusti asupra noastră să ne măcelărească. Am putea fi foarte ușor confundați cu teroriștii bine plătiți puși în slujba Piticului. Mai ales că sîntem cu toții înarmați, adaugă, pipăindu-și pistolul automat care-i atîrnă la șold. — Ca să vezi, Părințele! L-ai
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
lui Charlie Cooke, Încît, dacă ar fi fost În apărare, ar fi trebuit Într-adevăr să plătească pentru a se Întoarce În parcare! Te-am prins! Fă asta Stronach! Cade În genunchi urlînd de frustrare În vreme ce noi, eu, noi ne năpustim În mașină, pornim motorul și o luăm pe șosea, uitîndu-ne cum silueta ei dărîmată se micșorează În oglinda retrovizoare. Shirley și-a făcut-o cu mîna ei. O boală a pizdei, recompensa divină pentru infidelitățile ei. Avem și noi iritația
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
Are o cheie veche pe care o folosește să ne Încuie În camera asta. — Cheia de la căsuța iubirii, zîmbește el, punînd-o pe polița de deasupra șemineului. SÎntem numai el și noi, măgarul Împuțit. Fără să ne anunțăm intenția, noi ne năpustim Înspre el, dar el ne surprinde cu un pumn În față și ne doare, apoi se aruncă asupra noastră, iar noi ne simțim slabi și distruși sub loviturile lui și n-ar trebui să fie așa, iar el rîde de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
gardul de tablă ondulată. V-ați uitat cu gurile căscate În sus la muntele Înalt de cărbune din fața voastră. Hai să ne urcăm pe munte, ai spus tu, sau Stevie a fost cel care a zis-o? Cine s-a năpustit primul și cine l-a urmat? Contează oare? Erați doar niște băieței care se jucau 000 000000000000000000000000000000000000000000000000000000 000000000000000000000000000000000000000000000000000000 Doar un joc de băieți. Jocuri. Pentru băieței prostuți. 00000000000000000000000Dar tu l-ai auzit țipînd SÎnt regele castelului, iar tu ești un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
cele mai multe ori somnul vine aproape instantaneu, după ce Antoniu mai rostește o poveste. Violul a lăsat rană În sufletul Plăcințicăi, mai mult decât În trupul ei. O sumă de senzații la nivelul sentimentelor. N-a priceput nici acum de ce s-au năpustit asupra ei, de ce au bătut-o și, mai ales, de ce nu a apărat-o nimeni, și strigătele ei de ajutor n-au fost auzite de nimeni.. Pentru ea răul nu există, și faptul că a trebuit să-și modifice felul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
un gard. Un timp nu m-a deranjat nimeni, dimpotrivă oameni miloși Îmi mai dădeau de mâncare, ba am primit și o pătură groasă ca să-mi țină de cald. Ieri Însă, În zorii zilei, o familie de țigani s-a năpustit asupra mașinii cu topoare, ciocane și fierăstraie, dezmembrând-o bucată cu bucată. Abia am apucat să ies dinăuntru. Erau În stare să mă taie și pe mine și să mă arunce bucăți În căruța cu care veniseră. Am asistat neputincios
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
ațipise din nou ostenit; visa o grotă În care se ascunsese de teama unei poteri, când a simțit peste el o greutate care i-a tăiat respirația și părea că-i frânge oasele. Bruta, Încerca să-l sodomizeze și se năpustise asupra lui cu pantalonii În vine, căutând cu disperare să-i sfâșie hainele. Înjura, blestema, și-l lovea cu pumnii lui grei peste cap, cu o furie Înspăimântătoare. Antoniu a rezistat loviturilor, și s-a luptat ca un sălbatic, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
cu ea tivul baticului pe care-l ține În poală.. Focul se stinge, mama și tata dispar, casa se prelinge pe trupul meu, ca o Înghețată care s-a topit. Mă trezesc. Viscolul a deschis ușa cavoului și s-a năpustit Înăuntru. Îmi strâng trupul În paltonul uzat. Douăzeci și opt Ți-a intrat În cap că ai scris o carte? Tânăra redactoră, Îl privește batjocoritor, trăgând dintr-o țigară, și suflând fumul spre Antoniu cu toată puterea. Deși fumul de la țigara ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
acolo, În păturile cele mai joase ale societății. La care bărbații au răspuns ridicându-și brațele, schițând acel salut caracteristic, spunând că pentru un german adevărat, exista o singură cale: aceea a perfecționării. Apoi, ca de obicei, taberele s-au năpustit una asupra cealaltă. După ce am trecut de colț, am văzut copii jucându-se lângă pompa de apă. Anton aruncă o monedă În basca lui Dabor, la care rusul bătu din călcâie și Încuviință melancolic. Când doi bărbați cărând o canapea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
a Înjurat, răsucindu-și capetele fine ale mustăților, apoi, frecându-și palma sa de grenadier cu pumnul său de grenadier, Îmi spuse Într-o germană stricată, că s-ar putea să-i știe pe atacatori. Pe umbrele care s-au năpustit asupra mea? Boris dădu din cap cu un aer nemilos, eliberând Încă o explozie de Înjurături. Noapte trecută se Întorcea cu Heino de la Moustache Bar. Trecând pe lângă maidan, auziseră niște zgomote Înfundate și sunete de Încăierare. Când deodată se auzi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
trei petrecem o lună de zile pe litoral, într-o cameră mobilată. Ni se alătură în ultimele două săptămâni, când intră-n concediu... mai sunt, însă, momente când umezeala din Jersey City devine insuportabilă, când țânțarii veniți dinspre smârcuri se năpustesc ca bombardierele în picaj asupra orașului, obligându-l ca la sfârșitul zilei de lucru să străbată șaizeci și cinci de mile pe vechea autostradă Cheesequake - auzi, Cheesequake! Doamne! Ce mărturisiri teribile la gura ta! -, să străbată șaizeci și cinci de mile ca să-și petreacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
capul scării ce cobora în pivniță, Heshie ridică o sticlă deasupra capului și îl amenință pe taică-su că, o singură treaptă dacă mai coboară, i-o aruncă în față. Unchiu Hymie nu-i luă avertismentul în serios și se năpusti după el. Heshie începu să alerge printre cazanele instalației de încălzire, să ocolească în cerc, la nesfârșit, mașinile de spălat - fără să lase din mână sticla de Squeeze. Unchiu-meu l-a înghesuit, însă, într-un ungher, l-a trântit la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
-i sărmanul nostru Odiseu! Sus la etaj, unchiu’ Hymie e acasă, peste drum, Landau e acasă, toată lumea e acasă până-n cinci patruzeci și cinci, numai tata nu, iar la radio se anunță că un viscol greu, venit de la Polul Nord, se năpustește deja asupra Newark-ului. E clar, nu-ncape îndoială, deja i-am putea contacta pe Tuckerman & Faber, pentru pregătirile de înmormântare, și am putea începe să anunțăm lumea. Da, e de-ajuns ca străzile să înceapă să sclipească acoperite de-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
a zis: — Dă-i bătaie. Nu putea fi adevărat! Să mi se-ntâmple mie una ca asta! Ce-am mai halit-o! Viața mea părea să se desfășoare dintr-o dată în toiul unui vis erotic. Eram acolo, de față, mă năpusteam, în sfârșit, asupra vedetei din toate filmele porno pe care le născocisem și le regizasem în mintea mea din clipa când îmi luasem pentru prima oară făcălețul la trântă... — Și-acum eu pe tine, mi-a zis ea, după faptă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
patinajul și ne vom afla iarăși în plin sezon poliomielitic. Poate că nici n-o să mai apuc iarna următoare, și-atunci, ce mai aștept? „Acum ori niciodată!“ Așa că - în clipa când ea a dispărut deja din câmpul meu vizual - mă năpustesc nebunește pe urmele ei. „Scuză-mă“, o să-i spun eu, „ai avea ceva împotrivă să te conduc până acasă?“ Să te conduc sau dacă te-aș conduce - cum o fi mai corect? Asta fiindcă trebuie să vorbesc o engleză impecabilă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
de orice răgaz. Când ușa se deschise, ochii lui se deschiseră imediat, alerți. Intră un soldat care le făcu semn cu mâna și strigă În direcția lor. Dr. Czinner repetă În englezește ce spusese acesta: — Trebuie să ieșim. Zăpada se năpusti asupra ușii deschise, desenând pe prag o urmă cenușie ca un val. Îi văzură pe țărani Îngrămădiți pe linie. Josef Grünlich se ridică În picioare, Își netezi vesta și-l Împunse cu cotul pe doctorul Czinner: — Dar dac-o luăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
au ghicit; n-o fac nicicând. Anul ăsta, anul viitor (Poate-ai numărat greșit, Mai numără, dragă, o dată), Într-o zi, ca niciodată, Voi fi cea mai bună fată.“ — Asta-i Subotica? strigă Myatt când câteva colibe de pământ se năpustiră asupra lor prin furtună, iar șoferul confirmă din cap și arătă cu mâna Înainte. Un copil ieși În goană În mijlocul drumului și mașina făcu un viraj să-l ocolească. Un pui de găină cârâi și smocuri de pene cenușii zburară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
copacii Înmuguriți și transformându-i În siluete de carton. Myatt se aplecă de pe locul lui de lângă șofer și explică: — Evită Subotica și trece peste linii la un pasaj pentru vite. Trebuie să vă țineți bine. Copacii dispărură și mașina se năpusti brusc, mugind, În josul dealului, printre câmpurile goale, acoperite de zăpadă. Noroiul uliței fusese bătătorit de copitele vitelor și Înghețase. Două lumini roșii le apărură În față, undeva mai jos, și un segment scurt de șină luci cu picături de smarald
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
În clipa aceea, fu o explozie de flashuri În spatele magazinului. Capul lui Phoebe se Întoarce, În mijlocul propoziției, spre direcția din care venea lumina strălucitoare. — Ia uite! Uite-o pe Valerie cu Baba. Cred că e prescurtarea de la Balthazar, spuse Phoebe, năpustindu-se În direcția unei alte tipe trăsnet al cărei copil era Îndesat fotogenic Într-un portbebe tivit cu blană, pe care-l ținea agățat În fața ei. Adevărul e că singurele persoane de acolo care erau băgate În seamă erau Îngerașii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
-o, ți-e bine? Mă simt incredibil de bine, replică ea. Scolioza a dispărut complet. Îmi vine mărimea zero. Întotdeauna purta mărimea zero, iar scolioză nu avusese niciodată, așa că, din partea asta, nu era nici o schimbare. —Ooo, Valerie, bună - spuse Marci, năpustindu-se asupra superbei mame și asupra copilului. Aaa, Baba? Baba... Din partea copilului epuizat de oboseală nu veni nici un răspuns, așa că Marci Își apropiase fața și mai mult de el. Își țuguie buzele roz aprins ca pentru a-l pupa. —Oaaaaaaaa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
soțului meu! Ha, ha, ha! Toată lumea râse, dar n-aș putea spune că mie Îmi făcea plăcere panta pe care alunecase discuția. Simțind strâmtoarea În care mă aflam, Lauren i-o reteză lui Valerie, spunând: „Au Început! Repede!“ și se năpusti spre balconul de unde se putea privi afară, care deja se umplea de lume. Am privit cu toții cum opt ponei lucioși de polo - câte patru de fiecare echipă - au ieșit În galop pe terenul Înzăpezit. Echipa Mercedes Moscova juca Împotriva echipei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]