371 matches
-
Ediția nr. 1443 din 13 decembrie 2014 Toate Articolele Autorului La căderea nopții, Paloș se retrase cu calul său într-o văgăună. Curând discul auriu al lunii lumină cu razele sale întinderile. Armăsarul necheză de răsună valea, apoi se ridică nărăvaș în două picioare și scuturându-se se transformă în femeie. - Iubitule, te-am purtat în spate ca pe un fulg de nea. - Îmi erai datoare, fiindcă tu m-ai rupt din lumea mea muritoare. - Ascultă cu atenție ce-ți spun
III. UN VAMPIR UNELTITOR de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1443 din 13 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376638_a_377967]
-
său e frica de moarte... Nu va fi nemuritor- Ultima lui zvârcolire va fi un balsam pentru ceilalți victimizați. 2011 ULTIMA DRAGOSTE, ULTIMA DORINȚĂ eu nu vreau să sparg canoanele asociațiilor de tot felul nici să intru în asociația femeilor nărăvașe sfidând piramida fără baza solidă inventată de dependența spectacolulul cu măști perforate de vreme - eu nu vreau să arunc nimănui cu nisip în ochii șireți ai îngânfării pentru arcul cuvintelor nepredate mării - îmi asum răspundera în a-i dezarma pe
PERIPLU PRIN LUMEA VIRTUALĂ (POEME) de BIANCA MARCOVICI în ediţia nr. 2118 din 18 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375243_a_376572]
-
Acasa > Poezie > Vremuri > URA DINTRE NEAMURI... Autor: Nicolae Nicoară Horia Publicat în: Ediția nr. 1771 din 06 noiembrie 2015 Toate Articolele Autorului Vineri, 6 Noiembrie 2015 Cât de nărăvașă-i ura dintre neamuri, Nu-i în lumea asta alta mai deșartă! Pentru ea în viață nu există hamuri, Cain și cu Abel încă se mai ceartă... Aud pretutindeni putredele-ovații, Partea cealaltă pururi e de vină, Se urăsc părinții, din
URA DINTRE NEAMURI... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 1771 din 06 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373159_a_374488]
-
publicat în Ediția nr. 1397 din 28 octombrie 2014. Nu mai joc, Am terminat de scris comedia, Fără zgomot Liniștea se adună peste nimic, Talgere lovesc cu putere, Timpanul nu se mai mișcă. Trop, trop ...tropăie Prin inima mea Un nărăvaș alb argintiu, Mă doare zgomotul Clipelor strivite Sub copitele lui Pana se înmoaie În uitare de nu mai știu ce. O venă zvâcnește Și mă invită să o trăiesc, Da ....plictiseală mare Agitate degete Se atîrnă fără rost De o
ANA MARIA BOCAI [Corola-blog/BlogPost/376148_a_377477]
-
deget întreaba ochiul Câte ore sunt... De unde să știe ... Citește mai mult Nu mai joc,Am terminat de scris comedia,Fără zgomotLiniștea se adună peste nimic,Talgere lovesc cu putere,Timpanul nu se mai mișcă.Trop, trop ...tropăiePrin inima meaUn nărăvaș alb argintiu,Mă doare zgomotulClipelor striviteSub copitele luiPana se înmoaieîn uitare de nu mai știu ce.O venă zvâcneșteși mă invită să o trăiesc,Da ....plictiseală mareAgitate degeteSe atîrnă fără rostDe o șuviță de păr,Părul se zbate din strânsoareși
ANA MARIA BOCAI [Corola-blog/BlogPost/376148_a_377477]
-
o clătină înainte ca genunchii să o asculte și nu reuși decât să se lase să alunece înapoi în locul pe care abia îl părăsise. Ceața spoturilor prinse a coborî înfierbântată și, prin trup, îi porniră mii de furnici un dans nărăvaș, amețitor. - Întinde-te puțin, auzi ca prin vis vocea binevoitoare a arhitectului, te las câteva momente să te odihnești și vorbim mai târziu. Nu își dădea seama dacă el ieșise din încăpere sau nu și nici nu reușea să își
INCIZII PE MIJLOCUL DESTINULUI (FRAGMENT DE ROMAN) de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1835 din 09 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376204_a_377533]
-
2015 Toate Articolele Autorului În noaptea-n care Luna s-a-ntrecut pe sine și-a coborât nerăbdătoare, aruncându-și înspre mine năvodul viselor, din care să-mi aleg frânturi de stele, sau, de-aș vrea, un vis întreg, vântul poznaș și nărăvaș, pornit pe joacă, s-a încurcat în ițe, neputând să treacă a agățat un vis în pletele-i de gheață și mi l-a aruncat direct în față. În visul meu, și nu era un vis oricare, noi ne plimbam
UN VIS de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1495 din 03 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379799_a_381128]
-
Acasa > Versuri > Frumusete > MARINĂ Autor: Daniela Dumitrescu Publicat în: Ediția nr. 1727 din 23 septembrie 2015 Toate Articolele Autorului Se agită marea-n hule Și își sparge val cu val În spumoase molecule Ori mărgele de coral. * Și nervoasă, nărăvașă, Se-nfruptă cu saț din mal, Vântul dur, ca o cravașă, O împinge în aval. * Cu cosița despletită, Se alintă la apus. Sărutare poleită Soarele, pe unde-a pus. * Umbre vagi se luptă-n zare, Un catarg flutură-n vânt
MARINĂ de DANIELA DUMITRESCU în ediţia nr. 1727 din 23 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374724_a_376053]
-
-mi din florile de cânt. Tăgadă nu-i și-n clipele arzânde mă paște dor cu ochi căprui-verzui... La praznicul rostirii eu chem din nou cuvinte ce mi le-ai spus, sau poate-o să le spui. stare de amurg Nărăvaș îmi sună depărtarea gându-i un trăpaș ce-a obosit și din pietre mai culeg culoarea ca să colorez un asfințit. La răspântii se răstoarnă cerul, pleoapa mea tresare iar în gol și încerc trudit să știu misterul clipelor ce pleacă
PICTURA DIN SUFLET de LEONID IACOB în ediţia nr. 209 din 28 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/369262_a_370591]
-
pic, când mărțișorulSe-agață-n piept la mândre fete,Dar până atunci sunt cerșetorulCe se visează dragobete!... XXXIII. LANȚUL DEZAMĂGIRILOR, de Angelina Nădejde, publicat în Ediția nr. 1513 din 21 februarie 2015. De nu plecai, aș fi stat de veghe tristeților tale nărăvașe ca o herghelie de cai lăsați slobozi pe un câmp de maci în plină floare. Doar că la mine, hălăduiau prin suflet. Bolnavă de o sinceritate nevindecabilă, aș fi îndurat rătăcirile inimii tale prin mărăcinii micilor trădări, supravețuind. Confuz chemărilor
ANGELINA NĂDEJDE [Corola-blog/BlogPost/377614_a_378943]
-
Cornel, de vrei să știi, șoferaș de clasă, Trei cuvinte - trei prostii, de nimic nu-i pasă. . . Doru-i calm și chibzuit îți insuflă pace, Când acasă o să fiu, poartă poate-mi face. . . Despre Rareș, ce să spun? Tare greu ascultă! Nărăvaș, dar băiat bun, vreau să-l văd la nuntă! Luca-i harnic, omenos și lucrează bine, Doar o baie n-a făcut, acasă la mine. . . Iar Ovidiu-i liniștit, el cunoaște ,,jocul”, În America sosit, își cată norocul. . . Despre mine
IONEL DAVIDIUC [Corola-blog/BlogPost/377604_a_378933]
-
Cornel, de vrei să știi, șoferaș de clasă,Trei cuvinte - trei prostii, de nimic nu-i pasă. . . Doru-i calm și chibzuit îți insuflă pace,Când acasă o să fiu, poartă poate-mi face. . .Despre Rareș, ce să spun? Tare greu ascultă!Nărăvaș, dar băiat bun, vreau să-l văd la nuntă!Luca-i harnic, omenos și lucrează bine,Doar o baie n-a făcut, acasă la mine. . . Iar Ovidiu-i liniștit, el cunoaște ,,jocul”,În America sosit, își cată norocul. . . Despre mine
IONEL DAVIDIUC [Corola-blog/BlogPost/377604_a_378933]
-
Frunzetti, hiperinteligentul care a stat în preajma unor Eugen Ionescu, Mircea Eliade, Emil Cioran, Acterienilor, cel care, în anii de avînt ai realism-socialismului nostru sovietic, a fost, alături de Comarnescu, unul din spiritele ce au tras de zăbală, cît de cît, mîrțoaga nărăvașă a canonului jdanovist, cel care a semnat onorabil, ani și ani, cronică plastică în Contemporanul, cel care... care, da, el, intelectualul de rasă, făcea ghidajul cizmarului printr-o Bienală bucureșteană înțesată de lumea bună, încă interbelică, de lumea proastă, postbelică
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
în care ne mișcăm acum e una eminamente musculară, iar înțeleapta Americă trebuie să-și arate (și) mușchii, ca să fie credibilă. Nu numai pentru o lume a treia, oricum obișnuită cu fundamentale genuflexiuni musculare,dar și pentru cea europeană, din ce în ce mai nărăvaș antiamericană. Dar mai bine să ferească Dumnezeu America de mușchii zîmbitori ai lui Arnold. La vernisajul Anualei noastre de la hipermodernul hotel Europa, în numeros-eclatanta asistență predominant tînără stăteau de vorbă o pălărie leopard cu o căciulă kazaciok. "Floristele", cum le
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
arhetipala, a sferei spirituale care începe războiul cu domeniul întunericului. 154 (V, 235) ai Luminii Aprigi Căi: Se știe că în mitologia greacă zeul Soarelui, Helios, străbătea în fiecare zi cerul în carul sau de foc tras de patru căi nărăvași, si anume Pyroeis, Eous, Ethon și Phlegon; noaptea Helios își găsea odihnă în răcoarea din ocean. Caii Luminii lui Blake sînt astfel forțele (gravitaționale) care ghidează "carul" Soarelui în mersul sau pe cer; fiind însă inițial mai rapizi decît lumină
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
generației ’60 (Ana Blandiana, Constanța Buzea ș.a.) și cel al generației ’80 (Mariana Marin, Elena Ștefoi, Ioana Crăciunescu), evoluând de la tandrețe și transparență la sarcasmul aluziv, cinism și subversiune ca rezistență la cenzura realului, de la evanescență și puritate la senzualismul nărăvaș și notarea în priză directă a realității. Spațiul de grație (1976) surprindea prin unitatea de ton. Afilieri la îndemână sunt Lucian Blaga, Constanța Buzea, Nichita Stănescu, Ileana Mălăncioiu. „Spațiul de grație” este unul de „rugă și pândă”, loc de inițiere
CRASNARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286479_a_287808]
-
dar știu să le și mânui ; și știu să Încalec și caii ! Chiar așa, Mândricel ? Încearcă-mă, Măria ta ! Toți rămaseră uimiți când săgeata lui Mândricel doborî pasărea din zbor, când nici unul din ostași nu-l putu doborî, când calul nărăvaș nu reuși să-l arunce din șa. Plin de bucurie, Țepeș Îl Întreabă: Unde ai Învățat să lupți așa, Mândricel ? Aici, În Țara Românească, Măria ta ! Și cine te-a Învățat oare ? Codrii, și apele, și munții. Cum așa ? Uite
Istoria românilor prin legende şi povestiri istorice by Maria Buciumaş, Neculai Buciumaş () [Corola-publishinghouse/Science/1126_a_1952]
-
noastră sunt ascunse undeva în mintea ta. - Salvarea noastră? Tu ai murit acum douăzeci de generații, iar eu m-am stins de curând. Ce mai e de salvat? - Moartea nu e a noastră, să o strunim ca pe un cal nărăvaș. Nu ți-a venit încă sorocul. - Și atunci tu ce ești? - Hmm, să zicem că m-a pus cineva de strajă, să nu cumva să intri în locuri în care n-ai ce căuta încă. Mergi înapoi și gîndește-te! Ca și cum
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
sperie și, cuprins de venerație, se trage îndărăt; totodată, el e nevoit să smucească de frâuri cu atâta putere încât caii se lasă pe picioarele de dindărăt, unul de bunăvoie, celălalt cu multă silă”. Mult are de furcă vizitiul cu nărăvașul cal care se potolește doar după ce e dat pradă durerii și, după ce pățește de mai multe ori lucrul acesta, „urmează gândul chibzuit al celui care mână carul și, de câte ori dă ochii cu frumosul său, moare de frică”. În cele din
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
său. Evident că astfel de probleme reclamă tact și delicatețe din partea colegilor și a educatorilor. Se poate întâmpla, din păcate, ca nici unii, nici alții să nu „posede” așa ceva, ceea ce îngreunează situația acestor copii de două ori victime: ale pubertății lor nărăvașe și ale mediului școlar. Legat de noul aspect pe care corpul îl capătă și de caracterele sexuale secundare care fixează schema corporală în liniile identității de sex, apare ca extrem de frecventă și prezentă preocuparea puberilor pentru propria înfățișare. Sunt practici
Psihologie școlară by Andrei Cosmovici, Luminița Mihaela Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/2106_a_3431]
-
Cartea a II-a intitulată Despre deprindere. O capodoperă... Plecat nu departe de casă pentru o plimbare în pădure călare pe un căluț, Montaigne se întorcea liniștit, când unul din argații săi, un zdrahon voinic apare galopând pe un cal nărăvaș și vine ca o furtună spre el - „un om mărunțel călare pe un căluț”, povestește Montaigne... - lăsându-l apoi total inconștient, cu sabia sărită cât colo, cu cingătoarea ruptă, cu fața plină de sânge. Timp de două ore, l-au
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
decât natura însăși a atomilor: se constată existența în ei a forței de greutate, desigur, dar și a unei energii proprii, cea pe care o putem observa la caii ținuți în frâu înainte de startul într-o cursă și care, impetuoși, nărăvași, incarnează această forță ce acționează în corpul însuși al materiei. Acolo unde filosofii idealiști vorbesc de Dumnezeu, dându-i nume multiple, Lucrețiu - și nu Epicur, la care această teză nu apare nicăieri în textele rămase - instalează o forță. Evident, acest
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
unei glume depinde de urechea care o aude, nu de limba care o spune.” (W. Shakespeare) Stăpânire de sine, calm, abținere - mânie, furie, ostilitate, agresivitatetc " Stăpânire de sine, calm, abținere - mânie, furie, ostilitate, agresivitate" Un om mânios călărește un cal nărăvaș. Pentru că cel care și-a ieșit din fire nu se mai conduce, Într-adevăr, ci este condus. Vorbirea comună surprinde foarte bine imprevizibilitatea celui stăpânit de furie, atunci când spune: „E periculos ca un glonț rătăcit”.) „Greșești totdeauna când vorbești mânios
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
precizate, Hollywoodul Începând să vorbească despre fumători ca despre o categorie socială defavorizată, discriminată. Or, aici vine reacția lui Marlboro, care a scos practic reclama În afara oricărui spațiu de civilizație, proiectând pe panouri scene naturale fabuloase, cu munți Îmbietori, cai nărăvași și râuri zglobii, mustind de păstrăvi. Ceea ce sugerează reclama este tocmai imperativul articulării unei personalități multiple: În momentul În care fumezi, realizezi o anumită reduplicare, te transpui În spațiul acesta utopic. Mircea Muthu: Da, dar acesta e un spațiu mitizat
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
Sanda Cordoș: Cred că faceți o tipologie exclusivistă, după care critica adevărată este numai cea opozițională, Împotriva a ceva. Dar poate exista și o specie de critici care Își asumă o poziție secundară, a cărei subiectivitate nu e atât de nărăvașă, de convulsivă nici cu ea, nici cu restul Încât să se dorească un fel de suveran al textului, și care, dimpotrivă, se așază prin natura ei Într-un raport secundar (de vasalitate, dacă vreți) cu textul. Eu nu pun accente
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]