1,183 matches
-
cu prestigiosul International Man Booker Prize, aflându-se pe lista nominalizărilor alături de Philip Roth, Günter Grass, Doris Lessing, Ian McEwan, Muriel Spark și Gabriel García Márquez. * O meditație melancolică asupra capriciilor istoriei și a ravagiilor timpului, care destramă familii și năruie realități aparent imuabile, Cronică în piatră urmărește destinul unui oraș din munții Albaniei, ale cărui ziduri sunt zguduite de invaziile succesive pe care le aduce Al Doilea Război Mondial. Microromanul Vremea nebuniei, este continuarea, la câțiva ani după ce războiul sa
ISMAIL KADARE - Cronică în piatră Vremea nebuniei by Marius Dobrescu () [Corola-journal/Journalistic/4789_a_6114]
-
de a epata cu orice preț. Nașterea și aparenta efemeritate și lipsă de sens a vieții sunt descrise pompos și nimic mai mult: „Trebuia să pricep în sfârșit că niciun cataclism nu va veni, cu măciuca lui de eter, să năruie imunda catedrală ce se înalță deasupra criptelor subterane, mai ascunse chiar decât materia, că voi rămâne veșnic legat de stâlpul ideilor ancilare, pentru că doar această nimicire a lumii m-ar putea scăpa de oribila plasă băloasă țesută-n jurul meu
Două traduceri by Răzvan Mihai Năstase () [Corola-journal/Journalistic/4426_a_5751]
-
asta nu mai spun limbricii ăia care se acoperă reciproc - la fel aș fi procedat. Pentru că am făcut sport (inclusiv unul de iarnă, o nimica toată de 10 ani), pentru că știu ce înseamnă să ai talent și să ți se năruie visul, pentru că a-ți reprezenta țara la nivel internațional trebuie să fie o onoare, nu o umilință, pentru că m-am săturat ca o mână s-o spele pe cealaltă și amândouă obrazul", a scris Victor Ciutacu. Nu am voie să
Ciutacu: "Știu ce înseamnă să ai talent și să ți se năruie visul" by Covrig Roxana () [Corola-journal/Journalistic/45498_a_46823]
-
iadul războiului aprinsă, ca un foc bengalez, după douăzeci de ani? Se invitau unul pe altul în vizită, se convingeau reciproc cine să vină primul, dar amânau, tot mutau întâlnirea, le era poate teamă că realitățile aspre ale vieții pot nărui visul. În cele din urmă în primăvara lui 1963 Anna s-a hotărât să meargă în România. Și iată că s-a auzit muzica. Trenul se apropia de gara principală din București. Prin fereastră se vedea cum se mișcă domol
Anna by Ludmila Stern () [Corola-journal/Journalistic/5761_a_7086]
-
în Psalmi (122, 3) și în Apocalipsă (21, 10): „«Priviți!» strigă cineva. Zarea se despicase și un cerc plutitor de lumină albastră se deschidea ca un oraș fantomatic printre nori. Draperii de fum se dădeau deoparte, zidurile de ceață se năruiau. O cetate scînteia în soare cu acoperișuri de metal, cu suliți și scuturi ridicate în lumină. Nu era Brașovul. Era prea departe ca să fie Brașovul, era prea orbitor. Avalanșe de nori îl acopereau, aruncîndu-l încă o dată în negură, dar o
"Grodek". A treia variantă by Ion Vartic () [Corola-journal/Journalistic/5841_a_7166]
-
Cu peste două decenii înainte de consumarea evenimentului istoric real (reamintesc faptul că Poetul Vlahuță a fost publicată în 1896), Caragiale are, prin intermediul părintelui Mantu, viziunea Primului Război Mondial care a zguduit Europa, vorbind explicit despre sfârșitul „unei vaste conflagrații ce amenința să năruiască un continent întreg ”. Dar străfulgerarea oniric anticipativă cu valoare premonitorie a părintelui Mantu nu se oprește aici. La finele bătăliei, țara redobândește acea parte a teritoriului strămoșesc ce agoniza sub „trufia apăsătorului secular”. Istoricii vor numi, ulterior, acest moment al
Caragiale cenzurat. O ipoteză by Gelu Negrea () [Corola-journal/Journalistic/5854_a_7179]
-
am lăsat deoparte un amănunt: Remus Lunceanu vine la București cu speranța ardentă că își va găsi spațiul de afirmare ca scriitor român, iar nu pur și simplu ca român. Când constată că este înconjurat dezastruos de suspiciuni nu se năruie doar încrederea lui în românism, ci și visul de scriitor. Tema ratării creatorului într-o epocă neprielnică și într-un spațiu moral ingrat e la fel de importantă ca tema suspiciunii. Remus Lunceanu știe că a riscat să fie victima unei speranțe
De ce scria LIVIU REBREANU? by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/5872_a_7197]
-
Un drum constituit, la prima vedere, dintr-o înlănțuire de înfrângeri, dar care în realitate nu și-a întrerupt niciodată cursul ascendent.” E vorba despre locuire, despre oraș ca împăcare de antinomii, despre opere ale minții omenești pe care le năruiesc în cele din urmă, aneantizându-le, natura și natura umană, deopotrivă. Rebela mișcare a viului acceptă doar iluzoriu disciplinări armonice definitive, perfecțiunea dispunerii în spațiu poate fi oricând un sinonim al morții, legile echilibrului natural permit oricâte experimente și artificii, dar
Geoficțiuni by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/3290_a_4615]
-
pe vreunul dintre reprezentanții ei. Atacul verbal imund de ieri la adresa unui jurnalist este doar o dovadă în plus a disperării acestui fost om de stat. Traian Băsescu trădează o profundă frică, pe final de mandat, văzându-și interesele politice năruite de voința superioară și democratică a electoratului. Obișnuit cu rolul de mascul alfa al politicii românești, Președintele nu acceptă pensionarea forțată pe care i-o tot doresc și pregătesc românii. Chiar dacă ieșirile recente ale Președintelui, rezultat al calculelor politice mărunte
Bănicioiu: "Nu în numele meu, domnule Băsescu!" by Covrig Roxana () [Corola-journal/Journalistic/32965_a_34290]
-
orele-n fereștri,/ ce-s toate astea: eu și lui și ție?” Chiuretaj este o capodoperă a deznădejdii, în plăcere, de a fi femeie, în expulzia, dorința și slăbirea vieții care oprește o viață, în tensiunea unei existențe care se năruie în cabinetul crimei medicale, acolo unde erosul se împletește cu agonia: „Trupul puternic, slab narcotic/ Și puțin fu,/ Convulsioneaz-acum erotic:/doar tu, doar tu// Pereții cad, scaune, masă,/ De sânge, de țesut sunt pline,/ În îmbulzeal-arzând setoasă/ Imensă scufundarea vine
Gottfried Benn – melancolie și distrugere by Nicolae Coan () [Corola-journal/Journalistic/3450_a_4775]
-
Comedie. Mult mai mult decît oricare altul pe care l-am văzut. Relațiile și asemănările fizice aduc împreună personajele două cîte două - Treplev, Trigorin, Mașa, Polina - iar al treilea apare din umbră, pentru ca să ia locul cuiva, să topească tripleta, să năruie visul. Medvedenko o iubește pe Mașa, Mașa îl iubește pe Treplev, Treplev pe Nina, Nina pe Trigorin. Un prim lanț. Al doilea: Polina îl iubește pe Dorn, Dorn pe Arkadina care îl preferă pe Trigorin. Două lanțuri cu un singur
Zbor și prăbușire by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/3535_a_4860]
-
Că nici omul, nici „savantul” nu au urmă de consistență. Prăbușirea lui... prăbușirea cînd miracolul nu există în locul în care ai stabilit că locuiește. Treplev este devastat nu că textul lui sau teatrul lui nu depășesc spațiul casei. Treplev este năruit că Nina nu îl iubește. Ne-iubirea îl seacă. Îl distruge. Ne-iubirea îi trage un glonț și îl omoară. Viața este făcută din gesturile mici, banale, de fiecare clipă. Gesturile ample apar de cîteva ori în viață, dacă, și
Puțin după asfințitul soarelui by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/3742_a_5067]
-
cu numeroase vicii de un maxim rafinament. Ca și când nu ar fi fost de ajuns, Whip se mai răcorește cu o altă băutură alcoolică la bordul avionului între două zguduituri. Și ceea ce a mai rămas din prestigiul profesional al acestuia se năruie sistematic în ochii copilotului și desigur în cei ai spectatorului vigilent. Este suficient pentru a obține condamnarea pe viață a aventurierului care riscă siguranța pasagerilor și reputația companiei. Ceea ce pare a fi o zi ca toate celelalte se transformă într-
Cădere liberă by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/3743_a_5068]
-
opoziția e slabă. Cristian Preda scrie, pe blogul personal, că "Prea puțini își pun însă întrebarea: de ce e așa? Cei care, totuși, formulează chestiunea n-au găsit până acum decât un răspuns: orgoliile. Ele ar da aripi politicienilor, dar ar nărui entuziasmul alegătorilor". Răspunsul lui este că "forța opoziției e diminuată în chip semnificativ întrucât ea nu are un candidat la prezidențiale". Critică poziția opoziției de a desemna un candidat la prezidențiale după alegerile europene. Atrage atenția: "nu prezidențialele depind de
Fost membru PDL: De ce partidele din opoziție sunt slabe by Covrig Roxana () [Corola-journal/Journalistic/36194_a_37519]
-
lăsat în urmă ce-a dorit. A doua, care o ajută, să zic așa, pe prima, e prăbușirea unor instituții, la propriu, și la figurat. Alice Voinescu a creat o tradiție, niște instituții concrete sau spirituale, pe care le vede năruindu-se. A investit în frumusețea lumii, care nu mai prețuiește nimic. În jurul ei se mișcă o societate care, tot mai cariată de parveniți și de profitori, se încăpățânează să-și țină rosturile. Enescu, intepretând neabătut, deși atins de tristeți, bucăți
Fleacuri și nenorociri by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/2923_a_4248]
-
a susținut contrariul. De aici nu poate ieși nimic bun. Dacă un eveniment sau altul legat de președintele Băsescu va inflama din nou scena politică și dacă partidele vor fi nevoite iarăși să aleagă, atunci construcția PNL-PDL riscă să se năruiască", previzionează autorul articolului, potrivit căruia dacă PNL se va plia pe linia cripto-prezidențială a unor militanți PDL, va pierde cu totul încrederea electoratului, și atunci "toată construcția așa-numitei unificări a dreptei va fi inutilă". Sfat pentru PNL și PDL
DW: Subiectul Băsescu, un butoi cu pulbere pentru construcția PNL-PDL by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/28972_a_30297]
-
un tempo înțeles drept condiție de apariție a armonicelor. Cînd ele nu apar, tempoul nu e nici bun și nici rău, ci pur și simplu nu e. Tempoul e condiția eufoniei, și nu viteza derulării ei. „De cînd s-a năruit lumea din punct de vedere muzical? (Și asta chiar s-a întîmplat!) De cînd se fac înregistrări.” (p. 57) Înregistrarea modifică tempoul de execuție, alterînd sunetul. Mai mult, orice frazare sonoră e o succesiune irepetabilă de tonuri, fiecare ton pregătind
Sunetul crud by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3202_a_4527]
-
omului este amintirea propriului său sine etern față de Dumnezeu. 2643. Amintirea este esența devenirii și a ființării. 2644. Amintirea este sinele sufletului Întregii lumi. 2645. Amintirea este regăsirea de sine a eternității din noi. 2646. Fără amintire totul s-ar nărui. 2647. Amintirea aduce trecutul acolo unde Îi este locul: În viitor. 2648. Dacă s-ar prăbuși amintirea s-ar prăbuși Întreaga noastră ființă cu lumea sa cu tot. 2649. Cum ar putea sinele nostru să nu fie străin de noi
Culegere de înțelepciune. In: Editura Destine Literare by Sorin Cerin () [Corola-journal/Journalistic/99_a_390]
-
dorința de nimicire spre cel care a reprezentat doar un biet instrument, mai întîi al umorilor ei feminine și, mai apoi, al orgoliului ei de clasă. Cu dispariția ministrului conservator - un simbol al salvării și renașterii unei clase - s-a năruit un ideal, s-au frînt toate aspirațiile boierimii de recîștigare a autorității ei pierdute o dată cu reformele lui Kogălniceanu și Cuza. Sîntem la hotarul dintre două lumi și moartea lui Vogoride semnifică începutul unui proces de destrămare morală și de degradare
Redescoperirea marilor modele narative: Cronică de familie by Eugen Negrici () [Corola-journal/Imaginative/15298_a_16623]
-
periodic, faze de decadență. Dar a regenerat, după ce au fost îndepărtate cauzele morale, sociale și politice. Atunci elocința și-a recăpătat demnitatea și rolul social absolut necesar, de influențare pozitivă. S-a spus recent că ,retorica renaște când ideologiile se năruie". Comunismul s-a năruit, dar retorica n-a renăscut încă. Vinovate se fac ruinele neextirpate. Din neagră, retorica s-a făcut gri. Nu mai are dreptate nici Tacit, cel convins că relele unei democrații și, în general, vremurile tulburi fac
Nevoia de elocință by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/11153_a_12478]
-
Dar a regenerat, după ce au fost îndepărtate cauzele morale, sociale și politice. Atunci elocința și-a recăpătat demnitatea și rolul social absolut necesar, de influențare pozitivă. S-a spus recent că ,retorica renaște când ideologiile se năruie". Comunismul s-a năruit, dar retorica n-a renăscut încă. Vinovate se fac ruinele neextirpate. Din neagră, retorica s-a făcut gri. Nu mai are dreptate nici Tacit, cel convins că relele unei democrații și, în general, vremurile tulburi fac să se afirme marii
Nevoia de elocință by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/11153_a_12478]
-
regasire tardivă a unui altceva. 1079. Ziua este absurdul nopții iar noaptea somnul unde își visează ziua viața. 1080. Împlinirea este o fărâma din ceea ce ar trebui să devină un adevăr. 1081. Fără muncă întregul vis al vieții s-ar nărui sub cupola grea a realității. 1082. Odihnă este un spațiu dintre două respirații ale Iluziei Vieții. 1083. Doar cel fără noroc poate spune că a avut noroc. 1084. Pacea este o îndoială acceptată de ambele părți. 1085. Lupta este o
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
să te întreb: matali, fiind mai din nordul patriei, mai aproape de Ucraina, adică, nu te cheamă cumva și Tamara? - Pi mini?!? Da' șe, io-s matușa lu' Nastasî, brie? - Și nici n-ai vreo soră prin Urlați? Speranțele prietenului se năruie una după alta... Are noroc că își mai îneacă jalea în pălinca de Bihor și nu le vede și nu se mai conectează la toate cele... Așa cred, deși momente de excepție există... De exemplu, după Jurnalul TVR1 din 17
"Acționar este ăla care are acțiuni" by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/10936_a_12261]
-
permite întregii societăți să avanseze, satisfăcând nu doar propriile nevoi existențiale, dar extizându-și continuu propriile cadre pentru a intra în posesia a noi sfere a activității economice-productive. Imediat ce grupul social și-a uzat propria funcție, blocul ideologic tinde să se năruiască și atunci "spontaneitatea" poate fi înlocuită cu "constrângerea", prin forme din ce in ce mai voalate și indirecte, până la măsuri cu caracter polițienesc și lovituri de stat. Gramsci a fost interesat să analizeze mișcarea fascista, pentru a înțelege legătură intrinseca între criză statului liberal
Polis () [Corola-journal/Science/84978_a_85763]
-
Papacostea - absolventă a Facultății de Litere și Filozofie, le-au oferit copiilor, ei și fratelui Andrei, un început de viață minunat: o casă, construită de tată!, în care domnea armonia, profesori de limbi străine, vacanțe la munte. Toate s-au năruit însă imediat după 23 august 1944, tatăl a rămas fără puști de vânătoare, fără mașină, dar mai ales fără serviciu. De la o zi la alta, din director al Spitalului Colentina s-a trezit cu o ștampilă în buletin pe care
Între memoria ei și uitarea noastră by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/3990_a_5315]