308 matches
-
nu se opresc aici; Hefner și-a cumpărat un cavou alături de cel al lui Marilyn Monroe, "deși mi s-a spus că, dacă tot cheltuiesc atîția bani, mai bine m-aș cățăra pe ea". Boyul septuagenar are hazul unui puber nătîng, invadat de complexe și de coșuri. Redactorii ediției române, ceva mai tineri decît bossul din America, cultivă - din păcate - același umor slinos. Textul introductiv, Cap de afiș, face un tur de orizont al numărului. Despre o proză a lui Horia
(S)PLAYBOY by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/17266_a_18591]
-
intensa plăcere de a distruge și discredita, în România, puținele valori asupra cărora, de bine, de rău, am căzut de acord. Și Eminescu, și Caragiale, și Bacovia, și Arghezi, și Sadoveanu sunt periodic dați deoparte din motive, adeseori, de-o nătângă năstrușnicie. Pentru că profesorii fără har, pentru că programele școlare imbecile, pentru că precaritatea surselor de informare au ajuns boli fără leac, pentru că refuzul lecturii e regula, nu excepția, în învățământul românesc (chiar și în cel umanist!), e comod, e simplu, ești pe
Industria Shakespeare by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/6418_a_7743]
-
speță de scris „bătăios” e cu atîtea năbădăi, atît de capricioasă încît nu mai cunoaște nicio consecvență, nicio margine. N-are niciun Dumnezeu. Ce-ai lăudat ieri, spurci azi, ori invers, dintr-o pornire voluptuos-nămoloasă a interesului. Și, desigur, polemica nătîngă, ce-și propune, bunăoară, a apăra Muza comunistă, fără să omită a stropi cu noroi, bunăoară, interbelicul. Niciuna din aceste metehne nu se regăsește în scrisul lui Dumitru Ungureanu. Părînd neafiliat niciunui cerc de interese, d-sa își debitează opiniile
Un polemist by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/4825_a_6150]
-
înșine marea poftă a basarabenilor de a glumi, ca un soi de exorcizare laică, la îndemînă, ca un atît de românesc "haz de necaz" al celor ce se consideră, cu o psihologie a imensei dezamăgiri, nu altfel decît niște "inși nătîngi trași pe roata norocului tîrziu/ ca într-o apoteoză a prăbușirii" (ibidem). Iată încă un șir de jocuri de cuvinte comise de Leo Butnaru: "oM cu M mare"; "Edgar Poetice jocuri"; "viețile paralele ale lui Plutarh/ se intersectează cu viețile
Ironie și patetism by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17368_a_18693]
-
la refuz în ultima vreme, atunci ajungem la ședințele parapsihologice de diagnostic și terapie în direct. Spectacolul pe care ni-l oferă energumenii terapeuți aflați la apogeul exaltării lor intuitive aduce cu un amestec de superstiție fanatică și de credulitate nătîngă. De pildă, în timp ce clarvăzătorul, postat în fața camerei de luat vederi, închide ochii și se adîncește în străfulgerarea simțului său interior, o doamnă telespectatoare se încumetă să sune în direct. Nefericita nu apucă să rostească prea multe cuvinte despre necazurile pe
ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/10505_a_11830]
-
contul de Facebook. “N-am fost o fantezie,n-am fost un anotimp/ N-am fost doar lut/ N-am fost un chip/ Un vis nepetrecut/ N-am fost un nume și atât/ N-am fost o mască/ În culori nătângi/ Și n-am fost lacrimi/ Ce-au vrut să le plângi/ Și n-am fost buze amăgind surâs/ Și n-am fost soare egoist de-apus/ N-am fost pământul conturând un pas/ N-am fost amarul unui bun rămas
Adriana Bahmuțeanu, muză pentru fostul iubit by Bratu Iulian () [Corola-journal/Journalistic/72211_a_73536]
-
nici de metaforele cele mai ornante, de stilistica cîteodată abscons modernistă, dar nici de simplitatea cea mai neutră. Nu se poate spune că scrie într-un anume fel, deși are o limbă proprie care pe de-o parte refolosește asociațiile nătînge ale copilăriei, pe de altă parte realizează aceste asociații cu un limbaj sofisticat și foarte bine controlat, de la neologisme pînă la refrene, inversiuni și o topică specifică. Poezia care domină acest volum prin puterea imaginii pe care o evocă și
Istorie literară și istorie personală by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15215_a_16540]
-
adoarme pe linia tramvaiului pentru tine suferitoareo au făcut îngerii cerului vopselurile smintelii obrazul tău vrea încă o culoare dar eu știu că tu mori azi ca mîine să ceri o bucată de pîine luminii anul lucrează în tine după nătînge planuri scut de-o noapte în sîngele inimii scăldat unde piereai în goliciunea grădinii iarba înghite prefăcută urmele ceva se-ndură în mine și crește un țipăt de mac pierdut sînt eu ține-mă tu în menghina trupului putere ai
Fericirea by Nicolae Coan () [Corola-journal/Imaginative/6800_a_8125]
-
adoarme pe linia tramvaiului pentru tine suferitoareo au făcut îngerii cerului vopselurile smintelii obrazul tău vrea încă o culoare dar eu știu că tu mori azi ca mîine să ceri o bucată de pîine luminii anul lucrează în tine după nătînge planuri scut de-o noapte în sîngele inimii scăldat unde piereai în goliciunea grădinii iarba înghite prefăcută urmele ceva se-ndură în mine și crește un țipăt de mac pierdut sînt eu ține-mă tu în menghina trupului putere ai
Fericirea by Nicolae Coan () [Corola-journal/Imaginative/6800_a_8125]
-
puțin doar atît cît ți-ar trebui ca să respiri înțelegerea n-a avut, n-a nimerit niciodată, la capătul ei, speranța să-i facă vînt de la-nceput i-a fost ușor, să se lepede ca de o călăuză dezlînată și nătîngă ce insista s-o poarte pe căi bătătorite cu însuflețirea ei, boare strînsă din nesăbuințe și nerozii rutina asta, un vînticel de seară zumzăind la ore nepotrivite clinchetind feng shui oscioarele unei tristeți neînhumate e-aproape dusă cine însă va
Poezie by Dan Bogdan Hanu () [Corola-journal/Imaginative/6179_a_7504]
-
pe orizont. Nu bănuia de vreun complot. Cum să te prefaci, iubito de zi, Dacă în firea ta nu există a fi? Chiar când vântul nu bate agale, Lemnul din tine coboară pe cale, Dorește să devină blând, De parcă elanul meu nătâng S-a risipit la hanul unui crâng. Cum pot să mai devin fastuos Când cuvântul a pierit La amiază, iarăși nenuntit? La tine stă în calendar Doar a avea și fără prunci Mai nou ... doar eu Și atunci! VISAM COLORAT
Poezii by Marian Barbu () [Corola-journal/Imaginative/2596_a_3921]
-
e manierat, De doamne este evitat Fiind de multe ori respins E azi celibatar convins. Soțului Când ai să pleci, să știi că n-am să plâng Și nici de jale, sigur, n-am să mor; Mă urmărește-acum un gând nătâng: Să beau cafeaua cu-nlocuitor. Bătaia cu zăpadă Cu bulgări dânșii s-au ochit, S-au îndrăgit mergând pe stradă; Apoi s-au și căsătorit Și-acum se bat...fără zăpadă. Nemulțumita Pe primul soț ea l-a lăsat, Că
Georgeta Paula Dimitriu by Georgeta Paula Dimitriu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83930_a_85255]
-
romanul de formare a personalității acestui rafinat degustător de psihologii (și situații) alambicate: Ion Vianu. Poate cea mai spectaculoasă irumpere - dinspre interbelic - în lumea literelor noastre, de vreo 15 ani încoace, după cum îmi tot spune(a) Tania Radu, iar eu, nătâng și răzbunător, ezitam s-o cred. (De ce răzbunător? Ion Vianu, căruia i-am recenzat cu însuflețire în 1994 „amintirile în dialog“ cu Matei Călinescu, m-a încruntat iremediabil acum câțiva ani, atacându-mă pentru, vezi Doamne, homofobie, detectând în scrierile
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
urmărit cu stupoare calmul, aerul de pensionar senin resemnat, liniștea cu care îndura acel supliciu - domestic și arhibanal pentru unul ca mine -, însă total inadecvat pentru unul ca domnia sa. Am prefirat mental mai multe variante de a-l aborda. Surâsul nătâng blazat al formulei „Ce să-i faci? asta e!“. Stupida nonșalanță a teatralului „Vaaai, meștere, ce plăceeere, ce onoaaare!“. Scrobitul „stimate maestre, dați-mi voie să mă prezint“... Vezi bine că, până să-mi aleg eu maniera de abordare, omului
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
că până și acest spațiu al bucuriei era cercetat cu priviri pătrunzătoare pentru a detecta acolo posibile subversiuni. Nu am știut că desenele cu Popeye marinarul au fost scoase, la un moment dat, pentru că Olive cea lăbărțată, șleampătă și cam nătângă, un fel de Dulcinee degradată, aducea cu Tovarășa Elena. Sau că secvența de început extrasă din Parisul vesel al lui Abe Levitow unde motanul Jones Tom fixează prin obiectivul privirii, obiectiv de pușcă cu lunetă, victima resemnată ca în fața unui
In memoriam Viorica Bucur by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5290_a_6615]
-
a reproduce impresiunile foilor germane, ba le dăm o importanță chiar mai mică de cum l[e] dădea "Romînul" citațiunilor din acea broșură. Noi nu comentăm; tale - quale, cu istoria cam naivă despre rechizitele de la Creditul funciar, așa prietinoase și cam nătânge cum sunt, le redăm și noi cititorilor noștri. "Romînul" face mai mult; el dezminte foile germane prin citate autentice ale ministrului nostru de esterne, care fără îndoială sfărâmă în mod victorios aserțiunile foilor germane. Noul nostru ministru e cunoscut în
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
uși cu geamuri dreptunghiulare. Am trecut pe lângă vechea alimentară, cu intrarea ei scundă pe sub o boltă de piatră. Am intrat o clipă în hruba unde, purtat în brațe de mama, trebuie să fi privit în jur cu ochi rotunzi și nătângi, să-mi fi-ntins degețelele spre mușcata roșie ca focul din vitrină (încă acolo după douăzeci și opt de ani), spre mașina de calculat primitivă, cu suluri de hârtie pentru bonuri, de la casierie, spre rafturile cu conserve și macaroane abia lucind în
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
le duse la o prăvălie de pe Cavafii Vechi și le cumpără rochii și pălăriuțe la modă, le despleti cu mâna ei cozile, dîndu-le pe mâna maestrului coafor, care le făcu bucle și buclișoare cu drotul, încît arătau ca doi pudeli nătângi în oglinzile salonului, și în fine le rezervă o măsuță permanentă la "Gorgonzola", mai aproape de scenă decât în prima seară, așa că, mai multe nopți la rând, ucenicele se bucurară de șampanie - din care sorbiră mai cumpătat - și de mirificele numere
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
de lemn al vagonului, cu scaune de lemn și minere de lemn ce se tot izbeau de acoperișul tapițat cu vinilin. Vedeam acolo și fața vatmanului și, dacă mă apropiam, fețișoara mea proprie, numai ochii și nasul de ea, zâmbind nătâng și uimit. La fel, "întărit" și mai puțin straniu - deși atât de ciudat! - era drumul către nașii mei, la Maica Domnului, unde ne ducea tot un tramvai, dar numai câteva stații, după care trebuia să intrăm într-o stradă de
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
zone ale capului pentru a le fixa mai bine dispozitivele de comunicații. Băiețandrul acela, Augustin, după cum își aducea aminte Johansson, nu avea cum să fi pus la cale un plan atât de gigantic. Și-l amintea bine. Părea mai degrabă nătâng și nu fusese selecționat pentru detașamentele de combatanți fiindcă era foarte neîndemînatic. Trebuie să fi fost altcineva. Misterul era total, de vreme ce nici unul dintre ei nu purta amintirea felului în care muriseră. Nu știau dacă își îndepliniseră misiunea sau dacă se
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
mâni greoaie voi statul îl mișcarăți Pe calea propășirei - în zile[le] de pace *, Și toate astea pentru ca alții [să trăiască] Voi v-ați hrănit dușmanii, i-ați apărat cu sânge, I-ați crescut mari și d-aia mințile lor nătânge Azi vă domină: n-aveți ce zice contra lor. În loc de-a sparge capul năpircei sub picior Voi ați crescut-o mare... Azi ea vă dă venin Și vă-ncunună fruntea cu cozile de spin. Popii ce spun că-n
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
mine. Pricep gîndirile-ți rebele Când ai smucit infernul ca să-l arunci în stele, Dezrădăcinași marea ca s-o împroști în soare, Ai vrut s-arunci în caos sistemele solare. Da! Ai știut că-n ceruri Răul, nedreptul tronă, Că geniile nătânge nedreptul l-încoronă, C-așa cumu-i nu este, nu poate a fi bine, Că nu poate nedreptul domnească pîn-în fine, {EminescuOpVIII 271} 2254 Și mai credeți în bine, în basme de copii! O, ridicați în suflet gigantici vijelii Și sfărâmați
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
mine. Pricep gândiri rebele Când ai smuncit infernul ca să-l arunci în stele, Dezrădăcinași marea ca s-o împroști în soare, Ai vrut s-arunci în caos sistemele solare. Da! Ai știut că-n ceruri răul, nedreptul tronă, Că secole nătânge l-adoră, l-încoronă, Știai c-așa cum este nu poate a fi bine! Că nu poate nedreptul etern ca să domine. 2291 O! de-aș vedea furtuna că stelele desprinde, Pe cer talazuri mândre înalță și întinde, Că nourii ca sloiuri
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
infernul ca să-l arunci în stele, Cu cârduri uriașe te-ai înălțat, rebele, Ai scos din rădăcine marea s-o-mproști în soare, Ai vrut s-arunci în caos sistemele solare... Știai că răutatea eternă-n ceruri tronă, Că secole nătânge cu spaimă o-ncoronă! O, de-aș vedea furtuna că stelele desprinde, Că-n cer talazuri nalte de negură întinde, Că prin acele neguri demonii-n stoluri zboară Și lumea din adâncuri o scutură, ușoară Ca pleava... Cerul cu sorii
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
fusese și ea „unul dintre punctele nodale ale unei plase de prieteni și ei morți ca și ea Înainte de vreme”. „Fără prietenii mei - tinerii poeți germani din România -/ subiectivitatea și-ar mai fi supt și acum degetul/ În fața realității./ Ușor nătângă și Îngrozită de propria sa umbră,/ n-ar fi Înțeles niciodată de ce/ poezia a fost invadată de mirosul măcelăriilor și al sălilor de disecție”, scrisese Mariana Marin În poemul Fără ei, din ciclul „La Întretăierea drumurilor comerciale” (volumul Atelierele, publicat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]