302 matches
-
intui era că zidul se crăpa spre a lăsa să treacă contururile unor lumini, lumini ce aduceau cu ele promisiunea visului care putea fi împărtășit, departe de pionieri, de careurile de adunări, de orele de educație politică și de disciplina nătângă a lecturilor obligatorii. Facultatea de a visa nu putea fi castrată, iar culorile nu puteau fi exilate la nesfârșit. Culorile Pentru mine, ca și pentru o întreagă generație căreia îi aparțin, poarta din zid, deschizând drumul către un teritoriu al
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
unde-și ține el pușca, o femeie tăcută, și ceri ceva de băut. Mai simți încă pe obraz scuipatul lui Vecu, îți e silă de tine, ca să uiți bei, un fleac și ăsta, până ce te pomenești cuprins de o veselie nătângă. "Dacă renunți și la asta, îi zici lui Dinu, arătîndu-i sticla, nu mai ai decât o șansă. Să trăiești ca un călugăr până ce ajungi în pământ, cu țărână în gură. Apoi devii și tu țărână și cazi în gura altora
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
cu aceeași mișcare bățoasă pe spate, către Ulitin. Dar nu spuse nimic. Niciunul nu scoase vreo vorbă vreme îndelungată. Nu preste mult timp, aerul fu umplut de fulgi vijelind, care se învârteau în spirale, însă majoritatea cădeau cu o insistență nătângă și amețitoare. La început, pădurile de pe marginea drumului dispărură cu totul. Apoi, și stâlpii care marcau drumul. Acum Ulitin nu mai vedea, în agitația a viscolului, decât cozile cailor. Nikita trase de hățuri și aceștia se opriră. ă Am pierdut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
devenea mai timidă. Era un bărbat pe care nu-l putea lua de sus, cum făcea atât de ușor cu bărbații plini de ei care o plictiseau de moarte În Manhattan. Sentimentele lui erau extrem de armonioase, fără asperități sau ezitări nătânge. Un bărbat adevărat. Cum era posibil să nu fie căsătorit, să nu aibă măcar o prietenă? — Ce faci de Sf. Valentin? Întrebă Kitty, Încercând să afle cât de lipsit de angajamente era. Îi Înțelese bănuielile, o privi În ochi și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
unde-și ține el pușca, o femeie tăcută, și ceri ceva de băut. Mai simți încă pe obraz scuipatul lui Vecu, îți e silă de tine, ca să uiți bei, un fleac și ăsta, până ce te pomenești cuprins de o veselie nătângă. „Dacă renunți și la asta, îi zici lui Dinu, arătându-i sticla, nu mai ai decât o șansă. Să trăiești ca un călugăr până ce ajungi în pământ, cu țărână în gură. Apoi devii și tu țărână și cazi în gura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
fost cumplit! Stătea acolo, în mijlocul tuturor marionetelor ălora și părea ultimul om viu dintre ei. Întreaga lui viață e organizată de alții, nu există nimic acolo care să-ți spună cine e el sau că nu e doar un bătrân nătâng și ramolit. Și partea cea mai rea - Fran simți un nod dureros în gât amintindu-și chipul tatălui ei, care nu dăduse vreun semn că ar recunoaște-o - e că nu știa cine sunt! Își îngropă fața în umărul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
eu În semne... TÎnăra femeie se răsucise pe călcîie. Parțial trezită din beție, se duse să-și recupereze propria cheie de la tablou și o șterse, ajungînd de bine, de rău la ascensor. Lucas, fără să fie deloc conștient de zîmbetul nătîng pe care-l arbora, o urmări cu privirea pînă ce ușa ascensorului se Închise Îndărătul ei. Liniștit, Își mai servi un ultim pahar, apoi Își reprimă rîsul cînd o auzi Împleticindu-se pe coridor. Loïc, destul de beat la rîndul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
o bunăvoință cam crispată. — Bun venit la Loc, zise ea În cele din urmă. Apoi, din nou, surâse larg; era cumva idioată? — Ai biletul? Bruno Își scoase hârtiile din geanta de imitație de piele. — Perfect, articulă hoașca, arborând același surâs nătâng. Circulația mașinilor era interzisă În camping; Bruno hotărî să procedeze În doi timpi. Mai Întâi să caute un loc În care să-și instaleze cortul, apoi să-și aducă bagajele. Chiar Înainte de plecare, cumpărase de la Samaritaine un cort tip iglu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
ce spuneau, dar În toiul relatării Chiarei a ceva ce se Întâmplase la școală În dimineața aceea, văzu zâmbetul viclean de triumf vesel al lui Viscardi; când Raffi zâmbi la ceva ce spusese mama lui, Brunetti Își aminti doar zâmbetul nătâng, iertător, al lui Ruffolo, În urmă cu doi ani, când luase foarfecele din mâna ridicată a mamei sale și-o rugase să Înțeleagă că domnul comisar nu-și făcea decât datoria. Cadavrul lui Ruffolo, știa, avea să-i fie predat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
o pălărie obișnuită, tip borsalină, cu o calotă semicirculară, panglică roz și, poate, soarta ne va îngădui, vreodată, ca măcar ea să fie recuperată. Apollinaire, Daumier, Picasso, Bunuel sau Dali, cine au fost la început toți acești neisprăviți, cu privirile nătânge, cu nădragii sparți în șezut, guralivi, și cu degețelele iuți doar la a-și cuprinde și deșerta pe esofag butelcuțele cu pileală? Cine s-ar fi încumetat să-i care pe acești pitecantropi în spate? Cine îi dăscălea, îi civiliza
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
fixară întîlnire, într-o după-amiază, în Cramă, la Hanul lui Manuc. Dar se vede treaba că ambele tabere erau extrem de precaute, așa că, în ultima clipă, la Cramă, nu se înfățișară nici unii, nici alții. Își expediară fiecare niște emisari cu mutre nătânge, care raportară că, măcar în acea după-amiază, la Cramă nu se băgase pe fir nici Miliția. Și atunci arăboii, prinzând o pojghiță de curaj, anunțară un alt loc de întîlnire, cerîndu-le să-i aștepte o săptămână încheiată, seară de seară
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
tuturor înlemniților țestele, cu 30 de grade spre dreapta. Nu vezi ce îmbîrligătură de cordoaică scapără de la curul ei?!... Nu ești muiere, madam? - Îl cheamă Fisente, telegrafie străinul preocupat. - Poate s-o cheme și Soldatul Necunoscut. - Câte pițipoance cu nume nătânge n-am voiajat eu! Întâi le puneam capră și le săream în spinare. Când le izbeam cu stângul, o luau către stânga... Când le izbeam cu dreptul, o apucau către dreapta... Am colindat așa pe-o mulțime de pipițe, cu
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
cărnii și demențe ale gândului, în care am cădea în plină sfințenie dacă Dumnezeu ne-ar sări într-ajutor. Șovăirile lui ne mai țin în rând cu lumea. De ce nu m-ai făcut, Doamne, un prost etern sub bolțile tale nătîngi? Spiritul e carne lovită de streche transcendentă. Lupta nu se dă între om și om, ci între om și Dumnezeu. De aceea, nici problemele sociale și nici istoria nu pot rezolva nimic. Gândul la Dumnezeu nu servește decât spre a
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
dar o fată s-ar mai fi putut înamora în el. Dacă fusese vreodată pasiune în sufletul acesta și îndoială, ele făcuse loc unei liniști curate și bătrânești și privea c-un fel de superioritate bunomă la rătăcirile unei tinerimi nătânge și pretențioase. El privea cu multă atenție la joc, asculta clevetirile damelor si gogomăniile bărbaților, corigea frazele și da învățături cu multă fineță și rezervă, însă atât de clare, încît ele totdeauna erau ascultate. Orcînd petrecerea ar fi stat pe
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
fantasticul mitologic, fantasticul filozofic, fantasticul enigmatic sau fantasticul absurd. Fabulosul feeric reprezintă modalitatea specifică basmului românesc, cu observații de natură morală sau socială, căci omul se confruntă cu ființele fabuloase pe care le învinge. Universul este populat de eroi aparent nătângi, cheflii, suciți, isteți, buni, în conflict cu dracul, moartea etc. În Povestea lui Stan Pățitul, Dănilă Prepeleac, Ivan Turbincă a lui Ion Creangă apare fabulosul feeric. Opera Povestea lui Harap-Alb respectă schema basmului fantastic popular, dar originalitatea ei se remarcă prin
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
care favorizează intrarea În contact cu divinul era destul de răspândită În Antichitate. E.R. Dodds 1 citează un text din Iamblichos În care acesta spune că nu oricine reprezintă un medium potențial. Cele mai nimerite sunt persoanele tinere și un pic nătânge 2. Părere ce pare să fie confirmată și de experiența modernă, cel puțin În privința persoanelor cam „nătânge”. Preferința manifestată pentru copiii-medium era de obicei explicată prin puritatea lor sexuală, dar - subliniază Dodds - adevăratul motiv Îl constituia mai buna lor capacitate
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
C. Alexandrache din Constanța, P. Andreescu de la Iași. Cu poezie erau prezenți: I. Mihail, Gh.V.Butnaru, C.I. Postolache, Gh.N. Jacotă, I.Leandru, Octavian D. Șendrea, Val 72 Al. Popa, G. Alexandrache Coroana Constanța, Remus Vernea („Cântece din Ardeal"), V.C. Băcuța („Nătâng”) George Tutoveanu, Gh. Filiche ș.a. „De vorbă cu George Tutoveanu" (iunie 1932) își intitula G.M. Delabăsești interviul luat poetului: Ce părere aveți despre ziarul nostru? „ Scris cu pricepere, cu tragere de inimă și entuziasm și cu o înțelegere deplină a
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
cu Vega. Acest dialog vine după o perioadă în care ei nu-și vorbiseră, din cauza unor neînțelegeri nemărturisite, tipice pentru îndrăgostiți. Discursul interior comunică, în acest caz, oscilațiile sufletești ale personajului, până la recunoașterea, față de el însuși, a sentimentelor: (Ce ton nătâng! Dar îi făcea și lui plăcere.) [...] Nu zău, de ce-o iertase oare?...) (S-ar fi zis că se umilește, dar tot îi făcea plăcere.) (De fapt, în felul ei, nici nu era vinovată. Și nici nu puteau trăi în
Proza lui Alexandr Soljenițin. Un document artistic al Gulagului by Cecilia Maticiuc () [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
acțiuni insuficient de justificată. Circulă însă unele superstiții legate de teama de a nu naște copii anormali sau oligofreni. Gravida nu trebuie să lucreze de Sf. Trif cel Nebun și de Sf. Vasile 20 (februarie) pentru a nu naște "copii nătângi și schilozi", obicei întâlnit și în Bulgaria 21. În ziua de Sf. Ignat se recomandă aceeași pauză în muncă pentru aceleași motive, obicei astăzi totalmente pierdut, menținându-se încă credința pentru ziua Sf. Spiridon. Folclorul moldovean cuprinde câteva practici cu
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
lucreze. Acesta îi va adăuga, sunt convins, noi sensuri, noi înțelesuri. Scrierea ei mă transformă continuu, iar lucrarea sper să se producă și în exterior, de aceea am dedicat-o celor cu care împărtășesc un mic destin într-o lume nătîngă și cărora le cer smerit iertare pentru a nu fi văzut de fiecare dată nestemata ce-i locuiește pe fiecare. Nu poți ferici decît cultivînd atributele divine, e o lecție pe care mă tot străduiesc să o învăț, uit și
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
confidentă a lui Marivaux. Aici, Lubin, un fel de „prostul satului”, e angajat și plătit cu bani-gheață atât de mama bănuitoare, cât și de tinerii îndrăgostiți ce vor să-și cumpere astfel liniștea. Toți își propun să-l remunereze pe nătângul spion improvizat, căci știu prea bine că supravegherea nu se face niciodată gratis, axiomă confirmată, cu câteva rare excepții, de către majoritatea agenților, fie ei „deturnați” sau nu. Informațiile costă, fapt remarcat deja de la Molière și până la Goldoni, în piesele cărora
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
un întreg trecut de luptă, sau "noi" care n-am protestat niciodată, oameni în toată firea, oameni într-un moment istoric, "noi" care reprezentăm patria ("Ieșirea din sobă"). Noi suntem muzeul ce nu-și mai ajunge/ tablouri cețoase și busturi nătânge/ lucrează un pictor/ sub ceața de sânge." Cu cât înaintăm în volumele următoare, "Repetabila povară" și celelalte, nota de reflexivitate se adâncește, poetul devine mal clar, mai sensibil, călător printre meandrele valorilor, care dau sens existenței, (speranța, adevărul, sublimul, harul
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
Bursuc, aceste ființe se devorează într-o ciclică disperare inconștientă. Nu întîmplător, acțiunea se desfășoară noaptea. O noapte ploioasă, de septembrie, cînd totul miroase a mucegai, a stătut, cînd umezeala a uniformizat culorile, cînd iritate de îndelungate ceasuri de așteptare nătîngă, instinctele năvălesc devastator. O stare de semi-somnolență, de slăbiciune neputincioasă, metamorfozată în ferocitate, domină atmosfera acestei prelungite agonii, în care tragedia te face să rîzi, comedia să plîngi" (Goana pe nisip, Editura bybliotek, 2012, p.71). E o viziune originală
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
smulge aplauze, dar a doua zi ai fost uitat pentru că tu confuzi Călușul cu Divina Comedie (...). Căci nu e totuna localismul lui Moromete extraodinar pentru că e tipic , cu acela al lui Aschenbach: le desparte oceanul izolării și vai! al mândriei nătânge față de această izolare: cam asta înseamnă ruralism". Gelu Ionescu simte nevoia să-și contureze cât mai exact vocația prieteniei (prieteni români și evrei), profilul etic și politic (centru-stânga, democratic și anticomunist), garant al coerenței unei vieți ce s-a străduit
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
vieții și sufletul infantil în poezia După melci. În lumea gasteropozilor se petrece o dramă, provocată de un cântec folcloric prin care, i se cere melcului să scoată coarnele înainte de vreme și drept urmare acesta îngheață: "Iarna coarnele se frâng/ Melc nătâng/ Melc nătâng!"; 10. Propensiunea spre muzical este evidentă în mai multe poezii, în incantațiile folclorice proprii, în o serie de onomatopei dedicate cîinelui Fox (In memoriam); Grecia homerică fiind turcită în "nadir latent", poetul se lasă în voia unui Kief
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]