282 matches
-
treacă gardul înapoi, e prins cu o mână de lemnul albicios, dar uluca se sfarâmă, lăsându-l în ghearele namilei; așa că Zogru, speriat, încercase și el să intervină: îl ridică pe Gligore și-l ajută să se prindă bine, dar nătărăul cade iarăși și privește îngrozit în sus, însă deasupra lui nu e nici un monstru, e aplecat un cap de femeie, este chiar Zoe, amestecată fără știre în creierul adormit al lui Gligore. Zogru avusese grijă să nu lase sentimentele lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
puțin un metru nouăzeci; avea Însă un pic de burtă și era un spectacol bizar, cu burtica lui, când Înainta pe trambulină. Să fi avut vreo patruzeci și cinci de ani. În seara aceea, din nou, profitând de faptul că nătărăul se lansa Împreună cu ceilalți Într-o improvizație de dansuri africane, Bruno o șterse rapid și urcă dealul Înspre restaurantul convivial. Găsi un loc liber lângă ex-feminista care se așezase În fața unei colege simboliste. Bruno abia gustase din tocana de alge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
Legiunii Americane. Kraft avea planuri mari cu mine. Și în același timp îmi făcea un portret care dovedea mai multă înțelegere binevoitoare a ființei mele și mai multă afecțiune intuitivă decât ar fi presupus simpla dorință de-a prosti un nătărău. Tocmai pozam pentru acest portret când a venit Jones să mă viziteze. Kraft vărsase o sticlă cu terebentină. Am deschis ușa să iasă mirosul. Și o foarte stranie cântare monotonă a început să vină plutind în sus pe casa scărilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
carte, feciorul nu se ținuse. De muieri, domnișorul nu se-apuca. Unei vădane arzoaice, din Blaj, ce-i pusese tinerelului nostru gând rău, șapte zile îi trebuise ca, din așternuturile în care se aventurase cu Ulpiu, să alunge mirosul de nătărău. Dar ce făcea Ulpiu? Ulpiu nu făcea nimic dăunător sau, oricum, dădea senzația că făcea mult mai puține lucruri impardonabile decât alții și, când, debarcat în măruntaiele unor București interbelici, se înscrie, dintr-un foc, atât la cursurile Facultății de
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
mine și să-mi întorci fleacul ăla de 400 de lei... Azi dimineață. La ora zece. Cum am vorbit. - Doamne, Rolly, am uitat! (Ceea ce era adevărat. Uitase. La chef totuși, se dusese tocmai în speranța de a ciopârți, de la nătărăi, niște bani. Câștigase, până la urmă, cu bahicul concurs "Căpitanul Buf", un munte de parale, dar s-a înduioșat. Când i-a văzut leșinați sau, în comele lor alcoolice, risipiți pe sub masă, s-a înduioșat, s-a lăsat în genunchi și
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
eu una m-am săturat, a șoptit văduvei baba Mița, atunci picată și ea. Marghioala a îmboldit-o cu pumnul pe sub fustă: - Taci, s-auzim ce mai spune... - Căci, fraților, răcnea lunganul, țara românească nu mai poate de hoți și nătărăi. Partidul nostru, al liberalilor, s-a hotărât să sfârșească cu hoția, să întroneze cinstea și libertatea. Drept care, domn' primar Rigo a început cu pavarea străzilor, adică cu cartierul dumneavoastră, care suferă cel mai mult de lipsă de urbanistică. - Ce zice
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
primarul sectorului de verde! Toboșarul mai lovi de câteva ori în instrumentul lui și mulțimea se împrăștie. Lunganul intră în cârciuma lui Stere, mai bău ce mai bău cu zidarii și, când termină să le împuie capul, se răsti la nătărăul care-l aștepta afară: - Vezi, ai grijă să nu ia careva pietrele sau nisipul, că-i avutul primăriei, și dacă află domn' primar că s-a clintit ceva, ți-ai pierdut pîinea! ' Ăsta ce să zică? A dat din cap
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
o putea înfăptui. "Dar, după cum remarcă Rank, regăsim în legendă urme foarte clare ale situației reale mascate de ea. Este vorba adesea de un erou, de cele mai multe ori cel mai tînăr dintre fii, cruțat de cruzimea tatălui întrucît, fiind cam nătărău, era văzut ca puțin periculos. Acest erou are de dus la îndeplinire o sarcină deloc ușoară și nu o poate face decît cu concursul unei mulțimi de animale mici (albine, furnici). Acele animale n-ar fi decît reprezentarea simbolică a
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
ascunse / Au să te scarpini cu ele / Spre locurile acele/că e lucru de rușine / Și a fi nu să cuvine”*. Vorbind „nu strîmba din gură”, este de ocară „să te-ntinzi fără rușine”, să-ți frîngi mijlocul ca proștii, nătărăii și dulăii... CÎnd Îți vine ceasul „ca să-ți sufli de muci nasul”, s-o faci cu pază și multă rușine, căci: „Foarte scîrbos lucru este Cineva cînd Își privește Mucii și nu-i Învelește Au cînd nasu-și curățește Cu unghia
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
că tot ce pierde nepotul câștigă el. Așa încât banii pierduți sunt restituiți la sfârșit, păgubașului. Morala fabulei este formulată de același unchi providențial: ,,- Mă ! strigă după el unchiul. Ia seama, că te ia dracul, dacă te mai iei după el, nătărăule!’’. La fel ca și în La hanul lui Mânjoală, odată ieșit din cercul magic al ispitei, tânărul din La conac reintră în viața normală, după ce l-a încercat întâmplarea, sub forma diavolului. Aici însă este și mai caracteristic realismul povestirii
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
picură din țeava de tun a tatălui peste roșața eczematică a lui Mariedl, îi îngheață învelișul viu și se strecoară în gaura de foc de natură umană, molipsește dobitoc de credincioasa apă vie, seul cadavrului uman nenăscut silit să trăiască nătărău, nu că poate să vrea să poată, ca seul de la fiaraom care-i tare credincioasă. Bravo taică, bravo. Chiar dacă moartea îi povestește burții de atâta vreme despre adevărata ei formă, burta căsăpește din credință pentru țară creierul, ficatul, inima, și
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
distrez de minune cu mine. / În diminețile foarte senine de primăvară / mă salut cu "un salve" și mă duc la plimbare". Alteori, el e Napoleon ori Socrate, însă transferul de personalitate nu se oprește aici. "Alcibiade, mă mustru, nu fi nătărău, / dacă mai zbieri se trezește întregul Țicău" (Coliba). Nici vorbă de identitate fermă ni se spune într-o Odă pronominală: Cine este acela ce poartă ferocele nume de Eu (...) / Cine-i acela purtând cu trufie / numele Tu? Cine-i acela
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
Dumneavoastră păstrați restul, d-le președinte. 4.11. ROMÂNIA MURIBUNDĂ ? Criza noastră este, în primul rînd, una politică. Singur, discursul politic, oricît de elocvent ar fi, nu este suficient. Singură, politica nu poate să facă nimic. O întreagă pletoră de nătărăi carpato-danubiano-pontici percep politica drept un soi de hîrjoană permanentă, pe care nici copiii n-ar înțelege-o. În locul lor, avem ne-voie de persoane competente și instruite, cu cu-noștințe economice temeinice, cu caracter și diplomație. Vedetismul politic comunicațional nu face
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
handicap; ignorat; imposibil; imprevizibil; inadaptat; incomplet; inconștientă; incultură; indiferent; indulgență; inexistent; insultă; insuportabil; fără inteligență; Ion; ipocrit; iubit; împiedicat; înalt; începător; îndrăgostit; înțelept; labil; liber; majoritatea; manipulat; mare; mase; măr; mediocru; mereu; merge; mic; Mihai Vițel; modest; mort; mult; multitudine; nătărău; năuc; neadaptat; neagreat; necalitativ; nechibzuit; necitit; necopt; necultivat; necunoștință; nefericitul; neglijent; neinformare; neinformat; neinstruit; neinteligent; neinteracțiune; neinteresant; neîncrezător; neînduplecat; neînsemnat; neînțelegător; neînțelegere; nemernic; nemotivat; nenorocit; neplăcut; nerăbdător; nerușinat; nervi; neșcolit; netrebnic; nimeni; noapte; ca noaptea; noroc; nou; nouă; nu; oameni
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
servi de ea ca de o cale spre sfințenie?” (I, 124). Cel mai adesea, însă, regretă că nu poate face pasul identificării cu ceilalți și nu poate intra în scenă ca un actor sau ca un inocent barbar: „Sunt un nătărău, își spune. De mult ar fi trebuit să mă convertesc la una din scornelile omenești și astfel să-mi anulez existența, să termin cu mine însumi” (I, 99). Mai mult, recunoaște că nu mai este capabil nici măcar de prietenie. Își
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
acel cîmp de investigare al politicienilor nu se poate limita la zona simbolicului, teatralului, sacrului, sacralizatului, chiar dacă e luată în derîdere; societatea nu ne poate cere să fim simultan mari preoți și să se permită filmarea "Bébête Show" ("Show-ul Nătărăilor") și "les Guignols de l'info" ("Paiațele informației"). Ceva se întrerupe în comunicare, prin principiul juxtapunerii; chiar dacă, pe de altă par-te, umoriștii au mult talent și chiar dacă e un ar-gument pentru democrație, una dintre consecințe e că nu mai
[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
-
Înțeleptul caută să se regăsească în sine, departe de falsitatea prezentului și să-și construiască un sistem de valori bazat pe înțelegerea superioară, conștient de jocurile societății mediocre: Nu spera când vezi mișeii/ La izbândă făcând punte/ Te-or întrece nătărăii/ De oi fi cu stea în frunte" (Strofa a șaptea). Numai rațiunea te poate ajuta să te strecori printre relele sociale, într-o societate meschină, și îndemnul exprimat fluent, convingător, împrumută ceva din naturalețea expresiei populare: "Nu băga nici chiar
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
prima strofă. Scrisă într-un stil gnomic, Glossă e o meditație filosofică, în care distingem paradoxul, antiteza, echilibrul clasic în compoziție și stil, exprimarea unor adevăruri gnoseologice și etice. Poezia fascinează prin tonalitatea romantică, atitudinea satirică, formulări populare, invective ("mișei", "nătărăii"), conjunctive populare ("să feri"), epitete ("recea cumpănă"), metafore ("cumpăna gândirii"), expresii populare ("de-ai fi cu stea în frunte"), stil clasic, armonios, clar, de o mare simplitate. Glossă are zece strofe, fiecare strofă are opt versuri scurte de opt silabe
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
nu-l făcea? - Țiganca e foarte mieroasă, zisei și izbucnii în râs. Dar ea avea lacrimi în ochi și rămăsei și eu tăcut. Într-un târziu o întrebai: - Și tu ce ai acuma? - .. . Am plecat din sat tot din pricina unui nătărău zise ea deodată. Că te iau azi, că te iau mâine, dar tact-tău, zice, nu poate să-ți dea două pogoane de pămînt? De unde să-mi dea? Și nu mai zise nimic. Iar eu înțelesei: când erai așa ca
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
ai gustat din rodul acel de fericire: Tu ești onest și plin de respect și generos Să frângi în zarea vieții un rod așa frumos. Te-ai dus și te urmară părerile de rău. În urma ta venit-au un neted nătărău Ș-acesta... ei... făcut-au ce n-ai vrut să cutezi; Ce-a mai rămas din dulcea figură mergi de vezi: {EminescuOpIV 392} Anii i-au scris cu pana lor neagră pe-a ei frunte. Și gura cea cu albe
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
încînta peste măsură de nurii femeilor străine sau de priveliștea locului străin, fără să prade, rămânea flămând și sărac: și aducîndu-și la foame copiii și femeia, era arătat de toți ai lui cu degetul și luat în râs ca un nătărău. Când după luptă sutașul încuviința prădăciunile, cine nu se grăbea rămânea sărac și batjocorit. Pe Iahuben nu-l încînta însă niciodată numai prada. Drumuri plăcute au fost cele pe marea lungă și albastră căreia i se zicea de către unii Marea
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
o iei cu tine pe corabie! - Mi-am ales, stăpâne, răspunse Auta cam tăios. Una din Atlantida mi-am ales. Dar nu e sclavă și nu e neagră. Iată de ce nu pot alege clipa cea mai fericită... - Atunci ești un nătărău! Sau iarăși uiți că ești rob? Alege-ți fericirile la care ai dreptul. Ochii lui Auta tremurară, ușor înroșiți. Zise cu glas sugrumat: - Drepturile, stăpâne, se măsoară altfel. Dragostea nu le e măsură bună. Tefnaht începu să râdă cu poftă
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
-ți fericirile la care ai dreptul. Ochii lui Auta tremurară, ușor înroșiți. Zise cu glas sugrumat: - Drepturile, stăpâne, se măsoară altfel. Dragostea nu le e măsură bună. Tefnaht începu să râdă cu poftă: - Ești prea tânăr, sau ești cu adevărat nătărău. Du-te în cortul tău. Uite, corăbiile intră în liman. Pe țărm, sclavii se îngheboșau sub poverile grele și alergau pe scândurile piezișe care legau țărmul de punțile întîilor corăbii sosite. Mugeau antilope și tauri, bice de curele șuierau prin
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
nici nu căzuse din cer ca alte pietre. Poate că stătea aici de când lumea și cine știe cărui nebun i s-a năzărit pe vreme de furtună că e cine știe ce. O fi trăsnit-o vreun fulger. Născocitorul putea să fi fost smintit, nătărău sau numai beat, iar oamenii cred lesne orice, chiar dacă n-au văzut. Și iată cum a ajuns vestea cumplită la urechile regelui. Încălzit de nălucile altora, a născocit și el o nălucă. Țăranul care l-a călăuzit încoace poate că
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
aminte, apoi păru că se dumirește: - Ori n-au fost nici un fel de zei și țăranilor li s-a năzărit cine știe ce?... Bine că te-ai odihnit măcar. Puteai să și fugi: aici nu te mai căuta nimeni. Ai fost un nătărău! Auta zîmbi: - Crezi că e mai bine de trăit într-un lan de grâu decât în palatul Piscului Sfînt? Căpetenia înghiți un nod. Sclavul urmă: - Și aflați că este și casa, sunt și zeii. Sunt cinci. Au venit din cer
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]