314 matches
-
chiar cu explicațiile scrise pe care le găsise. Czinczar încuviință. - Vrei să spui că pământul este înăuntru? Și îndreptă degetul spre sfera strălucitoare. - E o idee în patru dimensiuni - spuse Clane și continuă să rămână răbdător. Putea recunoaște un om năucit, mai ales când îl avea în fața ochilor. Nu era momentul să insiste asupra oricărei alte idei. Barbarul își îngustă ochii și a spus în sfârșit: - Cum se poate face dintr-un obiect mare unul mic? Tonul lui impunea o explicație
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85069_a_85856]
-
soi de panică, m-am întors cu privirea și am pornit iarăși de-a lungul malului către vârfurile stâncilor ca să pot vedea în larg. Cred că ar fi trebuit să-mi fie foarte frică, dar eram prea intrigat și prea năucit. Câteva clipe mi-am lăsat mintea să se scufunde în ceață parcă și întreaga mea experiență de viață se anula, iar fantomele îi luau parcă locul. Ceea ce trăisem mi se părea totuși prea material, mai ales că îndurasem foamea, frigul
AGENT SECRET, CODRIN by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83872_a_85197]
-
lat orașul și care sînt veșnic umbrite de violența sălbatică și de vuietul trenului suspendat, așa Încît nu numai lumina ce străbate prin rețeaua de fier ruginit, ci Însăși viața, mișcarea de sub ea, pare aspră, subjugată, lovită, violentă, uluită și năucită - la colțul unei astfel de străzi, un om a fost ucis. Era un italian mărunțel, Între două vîrste, care avea un fel de cărucior fragil, staționat lîngă trotuar, unde ținea o colecție sărăcăcioasă și pestriță de țigări, bomboane ieftine, băuturi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
băiatul privind În gol. — Vai de mine! Hai să plecăm! Îl rugă fata iarăși În șoaptă. Vai de mine! Tremur ca varga... tremur toată! Haide! șopti ea. Să mergem! Și toți patru, cele trei fete speriate și băiatul uluit și năucit plecară grăbiți, strînși unul lîngă altul și coborîră panta spre tunel. Iar acum ceilalți oameni, care stătuseră nemișcați, se priviră Îngrijorați și Începură să-și pună Întrebări pline de neliniște și de mirare, la care nu răspundea nimeni, iar cuvîntul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
și se apropie de ei cu amenințarea morții Întipărită pe față. Ține-ți clanța, că-ți trag un glonte de-ți verși mațele! Hai, ștergeți-o, mucoșilor! Cărați-vă din fața mea, că vă găuresc burțile! Și cei trei băieți uluiți, năuciți, copleșiți de rușine, cărora le pieriseră toată bucuria și Încrederea cu care Își construiseră planuri cu puțin timp Înainte, se Întorc și pleacă tăcuți, striviți de o umilință mocnită, cu sufletele zdruncinate și măcinate de ura brutală și acidă care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
în limba capitalei." În această clipă, gândurile se întrerupseră. Tresări văzând numele înscris pe foaie, scutură din cap și puse cartea la loc pe etajeră. Alte cinci volume alesepurtau același nume. Numele lui Eldred Crang. Gosseyn porni încet spre dormitor, năucit, dar nu abătut. Când intră, sesiză prezența unor oameni în camera alăturată. Deschise puțin ușa. Un culoar. Împinse mai mult ușa, se strecură afară și închise. Dacă era nevoie putea să bată în retragere cu iuțeala similarizării. Dar încă nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
la curent, zise Mașina. Acum 16 ore au fost atacați de 5000 de transportoare spațiale și 25 milioane de soldați. Ei... ― Ce? ― La ora actuală, marile orașe de pe Venus sunt în mâinile agresorilor. Prima fază a bătăliei s-a terminat. Năucit, Gosseyn lăsă, contactul din mână. Ciuda resimțită îl făcu să uite complet enormul respect pe care-l avusese întotdeauna pentru Mașină. ― Și nu i-ai prevenit?! ― aproape că urlă el, turbat de furie. Nenorocito! ― Cred că ai auzit de un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
subțiri, îi vedea până și umbrele șterse ale coastelor. Băiatul se ridicase în genunchi, aștepta încordat clipa când să-și înhațe hainele și să fugă. Pantalonii lui, ciorapii de bumbac și bocancii zăceau pe podea, lângă pat. Constantin îl privea năucit. O amplă amărăciune îi înecase inima. Ar fi vrut să plângă, să moară, să termine odată... „Ieși afară !...“, o auzi pe Lilly. „Cară-te de-aici...“ Vorbea calmă, cu o voce tăioasă, de nesuportat. Constantin i-ar fi sfărâmat gura
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
în limba capitalei." În această clipă, gândurile se întrerupseră. Tresări văzând numele înscris pe foaie, scutură din cap și puse cartea la loc pe etajeră. Alte cinci volume alesepurtau același nume. Numele lui Eldred Crang. Gosseyn porni încet spre dormitor, năucit, dar nu abătut. Când intră, sesiză prezența unor oameni în camera alăturată. Deschise puțin ușa. Un culoar. Împinse mai mult ușa, se strecură afară și închise. Dacă era nevoie putea să bată în retragere cu iuțeala similarizării. Dar încă nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
la curent, zise Mașina. Acum 16 ore au fost atacați de 5000 de transportoare spațiale și 25 milioane de soldați. Ei... ― Ce? ― La ora actuală, marile orașe de pe Venus sunt în mâinile agresorilor. Prima fază a bătăliei s-a terminat. Năucit, Gosseyn lăsă, contactul din mână. Ciuda resimțită îl făcu să uite complet enormul respect pe care-l avusese întotdeauna pentru Mașină. ― Și nu i-ai prevenit?! ― aproape că urlă el, turbat de furie. Nenorocito! ― Cred că ai auzit de un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
de lucru, că pe ecranul videocomunicatorului apăru Kent care-i chema pe oameni la ședință. Peste un minut, când deschise ușa și ieși pe coridor, Grosvenor își dădu seama că Siedel nu exagerase: valuri de excitații îi asaltau creierul. Deși năucit, porni totuși spre puntea de comandă. Se așeză printre ceilalți. Noaptea nemărginită a spațiului, care împresura nava, își murmura avertismentele, când înfricoșate, când amenințătoare. Grosvenor auzi pe cineva spunând, în spatele lui: - După părerea mea, ar trebui să ne întoarcem acasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
veni portărelul de la Ferd să preia atelierul. - Bine, dar... bâigui Fara. Portărelul preciza: - Compania Atelierelor de Reparații Atomice Automate a preluat împrumutul dumneavoastră de la bancă și execută ipoteca. - Bine, dar e nedrept, spuse Fara. O să mă adresez justiției. Se gândea năucit: Dacă află vreodată Împărăteasa o să... o să..." Judecătoria era o clădire mare, cenușie și Fara se simțea tot mai golit și mai înfrigurat, de la o clipă la alta, în timp ce străbătea coridoarele sumbre. La Glay, hotărârea lui de a nu se preda
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
ușa deschisă se vedeau un colț al sufrageriei Premier Empire, o piesă originală cu efigia lui Napoleon și a Mariei-Louise țintuită pe spătarele scaunelor. Statuile și vulturii de bronz care susțineau servanta luceau dulce, păreau turnați în aur. Dascălu privea năucit miile de cărți legate în piele galbenă. Numără volumele din raftul de sus, încercă o înmulțire complicată apoi renunță. ― Crezi că tipul le-a citit pe toate? ― Care tip? întrebă inginerul fără să se întoarcă. Pipăia înfrigurat stinghiile de lemn
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
și străzi. Nu contează cine se află în ele. Puneți doar numerele străzilor. Și numai în cazul cînd sînt mai multe la rînd, cum ar fi un întreg cvartal, cel puțin douăsprezece cu totul. Mă urmăriți? ― Da, dar... Triner părea năucit. Hedrock i-o reteză: ― Dă te rog ordinul ăsta. Îl studie pe individ, făcînd ochii mici și apoi se aplecă înainte: Triner... sper... că ai respectat articolul 7 al Actului vostru constitutiv? ― Vai, domnule, dar articolul acela a fost promulgat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
la cap diferite relatări. Bineînțeles că mintea mea continuă să considere mai important ceea ce am văzut cu ochii mei. L-am văzut fără doar și poate intrînd prin scutul detașat din perete, dispărînd și revenind peste un minut. Împărăteasa rămase năucită. I se făcuse un vid în creier. Știa că pînă la urmă o să afle tot adevărul, dar în momentul de față acesta părea impasibil de atins, îngropat adînc într-un morman haotic de propoziții care n-aveau nici un sens în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
sunt ele, ați vorbit de un detaliu, nu de mai multe, Ce păpuși comandați dintre cele șase, asta mai trebuie să aflu, Toate, răspunse șeful departamentului de achiziții, Toate, repetă stupefiat Cipriano Algor, celălalt însă nu-l mai auzi, închisese. Năucit, olarul își privi fiica, apoi ginerele, N-am sperat niciodată, am auzit și nu-mi vine să cred, a spus că va comanda două sute din fiecare, Din toate șase, întrebă Marta, Cred că da, asta a spus, toate. Marta alergă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
fâstâci Fran, neștiind ce să spună, nu pot să te invit în biroul meu, pentru că nu mai am unul. Jack rânji. — Atunci noroc că am venit s-o văd pe Stevie. Vreau să-i fac o propunere. Fran rămase locului, năucită și furioasă, în timp ce Stevie pleca împreună cu Jack la cafeneaua de peste drum. Doamne, te scotea din fire. Intra aici ca la el acasă și o lua pe Stevie pe sus, fără să scoată vreun cuvânt despre faptul că nunta fusese anulată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
dacă sînt liberi, Connaught e prea mic. Poate la Mandarin Oriental. Sau am putea Încerca la Searcy’s. Parcă ar fi apăsat cineva pe butonul „Play“, așa Îi turuie gura. O ține tot pe-a ei, În timp ce eu o privesc năucită, iar Dan dă din umeri. Nu pricep o iotă din ce vorbește. Nu credeam că eu și Dan vom fi genul de persoane care s-ar duce la Claridges. Eu mă gîndeam mai degrabă la o nuntă discretă undeva, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
nu se profilează prea curînd la orizont, iar grămezile mele cresc Încontinuu, așa că procedez la cea mai logică soluție posibilă, În afară de rezolvarea lor efectivă: o sun pe Lisa. Cum naiba de te descurci cu toate astea? — Cu ce? Întreabă ea năucită. — Cu viața! Cu mizeriile pe care oamenii se Încăpățînează să ți le trimită. Cu facturile. Și taxele. Și cererile. Și cu hîrțogăria asta nenorocită. — Știu. E o porcărie, nu? Parcă o văd rînjind la celălalt capăt al firului. Bun venit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
că asta Înseamnă că ei sînt familia mea, că În ciuda celor Întîmplate și chiar dacă eu și Dan vom divorța, ei vor rămîne familia mea, și nu doar datorită lui Tom. — Ești În regulă? mă Întreabă Emma. Stau În picioare, privind năucită pe fereastră. — N-am nimic, răspund. Ceilalți sînt bine? Ce face maică-ta? Înainte de a continua, dați-mi voie să clarific un aspect. Nu doresc sub nici o formă să Îi văd pe Linda sau pe Michael, deși la el nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
putea fi catastrofal. Planul lui era să intre în acest om acoperit de mușchi răsuciți în toate părțile, care îl ajutase s-o convingă pe Zoe. Și-așa a și făcut. L-a lăsat pe Gligore pe malul bălții. Stătea năucit, iar pe lângă urechile lui se ridica un abur mov, ca un curcubeu. Dintr-o săritură, Zogru a fost în sângele Omului Negru și, odată cu acesta, s-a repezit cu toate forțele spre mâlul gros al mlaștinii. Când s-a trezit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
iubito, Zogru. Zoe era deja hărțuită, căci drama ei dura de șase ani, de când Alecu fusese mazilit. Întâlnirea cu Zogru a fost doar picătura care a lovit-o în creștetul capului. A căzut în mijlocul străzii, înconjurată de soldați turci, privind năucită în ochii omului care murea odată cu ea, cu ochii deschiși până la refuz și înlăcrimați. 19. Toate iubirile lui Zogru se terminaseră prost, iar gândul că ar putea să se îndrăgostească îi dădea fiori neplăcuți. A plecat de la Groapă cu Andrei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
i-a dăruit. Lucas făcu o pauză Înainte de a adăuga: - CÎnd de fapt avea dreptul. - O spui de parcă ar fi fost escrocată, se Încruntă tînăra polițistă. - Așa și este. În cîteva cuvinte, Îi rezumă ce aflase la Închisoare. Marie era năucită. - Fiica Yvonnei și a lui Arthus... Un amestec redutabil, murmură ea. - Da, profilul ei se potrivește destul de bine cu acela al ucigașului, admise Lucas. - Nu i-ar fi făcut niciodată rău lui Nicolas, protestă ea violent. - Ea poate că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
e altul decît vărul ei primar, stărui Marie. Pierre-Marie Își reprimă un icnet de greață. - M-am Înfuriat, e de Înțeles, nu crezi? Și-apoi, nu pricep ce căutați voi, la urma urmei. Eu sînt cel agresat. - Arată-mi mîinile. Năucit, moștenitorul familiei Kersaint nici măcar nu se gîndi să Întrebe care era scopul acelei cereri neobișnuite și Întinse mîinile albe și cu grijă manichiurate, pe inelarul uneia dintre ele răsfățîndu-se podoaba unei șevaliere cu blazonul familiei. Fersen Îi Întoarse mîinile, cercetă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Văzuse craniul murdar de pământ, cu orbitele goale, de care atârnau șuvițe de păr alb. Văzuse vertebrele Împrăștiate, amestecate cu țărâna. Înțelesese. Continuând să Îndese rămășițele În sacul de plastic, groparul Îi aruncă o privire lui Michel, rămas lângă el, năucit. — Mereu aceeași poveste..., mormăi el. Nu se pot abține, trebuie să privească. Un sicriu nu rezistă douăzeci de ani! mai zise el cu un soi de mânie. În timp ce Michel rămase la câțiva pași, groparul muta conținutul sacului În noul amplasament
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]