1,005 matches
-
o deosebire tranșantă de poziție socială. Monahul era un călugăr de soi, în timp ce călugărul era un monah scăpătat, ceea ce însemna că orice vlăstar aparținînd unei familii princiare, dacă vroia să se înscrie în tradiția venerabilă a castei cenobitice, nu putea năzui decît spre rangul respectabil și străvechi al monahului. În schimb, călugăr nu devenea decît omul de rînd, cel pentru care legămîntul întreit al supușeniei, smereniei și castității devenea sursa unei vieți de privațiuni adevărate, spre deosebire de traiul mai blînd și mai
Boul mut by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10240_a_11565]
-
să îi ceri iertare" (Cuvîntul care ucide). Clipa cînd moartea vine pe asfalt instalează, în viziunea poetului, zidul care ne desparte de aproapele nostru, locul și timpul cînd fiecare rămîne singur și puțini mai speră să (re)descopere fanta, sufletul năzuind spre lumină "printre crăpături": locul și clipa cînd aburul întîlnește sîngele. Cîteva metafore obsedante însoțesc această structură subtil ealborată a poemelor cărții: zăpada (înghețul), încremenirea în raport tensional cu iubirea, căldura, topirea "frunților înghețate", la temperatura sîngelui vărsat pe caldarîm
Omul de hîrtie by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/10768_a_12093]
-
care Ioana Pârvulescu ne spune că i-a fost țintă. Și altora le-a fost țintă, dar puțini au izbutit să o și atingă. Ne vor fi lăsat lucrări riguroase, temeinice, impecabil documentate istoric, dar neînstare să recompună, chiar dacă au năzuit, ,aerul timpului". O performanță care stă în puterea doar a talentului, a harului epic de care nu oricine are parte. A avut parte din plin G. Călinescu, de bună seamă, cu nenumărați admiratori și discipoli autodeclarați, dar cu destul de puțini
Pe altă planetă by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/10799_a_12124]
-
la modul unei libertăți ideale, se arătau subteran atrași de întregul dezasamblat, de ,cumințenia" raporturilor date. în chip bizar, visau o asociere între real și ficțiune, o ,trăire" plenară care să transgreseze granițele dintre artă și viață. Abolind realul convențional, năzuiau să actualizeze un real virtual, inepuizabil: Imaginația constă, scria René Char, în Partage formel, în a alunga din realitate mai multe persoane incomplete, pentru a obține, punînd în mișcare puterile magice și subversive ale dorinței, întoarcerea lor sub forma unei
Nedreptățitul Abăluță by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10784_a_12109]
-
Cătălin Cioabă și Andreea Eșanu, București, Edit. Humanitas, 2012, 274 pag. La o privire sumară, logicienii sunt naturi caste, cărora exigența coerenței le insuflă o disciplină draconică, de îngeri preocupați numai de ordine, simetrii și deducții. Un fel de puritani năzuind la întronarea formalismelor drastice, grație pornirii de a izgoni haosul din lume. Pentru ei, păcatul poartă numele de neorînduială, iar diavolul e sinonim cu dezordinea. Dar la o privire mai minuțioasă, firea lor despotică (căci cine vrea să pună ordine
Logica cu virtuți etice by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3856_a_5181]
-
rugăciunea simplă ce-o-ncropim. Din care arc săgeata a pornit? Spre ce mă-ndrept? Ce culme a țintit? Lui Johannes Brahms întins în straturi sînt de mîndre flori ce-n necuprinse zări ai risipit de viitor. Să nalț am năzuit spre-azur cîntarea dulce de viori. Azi mă lipsesc, căci pentru-a te cinsti nu-i de ajuns deșarta osteneală numită îndeobște cu pripeală și îngîmfare arta de-a slăvi Spre-a te cinsti nevoie-i de lumină și de curaj
Jorge Louis BORGES by Andrei Ionescu () [Corola-journal/Imaginative/10335_a_11660]
-
ca-n al meu zid, ce veșnic se dărâmă, drept jertfă să te-nchid ca el să nu mai crape, iar tu să fii aproape mereu de dorul care te-a tot dorit avid. Ofrandă-i totdeauna în tot ce năzuim ca-n măreția lumii ceva să-nfăptuim, iar jertfa prin iubire nu are-asemuire, când poartă-n ea scânteia mărețului sublim. Am pus în mânăstirea pe care o zidesc tot ce-am avut în mine firesc și nefiresc, dar ea stând
ŞI TOTUŞI… de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1871 din 14 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373666_a_374995]
-
iubire de țară” (Mihai Eminescu) Doar acasă, între cei dragi, pe pământul în care te-ai născut, casa e casa, masa e masă și cerul e cer. Departe de “casa ta” e un sentiment ciudat de lipsă și dor. Am năzuit cu toții să ne ațintim privirile spre cer, dar având picioarele bine înfipte în pământul țării, spunea cândva Octavian Goga parcă cu gândul la Omul despre care vreau să vă vorbesc. Se știe că din pumni străini nu te saturi când
LA MULTI ANI DOMNULE PROFESOR,LA MULTI ANI ROMANIA! de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 1289 din 12 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349229_a_350558]
-
de dansuri populare. Talentata și agreabila interpreta de muzică populară și foclorică, de doine, purtate, învârtite, compoziții proprii, cântece de suflet și joc, Marioara Mân Gheorghe nu s-a închis în sine, a trăit și trăiește în plin actul artistic, năzuind neîncetat către înălțarea cântecului la cei ce-l primesc în suflet! Interpreta Marioara Mân Gheorghe este solul cântecului mureșean de pe Valea Gurghiului, un cântec lucrat de vocea artistei și dăruit spectacolului muzical românesc în formă șlefuita. A făcut și face
MARIOARA MAN GHEORGHE. CÂNTECUL, DRUMEŢ ÎNTRE HODAC ŞI CLINCENI de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1655 din 13 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384466_a_385795]
-
de corul adunat în marea adunare parlamentară. Sunt curios ce reacție va avea noua adunare populară din Moldova. Ca român mi-aș dori ca toți românii să se afle sub aceeași umbrelă. Dar și poporul Ungar ar avea dreptul să năzuiască la o reunire la forma în care au trăit un mileniu deși Maramureșul, parte cândva din imperiul Austriac este mai Dac decât toată Dacia. Cimitirul vesel din Săpânța este o amintire vie a principiului Dac de a se veseli când
UN OM ÎNTRE OAMENI de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1648 din 06 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384496_a_385825]
-
Articolele Autorului Prin vers am îndulcit amarul trăirilor cotidiene, Cuvântul scris fiind balsamul, iubirilor nepământene. Tot versul mi-a fost bun prieten, și dialoguri am purtat Oricât de mare-a fost durerea, și-oricât am fost de-nsingurat. Prin vers azi năzui să ajung aproape de al vostru suflet, Oriunde-ați fi în lumea asta, să răscolesc al vostru cuget. Să știți că rolul de poet, nu-i nici ușor și nici străluce, Iar celor ce se-ncumetă, nici fericire nu le-aduce
PRIN VERS... de NELU PREDA în ediţia nr. 1585 din 04 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/384525_a_385854]
-
înălțări umane în propriul univers, în care preferințele pentru chitările și vocile trupei fac să vibreze inimile însele ca niște chitări și să se perceapă chitările ca niște inimi ce cântă, iar vocile ca niște vibrații supreme, puternice, eruptive, înfierbântate, năzuind să clatine ordinea lumii prin investirea ei cu muzica universală, acompaniată de chitările anilor șaizeci! În prelungirea iubirii și dorului de rock A scrie note fugare de cronică despre fenomenala muzică a anilor șaizeci, fără a fi avut vreodată ocazia
PEREGRINĂRILE CONCERTISTICE ALE TRUPEI „SMOKIE” PRIN MARILE ORAŞE, ÎN ÎNMIRESMATELE ZILE DE MAI (2016) de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1924 din 07 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383320_a_384649]
-
fă ca creșterea lui să fie oprită de temperatură neprielnică, de lipsă de hrană, sau de alte cauze. Se va simți mărginit și împiedicat, pentru că nu este satisfăcut un impuls, care stă într-adevăr în natura lui. Crengile lui ce năzuiesc libere, leagă-i-le de un spalier, impune-i prin altoire ramuri străine: el se va simți constrâns la o acțiune străină; crengile lui cresc desigur mai departe, dar nu în direcția pe care ar fi luat-o forța lui
DESPRE LIBERTATE de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 2251 din 28 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383307_a_384636]
-
ardeleni) acestei familii minunate pe care tu ai reușit să o aduni în jurul acestei publicații săptămânale. LA MULȚI ANI, VORBA! Am pornit la drum acum un an și vrem ca peste alți zece să putem rămâne cea ce cu toți năzuim a fi - ADEVĂRAȚI OAMENI DE PRESĂ! Dan Orghici, Director ” Vorba ” membru UZPR
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93484_a_94776]
-
un adevărat coșmar. Cei ce iubesc cu adevărat deșertul, iubesc în primul rând libertatea de a se mișca și, după ce ani de zile se văzuse obligat să stea în același loc din motive complet străine de dorința lui, Gacel Sayah năzuia să săvârșească aceleași isprăvi ca tatăl său, singurul războinic în stare să străbată de două ori Pământul pustiu din Tikdabra și să cerceteze cele mai uitate unghere din Tenere. Drept e că acum avea ocazia să-și găsească o soție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
des se întâmplă să mă așez pe divanul din camera mea întunecată și să-mi imaginez deodată că sunt deja ceea ce doream să devin. Cu instinctul meu de lene și de reverie, intuiam că realizarea tuturor faptelor exterioare spre care năzuiam nu merită această imensă cantitate de timp și de efort; nu merită, pentru că, de fapt, senzația de fericire crește în intensitate doar odată cu viteza și cu ineditul evenimentelor care o provoacă. Mă obișnuisem ca și în visurile fericirii să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
căutarea și găsirea locului de pornire a familiei Ignătescu din care autorul se trage, după mamă. Profesorul Ion Cernat are „echipamentele” necesare îndeplinirii acestui obiectiv; a acumulat o bună experiență în alcătuirea altor monografii remarcabile. Istoric prin formație, autorul poate năzui să pună monografia comunei Filipeni și a satului de reședință - Lunca - în contextul istoriei naționale și reușește să se apropie de proporția mult căutată între fapte și interpretarea lor. Mai trebuie adăugată o componentă a „echipamentelor” Cernat: dispune de un
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
o trupă și, ca și el, am avut bucurii și nenumărate eșecuri, mai ales eșecuri în planul relației cu actorii, cărora le-am trecut cu vederea nenumăratele și nedreptele trădări, ducând cu încăpățânare trăsura teatrului meu spre ceva la care năzuiam, luptându-mă să mă înfrâng pe mine pentru a descoperi în fiecare zâmbet al actorilor bucuria de a face teatru în detrimentul bucuriei de a-și cumpăra frigidere și mașini. M-am întors la hotel foarte mulțumit în acea seară, de parcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
Un somn năuc ne-o duce pe drumul mort, îngust, Dar ființa noastră pură desprinsă de gândire Va asculta cum sparge a orei îngrădire, Cum urcă din adâncuri un mare imn august. Și-ntregi în trâmbițarea de dincolo de vreme Și năzuind înalte și albe biruinți Ne vom zvârli prin larma asaltelor fierbinți Mai sus de noi... în largul destinelor supreme... LUNTREA Teorbele sonore și cântecele toate Au adormit în burgul târziei noastre nunți; Și în stăruitorul declin, chiar tu renunți Să
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
un târziu, cănd căutăm iubire Cu sufletul de dragoste flamand, Te-am întâlnit din nou, și câtă fericire Mi-a inundat lăuntrul meu plăpând! Trecut-au ani în care-am făurit, Atâtea vise calde, îndrăznețe! Și-n orice zi am năzuit, Doar la iubirea ta din tinerețe! Dar într-o zi tu ai plecat spre zări senine, Fără să știi ca-n mine se ascund Un gând curat și dorul după tine, Ce ma-nsotesc în lume orișicând. De-ar fi din
TE-AM INTALNIT... de ANA GEORGESCU în ediţia nr. 967 din 24 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364401_a_365730]
-
și aduceți-i dimineață la mine". Când toți erau adunați în jurul lui, le-a spus: "Iubiții mei frați, eu însumi pornesc la drum pe calea părinților mei; voi înșivă, dacă mă iubiți, trebuie să țineți aceste porunci. În orice faceți, năzuiți spre dragostea adevărată, cauza și scopul fiecărei fapte bune și "legătura desăvârșirii" (Coloseni 3, 14). După cum nu este lăsat să mănânci pâine fără sare, așa este imposibil să dobândești o virtute fără iubire. Pentru că fiecare virtute este protejată prin iubire
SF. EFTIMIE CEL MARE de ION UNTARU în ediţia nr. 385 din 20 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361392_a_362721]
-
dimpreună cu El - din Potirul Graal Dumnezeul meu nu are sânge pe mâini - și nici prejurul Lui nu e privegheat de câini: Dumnezeul meu este mai înalt decât visul - mai împăcat decât paradisul Dumnezeul meu este harnic în lemn cioplitor: năzuiește astfel - spre inimă - spre foc - spre alean și spre dor - și mă ia lângă El - să-i fiu în răstimpuri - deșteptat ajutor Doamne - cu Tine dimpreună trudesc până la focurile de seară - iar mâine dimineață tot ce-am început azi - vom
STIHURI ŞI COLINDE de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 1094 din 29 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363849_a_365178]
-
găsește puterea de a se redresa, prin rugăciune, de a-și regăsi pacea și speranța, iar un firicel de iarbă îi poate din nou aduce surâsul pe buze: „Cu ce ne-a mai rămas fecund în noi/ Visăm mereu și năzuim, speranțe.../ Nu ne vor speria nici vânt, nici ploi/ În universul plin de discrepanțe.// Îmi limpezesc plină de dor, privirea/ În nesfârșirea cerului albastru/ Cu ruga sfântă de-a-mi păstra iubirea/ Îmi dărui pace-n sufletul sihastru.// Printre noian de
O PREOTEASĂ A CUVÂNTULUI ŞI ODISEEA EI SUFLETEASCĂ de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 392 din 27 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362439_a_363768]
-
sale: cunoașterea. Acum el va afla că îngerul - simbol al desăvârșirii, al purității - nu este în iubită, ci tot în el; că el nu avea nevoie să se înalțe prin ea, ci ea, ființă de lut, ar fi trebuit să năzuiască spre culmile spiritului pe care-l stăpânea el”. (Zoe Dumitrescu-Bușulenga). Sistemul gândirii poetice disimulează realitatea, câtă vreme gândirea poetizantă numește o realitate. Opera lui Eminescu este o chemare lansată, o invitație disimulată, o invitație disimulată, spre Întrebare, spre neliniște. Răspunsurile
MARELE NOROC AL LITERATURII ROMÂNE – EMINESCU ! de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 742 din 11 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/361169_a_362498]
-
în actul creației estetice, desi ambele efecte ale apei conlucrează atât în subconștientul uman, cât și prin legile naturii, neexplorabile, în natură. Apă, în totalitatea ei este armonie, iar, în măsura în care se cunoaște direcția căutării echilibrului naturii se descoperă că ea năzuiește spre perfecțiune. Este parte a libertății naturii, acordul, armonia, substanța, condiția ei, fără ca umanitatea să fi reușit a-i descoperi limitele pe diferite trepte universale. Și totuși, omul de știință, dr. ing. Emil Vamanu, directorul Administrației Bazinale de Apă (ABA
DR. ING. EMIL VAMANU. APA, MATERIE VITALĂ ŞI ACT ESTETIC de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 999 din 25 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/360976_a_362305]